Dragoste purtata de vant

[Monica Wksv]

si iata si nextu`...enjoy!...sper sa va placa ..si...astept comentarii ;;)

Capitolul 2: „Pe aripile vantului”


-Buna, am zis eu surprinsa vazand ca el purta un smoking negru. Cata eleganta!
-Te surprinde?
-Da.
-E un film elegant asa-i?
-Vei vedea cand vom ajunge. Hai sa mergem.
M-a luat in brate si m-a sarutat profund, tinandu-ma strans.
-Esti mai dulce ca ultima oara, spuse el incercand sa para ironic. Apoi m-a luat de mana si am pornit spre cel mai mare cinematograf din Londra.
Intr-un sfert de ora am ajuns. Toata lumea era imbracata la patru ace. Ma simteam ciudat, iar el a vazut asta.
-Stai linistita, vom sta intr-un loc mai retras.
Toate privirile erau atintite asupra mea. Am incercat sa fiu cat mai indiferenta, dar nu mi-a iesit. Ma gandeam la ce film vom viziona. Am tresarit la atingerea lui Bobby.
-Hai sa ne asezam. Trebuie sa inceapa.
Eram foarte confuza.
-Ce sa inceapa?
-Filmul. Alyssa, relaxeaza-te, o sa-ti placa!
-Ce este?
-In prima parte drama, iar in a doua dragoste.
-Si ai de gand sa-mi zici si mie cum se numeste?
-„Pe aripile vantului”.
Auzisem multe despre el. Era un film regizat de Victor Flemig si George Cukor in 1939. Castigase noua premii oscar, printre care si trofeele pentru cel mai bun film, cea mai buna regie si cea mai buna actrita in rolul principal, insa nu il vazusem niciodata. Ne-am asezat intr-un colt mai indepartat si mai intunecat al salii. Nu ma puteam plange ca nu vad. Era insa mai bine ca nu ma mai putea privi toata lumea.
Filmul incepuse...in sala se lasa o liniste apasatoare. Mi-a placut atat de mult incat am plans.
Pe drumul de intoarcere am fost tacuti amandoi.
Cand am ajuns in fata casei mele, m-a intrebat:
-Vrei sa vii maine? E a doua parte.
-Da, evident. Chiar mi-a placut mult.
-Ma bucur.
-Iti multumesc.
-Nu ai pentru ce.
-Vrei sa intri?
-Nu, ma grabesc.
-Unde vrei sa ajungi? Am intrebat eu suspicioasa.
-Trebuie sa merg la sala sa imi iau legitimatia.
-La ora asta?
-Acum se termina antrenamentul, ai uitat?
-Da, uitasem. Iarta-ma.
-E in regula.
M-a sarutat tandru si profund, asa cum facea de obicei, lasandu-ma mereu sa visez la saruturile lui, apoi a disparut in noapte.
Am intrat in casa, un pic ingrozita ca prima pe care as vedea-o ar fi Anne. Si nu a fost asa. Prima de care am dat era o femeie cu parul lung si blond, cu ochii albastrii- verzui. O femeie blanda, pe care o iubeam atat de mult. Era mama mea, cea cu care semanam atat de mult, fizic cat si psihic.
-Buna draga mea.
-Buna mama.
-Unde ai fost? Ne-ai ingrijorat. Ti-ai uitat telefonul in dresing.
-Vorbeste in numele tau. Anne nu a fost ingrijorata.
-Ba sigur ca a fost. E sora ta.
-In fine. Am fost la un film.
-Ai plans.
Nu era o intrebare, dar nici nu ma acuza. Stia cel mai bine ce faceam si cand.
-Da...
-Ce film ai vazut? Zise ea in timp ce se indrepta spre spatioasa noastra bucatarie.
-„Pe aripile vantului”.
-Frumos film. Vrei cafea?
-Un pic.
Mi-a pus putina cafea intr-o cescuta de portelan, pe care, incet- incet am baut-o vorbind in continuare cu ea.
Obisnuiam sa stam mult de vorba seara. Am fost intrerupte de Anne, care era foarte dezamagita ca ratase discutia.
-Alyssa! Te-ai intors.
-Nu-i asa ca te bucuri sa ma vezi? Am ras eu.
-Mai mult ca oricand, rase si ea.
-Incetati! Stiti ca nu-mi place sa va vad certandu-va, interveni o voce ferma.
Insa noi radeam in hohote. Mama nu stia cum ne certam noi de obicei. Ce faceam acum era chiar o joaca.
-Liniste-te mama. In ultimele zile ne intelege perfect, am mintit eu. Nu imi placea sa o vad suparata din cauza mea.
-Atunci am o idee, zise ea.
-Asta nu-mi place, raspunse Anne.
Eu insa doar m-am strambat un pic. Mama nu ne-a bagat in seama si a continuat:
-Nu ati vrea sa mergeti impreuna la cumparaturi maine?
-NU! Am raspuns noi, aproape tipand.
Reactia noastra a socat-o pe sarmana mama, care nu se astepta la asta. Cu vocea un pic tremuranda, ea zise:
-De ce?
-Maine ma intalnesc cu Bobby.
-Toata ziua?
-Iar eu maine trebuie sa merg in parc cu Lilith, iar apoi ma intalnesc cu Simon! Nu incape discutie sa o iau si pe Alyssa.
-Dar e sora ta.
-Dar Lilith e prietena mea cea mai buna, imi e ca o sora, iar Simon e iubitul meu, si mi-a pregatit ceva romantic. Cu siguranta nu e loc de trei!
-Alyssa, maine trebuie sa mergi cu ele in parc.
-Nu pot, trebuie sa ma duc in mall.
-Iar? Acum ce nu mai ai?
-O rochie foarte eleganta pentru a doua parte din „Pe aripile vantului”.
Se auzi soneria. Sora mea era plictisita, stiind cine avea sa fie, asa ca pleca „la culcare”.
-Noapte buna!
-Anne!
-Mi-e somn, zise ea, dupa care pleca.
M-am oferit spunand:
-Deschid eu.
Mama se ridica, urmandu-ma. Afara astepta Jack, viitorul ei sot. Avea in mana un buchet imens de flori, ce ii acoperea fata. Am salutat politicos, apoi m-am dus sus. Din fericire sora mea avea intalnire (afara, iesind pe fereastra, ca de obicei, fara a stii nimeni cu exceptia mea). Nu stia ca aflasem.
Mi-am facut un dus scurt si fierbinte, apoi, infasurata in prosop m-am culcat. Eram foarte obosita.
Cand m-am trezit imi era un pic frig, datorita prosopului care era inca umed.
M-am imbracat intr-o fusta rosie lunga si bufanta, cu un dres negru, mi-am luat o bluza tot neagra, iar peste, ceva rosu. Parul mi l-am prins intr-un coc simplu, care, in ciuda faptului ca era facut la repezeala, mi-a iesit bine. Jack inca nu plecase. Era ciudat, nu se mutase la noi din cauza mea si a surorii mele, si nu mai ramasese niciodata peste noapte.
Am coborat in bucatarie si am mancat repede ce-am gasit prin frigider, apoi plecand agale spre prietena mea, Michelle.
Tot gandindu-ma pe drum, gandul m-a dus chiar la usa prietenei mele. Era deschis, asa ca am intrat.
Am urcat usor treptele, sperand sa o gasesc acasa. Era in camera ei, imbracata intr-o rochita alba cu buline negre, purtand la gat margelele mele negre.
-Buna, zise ea fericita, pasind gratios sa ma imbratiseze. Nu te-am mai vazut de atata timp...
-Da...de ieri. Buna.
-Vrei sa mergem undeva azi? Pari dispusa sa te plimbi.
-De fapt, da...chiar vreau sa merg in mall.
-Ce-ti mai iei?
-O rochie foarte eleganta.
-Tu?
-Da. Aseara am fost cu Bobby la un film.
-M-ai facut curioasa. Ce film?
-„Pe aripile vantului”.
Michelle ma privi, nevenindu-i sa creada.
-Tu...nu vorbesti serios nu?
-Ba da, si in seara asta e a doua parte.
-Nu-mi vine sa cred.
-Obisnuieste-te. Si eu am facut la fel.
-In fine. Cum ai vrea sa arate rochia asta?
-Sa fie lunga, eleganta, decenta, sa atrag atentia in bine, nu ca mi-ar placea dar trebuie sa-mi refac reputatia. In acelasi timp trebuie sa fie simpla, dar stralucitoare. Sa fie o culoare care sa ma evidentieze, si sa nu fie fara bretele. Mi-am facut o lista.
Prietena mea rase, apoi pastrandu-si zambetul larg zise:
-Daca ai lista, vin cu tine, daca nu, te duci singura. Hai sa mergem. Sunt curioasa sa vad ce gasesti.
Am chicotit si eu insa nu cu acelasi entuziasm.
In timp ce ea si-a luat geanta rosie si pantofii albi, eu m-am incaltat in adidasii mei care de aceasta data aveau sireturile de-un rosu sangeriu. A incuiat usa, iar apoi am plecat, tot povestind si povestind.
Mi-a luat mult sa gasesc ceea ce cautam, dar avand lista la mine in doua ore am gasit tinuta mai mult decat perfecta.
Era o rochie lunga, eleganta, decenta, jos pe stanga avand o crapatura, ce lasa sa mi se vada lungile picioare, dar intr-o anumita masura, era simpla, fara sclipici, floricele, paiete sau alte lucruri, avea bretele groase ce se lasau umerii la iveala, si era rosie. Am gasit cercei micuti rosii, si un colier superb, cu pietre pretiose, mai precis diamante si rubine, ce sclipea cu adevat. Aratam perfect in ele. Nu am mai stat pe ganduri si mi le-am cumparat. I-am multumit prietenei mele, apoi am plecat acasa bucuroasa.
Fiind vacanta, toata ziua am dormit, pana seara, cand telefonul imi vibra.
„Imbraca-te. Vin sa te iau in douazeci de minute.”
Am facut intocmai, nevrand sa pierd nici o secunda. In treizeci de minute am fost gata. Eram imbracata in ce imi cumparasem, eram data cu rimel, incaltata in pantofi rosii, fara toc, si aveam un coc superb, sofisticat, facut de mama mea, care fusese coafeza. Mi-am luat poseta alba si am iesit. Evident, ingerul meu ma astepta acolo.
Ma saruta profund, apoi sopti, printre alte sarutari.
-Arati perfect.
Zambeam. Nimic nu mai conta cand faceam asta.
Am pornit spre cinematograf. Lumea ma privea cu totul altfel decat cu o seara inainte. Le zambeam tuturor. De data asta am stat intr-un loc unde puteam fi vazuta si admirata de toata lumea.
Inainte de inceperea filmului, i-am soptit lui Bobby:
-Sunt gata sa ma las purtata pe aripile vantului!