Dragoste interzisa?

[bastard_in_love]

Datorita neplacutelor reguli de pe ****** voi posta aici ficul meu.Totusi o sa-l iau de la inceput, nu toata lumea il cunoaste.


Salvatorul necunoscut…

Este vineri, iar la liceul Yoshikawa din Tokio este o agitatie tipica sfarsitului zilei. Takezo, elev in clasa a 10-a C, se plimba impreuna cu prietenul sau cel mai bun, Matachi, pe holurile scolii, indreptandu-se spre iesire.
-Aici ne despartim! Ii spuse Matachi si isi vazu de drum.
Takezo o lua in partea opusa, mergand lent cu castile in urechi.”Ce mai zi!” gandea el.
Pe celalalt trotuar, insa, se afla un elev temut de intreaga scoala,Takuan.Acesta se indrepta la fel de linistit spre casa,ostenit fiind de ziua obositoare.
-Hei, fraiere! Ce faci tu singur la asa o ora tarzie? Il intreba un barbat pe Takezo.
Acesta intoarse capul, isi dadu jos castile din urechi si il intreba politicos:
-Puteti repeta, nu v-am auzit?
-Luati-l!comanda acesta, si cativa barbati bine facuti l-au luat de maneca si l-au dus intr-o fundatura intonecata.
-Ce vreti de la mine? intreba Takezo disperat, incercand sa se elibereze din stransoare.
-Ei bine, nu cred ca e prea greu sa realizezi, nu-i asa?raspunse acesta.
Inainte ca Takezo sa mai apuce sa scoata vreun cuvant, de dupa colt isi facu aparitia Takuan.
-Myamoto! Da-i drumul, ACUM! Zbiera acesta furios.
-Oooo...ti-e frica sa nu pateasca asa ca tine! Pacat ca nu poti sa faci mare lucru!
-Pot sa-ti strivesc mutra!
-Da?Tu si ce armata?
-Armata asta!spuse Takuan increzator si facu un semn.In acea secunda zeci de barbati inarmati cu pistoale,cutite, si altele isi facuta aparitia, inconjurandu-i intreaga gasca agresorului.
Acestia au ramas inmarmuriti.De frica, l-au lasat pe Takezo in pace, sau…asa parea.In urmatoarea clipa au trecut si ei in pozitie de atac, unul in spatele celuilalt.
Myamolo a vrut sa-l ia pe Takezo, insa acesta in mod uimitor a ripostat, dandu-i o lovitura sub centura.Si intorcanduse cu spatele la salvatorul sau, a inceput sa se lupte cot la cot cu banda lui Takuan.Au castigat...Insa multi s-au ales cu rani serioase, printre care si Takezo.
-Te-ai lovit? Il intreba Takuan ingrijorat.
-Da, m-am taiat la mana! Dar sunt sigur ca nu se compara cu ceea ce mi-=ar fi facut acel barbat daca nu m-ai fi salvat. Iti multumesc.
-Haide! Te duc la mine ca sa am grija de bratul tau, in timp ce prietenii mei ii duc pe cei raniti la spital.
-Sunt sigur ca nu e nevoie! A vrut Takezo sa refuze.
-Mie chiar nu mi se pare ca ar fi in regula ! spuse Takuan si i-a facut semn sa-l urmeze.In mai putin de un minut au ajuns la casa acestuia.
Takuan a descuiat si l-a rugat pe Takezo sa se aseze pe scaun in timp ce el avea sa aduca niste bandaje.A inceput sa priveasca in jurul sau.Era o casa frumos aranjata, mobila stearsa de praf, cateva tablouri domneau pe peretii inalti ai camerei, un covor maroniu acoperea parchetul, iar in camera domnea un miros placut de liliac.
-Inca te doare bratul? Intreba Takuan.
-A..nu! minti Takezo, in timp ce simtea cum ameteste si i se facea din ce in ce mai rau.Pierduse mult sange.
-Ma bucur! Raspunse acesta si incepu sa-i dezinfecteze rana.Takezo stranse din dinti, gandindu-se ca il va durea, insa avu o surpriza placuta.In momentul in care Takuan l-a atins, parca o mana cereasca i-a alinat durerea, nu mai simtea nici cea mai vaga urma de durere, nici chiar cand spirtul ii atinse rana.Acum nici nu se mai gandea la bratul sau, nu facea altceva decat sa-l priveasca pe baiatul care-i curata rana cu mare grija.Deodata a inchis ochii si a lesinat, cazand peste Takuan.Acesta l-a luat in brate si l-a asezat in patul sau, l-a invelit si s-a asezat pe un scaun langa el.Asa au inceput orele sa treaca si Takuan il privea pe Takezo incontinuu, fara macar sa clipeasca.”Baiatul asta imi aminteste de mine acum un an...Desi a trecut numai un an, imi amintesc totul ca si cum ar fi fost ieri...”
-Ahh...u...unde sunt?intreba nalucit Takezo, care tocmai s-a trezit.
-Esti in siguranta, nu-ti amintesti nimic?
-Ceva...vag....Ce voia tipul ala de la mine?
-Voia sa-ti distruga viata.
Raspunsul scurt si la obiect al lui Takuan il bagase si mia mult in ceata, dar ceva ii spunea ca nu trebuia sa puna intrebari, asa ca nu a facut-o.
-Cred ca este tarziu...ar trebui sa plec acasa...
-Stai linistit, ti-am sunat parintii, si le-am spus ca vei dormi la mine...nu le-am povestit despre incident.
-Sa dorm...dar cat este ceasul, si de ce este asa intuneric ?
-Pai…nu cred ca te asteptai sa fie lumina la unu noaptea, nu-i asa?
-P o f t i m? Unu noaptea?
-Cam asa...ai lesinat si deabia acum te-ai trezit.
-Aha...in acest caz...Eu ma numesc Shimmen Takezo!
-Incantat, Takuan Misame! Raspunse acesta dand mana cu el.-Cred ca nu ai mai mancat nimic de ore intregi, si dupa cum arati chiar ai avea nevoie de ceva de mancare.Urmeaza-ma!
Takezo voia sa refuze, dar isi asculta din nou instinctul si nu o facu.
In timpul mesei Takezo rupse tacerea:
-Dar cum de parintii tai nu sunt suparati?
-Eu...adica ei sunt intr-o calatorie...una lunga!raspunse acesta, plecand capul.Takezo era sigur ca mintea, dar nici nu avea pretentia sa-i spuna adevaul, din moment ce erau practic straini.Asa ca s-a rezumat la a-i da un raspuns scurt:
-Aha...inteleg!
Cei doi au mancat, insa o stare de neliniste domnea in aer, care il deranja pe energicul Takezo, dar nu a obiectat.


[attachment=169]->Takuan
[attachment=170]->Takezo(nu-i cel de pe ******, da imi place mai mult asa...:D


P.S. Dupa cum ati ghicit acesta este "Intre minciuna si adevar".

[edit Aly] nu mai pune nume de alte forumuri pe zup si citeste regulile

EDIT: Scuze pt greseala, am facut-o instinctiv...:D

[bastard_in_love]

Mersi pt comment love_yuki_eiri!Iata urmatorul capitol:


Sarutul...

Acestia au terminat masa curand, iar Takezo ii multumi, si se ridica cu gandul sa-si spele vasul.
-E in regula, lasa-l pe masa.Acum sa dormim, maine va trebui sa ajungi repede acasa, asta daca nu vrei ca mama ta sa se supere prea tare.
Cei doi se indreptau spre dormitor, cand, Takezo, fiind prea ostenit, s-a lovit de perete cu mana beteaga si s-a dezechilibrat.Takuan, speriat, l-a prins de bluza, exact inaintea unui impact zgomotos cu podeaua.Cei doi erau extrem de aproape unul de altul...Takuan il privea fix, iar lui Takezo i se accelera pulsul.Deodata Takuan incepu sa zambeasca.
-Arata ca o mata speriata, hai ca nu te-ai lovit asa tare! Spuse Takuan, ajutandu-l pe prietenul sau sa-si recapete echilibrul.Acestia au mers pana in camera, iar Takuan il invita pe Takezo sa se aseze pe unul dintre cele doua paturi suprapuse.Acesta s-a intins si Takuan l-a invelit, apoi urcand pe patul de sus.Cei doi au fost luati de somn in scurta vreme.
Pe la sase dimineata, Takuan a deschis ochii, si si-a privit prietenul, care era pe jumatate dezvelit si tremura de frig.A zambit, si s-a asezat langa acesta, invelindu-l.Takuan se incalzea treptat, iar in scurt timp a deschis ochii.Primul lucru pe care l-a putut observa a fost o pereche de ochi verzi privindu-l fix, zambind.
-Pacat ca te-ai trezit, dormeai atat de linistit,pareai un ingeras! Spuse Takuan, apropiindu-se de Takezo, care pe jumatate adormit, isi cobori capul pe umarul baiatului, lasandu-se sarutat cu pasiune de acesta.Dupa ce Takuan s-a bucurat timp de cateva minute de gustul dulce al buzelor lui Takezo, a adormit cu capul rezemat de cel al lui Takezo.
Dimineata, Takezo s-a trezit ametit datorita faptului ca nu a dormit foarte multe ore si a observat ca nu mai era nimeni in camera. Ingrijorat, s-a indreptat spre sufragerie, nici acolo nu era nimeni, asa ca s-a hotarat sa intre in bucatarie.
-Ce faci aici? M-am speriat candam vazut ca nu mai era nimeni prin jur! Mormai Takezo ,prefacandu-se suparat.
-Ar trebui sa fi fericit, doar am pregatit micul-dejun!raspunse acesta zambind larg.
-Ooo, Doamne!Este tarziu, e 10 dimineata!!Mama stie ca obisnuiesc sa ma scol pe la 6:30!Ce ma fac!!?
-Ai putea incepe prin a te calma!Altfel ti se va deschide rana.Aopi poti manca ceva,si poti sa-i spui mamei tale ca ai uitat sa te mai scoli....
-Si o sa ma creada!spuse acesta sarcastic, incepand sa cugete la ce i-ar fi putut spune mamei lui.
Razele rosiatice ale soarelui au disparut, fiindca Takuan a tras draperiile.O liniste mormantala se asternu, iar Takuan il privea fix pe Takezo.Parul negru ,ciufulit, se revarsa peste chipul acestuia precum o cascada prinsa in negura noptii, in timp ce ochii albastrii reflectau parca intreaga infinitate a cerului.Takezo a ridicat privirea, neintelegand de ce Takuan il privea fix, insa imediat ce privirile celor doi s-au intalnit, Takuan a inceput sa rada si l-a poftit pe baiat sa ia niste haine noi din dulapul sau, fiindca ale lui erau patate de sange si de noroi.Takezo a acceptat.
Acum cei doi urcau din nou la etaj, iar Takuan i-a luat-o inainte, deschizandu-i usa de la dulap.
-Esti liber sa-ti alegi absolut tot ce vrei!spuse acesta.
-Multumesc!raspunse Takezo, alegandu-si doar o pereche de pantaloni care pareau sa-i fie mici lui Takuan si o bluza rosie.
-Asta e baia, poti sa-ti faci un dus, apoi sa-ti pui astea pe tine! Eu te astept jos! Iar acestea fiind zise, Takuan a plecat, lasandu-l singur pe Takezo.Acsta, pentru prima oara avea ocazia sa priveasca nestingherit in jurul sau.Era o camera ingrijita, nu se putea observa niciun fir de praf, fiecare carte era la locul ei, un covoras maroniu acoperea parchetul lustruit, iar mobila parea aproape noua.Pe langa faptul ca totul era ingrijit, camera era de asemeni foarte spatioasa si moderna.Un computer domnea peste un birou inalt, iar pe masa alaturata, in fata patului cu etaj pe putea observa un televizor cu ecran plat si o consola.Toate pareau noi...
“Este un baiat extrem de ciudat, adica nu am mai vazut asa ceva de cand sunt! Cred ca nici mama nu are o camera asa curata ! » gandea el in timp ce apasa clanta de la baie.Cand usa a fost deschisa Takezo a ramas inmarmurit.A aprins lumina pentru a se asigura ca nu avea vedenii, si nu avea…
O gresie albastruie acoperea mere parte din baie, iar tavanul era vopsit in bleu.In mijlocul baii se afla un jacuzzi imens, inconjurat de bucati de lemn, cada de baie era de doua ori mai mare decat a lui, chiuveta parea de marmura, vopsita in albastru, iar deasupra are asezata o oglinda cam de un metru.Nu-i venea sa creada.Cand l-a privit prima oara parea un baiat modest, nici decum atat de sofisticat.Fara a mai sta pe ganduri, s-a asezat in cada de baie si s-a bucurat de un dus cald timp de cateva minute.Ropotul apei il adormea, insa era prea uimit ca sa se lase dus in lumea viselor.
Cand a pasit afara din cada, a observat un teanc de prosoape care, dupa cum se obisnuise, pareau noi-noute, asa ca a luat unul, si-a sters corpul intr-un mod superficial, si a luat hainele pe el.Acestea se mulau pe corpul lucrat, si raspandeau un miros placut. A pornit incet spre bucatarie, uitandu-se in jurul sau.
-Sa stii ca nu sunt muste pe aici, deci poti inchide gura !spuse Takuan, rezemandu-se de un perete, iar in ochii lui se putea observa o sclipire neobisnuita.


Cineva?Oricine???:-/

[Lye]

Cha cha!!Wondeful...beautiful....pur si simplu il iubesc pe Takuan!Damn...e atat de hot...si dulce.Il invidiez pe takezo:)).Astept urmatorul capitol...chiar si azi daca poti!Pwp:*

[bastard_in_love]

Adevarul dureros




-Ah, da, scuze!raspunse acesta.
-Si sa stii ceva, nu e nevoie sa-ti ceri scuze de atatea ori!
-Da, imi pare...adica, bine!
-Asa mai merge!spuse acesta, asezandu-se pe un fotoliu.
-As vrea sa-mi spui ceva!
-Cum ar fi? Ce?
-De ce?
-Poftim ?
-De ce faci asta ?De ce te porti asa de frumos cu mine, stiind ca sunt doar un strain ?
-Pai, dintr-un singur motiv !raspunse acesta, ridicandu-se in picioare.
-Care?
In locul unui raspuns, Takuan l-a prins de talie si i-a lipit corpul de al sau.Takezo a inceput sa tremure, in timp ce Takuan se apropia amenintator de mult.Inainte ca Takezo sa riposteze, acesta i-a acoperit buzele cu ale sale, lasandu-l pe baiat fara vlaga in timp ce ii mangaia usor cerul gurii cu limba, strangandu-l din ce in ce mai tare, parca vrand sa-l faca una cu el.
Apoi, s-a desprins usor de el, privindu-l intens.Takezo era prins la granita dintre dorinta si principii.Insa nu a rezistat tentatiei de a-l saruta din nou, de data acesta el fiind “seful”.La scurt timp s-a desprins de el, ingaimand :
-Nu, nu e bine !
Dar Takuan nu se obosea sa-l asculte, ci continua :
-Tu chiar ai de gand sa-ti perteci intreaga viata facand numai lucruri « bune »?
Dupa replica data, l-a apucat de mana si l-a aruncat pe canapea.
-Te voi lasa sa scapi, de data asta, dar data viitoare nu vei mai fi la fel de norocos!spuse Takuan zambind, dupa aceea s-a intors in bucatarie.
“Nu e bine...stiu asta!Dar ce sa fac, are dreptate, de aceasta data el s-a oprit.Oare voi fi capabil sa ma opresc urmatoarea data?” Gandeste acesta disperat.
Desi la scoala Takezo era cel mai decis, inteligent si cuminte student, se pare ca in sinea lui nu stia nici macar ce simte. Se pare ca pentru el era floare la ureche sa invete cateva zeci de pagini legate de geografia Africii intr-o singura noapte, dar sa invete sa se cunoasca pe sine ii era imposibil.Nu stia daca intradevar il iubea sau era pur si simplu obligat sa-l iubeasca pe Takuan, dar un lucru stia sigur, si anume ca nu-i va fi usor sa uite sarutarie baiatului.
-Hei, nu mai sta acolo uitandu-te in gol, se racesc ouale!spuse Takuan ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-Nu te mai comporta de parca totul ar fi in ordine! Inceteaza sa mai zambesti asa!se rasti Takezo, neobisnuit de manios.
-Dar ce s-a intamplat?insista Takuan prefacandu-se indignat de spusele baiatului in timp ce se apropia si mai mult de acesta.
-Stai departe de mine!striga Takezo, fugind pe usa, pe care a trantit-o cu putere in urma sa.
Acum alerga pe straziile aglomerate, in timp de razele soarelui se strecurau printre ramurile copacilor inverziti, mangaiindu-i usor chipul inecat in lacrimi.
“De ce? De cine fug? De ce mi-e frica ? ’’ Intrebarile fara raspuns ii inundau mintea in timp ce pasii l-au condus spre casa.A apasat pe clanta si a privit in jur.Aproape ca uitase ca mama lui il asteapta, si nici nu s-a chinuit sa gaseasca o scuza buna, a intrat in casa, s-a descaltat si a urcat in camera sa.Insa in mod ciudat a ramas impietrit in fata usii. ‘’Ce tot fac aici’’Gandea el in timp ce deschidea usa.
-TA-KE-ZO! Se auzi un strigat de-a dreptul sfasietor, care venea din interiorul camerei sale.

Iata urmatorul capitol....stiu ca le postez unul dupa altul, dar nu am ce face...Love_yuki_eoiri, mersi din nou pentru comment!

[Lye]

"In locul unui raspuns, Takuan l-a prins de talie si i-a lipit corpul de al sau.Takezo a inceput sa tremure, in timp ce Takuan se apropia amenintator de mult.Inainte ca Takezo sa riposteze, acesta i-a acoperit buzele cu ale sale, lasandu-l pe baiat fara vlaga in timp ce ii mangaia usor cerul gurii cu limba, strangandu-l din ce in ce mai tare, parca vrand sa-l faca una cu el.">Iubesc replica asta.ahhhh....atat de frumos capitolu asta!Ca si celelalte!Pe celalalt forum nu am apukt sa citesc...dar akm,sunt fana ta NO 1.Don't worry...commuri de la mn vei avea intodeauna!

[Dark Shadow]

Dragoste interzisa^^. Yaoi^^. Tare^^. Continuare^^. Mai repede^^. Mor aici^^. Grabeste-te^^. Vreau capitol^^. Repede^^. Innebunesc^^. Zambareata de mine^^. Ador yaoi-ul^^. Evident^^. Nu stiu ce sa mai zic^^. Fic super-tare^^. Ma plicti^^. Hai ca termin^^. Ja ne^^...^^

[Nidryne]

Primul capitol

"-Aici ne despartim! Ii spuse Matachi si isi vazu de drum." - omg, asta-i cel mai prost lucru pe care-l putea scrie cineva >.< Puteai spune ca si-au luat la revedere, sau ceva asemanator, numai asta nu >.< Suna mult prea cliseic.
"... l-au dus intr-o fundatura intonecata." - intunecata, nu intonecata
"-Oooo...ti-e frica sa nu pateasca asa ca tine! Pacat ca nu poti sa faci mare lucru!" - a? Ce-a vrut sa insemne prima propozitie? "Ti-e frica sa nu pateasca asa ca tine!" ... Ii lipseste ceva. Mergea cu mult mai bine daca ziceai "Ti-e frica sa nu pateasca ceea ce ti s-a intamplat tie!"
"... si altele isi facuta aparitia, inconjurandu-i intreaga gasca agresorului." - intreaga gasca a agresorului. Iar partea cu "si altele" e cam aiurea >.> mai bine n-o mai ziceai >.>
"Si intorcanduse cu spatele la salvatorul sau, a inceput sa se lupte cot la cot cu banda lui Takuan." - w8 w8 w8 w8 ... Deci cine s-a luat la bataie cu banda lui Takuan? Takezo?! oO Caci asta se intelege din propozitia asta.

Mai mult nu prea am rabdare sa corectez ...
1. Mult prea mult dialog; WTF, si ca sa fie cireasa de pe tort, mai e si cliseic >.<
2. Takuan cum de stia de parintii lui Takezo? N-ai zis c-ar fi avut vreun mobil la el. Iar Takezo nu l-a intrebat de ce parintii lui Takuan nu-s suparati? Pt ca Takuan a zis ca-s plecati oO

OMG deci mor aicia >.< Pe forumu' alalalt pareai ca sti ce tre sa faci atunci cand criticai - si inca mai critici - lucrari. Dra cand citesc ce-ai scris tu mi se ridica paru-n cap >.<
Mai lucreaza te rog la descriere; cand o pui ori ii prea grabita, ori ii prea putina, ori ii cliseica. La fel si la dialog; daca tot il folosesti asa de mult, macar fa-l ca sa fie cat de cat bun.

Voi mai trece pe-aici sa vad daca evoluezi cumva ... Stiu ca nu cred ca mai ai chef sa imbunatatezti partile deja scrise, dar incearca, te rog, ca sa vad daca macar ai inteles ce vroiam sa zic.

Fara suparare. N-am chef sa trec ca rata prin branza printr-un fic. Daca tot ma caznesc sa-l citesc, atunci macar sa mai si ajut acel autor.

Edit: Arghh ... acu am citit din nou fraza aia >.< Da, ai dreptate. Cred ca eram prea ametita si de-aia n-am vazut si partea cu "cot la cot" >.<

[bastard_in_love]

Ei bine...nu ma voi apuca acum de corectat capitolele din simplul motiv ca ma doare capul(la propriu).Insa sunt destul de treaza incat sa-ti multumesc si orgoliu nu ma lasa sa nu-ti raspund la cateva afirmatii legate de scrierea mea.
1.Explica te rog cuvantul "cliseic".Eu sunt mai ciudata asa si nu pricep.:P
2.Afirmatia aparent "inculta" a lui Takuan e un fel de caracterizare a lui ca un baiat cu limbaj neglijent.Nu este o greseala, este voit.
3.Acu trec la partea de limbaj."A lupta cot la cot" (cu cineva impotriva altcuiva ....)
Oricum vreau sa-ti spun ca sunt multumita ca cineva citeste si critica si astfel ma simt mai responsabila si un pic importanta. Seara buna! Ja'

[bastard_in_love]

Cum nu am mai postat un capitol de-un veac, m-am hotarat s mai pun unul:


Schimbarea...Matachi si camera secreta(partea a doua)

-Ce...ce faceti aici Matachi? Intreba Takezo uimit.
-Ce facem???Ce facem?? Te asteptam pe tine de DOUA ore!
-Dar de ce m-ati astepta pe mine? Si ce cautati in camera mea???intreba acesta indignat.
-Oare...iti mai amintesti ceva vad legat de un proiect la geografie pe care trebuia sa-l faci cu mine, Yuki, Matsumo, Otsu si Eiji??
-Ce...proiect? Ah...am uitat complet!
-Dar tu ce ai facut vineri seara? Nu-mi spune ca ai uitat si sa scoti informatii ! Tontule! Nu-mi vine sa cred!
-De fapt, da!
-Off! Si ti-am spus sa nu incepi cu istoria ca nu o sa te mai opresti si o sa scrii iar romane!
-Ce...a, stai lunistit, nu m-am ocupat de asa ceva! Raspunse acesta nonsalant, aruncandu-si ghiozdanul pe pat si asezandu-se pe scaun.
-Omule, da tu nu ai facut chiar nimic pentru scoala ?
-Numai la asta nu-mi sta capul asa ca va rog sa plecati, nu am chef de voi si nici de prostiile voaste !a raspuns Takezo pe un ton rastit si s-a asezat la calculator.
Toti cei din jur il priveau mirati in timp ce-si strangeau lucrurile si isi urmau drumul catre iesire.Numai Matachi ramase nemiscat pentru cateva secunde privindu-si prietenul.Apoi s-a gandit sa-i deschida ghiozdanul.Deschizand cateva caiete a observat ca erau cartile de vineri.
“Ce face asta cu cartile de vineri?Si cum de inca are marul la el?Ceva nu e bine...”
-Takezo!spuse acesta apucandu-l de bratul ranit.
-Au! Ce te-a apucat omule !?striga Takezo fuerios de-a dreptul.
-De cand ai devenit asa sensibil?Nu am facut altceva decat sa te ating!Si as mai avea ceva de intrebat! Unde ai fost vineri seara?
-Dar cine te crezi sa-mi pui atatea intrebari? Ma doare capul si chiar nu am chef de mofturile tale! Lasa-ma singur!
Pe Matachi chiar il deranja atitudinea rautacioasa a baiatului, asa ca iesi vijelios din camera si se propti in fata usii.
-De ce stai acolo ca o statuie?intreba Takezo iritat si intr-un fel ironic.
-Scuza-ma!spuse el si se facu nevazut.
-De ce iti ceri...TU?
-Salut !spuse o voce blanda din pragul usii, in timp ce se autoinvita in camera si inchidea usa dupa el.
-Ce..ce faci aici?intreba Takezo uimit, di in acelasi timp speriat.
-Mi-a fost dor de tine, scumpete!zambi acesta in timp ce incuia usa si pasea spre Takezo care devenea din ce in ce mai agitat.
Takuan il lua de bratul stang, si il saruta violent, ignorand rugamintile baiatului care tremura in bratele sale puternice.
-Lasa-ma! Nu e bine! Nu pot!NU!se zbatea Takezo disperat.
-Nu poti sau mai degraba nu vrei?intreba acesta in timp ce il mangaia tacticticos pe abdomen.
-Ti-ai pierdut mintile? Lasa-ma, ciudatule!striga Takezo de-a dreptul furios.Desi parea sa dispretuiasca comportamenul baiatului, in adancul sufletului il ruga sa continue.”Nu! Nu se poate! Nu sunt un ciudat! Voi deveni cineva in viata asta nu un renegat!”isi spunea el.Desi parea ca vrea sa se convinga pe sine ca nu simte nimic special pentru Takuan se insela.Si acest lucru il va costa pe viitor mai mult decat si-ar fi imaginat el.
-Bine! Cum vrei! Dar ca sa plec, tu te vei uita in ochii mei si imi vei spune ca nu simti numic pentru mine si ca nu vrei sa ma mai vezi in viata ta.
-E..eu...eu, TE URASC! Lasa-ma-n pace!se zbatea tanarul.
Takuan ramase inmarmurit.Era chiar Takezo cel care rostea acele cuvinte?Cert e ca nu a mai avut vreme sa afle, pentru ca Takezo a luat-o la fuga, trecand prin fata mamei lui si a lui Matachi fara sa scoata niciun cuvant, ba chiar a si trantit usa.Si pentru ca uimirea lor sa fie mai mare, la cateva secunde Takuan a fugit si el, dupa brunet, desigur.
-Takezo! Stai!striga Matachi luand-o si el la fuga, urmat indeaproape de mama lui Takezo.
Iesiti in strada, au observat ca nu era nici urma de cei doi.Probabil ca fiecare si-a urmat drumul, Takezo, dupa cum obisnuia, in parc, iar Takuan spre casa lui.
Matachi a pornit inspre parc, insa nici urma de Takezo, nici de Takuan.Disperati, mama si prietenul lui Takezo au inceput sa-l caute in tot orasul.
-Nu-mi vine sa cred! Ce-i cu baiatul asta? Ieri era cel mai cuminte, bun si destept din clasa, iar acum se putra mai imatur decat un copil de cinci ani! se plange Matachi.
Mama baiatului era insa prea disperata ca sa mai vorbeasca.In final, s-a decis sa spuna si ea ceva:
-El! Trebuie sa-i fi spus ceva!
-Cine?
-Takuan acela!Probabil l-a suparat!spuse aceasta furioasa, plecand spre casa baiatului.Brusc insa, si-a dat seama ca nu stie unde se afla si s-a dus inapoi acasa pentru a cauta in agenda telefonica.
-Am gasit!spuse aceasta si voi sa plece.
-Sa mergem!o sustinu si Matachi si in cateva minute au ajuns la usa baiatului.Acesta a raspuns in cateva minute, facandu-i pe cei doi sa dispere in fata usii.
-Cine e...Tu?! spuse el, surprins.-Adica, buna ziua, cu ce va pot ajuta !?raspunse el din nou, observand-o pe mama lui Takezo in prag.
-Ce s-a intamplat ?Unde e ? Ce i-ai facut?incepu aceasta sa puna intrebari, si apropiindu-se de acesta pentru a-l apuca de camasa pe jumatate descheiata.
-Cui sa-i fac ce? La ce va referiti? Incercati va rog sa va calmati!incerca Takuan s-o linisteasca.
-A plecat! Unde s-a dus?
-Cine a plecat?
-Takezo, ce i-ai,...Stai!aceasta a observat ca Takuan era de-a dreptul inmarmurit, ochii ii erau cascati si respiratia intretaiata.Acesta s-a indreptat spre telefonul mobil, apoi spre jacheta din blugi, si formand un numar de telefon a fugit precum o furtuna, alergand pe strazi si dandu-i la o parte pe oamenii care erau in jur.
-Alo! Myamoto, da-i drumul! A C U M!zbiera acesta in receptor.
-Dragul meu disperat, ma tem ca nu stiu despre ce vorbesti!
-Iti jur ca te omor! Ma auzi!? T E O M O R!striga acesta sub privirile uimite a cateva zeci de cetateni.
Dupa ce a inchis intr-un mod violent, si-a trantit mobilul de 2000 de yeni pe asfalt si s-a asezat pe o banca.Punandu-si mainile in cap, se gandea unde s-ar fi putut duce brunetul.
-Hei, tu esti de la noi de la scoala, nu? Ce s-a intamplat?Takezo ! Aici! Vino o secunda!spunea o voce blanda, trezindu-l pe Takuan la realitate.
-Ce s-a...Takuan?Otsu, ce faci?inteba Takezo uimit,Dar inainte ca Otsu sa-i poata raspunde, Takuan s-a ridicat si i-a dat un pumn zdravan.
-Tampitule! Nenoro...
-Stai, ce-i faci?striga Otsu speriata, sau mai bine zis, de-a dreptul ingrozita, aplecanduse pentru a vedea cum se simte Takezo.
-Eu ce fac??El ce face?Am asteptat doua ore, dupa care l-am sunat pe Myamoto si l-am amenintat, spunandu-i ca-l omor, in timp ce tu iti faceai de cap cu o pustoaica de 15 ani?striga Takuan de-a dreptul exasperat, sub privirile uimite ale mamei lui Takezo si ale lui Matachi, care nu intelegaeau nimic.
-Ma scuzi, am 17 ani! Interveni si Otsu, tinandu-l pe Takezo de mana.
-Si ar trebui sa-mi pese,tot o...
-Hei, ai grija cum vorbesti cu ea!interveni Takezo, furios de-a binelea.-Cine te crezi sa o insulti?
-Ma cred fratele ei, ba nu, stai!Ce chestie, chiar sunt fratele ei! Raspunse acesta ironic, frustrarea citindu-i-se pe fata.
Takezo inlemni.Chiar era fratele ei?”Nu, nu se poate! El nu poate fi fratele ei! De fapt de ce mi-e teama?Doar, nu simt nimic pentru el.O iubesc pe Otsu, mi-am demonstrat-o chiar in ultimile doua ore, sau am demonstrat doar ca am dubii!?”
-Ooo...deci sa inteleg ca razbunarea e din ce in ce mai dulce, mai ales cand victimile sunt minore, am dreptate?intreba Takuan sarcastic.
-Draga frate, nu e nici locul, si nici momentul potrivit ca sa discutam despre asta!raspunse Otsu, infuriata de-a binelea.
-Ce se petrece aici? Nu inteleg nimic!interveni Takezo dezorientat.
-Nici nu trebuie!Pleaca! Sau ai uitat ce mi-ai spus mai devreme?urla Takuan.
-Cred ca ai dreptate, nu imi pasa si nici nu mi-a pasat vreodata!Sa mergem Otsu!concluziona acesta.
-Ea ramane chiar unde este!comanda Takuan.
-Sunt destul de mare incat sa decid singura unde vreau sa ma duc.
-Poate, dar esti inca minora! Pana implinesti 18 ani, va trebui sa ma asculti!
-Da? Ei uita ca nu te ascult si nici nu te voi asculta vreodata!raspunse aceasta si luandu-l pe Takezo de mana au luat-o impreuna la fuga.
Takuan ar fi vrut sa se uite in urma, ar fi vrut sa-i opreasca, dar era peste puterile sale, asa ca a inceput sa mearga in directia opusa.Fara sa-si dea insa seama, pasii l-au dus catre strada unde a fost atacat brunetul.”Ce fac eu aici? Parca nu aveam regrete!Sau poate ca am?”isi spunea el.Insa nu a avut prea mult timp sa se gandeasca, caci Myamoto isi facu aparitia.
-Hei!Pustiule!Sa inteleg ca prietenii tai nu-s prin preajma!
-Nu, nu sunt, si ce-i cu asta?
-Perfect, acum nu va mai salveaza nimeni!
Furios, Takuan a ripostat, fiind prea absorbit pentru a-si da seama ca acesta a vorbit la plural.
-In sfarsit!spuse Myamoto, il prinse de incheietura si il saruta violent, muscandui buzele.Takuan s-a eliberat imedioat si a spus:
-Daca mai faci vreodata asta, nu mai apuci urmatoarea zi!
-Poate, dar nici tancul asta!raspunse Myamoto, si a batut din palme.In acel moment, unul dintre pereti s-a miscat, si din spatele sau se putea observa un corp ce zacea lipsit de vlaga pe podea.Takuan incremeni. Voia sa strige, dar nu avea putere, nu mai putea nici macar sa se miste.

Nu am modificat nimic din original, dar sper totusi sa fie mai bine.Unele dintre capitole sunt pline de dialog pentru ca asa le-am gandit...sper ca le-am grupat in asa fel incat sa nu fie tone).

[Black Pearl]

eu nu am comentat nimic pana acum.. de fapt nu stiam ca ai adus ficu cu tine, azi am descoperit!
ok, ai niste greseli de tastare uzuale si incearca totusi ca dupa semnele de punctuatie sa lasi un spatiu, arata mai bine si e mai corect
despre capitole.... sunt dragute si sper sa fie din ce in ce mai bne
mai mult nu obiectez imi place altfel nu as citi:p
chuu:*