Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Dragoste purtata de vant

#11
Iata ce`am facut in ora de franceza :))...[o parte]. Scuze, e cam scurt:-s...sper sa va placa...

Capitolul 3: Despartirea

Filmul a fost mai mult decat frumos. M-am „suparat” un pic cand s-a terminat.
Bobby a vrut sa mergem la restaurant sa mancam ceva.
Ne-am dus intr-un loc elegant, loc ce fusese ales si in functie de tinute. Era un restaurant mare, unde erau adevarate delicatese, iar preturile erau foarte mari. Ne-am asezat la o masa de unde puteam fi vazuti si admirati de toata lumea. El purta un smoking negru din stofa, in buzunarul de la piept avand o batista rosie, ce se potrivea cu tinuta mea. Am mancat paste, melci si inghetata. Le-am servit pe rand, incet, linistea devind mereu mai apasatoare. Pe drum nu ma tinuse de mana, lucru care ma deranja. Nu parea ca se uita la mine, gandul lui zburand probabil departe foarte departe, poate la altcineva. Am incercat sa deschid un subiect:
-Maine mai vrei sa iesim undeva? Am intrebat un pic sfioasa. Nu mi-a fost niciodata frica pana acum. Intr-un fel imi era teama de reactia pe care ar avea-o, de raspunsul pe care l-ar da.
-Nu vreau. Daca ai chef du-te cu Michelle.
-Dar poate vreau cu tine.
-Nu vreau, nu pot si nu am chef. Care parte n-o intelegi?
Am tacut surprinsa. De obicei imi face toate poftele. Eram indignata si el a vazut asta, dar nu parea sa-i pese.
Am deschis gura sa zic ceva, dar am inchis-o la loc nestiind ce. Apoi, gandindu-ma, mi-am dat seama de ceva:
-Te-ai plictisit de mine. Nu ma mai iubesti. De fapt nu m-ai iubit niciodata.
Ironic, el zise:
-Calmeaza-te papusa.
-Deci asta sunt eu pentru tine: o papusa plictisitoare si trecatoare. Ti-ai batut joc de mine, ai vrut sa nu mai fiu o persoana independenta, sa ma faci sa iubesc, sa ma faci sa te iubesc. Ti-ai folosit farmecul exterior ca la fiecare „papusa”. Doar ca eu mi-am dat seama de jocul tau inainte sa obtii ce vrei. Am spus eu pe un ton neasteptat de calm.
-Pisicuta, nu numai ca m-am plictisit de tine, m-am saturat de tine.
-Foarte bine, am zis eu ridicandu-ma. Sa nu ma mai cauti niciodata! In timp ce vorbeam o lacrima mi se prelinse pe obrazul stang.
Am plecat, gandindu-ma ca astea sunt ultimele cuvinte pe care le-a auzit de la mine.

-Mai vedem noi...
____
cam atat:d...
destiny is for losers. it's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.

#12
Numai capitol nu e asta, e foarte scurt.
Vad ca totul incepe sa devina mai placut ca si idee...
In rest nu stiu ce sa zic, pare la fel, desi observ ca n'a mai fost dialog tocmai sec...
Cu descrierea tot nu'mi place...
Succes, astept nextul

#13
Robin a fost mai bland, nu ca la mine, [Doamne ajuta!!] - brb, ma duc sa notez :))

revenind ;;) mie mi-a placut
bobby >.<" tu ejti om cu capul pe umeri?:-w

greseli: devind- devenind ;;)
in rest, totul e ok ;) :x dialogul a fost foarte bun, despartirea nasoala :(, saraca :(...:"> astept continuarea o.O :-ss

pwwwp :x:*
Ja Ne! :x

#14
Capitolul 4: Iluzii


M-am dus acasa nervoasa si suparata. Cat de proasta pot sa fiu? De ce nu mi-am dat seama mai devreme ce urmareste? De ce nu mi-l pot scoate din minte?
Am izbucnit dintr-o data in plans, ca un copil prostanac si mototol. Nu pot accepta asta. Nu pot accepta ca m-a schimbat. Trebuie sa fiu eu din nou. Nu imi pot permite sa raman asa. Trebuie sa fac ceva, dar pur si simplu nu imi dau seama ce.
Tot gandindu-ma nu mi-am dat seama cum am ajuns in fata usii. Mi-am sters cu demnitate lacrimile, apoi am intrat. Am salutat-o pe mama, pe sora mea si pe Jack, care discutau. M-am prefacut sa sunt obosita si am pasit incet catre dresing, dandu-mi jos rochia rosie, bijuteriile si manusile albe ce erau ude, datorita lacrimilor mele ce pareau ca momentan s-au oprit. M-am imbracat in halatul albastru si m-am dus in camera mea.
Am deschis usa si parca am auzit un ras. Cand m-am intors in patul meu era Bobby, stand intins si citind o revista.
Am inceput sa il acuz din nou pentru ce mi-a facut, iar apoi am tipat de cateva ori. Din fericire nu m-a auzit nimeni, pentru ca zgomotul nu a fost atat de puternic. Agitandu-ma, mi-am dat seama ca „disparuse” si ca a fost o iluzie. M-am intins pe patul meu „regal”, mare si moale pe care era asternut un cearceaf alb, incercand sa ma linistesc, spunandu-mi ca nu a fost in camera mea, ca nu ranjea diabolic, si ca nu disparuse la fel de inexplicabil cum a venit, insa nu am reusit sa ma calmez.
Am inceput sa ma gandesc la altceva, ochii mei fiind atintiti pe tavanul gri, spre lumina puternica ce o emana lustra, incercand sa ma gandesc la ce voi face maine, insa de fiecare data cand incercam sa-mi imaginez ceva, cumva aparea si Bobby. Ochii mei s-au atintit spre fereastra care avea trase jaluzele rosii, uitandu-ma la Simon si la Anne. Am luat telecomanda de jos, de langa pat si am stins lumina sa nu observe ca ma uit la ei. Se sarutau, vorbeau...erau fericiti, iar asta nu era ceva greu de observat. Dorinta surorii mele de a se marita mi se parea ridicola, insa acum priveam aceasta ambitie cu alti ochi. Alt sentiment mi se strecura in minte, insa nu-mi dadeam seama ce era acel sentiment. M-am intors pe partea cealalta, tinand strans perna sub mine. Imi dadeam seama ce inseamna dragostea si cata nevoie ai de ea. Dar eu nu am nevoie. Nu pot avea nevoie de aceasta obsesie ridicola. Nu suport ideea pur si simplu. Eu sunt o fata „Jos cu dragostea”. Sunt diferita de celelalte, care vor iubire si casatorie,...copii si toata gama. Eu nu vreau asta. Poate daca barbatii ar fi diferiti...oricum in ochii mei sunt niste sobolani impanati. Se cred „tari”, vor sa atraga atentia fetelor, apoi vor mai mult de la ele, si mereu mai mult, iar apoi se simt...folositi...
M-am pierdut in ganduri pana am adormit. M-am cufundat in vise adanci. Mai multe imagini imi rulau prin minte. Stiu doar ca Bobby era acolo, multe imagini tot rulau, dar in afara de chipul lui nimic nu era clar.
Cand m-am trezit, langa usa statea el, privindu-ma, ridicand o spranceana si zambind strengareste. Avea un chip mai placut decat cu o seara inainte. Am incercat sa ma gandesc ca totul e o inchipuire, insa parea atat de real. Mi-am intors privirea pentru o secunda, iar cand m-am uitat din nou inspre usa disparuse, asa cum se intamplase si cu o seara inainte. Poate gasisem „cheia”. Poate ca solutia e sa nu ma mai uit la el, sa nu-l mai privesc in ochii lui negrii si patrunzatori, in care ma pierd de fiecare data.
M-am ridicat din pat, si am vrut sa ies din camera, insa o voce cunoscuta sopti: „Unde ai de gand sa pleci? Acum nu ma mai iei cu tine?”
Am tresarit, dar de data asta nu mai aveam unde sa ma uit, pentru ca doar vorbea.
Mi-am vazut de drum, indreptandu-ma spre dresing. Am zarit usa, ce era deschisa, si am alergat, in speranta ca nu voi mai fii „bantuita”, insa cand am ajuns acolo m-am impiedicat de prag, lovindu-ma la cap in ceva ascutit. Siroaie de sange au inceput sa-mi invaluie chipul alb...
destiny is for losers. it's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.

#15
"femeia fatala" :))
unde`i mha hoasca?=))
in fine.

mi`a placutt capitolu`:X:x
cu descrierea stay bine, dialog nu a prea existat;))
app de descriere...parca ai mai imbunatatit`o:d...zic eu:-s:P:)

ce sa mai zic?...mi`a placut.
astept nextuu`:x:D
bafta la scris.:p
si bafta la alexandria:D:X:X:X:p;))

pha:-h
pwp:*
`ubb`:x

#16
Capitolul 5: Panica


M-am trezit intr-o incapere cu peretii albi, cu un bec ce s-ar putea spune ca e ideea unui copil tembel, iar in fata mea vedeam un frigider mare, tot alb. Am intors privirea in dreapta, unde se afla un perete si o perfuzie. M-am uitat si in stanga, unde se zareau mai multe paturi albe, fiecare fiind insotit de o noptiera albastra. Pareau sa fie goale, sau poate ca ameteala ma invada din nou. Pleoapele mi s-au ingreunat si m-am cufundat iar intr-un somn adanc.

Cred ca dupa cateva ore m-am trezit, vazand chipul alb si ingrijorat al mamei, parul castaniu al lui Jack undeva in spate, si auzind vocea disperata a surorii mele: „Mama, m-am plictisit. VREAU ACASA!”. Am auzit mai multe zgomote, si mi-am dat seama ca salonul in care ma aflam nu era chiar atat de gol cum il vazusem eu. Inainte sa ma mai gandesc si la altceva, mama a soptit fericita, pastrandu-si calmul, dar fiind si ingrijorata in acelasi timp:
-S-a trezit! Alyssa, scumpo, ma auzi?
Am inghitit in sec zgomotos apoi am reusit sa vorbesc:
-Sunt bine. Ce s-a intamplat?
-Ai cazut in dresing si te-ai lovit la cap.
Mi-am dus mana la cap si am dat de ceva aspru. Pansament...il urasc...niciodata nu m-am acomodat cu el, dar nici nu prea am avut nevoie.
I-am rugat sa ma lase sa ma odihnesc, mintind ca nu ma simt prea bine.
In cinci minute mama a venit cu doctorul, dar eu ma gandeam la tampitu’ de Bobby. Simteam nevoia sa spun asta cuiva.
Doctorul a venit sa imi ia temperatura si nu stiu ce sa mai imi faca. Nu aveam nimic, si in final am recunoscut ca sunt bine, insa le-am cerut sa ma lase sa ma odihnesc.

M-am sculat cand afara era noapte, si-mi era foame. Mi s-a dat o supa, care nu prea avea gust. Nu mai imi era somn, si ma cam asteptam sa primesc vizitatori. Anne si Jack plecasera, iar linistea dintre mine si mama devenea apasatoare. Ma intrebam daca Bobby stie ce mi s-a intamplat, daca ii pasa macar un pic si daca ma va suna, dar trebuia sa accept ca nici una dintre aceste lucruri nu ar fi posibile. Nu vreau sa-l mai vad vreodata, insa am multe lucruri sa-i reprosez. Daca l-as intalni, nici nu stiu cu ce as incepe, sau poate m-as abtine si nu l-as baga in seama.
Eram cu adevarat stresata...priveam picaturile repezite de ploaie cum se opreau pe geamul salonului, dorindu-mi sa fiu afara sa ma bucur de vreme.
Nu am mai suportat sa stau si ma uit, si m-am gandit sa-i spun mamei ce s-a intamplat la restaurant, apoi ce s-a intamplat inainte de accident, partea cu iluziile.

-Ai nevoie de un pshiholog.
-Dar nu vreau.
-Stiu ca nu vrei, dar vei avea. E mai bine pentru tine. Mult mai bine. Numai cineva cu experienta te poate ajuta.
-Dar...
-Niciun dar! Te vei duce la psiholog, sau va veni el la tine.
destiny is for losers. it's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.

#17
Citat:M-am intins pe patul meu „regal”
Nu mai pune in ghilimele...intelegem, plus ca niciun scriitor nu face asa. Am vazut ca ai mai utilizat aceste semne de punctuatie.

Scurt, scurt dar uite ca'i mai bine, bravo!
Trebuie sa recunosc ca ai evoluat foarte bine, nici nu ma asteptam sa ajungi la un astfel de nivel.
Mi'a placut cum ai descris sentimentele fetei, naratiunea.
Ai putea de acum sa mai adaugi niste figuri de stil ceva, sa'l faci mai piperat. Nu spun ca asa nu e bine, insa orice lucru bun e bine venit.

Succes, astept nextul!

#18
deci asta chiar a fost mai bun...
ai avut descrierea bogata, ai fost atenta la fiecare detaliu din salon [cred ca ai inceput sa le cunosti la cat ai stat tu prin spitale:( ]
...
ma bucur ca nu sunt singura care a observat ca ai mai evoluat, si te felicit!:* ...stiam ca vei reusi sa ajungi la un nivel mai inalt:)...
sper sa nu mai stea mult timp in spital, si sa o faci sa se simta bine...si sa "invete din nou sa traiasca"...stii la ce ma refer.
inca o data iti spun felicitari!:*:*
astept nextu`.
spor la scris.


pha:-h
pwp:*:*
`ubb`:x:x:x

#19
ei...avand in vedere lenea mea colosala...nu voi da cinestie ce reply azi...scz...
am observat la inceput un dialog cam sec si o descriere cam...rece! adica...nu ai avut destule sentimente...nu stiu...ceva a lipsit
povestea e interesanta!imi place ca incepi sa te perfectionezi, dar ai nevoie de mai multe sentimente!
ai! da!
"...ce-mi adusese Jack si sora`mea:"->ai inceput sa faci dezacorduri? "...ce-mi adusesera Jack si sora`mea:"
si ce-i cu capitolele aste asa de scurte?
dialogul tau e inca prea putin dezvoltat dar r mai bine!
mi se pare ca ai ratat o virgula la inceputul ultimului capitol!
imi place totusi ca nu am vazut greseli de tastare, dar daca mai vad dezacorduri sa stii ca tip, da stii cum tip? asa ca ai grija auzi!
altceva...ai grija si la virgule...fa capitole mai lungi...si multa inspiratie!
as mai avea de enumerat cate ceva dar nu am dispozitia negesara! poate data viitoare...
oricum, poop si astept nextu'!
kissu' sys! mi-e tare dor de tine!:)
:*:X:*
Let`s start with the premise thet we aren`t completly idiots.
"You forgot another lesson: Never turn your back until you know your enemy is dead. Looks like we'll have to go over the lesson again next time I see you-which will be soon."

#20
imi place...
descriere -> a fost bunicica. m`as fi asteptat la ceva mai mult
dialogul -> a fost mai bun in comparatie cu alte capitole, insa nu perfect.
in comparatie cu dialogul, descrierea e mai buna [parerea mea:d]

*ai uitat sa mai scrii de iluzii sau nu ai mai vrut?:d*

in rest nu`ti pot ura decat spor la scris!:*
...si pune nextu` curand!!:)

Pha:-h
pwp:*:*:*
`ubb`:x:x



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] Intre vant si umbre... hero1hero 11 9.315 12-08-2012, 04:09 PM
Ultimul răspuns: hero1hero
  Flori purtate de vant Whisky 15 10.588 23-02-2011, 02:48 AM
Ultimul răspuns: Vero


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)