31-10-2009, 07:20 PM
1. Realitate
Desi eu nu am avut niciodata probleme cu greutatea, tot ma incapatanam si fac efort fizic, eventual sa slabesc, daca pot spune asta la cele 45 de kilograme ale mele. De multe ori o exasepram pe mama care vroia sa ma vada un pic mai plinuta, dar eu ma uitam urat la ea si imi vedeam de ale mele: adica mancat putin si multa miscare in aer liber. Cel mai des alergam, dar cand eram cu gashca imi luam ori bicicleta ori rolele sau skateboard-ul. Nu sunt innebunita dupa apa, dar regret ca nu stiu sa inot. De fapt, nici nu am avut unde sa invat asta, dat fiind ca am crescut la munte, intr-un oras micut de langa Denver. Viata petrecuta acolo mi-a placut enorm de mult, de fapt eu prin natura mea ma dau in vand dupa orice are legatura cu muntii. Cateodata imi pun intrebarea daca m-as mai putea intoarce acolo sau nu. Eu am o fire foarte usor adaptabila, dar cu toate ca imi place enorm de mult zona in care am trait 16 ani, nu as vrea sa ma mai mut din Atlanta, mega-orasul in care locuiesc acum.
Am venit aici anul trecut, la mama. Casnicia ei cu tata nu-si mai avea nici un rost. De fapt, mama a stiut cum sa se descurce si si-a dat seama ca tata nu e usa de biserica asa cum l-a crezut dansa destul de multi ani. Nu i-a placut sa stea in compania cuiva care are doua fetze asa ca a hotarat ca despartirea este cea mai buna solutie. Bineinteles, a ajuns la concluzia asta dupa ce a incercat sa remedieze lucrurile. Tata nu s-a purtat niciodata urat cu mine, dar acum am crescut si consider ca mai bine merg la mama. Cand ei doi s-au despartit eu am preferat sa raman la tata, deoarece el avea si inca are o situatie materiala foarte buna si oricum as fi fost in plus pe langa mama, deoarece o lua de la zero, dar de cand locuiesc cu ea nu mi-a reprosat niciodata ca am facut alegerea aceea atunci. S-a dovedit extrem de intelegatoare si am ajuns sa ne cunoastem foarte bine una pe cealalta. Nu am cuvinte sa spun cate ii datorez si sunt convinsa ca este cea mai tare mama din cate exista pe pamant.
Locuim intr-un apartament spatios in zona Adams Park. Lucrul acesta imi place enorm de mult, deoarece atunci cand atunci cand simt ca ma sufoc intre peretii apartamentului merg in parc. Este chiar in spatele blocului, asa ca ajung nemaipomenit de repede. Intr-un timp mi-am propus sa explorez fiecare coltisor al fiecarui parc din Atlanta. Desigur, asta parea aproape imposibil, deoarece orasul este imens, dar... nu imposibil de realizat, totusi.
Era sambata dimineata, in vacanta de vara. M-am ridicat lenesa din pat, oarecum suparata pe mine insami ca nu am dormit mai mult. Am intrat alene in bucatarie, cu gandul de a-mi lua ceva de baut dn frigider si am vazut un biletel lipit pe usa, din partea mamei, normal:
" Neatza draga mea! Cand vei citi tu biletul acesta, eu probabil voi fi deja in mijlocul conferintei. Nu te-am mai trezit in dimineata deoarece dormeai ca un ingeras. Daca ai nevoie de ceva stii unde gasesti si vezi ca tocmai ti-am lasat unul dintre cardurile mele, in caz ca ai nevoie de bani. Ma intorc luni, dar stai linistita, te voi suna imediat ce se termina conferinta.
Te iubesc,
mama "
Daca nu mi-ar fi lasat biletul acela probabil m-as fi pregatit s-o sun sa vad pe unde este. De obicei este acasa in week-end-uri iar acum uitasem complt ca este intr-o conferinta tocmai in cealalta perte a tarii. Totusi, ma simteam bine. voi fi cateva zile singura si imi voi putea face de cap.
Mi-am luat sucul in camera si m-am trantit in patul imens cu laptop-ul in brate si mi-am verificat mail-urile dupa cum aveam obiceiul de fiecare data. In casuta postala nu erau decat cateva pe care le-am trimis imediat in "spam", pentru a nu ma mai deranja data viitoare. Am ramas pe ganduri... nu stiam ce sa mai fac pe net. M-am gandit sa ma interesez de starea meteorologica a acelei zile si am citit ca se preconiza ca pe seara va ploua destul de abundent si vor fi descarcari electrice. Deci s-a zis cu o posibila iesire cu gashca inacea seara.
Am analizat rapid lucrurile si am azuns la concluzia ca daca vreau sa fac ceva miscare ar fi o ideea buna sa o iau din loc acum, nu mai tarziu prin ploaie. Era cald afara asa ca m-am imbracat lejer: un tricou colorat, cu o floare mare desenata pe piept, o pereche de pantaloni scurti, cam cat de o palma si ceva si o pereche de adidasi crem. Parul lung mi l-am prins la spate intr-o coada de cal, iar pe cap mi-am pus o bentita cu bor. Echipata in felul acesta intr-un buzunar mi-am pus telefonul iar in celelalt cheia de la usa si am plecat.
Desi fusesem de multe ori in Adams Park, existau destule locuri in care nu calcasem inca. M-am apucat sa alerg pe aleile lungi, iar dupa cateva minute de alrgare imi suna telefonul. E mama. Raspund si incep sa vorbesc cu ea plimbandu-ma de colo-colo, un vechi obicei de-al meu cand vorbesc la telefon:
-Alo? Buna mama!
-Buna draga mea! Ce faci?
-Ca de obicei... Sunt in parc si fac miscare.
-Ah, da! Trebuia sa-mi fi dat seama. Ce ai mancat azi?
Asa era mama... Isi facea mereu probleme cu privire la ce mananc eu, sau mai bine zis cu privire la ce nu mananc.
-Pai nu mi-e foame. Nu am mancat inca nimic... Am baut doar un pahar cu suc in dimineata. Promit ca o sa mananc imediat ce voi ajunge acasa, asa ca stai linistita ca nu o sa mor de foame in absenta ta.
-Ma superi cand faci figuri de-atea, dar vad ca nu am ce-ti face. Bine, daca nu ai chef nu maca. Nu te mai stresez.
-Oh, ma bucur ca ma intelegi, in sfarsit, mama!
Era evident un eveniment ca mama intelegea intr-un final ca mie nu mi-e foame la comanda.
-Ahm, Julia, imi pare rau s-ti dau vestea asta, dar o sa mai intarzii vreo doua zile pe aici. Luni mai vin cativa directori, de la alte companii din tara, asa ca va fi nevoie sa asist si eu la conferintele ce vor avea loc. Imi pare rau, dar sper sa nu te superi.
Se intampla destul de des ca mama sa plece prin tara la diverse conferinte, dar ce puteam spune?
-Oh, tocmai miercuri? Daca e necesar... ok. O sa ma descurc si singurica, doar am 17 ani, nu? Dar sa ai si tu grija de tine pe acolo, da?
-Sigur scumpete. Deja imi este dor de tine. Abia astept sa vin acasa. te pupic, pa-pa!
-Pa-pa, mama...
Si convorbirea s-a intrerupt. Am ramas un pic pe ganduri, pentru a reprocesa cele auzite si pana la urma am ajuns la concluzia ca zilele astea o sa mor de plictiseala.
am pus telefonul la locul lui in buzunar si m-am oprit din mers. Abia acum imi dadeam seama ca zgomotul inabusitor al orasului era estompat, era o liniste deplina, iar locul imi era total necunoscut. Nu a durat prea mult sa-mi dau seama ca ma ratacisem, dar ma consolam cu gandul ca nu puteam fi in alta parte decat in Adams Park.
M-am mai invartit eu ceva timp pe acolo, dar fara niciun rezultat. Oriunde ma uitam, vedeam alei ce se intindeau la nesfarsit si copaci. Parca as fi fost intr-un labirint! Pana la urma am obosit tot umbland de colo-colo si deoarece nu era nicio banca pe care m-as fi putut aseza, m-am sprijinit cu spatele de un copac. De obicei, cand eram obosita si ma aflam in preajma vreunui copac, sau daca nu era nimeni prin preajma, il luam in brate. Si functiona de fiecare data, in cateva monente simteam ca mi-am facut plinul de energie.
Doar ca... De data aceasta nu am mai apucat sa examinez efectele copacului asupra mea, deoarece, deodata, lana ga mine se materializa o fata.
Arata foarte straniu. Era mai inalta decat mine, iar desi fatza sa nu trada nicio expresie, eu am putut remarca o nuanta de malitiozitate pe faza ei. Avea parul negru si destul de lung, tuns intr-un stil... gothic. In coltul gurii avea un cercel ce era de fapt un cap de mort in miniatura. Avea ochii machiatiintr-un negru dens, la gat purta un fel de curea cu tepi, care mie mi s-au parut destul de periculosi, iar la mana stanga avea una cu capete de mort. Imbracamintea este dificil de descris, oricum, in stil gotic. In picioare purta niste cizme ce pareau a fi facute din piele si din foite de fier deopotriva. Desigur, toate aceste lucruri le-am observat dintr-o singura privire, deoarece exact atunci cand a aparut langa mine, ea m-a si intrebat:
-Julia?
-Da, am raspuns eu stupefiata.
-Trebuie sa vii cu mine.
"Trebuie"? Cine se credea??
-Explica. Cine esti?
-Nu dau explicatii. Am spus ca vii cu mine, debunavoie. Daca nu, te iau cu forta.
-N-ai sa indraznesti sa te atingi de mine! Am pus o intrebare si vreau un raspuns: cine esti?
Vazand ca nu-i iau in considerare oferta de a o insoti de bunavoie, se incrunta si sufla spre fata mea. Deodata, am simtot cum un val de vant imi acopera mai intai fatza, apoi tot corpul. Mai tarziu am inteles ca avea efect paralizant.
Acestea au fost ultimele senzatii pe care mi le mai amintesc din parc.
To be continued...
Desi eu nu am avut niciodata probleme cu greutatea, tot ma incapatanam si fac efort fizic, eventual sa slabesc, daca pot spune asta la cele 45 de kilograme ale mele. De multe ori o exasepram pe mama care vroia sa ma vada un pic mai plinuta, dar eu ma uitam urat la ea si imi vedeam de ale mele: adica mancat putin si multa miscare in aer liber. Cel mai des alergam, dar cand eram cu gashca imi luam ori bicicleta ori rolele sau skateboard-ul. Nu sunt innebunita dupa apa, dar regret ca nu stiu sa inot. De fapt, nici nu am avut unde sa invat asta, dat fiind ca am crescut la munte, intr-un oras micut de langa Denver. Viata petrecuta acolo mi-a placut enorm de mult, de fapt eu prin natura mea ma dau in vand dupa orice are legatura cu muntii. Cateodata imi pun intrebarea daca m-as mai putea intoarce acolo sau nu. Eu am o fire foarte usor adaptabila, dar cu toate ca imi place enorm de mult zona in care am trait 16 ani, nu as vrea sa ma mai mut din Atlanta, mega-orasul in care locuiesc acum.
Am venit aici anul trecut, la mama. Casnicia ei cu tata nu-si mai avea nici un rost. De fapt, mama a stiut cum sa se descurce si si-a dat seama ca tata nu e usa de biserica asa cum l-a crezut dansa destul de multi ani. Nu i-a placut sa stea in compania cuiva care are doua fetze asa ca a hotarat ca despartirea este cea mai buna solutie. Bineinteles, a ajuns la concluzia asta dupa ce a incercat sa remedieze lucrurile. Tata nu s-a purtat niciodata urat cu mine, dar acum am crescut si consider ca mai bine merg la mama. Cand ei doi s-au despartit eu am preferat sa raman la tata, deoarece el avea si inca are o situatie materiala foarte buna si oricum as fi fost in plus pe langa mama, deoarece o lua de la zero, dar de cand locuiesc cu ea nu mi-a reprosat niciodata ca am facut alegerea aceea atunci. S-a dovedit extrem de intelegatoare si am ajuns sa ne cunoastem foarte bine una pe cealalta. Nu am cuvinte sa spun cate ii datorez si sunt convinsa ca este cea mai tare mama din cate exista pe pamant.
Locuim intr-un apartament spatios in zona Adams Park. Lucrul acesta imi place enorm de mult, deoarece atunci cand atunci cand simt ca ma sufoc intre peretii apartamentului merg in parc. Este chiar in spatele blocului, asa ca ajung nemaipomenit de repede. Intr-un timp mi-am propus sa explorez fiecare coltisor al fiecarui parc din Atlanta. Desigur, asta parea aproape imposibil, deoarece orasul este imens, dar... nu imposibil de realizat, totusi.
Era sambata dimineata, in vacanta de vara. M-am ridicat lenesa din pat, oarecum suparata pe mine insami ca nu am dormit mai mult. Am intrat alene in bucatarie, cu gandul de a-mi lua ceva de baut dn frigider si am vazut un biletel lipit pe usa, din partea mamei, normal:
" Neatza draga mea! Cand vei citi tu biletul acesta, eu probabil voi fi deja in mijlocul conferintei. Nu te-am mai trezit in dimineata deoarece dormeai ca un ingeras. Daca ai nevoie de ceva stii unde gasesti si vezi ca tocmai ti-am lasat unul dintre cardurile mele, in caz ca ai nevoie de bani. Ma intorc luni, dar stai linistita, te voi suna imediat ce se termina conferinta.
Te iubesc,
mama "
Daca nu mi-ar fi lasat biletul acela probabil m-as fi pregatit s-o sun sa vad pe unde este. De obicei este acasa in week-end-uri iar acum uitasem complt ca este intr-o conferinta tocmai in cealalta perte a tarii. Totusi, ma simteam bine. voi fi cateva zile singura si imi voi putea face de cap.
Mi-am luat sucul in camera si m-am trantit in patul imens cu laptop-ul in brate si mi-am verificat mail-urile dupa cum aveam obiceiul de fiecare data. In casuta postala nu erau decat cateva pe care le-am trimis imediat in "spam", pentru a nu ma mai deranja data viitoare. Am ramas pe ganduri... nu stiam ce sa mai fac pe net. M-am gandit sa ma interesez de starea meteorologica a acelei zile si am citit ca se preconiza ca pe seara va ploua destul de abundent si vor fi descarcari electrice. Deci s-a zis cu o posibila iesire cu gashca inacea seara.
Am analizat rapid lucrurile si am azuns la concluzia ca daca vreau sa fac ceva miscare ar fi o ideea buna sa o iau din loc acum, nu mai tarziu prin ploaie. Era cald afara asa ca m-am imbracat lejer: un tricou colorat, cu o floare mare desenata pe piept, o pereche de pantaloni scurti, cam cat de o palma si ceva si o pereche de adidasi crem. Parul lung mi l-am prins la spate intr-o coada de cal, iar pe cap mi-am pus o bentita cu bor. Echipata in felul acesta intr-un buzunar mi-am pus telefonul iar in celelalt cheia de la usa si am plecat.
Desi fusesem de multe ori in Adams Park, existau destule locuri in care nu calcasem inca. M-am apucat sa alerg pe aleile lungi, iar dupa cateva minute de alrgare imi suna telefonul. E mama. Raspund si incep sa vorbesc cu ea plimbandu-ma de colo-colo, un vechi obicei de-al meu cand vorbesc la telefon:
-Alo? Buna mama!
-Buna draga mea! Ce faci?
-Ca de obicei... Sunt in parc si fac miscare.
-Ah, da! Trebuia sa-mi fi dat seama. Ce ai mancat azi?
Asa era mama... Isi facea mereu probleme cu privire la ce mananc eu, sau mai bine zis cu privire la ce nu mananc.
-Pai nu mi-e foame. Nu am mancat inca nimic... Am baut doar un pahar cu suc in dimineata. Promit ca o sa mananc imediat ce voi ajunge acasa, asa ca stai linistita ca nu o sa mor de foame in absenta ta.
-Ma superi cand faci figuri de-atea, dar vad ca nu am ce-ti face. Bine, daca nu ai chef nu maca. Nu te mai stresez.
-Oh, ma bucur ca ma intelegi, in sfarsit, mama!
Era evident un eveniment ca mama intelegea intr-un final ca mie nu mi-e foame la comanda.
-Ahm, Julia, imi pare rau s-ti dau vestea asta, dar o sa mai intarzii vreo doua zile pe aici. Luni mai vin cativa directori, de la alte companii din tara, asa ca va fi nevoie sa asist si eu la conferintele ce vor avea loc. Imi pare rau, dar sper sa nu te superi.
Se intampla destul de des ca mama sa plece prin tara la diverse conferinte, dar ce puteam spune?
-Oh, tocmai miercuri? Daca e necesar... ok. O sa ma descurc si singurica, doar am 17 ani, nu? Dar sa ai si tu grija de tine pe acolo, da?
-Sigur scumpete. Deja imi este dor de tine. Abia astept sa vin acasa. te pupic, pa-pa!
-Pa-pa, mama...
Si convorbirea s-a intrerupt. Am ramas un pic pe ganduri, pentru a reprocesa cele auzite si pana la urma am ajuns la concluzia ca zilele astea o sa mor de plictiseala.
am pus telefonul la locul lui in buzunar si m-am oprit din mers. Abia acum imi dadeam seama ca zgomotul inabusitor al orasului era estompat, era o liniste deplina, iar locul imi era total necunoscut. Nu a durat prea mult sa-mi dau seama ca ma ratacisem, dar ma consolam cu gandul ca nu puteam fi in alta parte decat in Adams Park.
M-am mai invartit eu ceva timp pe acolo, dar fara niciun rezultat. Oriunde ma uitam, vedeam alei ce se intindeau la nesfarsit si copaci. Parca as fi fost intr-un labirint! Pana la urma am obosit tot umbland de colo-colo si deoarece nu era nicio banca pe care m-as fi putut aseza, m-am sprijinit cu spatele de un copac. De obicei, cand eram obosita si ma aflam in preajma vreunui copac, sau daca nu era nimeni prin preajma, il luam in brate. Si functiona de fiecare data, in cateva monente simteam ca mi-am facut plinul de energie.
Doar ca... De data aceasta nu am mai apucat sa examinez efectele copacului asupra mea, deoarece, deodata, lana ga mine se materializa o fata.
Arata foarte straniu. Era mai inalta decat mine, iar desi fatza sa nu trada nicio expresie, eu am putut remarca o nuanta de malitiozitate pe faza ei. Avea parul negru si destul de lung, tuns intr-un stil... gothic. In coltul gurii avea un cercel ce era de fapt un cap de mort in miniatura. Avea ochii machiatiintr-un negru dens, la gat purta un fel de curea cu tepi, care mie mi s-au parut destul de periculosi, iar la mana stanga avea una cu capete de mort. Imbracamintea este dificil de descris, oricum, in stil gotic. In picioare purta niste cizme ce pareau a fi facute din piele si din foite de fier deopotriva. Desigur, toate aceste lucruri le-am observat dintr-o singura privire, deoarece exact atunci cand a aparut langa mine, ea m-a si intrebat:
-Julia?
-Da, am raspuns eu stupefiata.
-Trebuie sa vii cu mine.
"Trebuie"? Cine se credea??
-Explica. Cine esti?
-Nu dau explicatii. Am spus ca vii cu mine, debunavoie. Daca nu, te iau cu forta.
-N-ai sa indraznesti sa te atingi de mine! Am pus o intrebare si vreau un raspuns: cine esti?
Vazand ca nu-i iau in considerare oferta de a o insoti de bunavoie, se incrunta si sufla spre fata mea. Deodata, am simtot cum un val de vant imi acopera mai intai fatza, apoi tot corpul. Mai tarziu am inteles ca avea efect paralizant.
Acestea au fost ultimele senzatii pe care mi le mai amintesc din parc.
To be continued...
... One day... Freedom will be legalized... One day... One day...
![[Imagine: sad_anime_by_CrimsonMoonTide.jpg]](http://3.bp.blogspot.com/_fr-pBgRtMVs/TSg8c5mmqfI/AAAAAAAAAD0/qjvQMZzPJbc/s1600/sad_anime_by_CrimsonMoonTide.jpg)
![[Imagine: teru.png]](http://i566.photobucket.com/albums/ss105/blueberry_023/teru.png)
![[Imagine: button.png]](http://a.wattpad.net/image/49/widget/button.png)