Dragoste prin praf de pusca

[Pคnđค.]

Hello guys. Am revenit si eu cu un ficulet. Sper sa va placa, mi-am dat silinta. Poate nu va place, va omor. :]]


Disclaimer: Nu detin niciun personaj din animeul/mangaul Naruto, inafara de cele create de mine, si nu profit de pe urma acestora.

Dragoste prin praf de pusca.


~ Chapter 1. ~


" This is the end.. But it's start now."

Cand eram mica mereu credeam, si eram sigura ca lumea este precum un loc minunat, sfant. Ca toti sunt gata sa te ajute in orice minut din viata ta, ca exista dragoste si ca indiferent de ce culoare, natie, religie suntem ne vom iubi mereu. Dar totul a fost o iluzie, un adevar neadevarat, o speranta creata de inconstientul meu. Credeam.... Acum totul s-a schimbat, a devenit un iad, exact opusul a ce gandeam. Dar nu intotdeauna ce gandim este si adevarat, pentru ca totul este doar o masca. Oamenii, populatia, aceste animale superioare sunt niste prefacuti, mai buni decat orice actor. Se prefac atat de usor ca iti vor binele iar in urmatoarea clipa cand le-ai acceptat increderea, arunca in tine cu pietre, bolonavi si mii de fapte ce te sfasie in bucatele.
" Zumm. Zumm." Imediat ce sunetul s-a facut auzit, toata lumea a inceput sa tipe, sa fuga, sa-si traga langa ei rudele, copii, si sa scape de cea ce urma. Simt cum sunt impunsa pe la spate, corpul meu dezechilibrandu-se cazand pe pamantul meu natal, cel ce a ajuns scrum. Visele, dorintele, bunatatea, dragostea, pacea au fost arse si au ajuns scrum, iar eu acum il inghit. Din instinct imi duc mainile in fata, gata sa ma sprijin in ele pentru a evita un posibil accident.

- Sakura ? Domnule mi-ati vazut fica ? Are acelasi par ca al meu. Domnule ?! aud o voce, una ce este mai importanta decat toate celelalte. Domnule ! Doamna, va rog mi-ati vazut fiica ? Va rog mult de tot, sunt disperata.

Cineva ma striga, cineva ma cauta si ma iubeste cu adevarat. Mama. Fiinta care mi-a dat viata, si care m-a adus pe aceasta lumea atat de cruda fara intentie dar care a tinut, si continua sa tina sa ma apare de toate aceste rele. Este ingerul meu, mama mea, prietena mea, si o parte din mine. O parte de care sunt indispensabila. Daca nu ar fi ea, nu as mai putea face un pas deoarece as fi moarta. Este inima mea, si singura care imi da puterea sa fac urmatorul pas, indiferent de situatie.
Cu toata forta mea foarte putin ma ridic in ghenunchi, si dupa in picioare privind in jurul meu, prin multimea de oamenii disperati, dupa mama mea. Nu este chiar asa de greu de indentifica, este mai speciala decat restul, moral cat si fizic. Dar acum, fizicul este cel ce ma intereseaza. Par roz, natural, de necrezut, un corp simplu dar placut la vedere.
- Sakura ! Scumpo ?! aud din nou glasul acela atat de cunoscut, imposibil de nerecunoscut.
- Mama !! Tip ridicand mana ca sa ma pot face mai vizibila pentru ochii ei, ce din pacate sufera din cazua varstei si a muncii epuizante.

Cred ca totul se poate schimba intr-o secunda, ca totul este imprevizibil. Dar ca asta sa se intample nu m-am gandit niciodata, nu credeam vreodata sa patesc asa ceva, acum si in aceasta secunda. Privesc blocata in timp ce totul se misca in jurul meu exact ca atunci cand pui stop unei melodii cum mama apuca sa ma priveasca fericita si speriata, cazand pe pamantul pe care am m-am nascut, am crescut.
- Nu ! Nu poate sa se intample asta. Mama, tip. Un tipat de negare a ce vad, nu de dorinta. Fara sa-mi mai pese ca se aud impuscaturii si acel zumzait este tot mai strident. Nu-mi vine sa imi cred ochilor. Mama mea este in fata, prabusindu-se la pamant, lumea continuand sa fuga chiar daca aproape o calcau in picioare. Doamne unde ne aflam ?


Cam asta ar fi. Hope you like. ^^

[Too Many Dreams.]

In sfarsit, un fic nou care sa fie si bun. :x Nu o sa mai tin alte introduceri fara rost si trec direct la comentarea capitolului. A fost cam scurt, nu stiu daca sunt eu obisnuita cu capitole mai lungi sau doar mi se pare. Imi place ca ai inceput cu descrierea sentimentelor, poate ca nu este chiar asa de bine, dar mie personal imi place. Nu ai trecut la descrierea fizica si plictisitoare prezenta in o gramada de ficuri, cu aceleasi replici vesnice. Dialogul... e ok, avand in vedere ca cele doua doar se striga una pe alta si nu comunica. Naratiunea e si ea foarte buna, nu am ce comenta. Nu spun ca e perfect, pentru ca m-as minti pe mine insami, dar fata de alte chestii "geniale" de pe aici este foarte bine. Pai, cam atat, abia astept sa vii cu urmatorul capitol, unde sper ca va fi mai multa actiune ca aici. Mult succes la scris. ^_^

[hiimera]

Ficul mult dorit. : x Vad ca l-ai postat. *hug*

So scrii frumos, deja ai un stil stabil, insa ar trebui sa dezvolti mult mai mult sentimentele personajului. Mi s-a parut mai mult ca ai insiruit cateva ganduri ale Sakurei cum ca, toata lumea e rea si imediat ce le intinzi o mana te lasa balta. Puteai pune mai mult accent pe aceste ganduri daca amplificai durerea sufleteasca, puteai dramatiza putin aici, sau scriai propozitii scurte, dar cu impact mare asupra cititorului.
Scena cu dezastrului, pe care nu prea stiu cum naiba a pornit, toata lumea deodata sare in sus si tot nu-mi dau seama de ce. o.O
Oricum a fost induiosatoare scena cu mama tinerei, foarte lacrimogen... insa nu si de data aceasta nu ai reusit sa lasi un impact mare. Se putea mai bine si stiu ca esti in stare de mai mult.
Per ansamblu a fost bine, capitol cam scurt... foarte, ceea ce nu este tocmai bine. Imi da impresia de un prolog si o chestie care nu se potriveste absolut de loc cu modul tau de a scrie in acest capitol este ultima propozitie: "Doamne unde ne aflam ? La gradina zoo ?" - a cam stricat totul. -.-
Cam atat. Astept nextul, succes! :3

[Miky sweetie :3]

Miky`s here and ready to do her job.

Wait, wait, wait, ATAT? O . O Nu vad bine. Imi lipseste un ochi (sau ambii) :)) Cum tu sa scri asa putin? Pe aici avem putin de lucrat. Si ma refer la faptul ca totul e prea short aici. Chiar daca iti ia mai multe zile, saptamani etc. incearca sa cuprinzi tot mai mult, si cat consideri de cuviinta pentru a lasa suspans la final. Ca tot vorbim de final: Ai descris totul frumos, ai cuprins un tablou de Van Gogh intr-o rama creata de tine, intr-un univers al tau, stiut numai de tine. Dar sti, cumva rama aceasta undeva s-a rupt. Fix atunci cand a trebuit sa o finalizezi, ea nu a mai putut fi terminata. Ce vreau sa zic prin asta? Totul a fost perfect, frumos descris, iar la final, nu ai lasat un aer misterios sau ceva asemanator (ai uitat sa invalui momentul intr-o descriere care sa transmita sentimente).

In schimb, asa cum am zis mai sus, continutul mi s-a parut foarte interesant :> Ai dezvoltat destul de frumos si ai continuat ideea la fel de simpatic, chiar daca scena este una dureroasa. Singurele mele probleme sunt cu lungimea capitolului (care se poate rezolva imediat, fara prea mult efort) si finalul, unde te-ai grabit, dar daca aveai putina rabdare, puteai lasa mult suspans ;)

Te pup si astept urmatorul copitol :*

[Diz]

Hello guys. Am revenit si eu cu un ficulet. Sper sa va placa, mi-am dat silinta. Poate nu va place, va omor. :]]


Disclaimer: Nu detin niciun personaj din animeul/mangaul Naruto, inafara de cele create de mine, si nu profit de pe urma acestora.

Dragoste prin praf de pusca.


~ Chapter 1. ~


" This is the end.. But it's start now." ( Am vazut ca mai multi fac asta. Daca ficul este in romana, nu mai scrie titlul in engleza. Nu suna bine. Ori romana ori engleza, dar nu le mai combinati. De asemenea, sa fie si corect gramatical "it's" nu e bine utilizat acolo, avand in vedere ca "it's" vine de la "it is". Acolo trebuia folosit "it starts now". Si fara punct. Nu se pune punct dupa titlu, fie el de capitol sau de poveste.)

Cand eram mica mereu credeam,( Virgula este prost folosita acolo. Nu este enumerare si nici nu ai avea vreun motiv sa o folosesti.)si eram sigura ca lumea este precum un loc minunat, sfant. Ca toti sunt gata sa te ajute in orice minut din viata ta ( Din viata, simplu, fara ta. E in plus folosit acolo pentru ca reiese din context deja.) , ca exista dragoste si ca indiferent de ce culoare, natie, religie suntem ne vom iubi mereu. Dar totul a fost o iluzie, un adevar neadevarat ( Nu esti prima persoana pe care o vad folosind expresia asta si zgarie pe ochi cand o citesti. Un adevar este adevarat, evident, nu poti sa alaturi acesti doi termeni chit ca poate parea "artistic" cand o faci. Evita pe viitor genul asta de alaturari de cuvinte, oricat de tentant ar fi sa le folosesti.) , o speranta creata de inconstientul meu ( Cred ca vroiai sa zici "inconstientul" pentru ca "inconstientul" nu exista ca si cuvant. De asemenea, "meu" folosit acolo nu prea merge. Reiese din propozitie la ce te referi si e cam in plus.). Credeam.... Acum totul s-a schimbat, a devenit un iad, exact opusul a ce gandeam. Dar nu intotdeauna ce gandim este si adevarat, pentru ca totul este doar o masca. Oamenii, populatia, aceste animale superioare sunt niste prefacuti, mai buni decat orice actor. Se prefac atat (Atat) de usor ca iti vor binele iar in urmatoarea clipa cand le-ai acceptat increderea, arunca in tine cu pietre, bolonavi (As vrea sa vad un om care ridica un bolovan si il mai si arunca dupa cineva, sincer, chiar as vrea.) si mii de fapte ce te sfasie in bucatele. (Dramatizezi prea mult. Am inteles ca lumea se preface si ca toti sunt pusi sa ii ranim pe altii, ca suntem egoisti, ca vrem numai raul...ok...chiar suntem rai nu gluma. Revenind totusi, dramatizezi cam mult aici si se simte. Ar trebui sa mai reduci din intensitate si sa lasi cititorul sa inteleaga el la ce te referi, nu sa ii oferi totul pe platou. Incearca sa aduci aceasta imagine mai subtil in poveste.)
" Zumm. Zumm." ( Nu nu nu nu nu. NU scrii zgomotul produs. Il descrii. Aici suna ca o compunere de clasa a 5-a in care copilul scrie cum l-a trezit telefomul sau ma rog, ce producea sunetul respectiv.) Imediat ce sunetul s-a facut auzit, toata lumea a inceput sa tipe, sa fuga, sa-si traga langa ei rudele, copii, si sa scape de cea ( ceea, cu doi de e ) ce urma. Simt cum sunt impunsa ( Ori "impunsa" ori "impinsa" dar cu "i" in orice caz) pe la spate ( De la spate ar fi sunat mai bine aici...desi...nici aia. A trebui sa gasesti o alta exprimare pentru propozitie), corpul meu dezechilibrandu-se ( Ar fi mers o virgula aici )cazand pe pamantul meu natal ( Inteleg ce vrei sa zici, dar nu suna bine deloc. Nu merge "pamantul meu natal" unu la mana pentru ca se subintelege ca era al ei, asa ca "meu" e in plus acolo, si doi la mana pentru ca expresia ca atare suna rau.), cel ce a ajuns scrum. Visele, dorintele, bunatatea, dragostea, pacea au fost arse si au ajuns scrum, iar eu acum il inghit. Din instinct imi duc mainile in fata, gata sa ma sprijin in ele pentru a evita un posibil accident.

- Sakura ? Domnule mi-ati vazut fica ( Fiica, cu doi de "i" ) ? Are acelasi par ca al meu ( Sincer? Puteai sa gasesti alta caracteristica decat acelasi par. Suna stupid sa ii zici asta unei persoane care mai si fuge pentru viata lui/ei....din cate am inteles cel putin.). Domnule ?! aud o voce, una ce este mai importanta decat toate celelalte. Domnule ! Doamna, va rog mi-ati vazut fiica ? Va rog mult de tot, sunt disperata.

Cineva ma striga, cineva ma cauta si ma iubeste cu adevarat. Mama. Fiinta care mi-a dat viata, si care m-a adus pe aceasta lumea atat de cruda fara intentie dar care a tinut, si continua sa tina sa ma apare de toate aceste rele. Este ingerul meu, mama mea, prietena mea, si o parte din mine. O parte de care sunt indispensabila. Daca nu ar fi ea, nu as mai putea face un pas deoarece as fi moarta. Este inima mea, si singura care imi da puterea sa fac urmatorul pas, indiferent de situatie.
Cu toata forta mea foarte putina ma ridic in ghenunchi ( Genunchi, nu ghenunchi. ), si dupa in picioare privind in jurul meu, prin multimea de oamenii disperati, dupa mama mea. Nu este chiar asa de greu de indentifica ( Identificat. Ai mancat un "t"), este mai speciala decat restul, moral cat si fizic ( Faptul ca este mai speciala nu o face mai identificabila intr-o masa de oameni care alearga disperati. Si in plus, caracteristicile ei morale nu o scot in evidenta in situatia de fata. Iti trebuie ceva care sa sara in ochi, ceva fizic, evident.) . Dar acum, fizicul este cel ce ma intereseaza. Par roz, natural, de necrezut ( Ehm...ok, sa zicem ca e un mod de a il descrie, dar suna putin aiurea. Ai putea sa gasesti altceva cu care sa inlocuiesti expresia.), un corp simplu dar placut la vedere.
- Sakura ! Scumpo ?! aud din nou glasul acela atat de cunoscut, imposibil de nerecunoscut.
- Mama !! Tip ridicand mana ca sa ma pot face mai vizibila pentru ochii ei, ce din pacate sufera din cazua varstei si a muncii epuizante. (Propozitia asta ar trebui rescrisa. Ar fi sunat mai bine daca ai fi zis " Sa ma poata vedea, desi vederea ii era afectata de varsta si munca epuizanta". Un exemplu, ma rog. Nu e gresit cum ai scris numai ca nu suna extrem de bine.)

Cred ca totul se poate schimba intr-o secunda, ca totul este imprevizibil. Dar ca asta sa se intample nu m-am gandit niciodata, nu credeam vreodata sa patesc asa ceva, acum si in aceasta secunda. Privesc blocata in timp ce totul se misca in jurul meu exact ca atunci cand pui stop unei melodii cum mama apuca sa ma priveasca fericita si speriata, cazand pe pamantul pe care am m-am nascut, am crescut. ( Ai bagat un "am" in plus.)
- Nu ! Nu poate sa se intample asta. ( Scena pare preluata ori dintr-un film cu buget redus ori dintr-un anime. In orice caz, nu suna bine, suna chiar prostesc. Cand iti vezi mama murind, sau ce a facut ea acolo, nu cred ca mai esti in stare sa zici nimic. "Nu poate sa se intample asta" suna...suna efectiv prost pusa acolo ca propozitie. Nu merge. N-as stii sa iti explic exact, dar suna fals.)Mama, tip. Un tipat de negare a ce vad, nu de dorinta. ( Dupa cum am mai zis, nu trebuie sa dai cititorului totul mura in gura. Nu trebuie sa explici ca la prosti tot ce face sau de ce face. Mai lasa cititorii sa deduca singuri.) Fara sa-mi mai pese ca se aud impuscaturii ( Un singur "i")si acel zumzait este tot mai strident. Nu-mi vine sa imi cred ochilor ( "Nu imi vine a crede ochilor" ar suna mai bine, si mai corect de asemenea). Mama mea este in fata, prabusindu-se la pamant, lumea continuand sa fuga chiar daca aproape o calcau in picioare. Doamne unde ne aflam ?


Cam asta ar fi. Hope you like. ^^

O chestie care nu am scos-o in evidenta este faptul ca faci o mica salata de timpuri. Ba folosesti prezent, ba trecut. E putin sacaitor, ar trebui sa corectezi asta, sau cel putin sa tii cont la capitolele urmatoare.

Ai grija sa nu mai dramatizezi asa de rau unele scene. Uneori e mai bine sa lasi sa se intelegea ce vrei sa zici decat sa te apuci sa scrii. Asa iei tot farmecul. La fel si cu explicatiile de ce sau cum face personajul ceea ce face. Nici sa lasi totul abstract, evident. Doar sa stii cum sa dozezi informatiile incat sa nu fie nici prea multe dar nici prea putine.

De asemenea, ai grija ce dialog folosesti si unde il folosesti. Scena cu mama murind putea fi mai amplu dezvoltata dar tu ai ales sa o lasi asa. Fiecare cu stilul lui de a scrie, numai ca asa risti sa lasi unele momente care chiar merita dezvoltate, in uitare.

EDIT Daria: regulile tot reguli sunt si nu conteaza ca esti moderator, nu ai voie sa folosesti culori in comentarii.