Dragoste purtata de vant

[Monica Wksv]

So...m`am apucat de un nou fic:d...:-s e ceva mai diferit. Sper sa va placa. Astept comentarii...Enjoy!:)
Capitolul 1: Iubire

Citesc cu mandrie ultimul cuvant scris in jurnalul meu: �iubesc�...nu m-am lasat influentata asa usor si am scris mai departe:
�....m-am indragostit cu adevarat!...chiar nu stiu cum s-a intamplat...la pretentiile mele, cred ca si tipul este pe masura...ce tot spun...e perfect!�
Nu am mai apucat sa scriu. A fost intrerupta de enervanta mea sora...
-Alyssa!...te cheama mama.
-Mincinoaso!
-Nu mint, chiar te cheama.
-Daca nu iesi din camera mea intr-un minut...
-Ce o sa-mi faci? Chemi politia? Ha! Sunt sora ta, nu ai ce sa faci. Obisnuieste-te.
Apoi s-a asezat in patul meu amuzata si indignata ca nu puteam s-o sufar.
-Da-te jos si iesi afara, zgatie ce esti!...
-Nu vreau.
Am privit-o sfidator, am privit-o in modul acela in care mereu ceda...cu superioritate, furie, si cu ura. Iubeam cand ea credea ca o urasc, dar era sora mea, si de fapt o iubeam. Spre deosebire de mine, ei ii placea caldura si soarele, eu insa ador ploaia si frigul. Sunt o fire independenta si puternica, dominatoare, increzatoare, o fire care nu se lasa nicioadata infranta, care nu cedeaza usor. Uneori sunt rece, alteori sunt foarte incapatanata. Imi place sa fac numai cum vreau eu si atat. Sunt genul de persoana care nu crede in iubire...cel putin nu credeam pana saptamana trecuta, cand mi s-a intamplat cel mai mare miracol: m-am indragostit!
Spre deosebire de mine, sora mea, Anne e genul de fata care adora caldura, iubirea...este genul de fata vesela si plina de energie, eu fiind mai melancolica si mai linistita...nu era rea, dar ii placea sa ma enerveze cum imi placea si mie...
Toate certurile noastre au inceput de cand tata a murit. Noi am suferit cel mai mult. A fost o perioada grea, iar pe tema asta am inceput sa ne stricam relatia. Evident, acum nu vad cum ar aduce certuri acel subiect, dar atunci eram mici, si odata ce am inceput, am facut din asta o pasiune....
...Asa cum credeam, a cedat si a plecat.
Nu am mai avut chef sa scriu in jurnal, asa ca m-am intins in pat si am cautat un film la televizor.
Din fericire am gasit unul cu Nicole Kidman, actrita mea preferata. Filmul il mai vazusem si imi placea la nebunie. El se numea �Moulin Rouge�. Este o poveste de dragoste pe care o consider speciala. Nu m-as plictisi niciodata de el. Era deja inceput, dar nu de mult. Dupa cca cinci minute telefonul imi vibra in buzunar, eu tresarind un pic. Era un mesaj de la Bobby, iubitul meu: �Buna pisy. Nu ai chef sa mergi nicaieri in seara asta?�.
In momentul acela nimic nu mai conta, nu mai conta �Moulin Rouge�, pozitia mea comoda de pe canapeaua alba...bataile inimii mi se accentuara, simteam fluturasi in stomac.
M-am ridicat, mergand grabita inspre dresing, cautand disperata ceva frumos, extravagant, dar si elegant. Mi-am dat seama ca nu stiam unde vom merge. Mi-am scos micutul telefon negru din buzunar si i-am raspuns grabita la mesaj: �Ba da, chiar am chef. Alege tu unde.�
Dupa foarte putin timp veni si raspunsul: �Vreau sa mergem la un film.�
Nu ma asteptam la asta. De obicei obisnuia sa ma scoata prin cluburi, baruri...
Confuza, am cautat o tinuta eleganta si distinsa. Nu vroiam sa ies prea mult in evidenta.
Dupa ceva timp m-am hotarat sa nu fiu chiar atat de eleganta, pentru ca dupa stilul lui nu ma ducea la un asemea film.
Am gasit o pereche de pantaloni negri stramti, pe care i-am luat cu o bluza mov, care lasa sa mi se vada spatele intr-o anumita masura. Mi-am lasat desfacut parul blond, si m-am machiat cu rimel. Obisnuiesc sa fiu discreta.
Mi-am mai verificat odata ultimul mesaj, unde uitasem sa citesc ora intalnirii. Intarziasem cu o jumatate de ora. Ma astepta in fata casei mele. M-am grabit, gandindu-ma sa nu il las sa astepte prea mult. M-am incaltat in adidasii albi, carora le atasasem sireturile mov si am iesit.
Afara ma astepta un baiat ale carui trasaturi erau perfecte. Ochii sai negrii sclipeau, privindu-i insistent pe ai mei, verzi-albastrui.
Stralucea in noapte exact ca un inger!

[Rikku]

imi place mult,Ela-san!deabea astept sa vad ce se intampla in continuare:D...de continut ce pot sa spun? imi place mult,dupa greseli nu ma uit:D
Ja ne si hai mai repede ca vreau sa vad ce se intampla in continuare

[Crynu. xD]

OMG OMG OMG! :x:x
izbita mea a postat un fic :x:x:x NOU si INTACT :))
greseli nu am vazut...am doar o intrebare :-? sora ei chiar a mintit-o sau nu? ca nu s-a mai dus la maica-sa... in fine :-j
mai descrie baiatul ;;) ca imi pare chiar interesant :x:x
aaa da...si poate le faci mai lungi?;;)

si...abia astept nextul >:D< sper ca maine ;;) :x:x
pwwwp sisu' :x:x :*

Ja Ne! si astept continuarea :x

[Monica Wksv]

si iata si nextu`...enjoy!...sper sa va placa ..si...astept comentarii ;;)

Capitolul 2: „Pe aripile vantului”


-Buna, am zis eu surprinsa vazand ca el purta un smoking negru. Cata eleganta!
-Te surprinde?
-Da.
-E un film elegant asa-i?
-Vei vedea cand vom ajunge. Hai sa mergem.
M-a luat in brate si m-a sarutat profund, tinandu-ma strans.
-Esti mai dulce ca ultima oara, spuse el incercand sa para ironic. Apoi m-a luat de mana si am pornit spre cel mai mare cinematograf din Londra.
Intr-un sfert de ora am ajuns. Toata lumea era imbracata la patru ace. Ma simteam ciudat, iar el a vazut asta.
-Stai linistita, vom sta intr-un loc mai retras.
Toate privirile erau atintite asupra mea. Am incercat sa fiu cat mai indiferenta, dar nu mi-a iesit. Ma gandeam la ce film vom viziona. Am tresarit la atingerea lui Bobby.
-Hai sa ne asezam. Trebuie sa inceapa.
Eram foarte confuza.
-Ce sa inceapa?
-Filmul. Alyssa, relaxeaza-te, o sa-ti placa!
-Ce este?
-In prima parte drama, iar in a doua dragoste.
-Si ai de gand sa-mi zici si mie cum se numeste?
-„Pe aripile vantului”.
Auzisem multe despre el. Era un film regizat de Victor Flemig si George Cukor in 1939. Castigase noua premii oscar, printre care si trofeele pentru cel mai bun film, cea mai buna regie si cea mai buna actrita in rolul principal, insa nu il vazusem niciodata. Ne-am asezat intr-un colt mai indepartat si mai intunecat al salii. Nu ma puteam plange ca nu vad. Era insa mai bine ca nu ma mai putea privi toata lumea.
Filmul incepuse...in sala se lasa o liniste apasatoare. Mi-a placut atat de mult incat am plans.
Pe drumul de intoarcere am fost tacuti amandoi.
Cand am ajuns in fata casei mele, m-a intrebat:
-Vrei sa vii maine? E a doua parte.
-Da, evident. Chiar mi-a placut mult.
-Ma bucur.
-Iti multumesc.
-Nu ai pentru ce.
-Vrei sa intri?
-Nu, ma grabesc.
-Unde vrei sa ajungi? Am intrebat eu suspicioasa.
-Trebuie sa merg la sala sa imi iau legitimatia.
-La ora asta?
-Acum se termina antrenamentul, ai uitat?
-Da, uitasem. Iarta-ma.
-E in regula.
M-a sarutat tandru si profund, asa cum facea de obicei, lasandu-ma mereu sa visez la saruturile lui, apoi a disparut in noapte.
Am intrat in casa, un pic ingrozita ca prima pe care as vedea-o ar fi Anne. Si nu a fost asa. Prima de care am dat era o femeie cu parul lung si blond, cu ochii albastrii- verzui. O femeie blanda, pe care o iubeam atat de mult. Era mama mea, cea cu care semanam atat de mult, fizic cat si psihic.
-Buna draga mea.
-Buna mama.
-Unde ai fost? Ne-ai ingrijorat. Ti-ai uitat telefonul in dresing.
-Vorbeste in numele tau. Anne nu a fost ingrijorata.
-Ba sigur ca a fost. E sora ta.
-In fine. Am fost la un film.
-Ai plans.
Nu era o intrebare, dar nici nu ma acuza. Stia cel mai bine ce faceam si cand.
-Da...
-Ce film ai vazut? Zise ea in timp ce se indrepta spre spatioasa noastra bucatarie.
-„Pe aripile vantului”.
-Frumos film. Vrei cafea?
-Un pic.
Mi-a pus putina cafea intr-o cescuta de portelan, pe care, incet- incet am baut-o vorbind in continuare cu ea.
Obisnuiam sa stam mult de vorba seara. Am fost intrerupte de Anne, care era foarte dezamagita ca ratase discutia.
-Alyssa! Te-ai intors.
-Nu-i asa ca te bucuri sa ma vezi? Am ras eu.
-Mai mult ca oricand, rase si ea.
-Incetati! Stiti ca nu-mi place sa va vad certandu-va, interveni o voce ferma.
Insa noi radeam in hohote. Mama nu stia cum ne certam noi de obicei. Ce faceam acum era chiar o joaca.
-Liniste-te mama. In ultimele zile ne intelege perfect, am mintit eu. Nu imi placea sa o vad suparata din cauza mea.
-Atunci am o idee, zise ea.
-Asta nu-mi place, raspunse Anne.
Eu insa doar m-am strambat un pic. Mama nu ne-a bagat in seama si a continuat:
-Nu ati vrea sa mergeti impreuna la cumparaturi maine?
-NU! Am raspuns noi, aproape tipand.
Reactia noastra a socat-o pe sarmana mama, care nu se astepta la asta. Cu vocea un pic tremuranda, ea zise:
-De ce?
-Maine ma intalnesc cu Bobby.
-Toata ziua?
-Iar eu maine trebuie sa merg in parc cu Lilith, iar apoi ma intalnesc cu Simon! Nu incape discutie sa o iau si pe Alyssa.
-Dar e sora ta.
-Dar Lilith e prietena mea cea mai buna, imi e ca o sora, iar Simon e iubitul meu, si mi-a pregatit ceva romantic. Cu siguranta nu e loc de trei!
-Alyssa, maine trebuie sa mergi cu ele in parc.
-Nu pot, trebuie sa ma duc in mall.
-Iar? Acum ce nu mai ai?
-O rochie foarte eleganta pentru a doua parte din „Pe aripile vantului”.
Se auzi soneria. Sora mea era plictisita, stiind cine avea sa fie, asa ca pleca „la culcare”.
-Noapte buna!
-Anne!
-Mi-e somn, zise ea, dupa care pleca.
M-am oferit spunand:
-Deschid eu.
Mama se ridica, urmandu-ma. Afara astepta Jack, viitorul ei sot. Avea in mana un buchet imens de flori, ce ii acoperea fata. Am salutat politicos, apoi m-am dus sus. Din fericire sora mea avea intalnire (afara, iesind pe fereastra, ca de obicei, fara a stii nimeni cu exceptia mea). Nu stia ca aflasem.
Mi-am facut un dus scurt si fierbinte, apoi, infasurata in prosop m-am culcat. Eram foarte obosita.
Cand m-am trezit imi era un pic frig, datorita prosopului care era inca umed.
M-am imbracat intr-o fusta rosie lunga si bufanta, cu un dres negru, mi-am luat o bluza tot neagra, iar peste, ceva rosu. Parul mi l-am prins intr-un coc simplu, care, in ciuda faptului ca era facut la repezeala, mi-a iesit bine. Jack inca nu plecase. Era ciudat, nu se mutase la noi din cauza mea si a surorii mele, si nu mai ramasese niciodata peste noapte.
Am coborat in bucatarie si am mancat repede ce-am gasit prin frigider, apoi plecand agale spre prietena mea, Michelle.
Tot gandindu-ma pe drum, gandul m-a dus chiar la usa prietenei mele. Era deschis, asa ca am intrat.
Am urcat usor treptele, sperand sa o gasesc acasa. Era in camera ei, imbracata intr-o rochita alba cu buline negre, purtand la gat margelele mele negre.
-Buna, zise ea fericita, pasind gratios sa ma imbratiseze. Nu te-am mai vazut de atata timp...
-Da...de ieri. Buna.
-Vrei sa mergem undeva azi? Pari dispusa sa te plimbi.
-De fapt, da...chiar vreau sa merg in mall.
-Ce-ti mai iei?
-O rochie foarte eleganta.
-Tu?
-Da. Aseara am fost cu Bobby la un film.
-M-ai facut curioasa. Ce film?
-„Pe aripile vantului”.
Michelle ma privi, nevenindu-i sa creada.
-Tu...nu vorbesti serios nu?
-Ba da, si in seara asta e a doua parte.
-Nu-mi vine sa cred.
-Obisnuieste-te. Si eu am facut la fel.
-In fine. Cum ai vrea sa arate rochia asta?
-Sa fie lunga, eleganta, decenta, sa atrag atentia in bine, nu ca mi-ar placea dar trebuie sa-mi refac reputatia. In acelasi timp trebuie sa fie simpla, dar stralucitoare. Sa fie o culoare care sa ma evidentieze, si sa nu fie fara bretele. Mi-am facut o lista.
Prietena mea rase, apoi pastrandu-si zambetul larg zise:
-Daca ai lista, vin cu tine, daca nu, te duci singura. Hai sa mergem. Sunt curioasa sa vad ce gasesti.
Am chicotit si eu insa nu cu acelasi entuziasm.
In timp ce ea si-a luat geanta rosie si pantofii albi, eu m-am incaltat in adidasii mei care de aceasta data aveau sireturile de-un rosu sangeriu. A incuiat usa, iar apoi am plecat, tot povestind si povestind.
Mi-a luat mult sa gasesc ceea ce cautam, dar avand lista la mine in doua ore am gasit tinuta mai mult decat perfecta.
Era o rochie lunga, eleganta, decenta, jos pe stanga avand o crapatura, ce lasa sa mi se vada lungile picioare, dar intr-o anumita masura, era simpla, fara sclipici, floricele, paiete sau alte lucruri, avea bretele groase ce se lasau umerii la iveala, si era rosie. Am gasit cercei micuti rosii, si un colier superb, cu pietre pretiose, mai precis diamante si rubine, ce sclipea cu adevat. Aratam perfect in ele. Nu am mai stat pe ganduri si mi le-am cumparat. I-am multumit prietenei mele, apoi am plecat acasa bucuroasa.
Fiind vacanta, toata ziua am dormit, pana seara, cand telefonul imi vibra.
„Imbraca-te. Vin sa te iau in douazeci de minute.”
Am facut intocmai, nevrand sa pierd nici o secunda. In treizeci de minute am fost gata. Eram imbracata in ce imi cumparasem, eram data cu rimel, incaltata in pantofi rosii, fara toc, si aveam un coc superb, sofisticat, facut de mama mea, care fusese coafeza. Mi-am luat poseta alba si am iesit. Evident, ingerul meu ma astepta acolo.
Ma saruta profund, apoi sopti, printre alte sarutari.
-Arati perfect.
Zambeam. Nimic nu mai conta cand faceam asta.
Am pornit spre cinematograf. Lumea ma privea cu totul altfel decat cu o seara inainte. Le zambeam tuturor. De data asta am stat intr-un loc unde puteam fi vazuta si admirata de toata lumea.
Inainte de inceperea filmului, i-am soptit lui Bobby:
-Sunt gata sa ma las purtata pe aripile vantului!

[Crynu. xD]

vai DOAMNE :x:x:x:x
serios, dar serios ca iubesc fic'ul asta :x:x:x
shi pe tine, doar shtii ;;) :x
gresheli nu am vazut, oricum las pe altcineva sa le zica :-j :x
chiar sunt curioasa ce se va intampla cu relatia lor o.O si a mamei ei cu Jack :-s ... :x

dialogul - e cam mult :-?, dar nu e sec :x, deci e perfect ;;)
descriere - e ok :x dar mai bine mai adaugi ;;) :x
naratiunea - perfecta ;;), o imbini foarte bine cu dialogul si descrierea.

astept continuarea. te'am pupat :x :*

[Mabel]

ei ii placea caldura si soarele, eu insa ador ploaia si frigul.

placea-ador
Te'ai referit la diferenta dintre voi doua, timpul nu trebuie sa difere.

Sunt genul de persoana care nu crede in iubire...cel putin nu credeam pana saptamana trecuta, cand mi s-a intamplat cel mai mare miracol: m-am indragostit!

Yeee, aplauze la scena deschisa!
Suna cam sec.

Din fericire am gasit unul cu Nicole Kidman, actrita mea preferata. Filmul il mai vazusem si imi placea la nebunie. El se numea „Moulin Rouge”. Este o poveste de dragoste pe care o consider speciala. Nu m-as plictisi niciodata de el. Era deja inceput, dar nu de mult.

Sincer nu prea'mi pasa de filmul tau preferat...
Asta mergea daca vroiai sa te mai descrii, nu cum ai facut tu, sa treci direct la telefon.

Stralucea in noapte exact ca un inger!

Ai incheiat prea brusc primul capitol cu aceasta fraza, ce in opinia mea, e usor banala.

-E un film elegant asa-i?

Dupa 'elegant' trebuia sa pui virgula.

M-a luat in brate si m-a sarutat profund, tinandu-ma strans in brate.

brate-brate
Repetitie suparatoare.

zase- rase
adevat- adevarat

Pfuuu...-_-'
In primul rand, ficul tau din cate vad, relateaza viata unei fete ce face lucruri total normale, e boring rau ca si idee.
Mult dialog sec, descrierea asa si'asa, insa nu pot spune ca'mi place.
Vino cu ceva interesant, captivant si implica'te mai mult, doar vorbesti 'despre tine'.
Daca nu esti capabila sa faci lucrul asta scrie la persoana a III-a!..si asta e un sfat ce se adreseaza tuturor.

[Monica Wksv]

"Robin" - nu vorbesc deloc despre mine.
si...partea cu filmul "Moulin Rouge" -> e pur si simplu mai multa descriere
si daca face lucruri total normale...:-h e abia inceputul ficului; nu am de gand sa`l termind dupa al treilea capitol.
...oricum...merci de comentariu :*
si daca nu`ti place nu citi ;)

[Just Sugar]

a fost superb capitolul...ficul chiar imi place
"pe aripile vantului"...hmmm dragutz film...de abia astept sa vad ce se mai intampla in continuare
greseli ciar nu am vazut^_^
spor la scris^_^

[Mabel]

"Robin" - nu vorbesc deloc despre mine.
si...partea cu filmul "Moulin Rouge" -> e pur si simplu mai multa descriere
si daca face lucruri total normale...bye e abia inceputul ficului; nu am de gand sa`l termind dupa al treilea capitol.
...oricum...merci de comentariu pupic

Inteleg ideea, structura pe care tu vrei s'o aplici insa descrierea filmului mi se parea o pierdere de vreme..plus ca ai mai si trecut brusc la faza cu telefonul. Puteai sa vorbesti usor de gusturile tale in continuare pentru a parea mai bine, sa mai impui o oarecare prima impresie asupra personajului.

si daca nu`ti place nu citi ;)

Fratilor, m'ati innebunit cu faza asta.
Da' tu ce vrei pana la urma...sa te laud, sa te aplaud si sa spun cate de tare e ficul tau cand de fapt e pe invers?!
Ca si cititor, critic si astept o evolutie in urma a ceea ce am zis.

[Rikku]

hai ca mie-mi place. nu vreau sa te critic,nu prea sunt in stare de asa ceva. e dragut,in acest capitol a fost cam prea mult dialog,dar asta-i farmecul ficului.:D
Ja ne si spor la scris. app hai mai repede ca astept nextu