Dragoste Infinita

[Alle]

Dragoste Infinita

Capitolul 27

- I was born to love you -

Chiar cand vreau si eu sa spun ceva, un zgomot ciudat imi invadeaza urechile, iar in secunda urmatoare totul din jurul meu devine cetos. Peisajul este acoperit de multe pete negre care se leaga intre ele din ce in ce mai repede. Sasuke se pirede printre abisalele forme de negru infinit.

Mana lui o atinge instinctiv pe a mea. Ma strange tare de mana si ma trage mai aproape de el, imi duce mana langa fata lui si se opreste. Totul este inghetat in jurul nostru. Nimic nu se mai misca, totul statea pe loc numai pentru ca noi sa savuram acel moment. Chiar si acele pete negre si inundau locul dispareau incet, incet. Transparenta momentului se transforma intr-un scut de protectie; ne proteja impotriva realitatii, prelungea momentul si il facea din ce in ce mai magic.

Eu ii mangai obrazul brunetului cu incetinitor, iar odata cu miscarea mea totul isi reia din nou cursul. Realitatea prinde din nou teren in vietile noastre, facand ca conturul magiei sa se rupa incet. Sau poate ca nu.

Cu fiecare atingere totul deveanea si mai fermecat, lumea reala nu mai conta. Il aveam pe el aici, langa mine si totul era perfect. Atingerea mainii mele cu obrazul lui facea totul sa para ca se misca cu o viteza mai mica ca a melcului.

Nu mai simteam cum timpul trece, cum momentul se avanta incetisor spre trecut. Simteam doar ca este cea mai frumoasa clipa din viata mea; simt cum un val de iubire si fericire se arunca spre mine, invaluindu-ma miraculos. Un zambet imens isi face loc pe chipul meu, iar ochii lui Sasuke se atinsesc in ai mei. Totul se opreste din nou, iar momentul nou devine din nou infinit. Pe buzele brunetului se dezvaluie un zambet timid si sincer.

Noi ne uitam unul in ochii celuilalt, zambeam si eram fericiti. Nu am nici o idee ce se intampla de fapt; stiu un singur lucru: Sasuke. El este singurul lucru care mai conteaza in momentul de fata. Ar putea sa se intample orice si tot nu mi-ar pasa. Dar nici nu are ce sa se inintaple rau, doar il am pe brunetul meu aici si totul este perfect. Da, al meu; este brunetul m,eu, al meu si numai al meu. Nu-mi pasa ca il mai vrea cineva - in special daca acea persoana este Ino - o sa ma lupt pentru el cu oricine, orice s-ar intanpla el va ramane al meu pe vecie.

Deodata, totul incepe sa se miste intr-o reluare fermecata. Sasuke era precum un zeu perfect ce stralucea pentru mine, acea lumina feerica ajungand fix in inima mea; ii dadea un rost sa mai bata, o facea mai puternica si ma dornica de ... el. Zeul meu iubit se apropie de mine in repaus, intr-un final amutindu-ma cu totul, unuindu-si buzele cu ale mele intr-un sarut conturat perfect.

Totul era pefect, pur si simplu incredibil. Sasuke ma saruta - si de data asta nu este doar un accident, este real. Buzele lui sunt precum doua petale trandafiri, la fel de fine ca matasea. Au un gust duceag, ce te duc pe taramuri nemaintalnite; niste peisaje exceptionale iti invaluie imaginatia la cea mai mica atingere. Subconstientul meu era in extaz, iar inima mea zburda in piept, vrand sa imi iasa.

Dar deodata brunetul rupe incet sarutul si imi sopteste luandu-ma in brate:

- Sakura ... te iubesc.

Apoi imi da un pupic dulce pe crestetul capului si ma strange mai tare la pieptul sau.

Nici nu stiu cum ar trebui sa reactionez. Ce ar trebui sa-i spun? Ar fi bine daca i-as spune acelasi lucru? Nu, nu stiu. Am prea multe inbtrebari fara raspuns in cap, iar totul este confuz.

Nu mai am timp sa fac nimic, deoarece aud vocea Myrei spunandu-mi, in timp ce totul se evapora din nou:

- Sakura ....

Cam asta a fost capitolul. Mai tarziu revin cu inca unul. Astept comuri si critici.
Ce parere aveti despre sarut?

[Rose ^^]

Nu stiu de ce traiam cu impresia ca ti-am lasat com. In fine.

Sasuke se pirede printre abisalele forme de negru infinit.

E prea seaca propozita, nu are nici cel mai mic farmec. Pe mine una ma atrage, asa ca cel mai bine era sa o "umpli" cu putina descriere. Gen: Incet corpul lui Sasuke se pierdea in acel negru abisal, unele parti ale corpului deja fiind inghitite [..] In orice caz se putea in multe feluri dezvolta si eu chiar nu pricep ce e cu acele pete negre ce au aparut de nicaieri. Daca era o figura de stil, eu nu am priceput-o, dar daca nu nici atat -.-". Nu prea am inteles ce ai dorit sa faci.

Mana lui o atinge instinctiv pe a mea. Ma strange tare de mana si ma trage mai aproape de el, imi duce mana langa fata lui si se opreste. Totul este inghetat in jurul nostru.

Ce e cu bold, banuiesc ca ti-ai dat seama ca e repetitie si pe mine ma sacaie acest lucru plus ca prima propozitie e al naibii de seaca si finalul celei de-al doilea m-a cam "izbit" de podea. Adica ai incheiat prea sec. Daca tot era acel intuneric acolo [ care inca nu mi-am dat seama ce e cu el] trebuia sa te folosesti de el ca sa realizezi o fraza frumosa. Gen: Niste degete reci imi cuprind mana si ma leaga de o persoana-> ca sa arati cat de cat si teama ei si faptul ca se uita si prin alte parti<- ce imediat imi trage trupul langa al sau uitandu-se profund in ochii mei, insa pare ca asteapta ceva din partea mea. Dar ce? [...]
Incearca sa faci propozitiile mai ample si sa te folosesti de ceea ce ai in jurul tau.
Acum sa trec la sarut, tu ai ceva cu "magic", aproape in fiecare capitol al tau a fost prezent. De ce nu incerci sa aduci ceva nou? Cum ar fi ca "picioarele lor se desprind de sol si prind aripi invartindu-se spre inaltul cel" sau mai stiu eu...
Cand ai descris sarutul, nu pricep de ce ai fragmentat totul in paragrafe, pentru ca era aceeasi idee si avea nici un sens.

Eu am impresia ca actiunea se petrece mult prea repede, dar nu stiu de ce. Cu toate ca esti deja la capitolul 27 asa am impresia. Tu ai facut capitolele mici in detaliu cu fiecare actiune in parte, de la cea mai mica [ nu am zis ca e rau] , dar daca tin eu bine minte atunci ei s-au cunoscut de foarte putin timp si deja au ajuns la dragoste.

Atat. Scuze intarzierea.
Bye.

[Alle]

Hey hey, am adus si nextul. Mersi mult de tot pentru critica, stiam deja greselile alea dar mersi oricum. O sa incerc sa le evit pe viitor, sper sa-mi si iasa.
Poate ca o sa intelegi acum ce era cu petele alea negre, dar nu cred ca mi-a iesit mie prea bine.
Anyway, lectura placuta !!!

Dragoste Infinita

Capitolul 28

- Inapoi la realitate -

- Sakura, trezeste-te ! O sa intarzi la scoala daca mai petreci mult timp in lumea viselor, asa ca hai, sus ! Haide, chiar vrei sa intarzii=? Nu cred, deci ridica-te mai repede, imbracate si hai la liceu. Hmm ... Vezi ca Sasuke te asteapta jos de vreo jumatate de ora ca sa mergeti imreuna, dar daca tu ai de gand sa stai aici, ma duc sa ii spun sa nu isi mai piarda timpul cu tine.

Cand am auzit acel numa, numele lui, am sarit pur si simplu din pat. Am observat ca ma aflu in camera mea total dezordonata, pe o suprafata extrem de moale si pufoasa; nu-mi vine sa cred. Deci asta inseamna ca nimic nu sz-a intamplat?

Ma uit un pivc buimaca prin camera si o zaresc pe sora mea. Fata cu parul roz sta si se uita la mine ciudat. Probabil am o fata de om nebun cazut din cer care nu intelege nimic.

Fara sa-mi dau seama, spun cu voce tare - cu o voce ezitanda, in care se afla o urma de tristete si segret - facand=o pe Myra sa creada ca trebuie sa ma duca de urgenta la spitalul de nebuni, deoarece mi-am pierdut mintile in timp ce dormeam:

- Ce? Ce s-a intamplat? Nu inteleg? Ce caut in camera mea? Nu ar fi trebuit sa ma aflu la el in brate, invaluita de acea caldura sufleteasca ce imi facea sufletul sa tresara asa de tare? De ce nu ma mai aflu acolo? Sau ... Totul a fost doar in imaginatia mea, doar un simplu si amarat vis? A - a - adica ... adica nimic din toate alcele lucruri minunate nu s-au intamplat? El nu m-a sarutat? Si ... si nu mi-a spus ca ... ca ma ... iubeste? La naiba !

Ultimul cuvand l-am pronuntat cu un glas stins, parca mancat de dorinta ca totul sa fi fost real. Simt o urma de regret ce imi umbla prin tot corpul, iar inima imi plange; chiar mi-as fi dorit ca totul sa fi fost real, sa nu fie doar ceva neinsemnat care bnu se va intampla decat in mintea mea. Dar cred ca ... ca este pur si simplu imposibil; eu visez oricum la mult prea mult, deci ar trebui sa-mi iau ganfdul de la astfel de chestii.

Myra se uita intrebatoare la mine si nu intelegea despre ce tot palavrageam eu. Este confuza si dezorientata - pot citi asta pe fata sa. Totusi, nu mai pierde timp uitandu-se degeaba la mine si imi spune ca trebuire sa ma grabesc si ca voi fi asteptata jos cat; deci a spus adevarul - Sasuke se afla aici, si asta doar ca sa ma astepte pe mine, doar ca sa mearga cu mine la scoala, este aici doar si doar pentru mine. Pur si simplu simt cum un val de bucurie ma acapareaja, iar un zambet urias isi face aparitia pe chipul meu.

Myra coboara jos si ma lasa singura. Imediat ma reped spre mormanele de haine de prin camera si incep sa caut ceva cu care sa ma imbrac. Nu prea dau importanta hainelor cu care ma imbrac - nu sunt genul ala de fata - deci puteam sa-mi aleg orice. Fara sa stau mult sa ma gandesc, imi aleg niste blugi verzi, un tricou negru cu inscriptii verzi si albe, iar peste imi pun un hanorac verde cu dungi albe si negre. Ma incalt cu tenesii mei verzi cu stelute albe si ma duc la noptiera sa-mi iau IPhone-ul si sa vad cat este ceasul.

Mai sa-mi cada fata cand vad ca este opt fara douazeci de minute. Acum chiar ca trebuie sa ma grabesc. Dar mai intai de toate, sa dau o raita pe la baie pentru a-mi face siesta zilnica, si sa-mi fac ghiozanul pentru azi - mda, nici macar atat nu am facut, de teme nici nu mai zic; ce fata silitoare sunt.

In csteva minute sunt gata de a pleca, chiar daca nu am mancat nimic, desi sunt lihnita. Ma descurc eu cumva cu mancatul asta - nu poate fi atat de greu.

Cobor repede jos si intreb unde-i Sasuke, dar, spre surpinderea mea, Myra incepe sa rada isteric. Habar n-am ce are, ce a apucat-o, de ce rada singura. Ii spun ca nu am timp de glume si sa-mi zica mai repede unde se afla brunetul, iar de data asta se abtine din a rade si imi spune ca nu-i vine sa creada ca eu chiar am crezut ca el este aici. Mda, ma rog, eu oricum sunt aia proasta, fraiera si bleaga, deci nu este asa o mare minune.

Neavand chef sa mai stau cu nebuna de surioara a mea, ii spun ca ma grabesc, imi iau geaca pe mine, imi pun ghiozdanul in spate si plec. Incep sa alerg, deoarece mai erau numai zece minute pana la inceperea orelor, iar eu cred ca m-am ratacit prin cartierul asta complicat cu mii si mii de strazi incurcate. Nu m-am orientat bine si am ajuns intr-un loc total necunoscut mie. Off, chiar nu am timp de stefl de lucruri acum.

Totusi, spre surprinderea mea, in drumul meu intortochiat, ma intalnesc cu ...

Cu cine credeti ca se va intalni Sakura?
Sper ca v-a placut capitolul, chiar daca acum nu mai este atat de resusit, chiar este dezastruos - dar in timp ce scriam mi-am pierdut cheful.
Stiu ca este groaznic, dar ma revansez maine cu urmatorul capitol.