Dragoste interzisa?

[bastard_in_love]

Datorita neplacutelor reguli de pe ****** voi posta aici ficul meu.Totusi o sa-l iau de la inceput, nu toata lumea il cunoaste.


Salvatorul necunoscut…

Este vineri, iar la liceul Yoshikawa din Tokio este o agitatie tipica sfarsitului zilei. Takezo, elev in clasa a 10-a C, se plimba impreuna cu prietenul sau cel mai bun, Matachi, pe holurile scolii, indreptandu-se spre iesire.
-Aici ne despartim! Ii spuse Matachi si isi vazu de drum.
Takezo o lua in partea opusa, mergand lent cu castile in urechi.”Ce mai zi!” gandea el.
Pe celalalt trotuar, insa, se afla un elev temut de intreaga scoala,Takuan.Acesta se indrepta la fel de linistit spre casa,ostenit fiind de ziua obositoare.
-Hei, fraiere! Ce faci tu singur la asa o ora tarzie? Il intreba un barbat pe Takezo.
Acesta intoarse capul, isi dadu jos castile din urechi si il intreba politicos:
-Puteti repeta, nu v-am auzit?
-Luati-l!comanda acesta, si cativa barbati bine facuti l-au luat de maneca si l-au dus intr-o fundatura intonecata.
-Ce vreti de la mine? intreba Takezo disperat, incercand sa se elibereze din stransoare.
-Ei bine, nu cred ca e prea greu sa realizezi, nu-i asa?raspunse acesta.
Inainte ca Takezo sa mai apuce sa scoata vreun cuvant, de dupa colt isi facu aparitia Takuan.
-Myamoto! Da-i drumul, ACUM! Zbiera acesta furios.
-Oooo...ti-e frica sa nu pateasca asa ca tine! Pacat ca nu poti sa faci mare lucru!
-Pot sa-ti strivesc mutra!
-Da?Tu si ce armata?
-Armata asta!spuse Takuan increzator si facu un semn.In acea secunda zeci de barbati inarmati cu pistoale,cutite, si altele isi facuta aparitia, inconjurandu-i intreaga gasca agresorului.
Acestia au ramas inmarmuriti.De frica, l-au lasat pe Takezo in pace, sau…asa parea.In urmatoarea clipa au trecut si ei in pozitie de atac, unul in spatele celuilalt.
Myamolo a vrut sa-l ia pe Takezo, insa acesta in mod uimitor a ripostat, dandu-i o lovitura sub centura.Si intorcanduse cu spatele la salvatorul sau, a inceput sa se lupte cot la cot cu banda lui Takuan.Au castigat...Insa multi s-au ales cu rani serioase, printre care si Takezo.
-Te-ai lovit? Il intreba Takuan ingrijorat.
-Da, m-am taiat la mana! Dar sunt sigur ca nu se compara cu ceea ce mi-=ar fi facut acel barbat daca nu m-ai fi salvat. Iti multumesc.
-Haide! Te duc la mine ca sa am grija de bratul tau, in timp ce prietenii mei ii duc pe cei raniti la spital.
-Sunt sigur ca nu e nevoie! A vrut Takezo sa refuze.
-Mie chiar nu mi se pare ca ar fi in regula ! spuse Takuan si i-a facut semn sa-l urmeze.In mai putin de un minut au ajuns la casa acestuia.
Takuan a descuiat si l-a rugat pe Takezo sa se aseze pe scaun in timp ce el avea sa aduca niste bandaje.A inceput sa priveasca in jurul sau.Era o casa frumos aranjata, mobila stearsa de praf, cateva tablouri domneau pe peretii inalti ai camerei, un covor maroniu acoperea parchetul, iar in camera domnea un miros placut de liliac.
-Inca te doare bratul? Intreba Takuan.
-A..nu! minti Takezo, in timp ce simtea cum ameteste si i se facea din ce in ce mai rau.Pierduse mult sange.
-Ma bucur! Raspunse acesta si incepu sa-i dezinfecteze rana.Takezo stranse din dinti, gandindu-se ca il va durea, insa avu o surpriza placuta.In momentul in care Takuan l-a atins, parca o mana cereasca i-a alinat durerea, nu mai simtea nici cea mai vaga urma de durere, nici chiar cand spirtul ii atinse rana.Acum nici nu se mai gandea la bratul sau, nu facea altceva decat sa-l priveasca pe baiatul care-i curata rana cu mare grija.Deodata a inchis ochii si a lesinat, cazand peste Takuan.Acesta l-a luat in brate si l-a asezat in patul sau, l-a invelit si s-a asezat pe un scaun langa el.Asa au inceput orele sa treaca si Takuan il privea pe Takezo incontinuu, fara macar sa clipeasca.”Baiatul asta imi aminteste de mine acum un an...Desi a trecut numai un an, imi amintesc totul ca si cum ar fi fost ieri...”
-Ahh...u...unde sunt?intreba nalucit Takezo, care tocmai s-a trezit.
-Esti in siguranta, nu-ti amintesti nimic?
-Ceva...vag....Ce voia tipul ala de la mine?
-Voia sa-ti distruga viata.
Raspunsul scurt si la obiect al lui Takuan il bagase si mia mult in ceata, dar ceva ii spunea ca nu trebuia sa puna intrebari, asa ca nu a facut-o.
-Cred ca este tarziu...ar trebui sa plec acasa...
-Stai linistit, ti-am sunat parintii, si le-am spus ca vei dormi la mine...nu le-am povestit despre incident.
-Sa dorm...dar cat este ceasul, si de ce este asa intuneric ?
-Pai…nu cred ca te asteptai sa fie lumina la unu noaptea, nu-i asa?
-P o f t i m? Unu noaptea?
-Cam asa...ai lesinat si deabia acum te-ai trezit.
-Aha...in acest caz...Eu ma numesc Shimmen Takezo!
-Incantat, Takuan Misame! Raspunse acesta dand mana cu el.-Cred ca nu ai mai mancat nimic de ore intregi, si dupa cum arati chiar ai avea nevoie de ceva de mancare.Urmeaza-ma!
Takezo voia sa refuze, dar isi asculta din nou instinctul si nu o facu.
In timpul mesei Takezo rupse tacerea:
-Dar cum de parintii tai nu sunt suparati?
-Eu...adica ei sunt intr-o calatorie...una lunga!raspunse acesta, plecand capul.Takezo era sigur ca mintea, dar nici nu avea pretentia sa-i spuna adevaul, din moment ce erau practic straini.Asa ca s-a rezumat la a-i da un raspuns scurt:
-Aha...inteleg!
Cei doi au mancat, insa o stare de neliniste domnea in aer, care il deranja pe energicul Takezo, dar nu a obiectat.


[attachment=169]->Takuan
[attachment=170]->Takezo(nu-i cel de pe ******, da imi place mai mult asa...:D


P.S. Dupa cum ati ghicit acesta este "Intre minciuna si adevar".

[edit Aly] nu mai pune nume de alte forumuri pe zup si citeste regulile

EDIT: Scuze pt greseala, am facut-o instinctiv...:D