A: O promisiune e o promisiune. Iar atunci cand nu poti promite ceva cuiva, inseamna ca nu te poti tine de cuvant. Dar in momentul in care poti sa spui "Iti promit", sigur te ti de cuvant. Am dreptate?
Sasuke:
Si acum imi dadeam seama pe cine indragisem eu, oarecum, atata timp. Pe o scrofita care nu stie sa aprecieze ceea ce i se da. O curva. Una mare. Doamne, in momente ca astea, imi venea sa o strang de gat pana cand i-ar fi sarit amigdalele fara operatie. Stateam sub dusul cu apa calda, ce-mi linistea intreg corpul, incalzindu-l, dar nervii inca functionau bine. Nu mi-as fi putut imagina ca ea m-ar fi enervat vreodata la culme. Daca vroiam, puteam s-o arunc in pat, si s-o fac a mea, si sa fiu dur, foarte dur, fara sa-mi pese ca era cine stie ce virginitate. Trebuia sa accepte saruturile mele! Trebuia sa accepte miscarile mele indecente si sa le reproduca pe trupul meu inapoi, pentru un comportament sexual cat se poate de bun! Exact ca o adevarata prostituata! Si, poate ca daca ar fi incercat sa faca asa, m-as fi oprit, i-as fi zambit, si m-as fi comportat cu ea ca un adevarat baiat de treaba. Dar nu. In loc de asta, a fost nevoie sa incerce sa ma traga de par. Dar i-am aratat eu cine e seful. I-am aratat eu cine stie sa traga mai tare de par. Si totusi, simteam ca nu e destul. Maine, aveam sa-mi iau revansa pentru tot si sa ma simt implinit. Chiar daca vizitele mele la clanul Sabaku li se vor parea extraordinar de suspecte, sufletul inca nu ma lasa sa o las de tot, nu ma lasa sa o las de tot singura, intr--o lume atat de periculoasa a mafiei. Imaginea ei impuscata, plina de sange, cu un praf verzuliu iesindu-i din nas, mirosind a marijoana, si un teanc de bani in mana plina de siroaie de sange m-a facut sa ma cutremur de-a binelea. Mi-am deschis ochii mari , trezindu-ma la realitate. Nu! Nu puteam sa o las pe fata asta sa ajunga in halul acela! Poate ca era o scarba, din primele certuri, dar cu siguranta nu merita asta. Pentru ca eu ajunsesem asa. Pentru ca ajunsesem in starea aceea, intr-un schimb de focuri de la Lyon, cand tatal meu adevarat m-a pus sa fur din seiful unui mare sef de contrabanda de droguri, periculoase si usoare, in timp ce tata se lupta cu mafiotul. Si am fost impusct, incercand sa fur si o mica pungulita de marijoana, sa-l fac pe nenorocitul acela de sef al Yrusaki fericit. Si am sfarsit pe masa de operatii, aproape mort. Pentru ca tatalui meu real nu i-a pasat de mine. Ma lasase acolo. Si nici macar unul din subordonatii lui nu ma luase sa ma duca la spital. Ci unul din subordonatii clanului advers. Nici macar cineva din cei de partea mea! Nici macar cineva care sa fie cu mine in toate astea! Seful clanului advers intentiona sa ma adopte si sa ma invete tehnicile unei lupte mafiote pe un teren sigur, unde nu puteam pati nimic daca mi se intampla ceva. Dar fusesem rapit, din nou, si obligat sa ma supuz mafiotilor Yrusaki. Si nu vroiam ca asta sa i se intample si rozaliei. Nu aveam de gand sa accept asta! Nu aveam de gand sa o las, asa, de izbeliste! Pentru ca stiam ce inseamna sa fi in pielea ei... In pielea unui om care, pe viitor, risca sa fie aproape mort, sau chiar mort, daca cineva nu-ti scotea drogul de pe gat.
Am oprit apa, si am inlaturat din minte orice gand mi-ar fi reamintit de trecutul meu si de ea. Eram constient ca ceea ce facusem era exact ca ceea ce facuse tatal meu acum cativa ani in urma, dar asta este viata unui Uchiha. Sa traiesti razbunandu-te pe cineva mort, si sa triesti in trecut pentru fiecare fapta. Asta inseamna cu adevarat sa fi cap de mafie in Uchiha. Sa ucizi ca o bestie si sa ai o inima de copil rapit. Dar nu mai conta asta acum. Am luat un prosop, m-am uscat, apoi l-am strans in jurul taliei. Am mai luat un prosop alb, cu care mi-am sters obrajii uzi, si l-am aruncat in cosul cu rufe murdare. Mi-am scuturat parul, apoi m-am privit in oglinda. De la un dus ca asta, mi se incinse creierul. Am oftat prelung, gandindu-ma intens la ceea ce i-am facut rozaliei astazi. Era seara, era ora 8 P.M., iar gandurile ma pasteau. Oare gresisem? Gresisem ca o luasem atat de rapid? Gresisem ca o pedepsisem atat de dur? Gresisem ca o luasem de langa familia ei? Aceste intrebari ma misunau continu, in timp ce eu habar n-am la ce sa ma gandesc mai intai. Ceea ce as fi facut in mod sigur ar fi fost vizitele promise. Pentru ca am promis. Pentru ca nu vreau sa pateasca ceea ce mi-am imaginat ca va pati. Pentru ca nu vreau sa o pierd. Pentru ca tin, oarecum, la ea... Intr-adevar, in tot acest timp, dezvoltasem o oarecare pasiune pentru ea, pentru lucrul acela care ma facea sa ma simt bine atunci cand o priveam cu atata drag. Am zambit, apoi mi-am dechis ochii. Am renuntat la prosopul din jurul taliei si mi-am luat pe mine un halat. Am parasit baia, mergand cu pasi lini spre camera mea, incercand sa-mi amintesc in ce camera o lasasem pe Sakura.
Am intrat intr-o camera cu peretii crem. In perete erau zidite doua felinare modelate, ce scoteau mici raze de lumina modelate, Un mic dulapir era pus in spatele camerei, langa o veioza, iar pe jos era gresia rece, un covoras adus de la un bun prieten din Marea Britanie, o oglinda, o canapea si un... pat. Un pat pe care sedea rozalia, intr-un halat de baie asemanator cu al meu, singura diferenta fiind culoarea. Am zambit, din nou, privind-o cum doarme linistita. I-am observat perlele lichide ce se uscasera pe obrajii ei, in toata puterea plansului. M-am asezat in spatele ei, dandu-mi o mana de dupa pantecul fetei.Am invelit-o, pe ea si pe mine, cu mana libera. I-am privit chipul timp de cateva secunde, apoi am vazut cum ochii ei se deschid instantaneu. Am ranjit, in momentul in care si-a indreptat privirea speriata spre mine. Am tras-o de una din maini cu fata spre mine si am sarutat-o scurt, avand grija sa nu o sperii prea tare. I-am cuprins talia cu mainile mele, iar ea si- asezat mainile si capul pe pieptul meu, intr-o imbratisare perfecta. Pentru un moment, am crezut ca este oarecum fericita, ca a adormit. Insa, cand i-am vazut din nou chipul, mi-am dat seama ca nu era asa. Pentru ca plangea. Plangea, iar lacrimile ei picurau in tacere in fata mea de frica. Plangea in linistea ei, ca eu sa nu o pot simti si sa ma pot enerva pe ea.
-Hei, am soptit. Nu mai plange. Inca nu ti-am facut nimic, si nu prea am de gand. Asa ca n-ai niciun motiv.
-Vreau acasa, Sasuke, spune ea cu voce tare, tremuranda, strangandu-ma tare in brate. Vreau s-o vad pe Miranda, vreau sa-l intreb pe tata de ce m-a vandut, vreau sa ii imbratisez, sa simt ca sunt langa mine.
Mi-am pus mana pe obrazul sau, ca sa-i dau la o parte cateva firede par, dar s-a incordat toata, tinandu-si o mana pe obraz.
-Nu ma lovi, continua ea, izbucnind in plans.
Ma uitam la ea, cum plange, cat de speriata e. Chiar atat de rau paream a fi cu fetele? Ce e drept, asta e viata unui Uchiha. Asta e razbunarea unui Uchiha. Si oricat de mult ma doare in momentele in care o plesnesc, cand o fac sa verse lacrimi si sa sufere enorm, nu pot sa ma inmoi in fata uneia ca ea. Pur s simplu. Nu ma simt de o putere bine pusa sus in interiorul meu incat sa o protejez asa cum ar trebui sa fie protejata. Pentru ca ea era prada intr-un joc de-a soarecele si pisica. Si nu puteam sa o las sa-mi scape printre degete. Oricat de tare as fi fost atasat de frumusetea asta de fata. Mi-am introdus degetele in parul sau, vrand sa o strang tare de tot, cat sa o fac sa inteleaga ca nu o sa inmoi asa de usor la rugamintile unei mironosite. Desi eu deja ma inmuiasem. Dar, cand am aruncat o privire mai atenta la faptura din fata mea, am realizat ca ochii ei erau inchisi lejer, lacrimile incetasera sa mai curga, si erau acum in procesul de uscare. M-am uitat atent la mana sa care imi atingea pieptul picurat cu stropii lacrimilor sale. Inca o tinea strans, foarte strans, desi ea adormise, intr-un timp atat de scurt. Mi-am scos cu grija mana din parul ei si mi-am asternut-o pe obrazul fetei. I-am simtit fiecare fibra fina a fetei ei angelice, in timp ce ochii mei o priveau intens, protector, ca si cum cineva ar fi putut sa ne atace intr-un moment ca asta, la o ora atat de tarzie.
Trebuie sa recunosc insa ca m-am speriat al dracului de tare cand cealalta mana e ei cu care se ferise si care acum era pe gatul meu, s-a asternut peste a mea, obrazul ei fiind acum acaparat de doua palme una peste alta. Ei bine, la cat de repede "adormise" pustoaica n-am ce spune. Trebuia sa se trezeasca aproximativ la fel de repede. Am tresarit usor, dar m-am potolit imediat. Palma cu care imi strangea cu putere camasa mi-a eliberat-o pana la urma, si si-a mutat-o pe obrazul meu.
-Imi promiti ca n-o sa ma dai lui Sabaku? A intrebat, cu vocea ragusita.
Si, desi avea ochii inchisi, parca am simtit cum ochii ei erau linistiti, cum ei nu se schimbasera deloc. Iar asta imi dadea o oarecare energie... negativa. Mi-am strans pleoapele, gandindu-ma precis la ce aveam sa-i spun. Cum puteam fii atat de usor readus in acea casa gri, in acel trecut dureros, in acea parte a vietii mele pe care nu mi-o doream? M-am intors cu spatele la rozalie, refuzand-o total. Mi-am deschis ochii, privind in gol, ganditor, in timp ce buzele mi s-au arcuit pe un cuvant care l-am regretat:
-Nu.
Pentru o secunda, inima mi s-a oprit, iar respriratia mi s-a taiat.. Simteam ca ceva din mine... Un seniment de nostalgie, de rana adanca ma cuprindea. Uneori ma gandesc ca trebuia sa i-o las lui Laya. Este o pustoaica prea buna. Ti se unge pe suflet, si nu vrea nimic in schimb, decat sa-i indeplinesti simpla dorinta de a-i oferi atentie. De a o lasa impreuna cu familia ei, atata cat cata a mai ramas. Pentru ca ei ii ofera ei cel mai bun sentiment de iubire pe care il puteai avea vreodata. Am simtit cum, brusc, ceva puternic s-a asezat pe spaele meu. Am aruncat o privire pese umar, si am vazut cum Sakura isi asezase capul si palma pe spatele meu, si zambea. Pentru un moment, colturile gurii mi s-au rotunjit si mie, dar apoi am vazut-o. Am vazut acea lacrima scurgandu-se de sub ploapa Sakurei. Iar zambetul meu s-a zdrobit de gramul acela din mine care simtea ca nu mai rezista fara sa o ia in brate si sa o linisteasca.
-Staim ca asta vei spune. mi-a spus asta, cu o voce tremuranda, apoi a continuat cu una soptita: Multumesc.
Am ramas total socat, fara cuvinte, fara sa stiu ce sa zic. Am trantit capul pe perna, privind inca mirat peretele din fata mea, fara sa-mi dau seama ce a vrut sa spuna cu asta. Asta ma lasase tatal fara cuvinte. Eram obosit, intr-atat de obosit, incat eram gata-gata sa cred ca ceea ce spusese fusese doar in imaginatia mea, in gandurile mele. Dar apoi, am simtit cum vocea mea interioara striga din toate fortele ca ceea ce am auzit a fost REAL si nu doar o simpla festa o imaginatiei mele. Mi-am inchis ochii, in incercarea disperata de a adormi, pana cand, intr-un sfarsit, aceasta a reusit.
Imi cer scuze, dar nextul asta nu are si partea Sakurei pentru ca vreau sa las ceva suspans :D
Camera lui Sasuke: http://www.insula-thassos.ro/turism-grec...resize.jpg
DWD - Chapter 3: Don't Love Me II
Sasuke:
Si acum imi dadeam seama pe cine indragisem eu, oarecum, atata timp. Pe o scrofita care nu stie sa aprecieze ceea ce i se da. O curva. Una mare. Doamne, in momente ca astea, imi venea sa o strang de gat pana cand i-ar fi sarit amigdalele fara operatie. Stateam sub dusul cu apa calda, ce-mi linistea intreg corpul, incalzindu-l, dar nervii inca functionau bine. Nu mi-as fi putut imagina ca ea m-ar fi enervat vreodata la culme. Daca vroiam, puteam s-o arunc in pat, si s-o fac a mea, si sa fiu dur, foarte dur, fara sa-mi pese ca era cine stie ce virginitate. Trebuia sa accepte saruturile mele! Trebuia sa accepte miscarile mele indecente si sa le reproduca pe trupul meu inapoi, pentru un comportament sexual cat se poate de bun! Exact ca o adevarata prostituata! Si, poate ca daca ar fi incercat sa faca asa, m-as fi oprit, i-as fi zambit, si m-as fi comportat cu ea ca un adevarat baiat de treaba. Dar nu. In loc de asta, a fost nevoie sa incerce sa ma traga de par. Dar i-am aratat eu cine e seful. I-am aratat eu cine stie sa traga mai tare de par. Si totusi, simteam ca nu e destul. Maine, aveam sa-mi iau revansa pentru tot si sa ma simt implinit. Chiar daca vizitele mele la clanul Sabaku li se vor parea extraordinar de suspecte, sufletul inca nu ma lasa sa o las de tot, nu ma lasa sa o las de tot singura, intr--o lume atat de periculoasa a mafiei. Imaginea ei impuscata, plina de sange, cu un praf verzuliu iesindu-i din nas, mirosind a marijoana, si un teanc de bani in mana plina de siroaie de sange m-a facut sa ma cutremur de-a binelea. Mi-am deschis ochii mari , trezindu-ma la realitate. Nu! Nu puteam sa o las pe fata asta sa ajunga in halul acela! Poate ca era o scarba, din primele certuri, dar cu siguranta nu merita asta. Pentru ca eu ajunsesem asa. Pentru ca ajunsesem in starea aceea, intr-un schimb de focuri de la Lyon, cand tatal meu adevarat m-a pus sa fur din seiful unui mare sef de contrabanda de droguri, periculoase si usoare, in timp ce tata se lupta cu mafiotul. Si am fost impusct, incercand sa fur si o mica pungulita de marijoana, sa-l fac pe nenorocitul acela de sef al Yrusaki fericit. Si am sfarsit pe masa de operatii, aproape mort. Pentru ca tatalui meu real nu i-a pasat de mine. Ma lasase acolo. Si nici macar unul din subordonatii lui nu ma luase sa ma duca la spital. Ci unul din subordonatii clanului advers. Nici macar cineva din cei de partea mea! Nici macar cineva care sa fie cu mine in toate astea! Seful clanului advers intentiona sa ma adopte si sa ma invete tehnicile unei lupte mafiote pe un teren sigur, unde nu puteam pati nimic daca mi se intampla ceva. Dar fusesem rapit, din nou, si obligat sa ma supuz mafiotilor Yrusaki. Si nu vroiam ca asta sa i se intample si rozaliei. Nu aveam de gand sa accept asta! Nu aveam de gand sa o las, asa, de izbeliste! Pentru ca stiam ce inseamna sa fi in pielea ei... In pielea unui om care, pe viitor, risca sa fie aproape mort, sau chiar mort, daca cineva nu-ti scotea drogul de pe gat.
Am oprit apa, si am inlaturat din minte orice gand mi-ar fi reamintit de trecutul meu si de ea. Eram constient ca ceea ce facusem era exact ca ceea ce facuse tatal meu acum cativa ani in urma, dar asta este viata unui Uchiha. Sa traiesti razbunandu-te pe cineva mort, si sa triesti in trecut pentru fiecare fapta. Asta inseamna cu adevarat sa fi cap de mafie in Uchiha. Sa ucizi ca o bestie si sa ai o inima de copil rapit. Dar nu mai conta asta acum. Am luat un prosop, m-am uscat, apoi l-am strans in jurul taliei. Am mai luat un prosop alb, cu care mi-am sters obrajii uzi, si l-am aruncat in cosul cu rufe murdare. Mi-am scuturat parul, apoi m-am privit in oglinda. De la un dus ca asta, mi se incinse creierul. Am oftat prelung, gandindu-ma intens la ceea ce i-am facut rozaliei astazi. Era seara, era ora 8 P.M., iar gandurile ma pasteau. Oare gresisem? Gresisem ca o luasem atat de rapid? Gresisem ca o pedepsisem atat de dur? Gresisem ca o luasem de langa familia ei? Aceste intrebari ma misunau continu, in timp ce eu habar n-am la ce sa ma gandesc mai intai. Ceea ce as fi facut in mod sigur ar fi fost vizitele promise. Pentru ca am promis. Pentru ca nu vreau sa pateasca ceea ce mi-am imaginat ca va pati. Pentru ca nu vreau sa o pierd. Pentru ca tin, oarecum, la ea... Intr-adevar, in tot acest timp, dezvoltasem o oarecare pasiune pentru ea, pentru lucrul acela care ma facea sa ma simt bine atunci cand o priveam cu atata drag. Am zambit, apoi mi-am dechis ochii. Am renuntat la prosopul din jurul taliei si mi-am luat pe mine un halat. Am parasit baia, mergand cu pasi lini spre camera mea, incercand sa-mi amintesc in ce camera o lasasem pe Sakura.
Am intrat intr-o camera cu peretii crem. In perete erau zidite doua felinare modelate, ce scoteau mici raze de lumina modelate, Un mic dulapir era pus in spatele camerei, langa o veioza, iar pe jos era gresia rece, un covoras adus de la un bun prieten din Marea Britanie, o oglinda, o canapea si un... pat. Un pat pe care sedea rozalia, intr-un halat de baie asemanator cu al meu, singura diferenta fiind culoarea. Am zambit, din nou, privind-o cum doarme linistita. I-am observat perlele lichide ce se uscasera pe obrajii ei, in toata puterea plansului. M-am asezat in spatele ei, dandu-mi o mana de dupa pantecul fetei.Am invelit-o, pe ea si pe mine, cu mana libera. I-am privit chipul timp de cateva secunde, apoi am vazut cum ochii ei se deschid instantaneu. Am ranjit, in momentul in care si-a indreptat privirea speriata spre mine. Am tras-o de una din maini cu fata spre mine si am sarutat-o scurt, avand grija sa nu o sperii prea tare. I-am cuprins talia cu mainile mele, iar ea si- asezat mainile si capul pe pieptul meu, intr-o imbratisare perfecta. Pentru un moment, am crezut ca este oarecum fericita, ca a adormit. Insa, cand i-am vazut din nou chipul, mi-am dat seama ca nu era asa. Pentru ca plangea. Plangea, iar lacrimile ei picurau in tacere in fata mea de frica. Plangea in linistea ei, ca eu sa nu o pot simti si sa ma pot enerva pe ea.
-Hei, am soptit. Nu mai plange. Inca nu ti-am facut nimic, si nu prea am de gand. Asa ca n-ai niciun motiv.
-Vreau acasa, Sasuke, spune ea cu voce tare, tremuranda, strangandu-ma tare in brate. Vreau s-o vad pe Miranda, vreau sa-l intreb pe tata de ce m-a vandut, vreau sa ii imbratisez, sa simt ca sunt langa mine.
Mi-am pus mana pe obrazul sau, ca sa-i dau la o parte cateva firede par, dar s-a incordat toata, tinandu-si o mana pe obraz.
-Nu ma lovi, continua ea, izbucnind in plans.
Ma uitam la ea, cum plange, cat de speriata e. Chiar atat de rau paream a fi cu fetele? Ce e drept, asta e viata unui Uchiha. Asta e razbunarea unui Uchiha. Si oricat de mult ma doare in momentele in care o plesnesc, cand o fac sa verse lacrimi si sa sufere enorm, nu pot sa ma inmoi in fata uneia ca ea. Pur s simplu. Nu ma simt de o putere bine pusa sus in interiorul meu incat sa o protejez asa cum ar trebui sa fie protejata. Pentru ca ea era prada intr-un joc de-a soarecele si pisica. Si nu puteam sa o las sa-mi scape printre degete. Oricat de tare as fi fost atasat de frumusetea asta de fata. Mi-am introdus degetele in parul sau, vrand sa o strang tare de tot, cat sa o fac sa inteleaga ca nu o sa inmoi asa de usor la rugamintile unei mironosite. Desi eu deja ma inmuiasem. Dar, cand am aruncat o privire mai atenta la faptura din fata mea, am realizat ca ochii ei erau inchisi lejer, lacrimile incetasera sa mai curga, si erau acum in procesul de uscare. M-am uitat atent la mana sa care imi atingea pieptul picurat cu stropii lacrimilor sale. Inca o tinea strans, foarte strans, desi ea adormise, intr-un timp atat de scurt. Mi-am scos cu grija mana din parul ei si mi-am asternut-o pe obrazul fetei. I-am simtit fiecare fibra fina a fetei ei angelice, in timp ce ochii mei o priveau intens, protector, ca si cum cineva ar fi putut sa ne atace intr-un moment ca asta, la o ora atat de tarzie.
Trebuie sa recunosc insa ca m-am speriat al dracului de tare cand cealalta mana e ei cu care se ferise si care acum era pe gatul meu, s-a asternut peste a mea, obrazul ei fiind acum acaparat de doua palme una peste alta. Ei bine, la cat de repede "adormise" pustoaica n-am ce spune. Trebuia sa se trezeasca aproximativ la fel de repede. Am tresarit usor, dar m-am potolit imediat. Palma cu care imi strangea cu putere camasa mi-a eliberat-o pana la urma, si si-a mutat-o pe obrazul meu.
-Imi promiti ca n-o sa ma dai lui Sabaku? A intrebat, cu vocea ragusita.
Si, desi avea ochii inchisi, parca am simtit cum ochii ei erau linistiti, cum ei nu se schimbasera deloc. Iar asta imi dadea o oarecare energie... negativa. Mi-am strans pleoapele, gandindu-ma precis la ce aveam sa-i spun. Cum puteam fii atat de usor readus in acea casa gri, in acel trecut dureros, in acea parte a vietii mele pe care nu mi-o doream? M-am intors cu spatele la rozalie, refuzand-o total. Mi-am deschis ochii, privind in gol, ganditor, in timp ce buzele mi s-au arcuit pe un cuvant care l-am regretat:
-Nu.
Pentru o secunda, inima mi s-a oprit, iar respriratia mi s-a taiat.. Simteam ca ceva din mine... Un seniment de nostalgie, de rana adanca ma cuprindea. Uneori ma gandesc ca trebuia sa i-o las lui Laya. Este o pustoaica prea buna. Ti se unge pe suflet, si nu vrea nimic in schimb, decat sa-i indeplinesti simpla dorinta de a-i oferi atentie. De a o lasa impreuna cu familia ei, atata cat cata a mai ramas. Pentru ca ei ii ofera ei cel mai bun sentiment de iubire pe care il puteai avea vreodata. Am simtit cum, brusc, ceva puternic s-a asezat pe spaele meu. Am aruncat o privire pese umar, si am vazut cum Sakura isi asezase capul si palma pe spatele meu, si zambea. Pentru un moment, colturile gurii mi s-au rotunjit si mie, dar apoi am vazut-o. Am vazut acea lacrima scurgandu-se de sub ploapa Sakurei. Iar zambetul meu s-a zdrobit de gramul acela din mine care simtea ca nu mai rezista fara sa o ia in brate si sa o linisteasca.
-Staim ca asta vei spune. mi-a spus asta, cu o voce tremuranda, apoi a continuat cu una soptita: Multumesc.
Am ramas total socat, fara cuvinte, fara sa stiu ce sa zic. Am trantit capul pe perna, privind inca mirat peretele din fata mea, fara sa-mi dau seama ce a vrut sa spuna cu asta. Asta ma lasase tatal fara cuvinte. Eram obosit, intr-atat de obosit, incat eram gata-gata sa cred ca ceea ce spusese fusese doar in imaginatia mea, in gandurile mele. Dar apoi, am simtit cum vocea mea interioara striga din toate fortele ca ceea ce am auzit a fost REAL si nu doar o simpla festa o imaginatiei mele. Mi-am inchis ochii, in incercarea disperata de a adormi, pana cand, intr-un sfarsit, aceasta a reusit.
Imi cer scuze, dar nextul asta nu are si partea Sakurei pentru ca vreau sa las ceva suspans :D
Camera lui Sasuke: http://www.insula-thassos.ro/turism-grec...resize.jpg
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone