Dragoste Infinita

[Rena]

Heya Alle :X >:D< Ador ficul tăi şi mie cam ruşinică că apuc să comentez doar acum :pfiu: Ehh , nah , lasă că vor mai fi şi mai multe capitole şi voi comenta la fiecare de acum, \"it\'s a promise of a lifetime! \" - îmi place să-l citez pe Naruto :X:X Aşa , să începem :

- Apreciez mult că ficul este ordonat şi bine pus în pagină, îţi mângâie ochiul ochiul când îl citeşti citeşti ^,^ ! Hmm... o chestie pe care am observat-o la ficul tău, mereu laşi cititorii cu un semn de întrebare la şfârşitul capitolului, ceea ce e bine:)) Ehh, să ne faci ciurioşi XD

-“Vrei sa fim prieteni?” -

- deci am adorat că ai pus un citat din text ca titlu, genială idee, really >:D< Îmi plac gusturile tale la muzică :]] Łe şti potrivi cu fiecare capitol *blinks*

-\"Totul parea atat de romantic, de fapt chiar era. Aratam ca un cuplu fericit. Totusi, tacerea este intrerupta de catre Sasuke, care imi sopteste pe un ton atat de dulce incat ma facea sa ma topesc toata:

- Sakura … te simti mai bine? Nu mai tremura, te rog si spune-mi ce s-a intamplat. Linisteste-te si povesteste-mi. Sunt aici ca sa te ascult. \"
La faza asta, pe mine m-ai făcut să tremur :)) Mă imaginam acolo cu păpuşelu\' de Sasuke :perv: ....nyaaaaa O.O


Păi , dragă , mi-a plăcut totul :]] Sper să vi repede cu un next şi fi drăguţă şi anunţă-mă si pe moi :X . Puupici :bye: :-*

[Sho-Yo]

HELLo placinticaaa,

Ma bucur ca ai adus continuarea si imi place capitolul destul de mult. A fost frumos capitolul si deabia astept sa vad ce va raspunde. Sa nu-mi spui caq va spune nu. Acum poate e indragostita de el si nu vrea sa fie doar prieteni sau poate crede ca daca sunt prieteni o sa se apropie mai mult pana devin...
Descrierea vad ca o pui si imi place destul de mult cum descrii. Actiunea mie nu mi s\'a parut grabita iar dialogul mi-a placut caci nu a fost exagerat si nici sec. Greseli de tastatura am vazut cateva dar nu-i mare lucru, se repara cu putina atentie.
Nu prea mai am ce spune ci doar iti urez: multa inspiratie si timp sa pui continuarea cat mai repede caci o astept cu nerabdare:-h

[Alle]

Hey, va multumesc pentru comentarii. Am adus nextul. Nu este prea bun, doar ca l-am facut un pic grabita. Promit ca ma voi revansa in capitolul viitor, pe care il voi pune maine, cred. Lecyura Placuta !!!

Dragoste Infinita

Capitolul 11

- Un raspuns ce hotaraste totul -

- Sasuke, eu … nu stiu. Cred ca cel mai bine ar fi sa nu. Nu-ti pot spune de ce, dar noi doi nu putem fi prieteni. Imi pare rau.

Simteam cum inima mi se rupe in mii de bucatele, niste bucati atat de mici, minuscule, ce ma sfasie, imi taie rasuflarea. Ma durea sufletul pentru ceea ce i-am spus, nici nu stiu cum am putut sa-I spun asta. Mai bine nu ziceam nimic. Acum imi fac singura rau. Regret tot ceea ce am spus, dar stiu ca asa este cel mai bine. Totusi imi pare atat de rau pentru durerea ce am provocat-o, nu numai in sufletul meu, dar si in al sau, cred.

Imi las imediat capul in jos, neputand sa-l mai privesc. Nu mai suportam sa-i vad ochii aceia minunati, atat de abisali, in care ma pierd atat de usor. Simteam ca faceam una dintre cele mai mari greseli din viata mea, poate chiar cea mai mare, dar de ce, de ce simteam asta? Nu mai inteleg nimic, totul in mintea mea este amestecat, atat de confuz.

Simt ca inebunesc. Prea multe intrebari imi invadeaza creierul, toate vin din toate partile in acelasi timp, ma omoara. Simt cum capul meu nu mai poate sa mai suporte, mai are putin si explodeaza. Mult prea multe lucruri pentru ca eu sa mai pot intelege ceva. Sunt pur si simplu bulversata de sentimente, unele atat de necunoscute mie, iar altele parca nu mai sunt la fel ca altadata, sunt mult mai accentuate. Nu mai suport, trebuie sa evadez cumva din aceasta cursa a mortii provocata de sentimente.

Nu puteam sa-l privesc inca o data pe brunet, cred ca daca as face-o as muri pe loc, nu stiu de ce, poate de rusine, dar stiu ca n-as putea rezista, nu prea mult. Cum pot sa-l mai vad, sa-l aud, sa-l simt langa mine cand eu am refuzat sa-i fiu prietena? Ma intreb oare ce o fi in minte lui acum, oare ce crede despre mine dupa raspunsul pe care I l-am dat?

Incerc sa ma misc putin, in asa fel incat sa plec, sa dispar pentru totdeauna, dar scopul meu nu poate fi atins deoarece Sasuke imi ia fata in mainile sale atat de calde, acele mani in care eu ma simt protejata, fericita, iubita. Acesta vroia sa ma priveasca in ochi, dar eu refuzat, nu puteam da ochii cu ai sai, nu pot lasa ca privirile nostre sa se intersecteze din nou, niciodata. Intr-un fel ma simt vinovata pentru ceva, ceva legat de el, dar ce?

Brunetul imi mangaie usor obrazul. Aceasta atingere imi dadea fiori. Prin tot corpul imi treceau fiorii provocati de acea atingere, ma facea iar sa ma simt ciudat. El vrea probabil sa-I explic, dar cum cand nici macar eu nu stiu de ce am ales acel raspuns, de ce i-am zis ca nu preau sa fim prieteni. Sasuke imi sopteste dulce la ureche:

- Sakura … poti te rog sa-mi explici si mie ce se intampla? Imi dau seama ca tu nu esti cea din sala de sport. Te-am analizat in clasa, la ore, acolo erai atat de dulce, de ingrijorata, de fricoasa, nu stiai ce sa spui sau sa faci, iar apoi, vi sa te dai la mine, asa deodata, fara nici un motiv. Totusi eu mi-am dat seama de ceva, in timp ce tu imi faceai avansuri si vroiai sa pari puternica, sigura pe tine, tu nu erai. Simteam cum iti bate inima de tare, cum te miscai totusi atat de rigid, cum te cuprindea sentimentul de teama si tu incercai sa-l ascunzi fata de mine, dar nu a mers. Mi-am dat seama imediat ca aia nu esti tu cu adevarat. Bine, perversa esti, dar nu asa cred ca te comporti tu de obicei. Erai mult prea ingrijorata, chiar mai speriata decat in clasa, la ora de mate, la tabla, doar ca acum era mult mai greu pentru tine sa o ascunzi, sa nu-mi dau seama. Plus ca ai incercat de atatea ori sa ma saruti, dar nu ai avut niciodata curajul, iti era mult prea teama, chiar si atunci cand tu credeai ca poti, de fapt se vedea cu usurinta ca nu. Ai pus acel premiu crezand ca nu-l voi castiga, ai incercat sa ma faci sa pierdem indeajuns timp incat sa nu mai putem castiga, dar nu ai reusit. Am vazut imediat teama pe teama ta, frica din interiorul tau, al sufletului tau, iar mai devreme, pe hol, simteam ca nu o poti face, de aceea te-am oprit, inainte ca sa faci vreo prostie si sa o regreti. Nu am inteles ce vrei sa faci si nici nu cred ca voi intelege, fiind imi dau seama ca tu nu imi vei spune niciodata ce s-a intamplat, dar macar nu te mai comporta atat de ciudat. Trebuie sa-ti spun si eu ceva, ceva destul de important. Sakura, eu ….

- Gata, Sasuke, ajunge! Taci din gura! Nu vreau sa mai aud nimic, nici un cuvant din partea ta, intelegi? Pana la urma ce te intereseaza pe tine atat de mult viata mea, de ce am facut tot ce am facut, de ce am reactionat in unele mommente asa cum nu trebuia, de ce? Poate ca am motivele mele. Pana la urma fiecare are sentimentele lui, ii este teama, se sperie, vrea sa fuga, sa se ascunda, il doare ceva, la fel si eu, nu este treba ta de ce am simtit in fiecare moment. Poate ca te plac, te iubesc sau te urasc, din aceasta cauza am facut-o. Nu imi mai reprosa tu atata ce fac si ce nu fac, nu este treaba ta! Sasuke …

Gata! M-am oprit la timp. Poate mai ziceam naibii inca o prostie. Cum am putut scoate acele cuvinte pe gura, nu pot intelege, de ce i-am zids toate alea. I-am zis cumva ceva ca-l iubesc sau ce naiba? Eu cred ca nu mai gandesc limpede.

Dar deodata gandurile imi sunt intrerupte de gestul facut de Sasuke. Acesta imi intinde mana, in care tine cheia de la usa. Eu …

Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=hlX3tnbFTU0


Aceasta melodie m-a inspirat, eu o ador si cred ca se potriveste pentru acest capitol.
Astept cat mai multe commuri, critici si pareri.
Va pup dulce de tot pe toti cei care imi citesc ficul.
Bye.

[Sho-Yo]

Sogur iubire ca mai primesti comm pan` atunci caci Sho a venit pentru ten`e. :*
Imi pare rau ca nu am ajuns mai devreme dar nu m`a lasat zupu:(( oricum sunt aici :d deci nu`ti fa griji caci comm primesti.
Capitolul este frumos, stiam ca Sasuke o sa`si dea seama ca Sakurei ii est efrica si cand a zis ca a oprit`o fiinda stia ca nu o poate face s`a referit cumva la....?(intelegi you) caci eu una deca as fi fost in locu` lu Sasuke si ar fi fost vorba de aia as fi facut`o fara a ezita nici un momento. Cat despre descriere pot spune ca ai, ai bagat lux de amanunte ceea ce ador:X si ma bucur ca ai incecat as exprimi(cred ca te`ai descurta bine) sentimentele Sakurei. Actiunea nu pot spune ca a fost grabita iar despre dialog pot spune ca e bun, nici sec sau in exces. Greseli de tastatura nu am vazut deci e bun. Sa ma anunti de continuare care sper sa fie cum ai spus:*:-h

[Alle]

Am adus nextul, dupa cum am promis. Sper sa va placa. Va urez: Lectura Placuta !!!

Dragoste Infinita

Capitolul 12

- All Alone -

Eu iau imediat cheia, descui usa si fug de acolo. Dupa ce trec de pragul usii incep sa merg normal, poate chiar prea incet, mult prea incet. Ma indreptam spre curtea scolii.

Simteam nevoie de a vorbii cu cineva, dar cu cine? Cu printenele mele noi nu-mi vine sa vorbesc, nu pot sa le spun nici un cuvant. Oare cu Sasuke? Nu. Nu mai puteam sta acolo, cu el. Simteam cum inima o sa-mi cedeze la cat a sarit in interiorul meu. De ce imi batea totusi inima atat de tare in interior? Cred ca nu o sa aflu niciofdata raspunsul la aceasta intrebare.

Off, simt totusi o durere extrema in interiorul sufletului meu. Am remuscari. Credeam ca nu voi regeta nimic din ceea ce am facut, dar acum o fac, regret totul, regret amarnic. Simt cum in interiorul meu sentimentele fata de Sasuke isi dau o lupta, nestiind care dintre ele este mai puternic. Ce pot face ca sa-mi dau seama ce simt fata de nenorocitul ala de Uchiha?

Eu il urasc, nu-l sufar nici un pic, nu am putut sa-l suport de cand l-am vazut, nu o sa incep acum. Asta nu o sa se intample niciodata, nu o sa ne intelegem nici daca ar fi sa mor. Nu am vrut niciodata sa-l cunosc. Ce mi-as dori sa pot da timpul inapoi si sa fac ca aceasta zi sa nu se fi intamplat niciodata, sau macar ca eu sa nu fiu in clasa cu el, sa nu ne intersectam drumurile niciodata, sa nu-l fi cunoscut. Fara sa imi dau seama soptesc incet:

- Mai bine ar fi foat sa nu te fi cunoscut ….



Sasuke:


Am rasmas singur, a fugit atat de repede, m-a parasit intr-un timp atat de scurt, pur si simplu a renuntat. Nu-mi vine sa cred. Sunt uimit de comportamentul Sakurei. Cat mi-as dori sa o cunosc mai bine si acum sa stiu ce se intampla cu ea de fapt. Ce mult imi doresc sa fim prieteni, sa vorbim despre absolut orice, sa nu avem nici un secret unul fata de celalalt, sa fim mai mult decat fratii daca se poate. Vreau ca ea sa fie a mea, doar a mea, sa o pot avea doar pentru mine, sa fiu totul pentru ea.

Ea este de acum viata mea, motivul pentru care traiesc, inseamna totul pentru mine. Daca ea va pati vreodata ceva nu mi-o voi ierta niciodata, voi face orice, absolut orice pentru a o apara, pentru a-I fi bine si pentru ca ea sa fie fericita. Chiar daca ea nu ma vrea aproape, eu trebuie sa fiu acolo, langa ea, pentru a o proteja si pentru a avea grija de ea. Pare atat de fragila, de firava, de neajutorata. Este asemeni unui mic ghiocel plapand ce iese la iveala la inceputul fiecarei primavera. Un ghiocel ce trebuie protejat si aparat de orice pericol, cat de mic. Ea este floarea din sufetul meu, floarea ce infloreste doar o data in viata, dar nu ofileste niciodata, este floarea de cires ce nu va muri vreodata, va fi o floarea ce creste etern, cu fiecare secunda pasiunea fata de ea crscand din ce in ce mai mult, pana la infinit.

Inima ma doare extreme de tare, sufletul meu plange, plange dupa cel al rozaliei mele, dupa floarea mea roz. Inimia ma inteapa cu putere, vrand parca sa se rupa in mii de bucatele, niste bucatele mici si taioase, cele mai mici bucatele posibile, cele mai dureroase si insangerate. O durere simt cum vine printer crapaturile inimii mele. Sufletul meu geme dupa dragoste, are nevoie de cineva special care sa-l faca sa se simta din nou viu, sa simta iubirea cu adevarat. Totul in interiorul meu cerceste cu disperare iubire, acea senzatie de dragoste, de afectiune ce nu ti-o poate da decat o singura persoana, unma speciala, unica, regina florilor ce se afla in inima mea, in sufletul meu, in mintea mea, in mine, in orice fac, gandesc sau misc.

Ochii ma inteapa ingrozitor. Simt cum o picatura de tristete cazuta din Iad, imi strapunge inima, tot corpul, ajungand la ochii mei, vrand sa cada cu disperare. Ceva in interiorul meu imi spune ca ar trebui sa o las libera, sa cada si sa arate tot ceea ce simt, durerea din interiorul meu, cum imi arde inima de durere, cum toata suferinta se avanta inspre mine, cuprinzandu-ma incet-incet cu totul, accentund durere cu fiecare secunda ce trecea.

Ma simt atat de singur, de parasite, abandonat. Parca toata lumea mea s-a dus, a murit, mai avand loc doar tristetea absoluta. Nu am puterea necesara pentru a o invinge, este mult prea greu, parca imposibil. Desi stiu ca nu voi avea vreodata sansa ca Sakura sa ma accepte, nu voi renunta niciodata. Chiar daca este ceva inutil sa incerc, este aproape imposibil, dar aproape nu inseamna ca trebuie sa renunt. Da, voi face orice este posibil pe lumea asta pentru Sakura, rozalia mea draga, mult iubita, viata mea.

Totusi simt ca ceva imi scapa, ma intreb ce o fi cu acest sentiment in interiorul meu. Ma face sa ma simt ciudat, slabil, trist. Vreau sa aflu ce se intampla, de ce simt aceasta nesiguranta, aceasta neliniste sufleteasca. De ce? Nu-mi pot explica sub nici o forma. Ce o fi cu mine azi? Totul in jurul meu se schimba, mai ales eu, parca devin alta persoana, sau mai bine zis, parca il descopar pe adevaratul eu, adevaratul Sasuke. Se pare ca am si eu o parte sentibila, profunda, plina de emotivitate. Asta ma face sa ma simt intr-un anumit fel mandru, satisfacut pentru ca nu sunt doar un baiat rece, retras, asa cum probabil ma vede toata lumea. Mai mult ca sigur asta crede si rozalia mea. Asta este! Trebuie sa ii arat ca nu sunt asa, sa o ajut sa-l cunoasca pe adevaratul Sasuke. Partea complicate acum vine, cum sa o fac sa-si dea seama cum sunt eu cu adevarat? Hmm, nu prea stiu, dar voi gasi eu ceva cat de curand, am nevoie urgenta de un plan.

Fara sa mai stau pe ganduri, ma duc dupa Sakura, trebuie sa ii spun ceva extrem de important!

Ies repede din magazia veche si incep sa alerg. In cateva secunde dau peste floarea vietii mele, stapana inimii mele. Este chiat in fata scarilor. Ma apropii incet de ea, fara sa ma auda. Intr-un minut ajung in spatele ei. Se pare ca ea nu si-a dat inca seama. Eram la doar un metro de ea. Deodata o aud cum sopteste ceva. Ma apropii un picot mai mult sa aud ce zice. Cand constat ce tocmai a spus raman socat. Sakura a zis:

- Mai bine ar fi foat sa nu te fi cunoscut …

Sper ca va placut. Astept cat mai multe comentarii.
Nextul il pun maine pe la pranz.
Va pup dulce :*:*:*
Bye.



Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=7-N46KYwzOA

[Alle]

Hey am venit cu nextul. Va multumesc mult pentru commuri kissthank you thank you thank you
Deci vreau sa va anunt ca am scris o balarie fara inspiratie, extrem de scurt capitolul, fara descriere cu o actiune extre grabita.

Dragoste Infinita

Capitolul 13

- Amenintari ( part. 1 ) -

Nu stiu ce sa fac, cum ar trebui sa reactionez. Mi se rupe inima sa aud acele cuvinte. Imi taie fiecare particica din corp. Nu-mi pot crede ce a spus. Chiar atat rau ii fac? Pana la urma ea a inceput totul. Cred ca are totala dreptate, era mult mai bine daca nu ne-am fi cunoscut niciodata, asa totul ar fi foat ca inainte, ca ieri, totul era perfect.

Nu mai pot sa stau sa o privesc cum sufera, asta imi provoaca o durere si mai mare. Nu am nici cea mai vaga idee daca sa ma duc la ea sau sa plec nepasator. Ce ar fi mai bine? Hmm, cred ca o sa ma duc urgent la ea. Da, asta ttebuie facut.

Fara sa mai pierd vreo secunda, imi misc picioarele in repaus in asa fel incat in doua secunde sunt fix in spatele Sakurei. Ii simt parfumul, este atat de dulce, exact ca ea. Oh, gata Sasuke, revino-ti!

Stau in spatele ei si o privesc atent. Sunt atat de fermecat de ea incat totul in jurul meu dispare, ramanand doi noi doi. Nu mai pot vedea nimic, decat pe ea, Sakura, iubirea mea. Deodata ea isi misca mana dreapta, indreptandu-si-o spre ochi. Oh, nu suport gandul ca floricica mea dulce de cires plange, ca e trista. Acest gand ma face pe mine sa sufar.

Rozalia se intoarce alarmata cu fata la mine. Pare atat de surprinsa, de speriata. Eu ma uit fix in ochii ei. Sunt acoperiti de niste mici pacaturi de tristete. Mi se rupe sufletul cand o vad asa, cand vad acei ochi senini de un vede atat de dulce si patrunzator, nu pot suporta sa vad acele mici smaralde verzi acoperile de cristalele minuscule si ude. Ma face sa plang si eu.

Ea nu mai sta mult in fata mea, deoarece in cateva secunde o ia la fuga prin scoala. Eu ma duc imediat dupa ea. Ah, firar, s-a dus in baia fetelor. Totusi nu pot intra acolo in mijlocul pauzei. Cred ca o voi astepta aici pana iese, pana la urma va trebui sa iasa o data si o data.





Sakura:

Dupa ce am spus cu voce tare acele cuvinte simt cum un cutit ascutit imi trece prin inima, facand ca durerea din sufletul meu sa se accentueze din ce in ce mai mult. Nu mai pot suporta aceasta suferinta ce o simt prin tot corpul.

Simt cum o lacrima cristalina isi face loc in colturile ochilor mei. Nu vreau sa o las sa cada, dar imi este imposibil, ma inteapa mult prea tare. Fara sa vreau ii fac loc sa alunece lin pe obrazul meu. Dupa aceasta isi mai fac aparitia inca mii alte picaturi pe fata mea. Imi sterg o parte dintreele cu mana dupa care in mintea mea isi face locx un gand.

Exact asta trebuie sa fac, sa merg inapoi la Sasuke. Trebuie sa-I spun ceva important, foarte important. Ma intorc si raman uimita.

Aici este Sasuke, in spatele meu. Adica el a fost aici de la inceput? Vai, nu, sper ca nu. Daca m-a auzit mai devreme cred ca o sa mor. Fata imi este din nou asaltata de lacrimi, mii de picaturi pline de durere, tristete si suferinta.

Fara sa mai stau pe ganduri fug la baie. Se pare ca brunetul nu vrea sa ma lasa in pace si vine dupa mine. Alergam ca nebuna plangand prin svoala. Toata lumea se holba la noi. In cateva secunde am ajuns in baie si m-am rezemat de perete. Cred ca nu o sa vina si in baie.

Deodata pe usa intra ….

Acum vreau sa va spun ca maine voi pleca in tabara si nu o sa mai postez nimic timp de o saptamana.
Astept cat mai multe commuri.
Va pup dulce pe toti cei care imi citesc ficul.
Bye.


Melodia Capitolului: - by me
http://www.youtube.com/watch?v=RmTJBB9_ZoQ

[Rose ^^]

Daca nu am venit mai devreme nu inseamna ca nu las un comentariu.
Ma bucur ca vad cat mai multe figuri de stil in povestea ta, desi le cam repeti si nu doresti sa le inlocuiesti sau sa pui altele in plus. Claritatea e buna si greseli nu cred ca am ochit. Cu naratiunea si dialogul nu am de ce sa ma leg de ele.
Se pare ca Sasuke si-a dat seama ca Sakura minte si ceva nu e bine la ea, incearca sa se ascunda. Ceea ce e cam ciudat e faptul ca deja se iubesc, adica nu se cunosc nici de o saptamana si deja..mai ales ca brunetul sa recunoasca acest lucru si asa repede. Povestea ta nu ma bag...cine intra pe usa? :> desi nu cred ca Sasuke ar avea acel tupeu, cel mai probabil Ino ca sa-i faca zile fripte rozaliei.
Sakura nu a acceptat prietenia? O_____o" crede ca face bine, dar eu zic ca nu..oricum nu are cum sa-l evite si tot se va intampla odata si odata.
Dragut filmulet, m-ai facut si mai curioasa de atat :)) cine se va baga in relatia lor si multe altele.
Te pupa mami tau si te rog sa ma ierti, dar am avut ceva probleme si nu am venit mai devreme.

:bye:

>mami<

[Alle]

Hey dragelor, am adus nextul. Ma multumesc mult, foarte mult pentru commuri. Am scris in sfarsit continuarea. Sper sa va placa si astept cat mai multe commuri, pareri si crititci. Va urez: Lectura Placuta !!!

Dragoste Infinita

Capitolul 14

- Amenintari ( part. 2 ) -

Deodata pe usa intra Ino, urmata de cele doua mimoze care cica ii sunt prietene. Blonda pare foarte nervoasa, cred ca stiu si motivul. Off, chiar nu am acum chef sa ma cert cu ea, pur si simplu nu ma simt in stare sa mai fac nimic, absolut nimic, mai ales sa ma cert cu cineva,n special cu Ino. Cele trei sclifosite gemene se reped repede la mine, Ino pozitionandu-se in fata lor, bineinteles, pe post de sefa. Isi drege glasul, apoi incepe sa urle brutal la mine, amentinandu-ma ca, vai draga, imi va face cine stie ce daca ma mai apropii un milimetru de Sasuke, cum ii spune ea: Sasukito. Chiar nu putea gasi ceva mai normal? De fapt este logic ca nu, doar este vorba despre Ino, blonda careia ii cam lipsesc ceva neuroni.

Eu nu sunt atanta la absolut nici un cuvant pe care il scoate pe gura, deja imi imaginez ca ar fi o pirdere de timp sa-mi bat capul cu ea, nu are nici un rost, este mult prea proasta si nu are pic de minte in acea minge acoperita cu par blond de pe umeri, mult prea gol, pe care ea il numeste cap. Sa vorbeasca singura ca mie nu-mi pasa catusi de putin.

Deodata clonele din spatele ei se indreapta spre mine, prinzandu-ma de incheieturile mainilor si trantindu-ma de perete cu brutalitate. Auch, asta a durut! M-au izbit cu putere de gresia rece si albastra a baii, facandu-ma sa simt o durere ingrozitoare in tot corpul, si pentru ca sa fie totul si mai nasol, la impactul cu bucatile de faianta bleo m-am dat si cu capul de peretele ghinionist. O durere infernala de cap pune stapanire pe craniul meu, facandu-ma sa-l simt ca si cum mi-ar putea exploda din secunda in secunda. Tot capul imi era acaparat de aceasta durere imposibil de suportat.

Cele doua mimoze imi dau drumul la maini, lasandu-ma sa alunec lin pe podeaua umeda a toaletei. Am facut un contact scurt cu gresia dupa care simteam cum aveam sa mor, sa-mi pierd viata, sa ajung la capat de drum. Este prea devreme sa mor, sa termin deja acest drum ce parea nesfarsit acum ceva timp. Nu vreau sa mor acum, nu asa! Nu am avut ocazia nici macar sa am primul sarut, de fapt am avut-o dar am amanat-o si acum este mult prea tarzit. Plus ca nu vreau sa mor virgina! Nu, nu voi muri, o sa lupt in continuare, panaa la cap. Mai am mult prea multe de facut in aceasta viata si am de gand sa fac multe dintre lucrurile pe care mi le-am promis mie ca o sa le indeplinesc. Asa Sakura, haide, haide ca poti, poti sa lupti in continuare, sa ajungi mai departe, trebuie!

In colturile ochilor mei au aparut incet cateva perlute transparente, facute din apa, numite lacrimile. Aceste lacrimi cadeau lin pe obrajii mei fini si albi, inrosindu-i. Printre toate aceste lacrimi amare se putea simti durerea, tristetea, amaraciune. Aerul pe care il respir mi se pare un drog, un lucru care ma omoara. Corpul simt cum imi arde, nu numai pe dinafara, dar si interiorul, simt cum ma pierd, cum vine sfarsitul si cum mor. Dar chiar inainte de a inchide ochii, pentru totdeauna, ceva, sau cineva, imi intrerupe sfarsitul, vrand sa ma faca si mai nefericita, mai trista si mai indurerata. O aud pe Ino cum ma indreaba, urland, daca mi-a ajuns si daca m-am invatat minte. Doar o nesuferita dupa parerea ma, chiar daca, poate, in interiorul ei este o persoana buna, cu un suflet mare, care ar vrea sa ajute lumea. Stai, ce? Nu cred ca ar putea sa existe un astfel de om in interiorul niciuneia dintre cele trei sclifosite.

Aud cum inca se zbate, cum urla si cum incepe sa faca scandal degeaba. Nu am nici un chef sa-i raspund, mai bine zis nu ma simt in stare. Acum chiar nu am puterea, si nici dispozitia, necesara pentru a mai avea inca o cearta cu ea, sau cu oricine altcineva. Ofetz iritata de faptul ca nu inceteaza o data cu harmalaia asta si ii spun, aproape fara glas, sa inceteze pentru ca nu ma intereseaza si nu ma va interesa vreodata ce vrea ea sa mai zica. Acum cred ca o sa faca vreo criza de isterie, ca de ce, cum se poate si alte tampenii de ale ei. Vai Doamne, de asta nu mai pot eu, s-o creada ea. Off, sunt ata de deprimata in cat nici macar nu am cum sa ma enervez, sunt de o mie de ori mai rau decat de obicei cand sunt suparata.

Incerc sa ma ridic incetisor de pe jos, dar alunec si cam din nou pe jos, pe gresia albastruie si rece. Un fior imi trece prin tot corpul la contactul pielii mele cu solul. M ai incerc inca o data sa ma ridic si de data aceasta reusesc. Sunt mult prea distrusa ca sa pot sta pana si pe propiile picioare, dar nu inteleg, nu inteleg cum am ajuns in starea asta in numai cateva minute. Dimineata eram atat de bine, eram fara griji, iar acum simt ca cerul mi-a cazut in cap, ca totul este contra mea si ca nu mai pot scapa de aceste resentimente. Acum in mintea mea se afla o gramada de intrebari, dar numai una nu imi da intradevar pace: cum ar fi fost totul daca nu i-as fi cunoscut pe Sasuke si pe Ino? Cred ca acum este mult prea tarziu sa mai pot afla vreodata raspunsul la aceasta intrebare, nu am cum sa dau timpul inapoi.

Ino se apropie din ce in ce mai mult de mine. Avea o fata serioasa, dura, plina de plictiseala si dispret. Ma uit la ea, intreband-o din priviri ce mai vrea de la mine. Se indreapta din ce in ce mai incet spre mine, probabil vrand sa ma faca curioasa, ei bine asta nu prea ii mergea, tot nu-mi pasa absolut de loc ce vrea de la viata mea. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, cred ca sunt vreo zece sau cincisprezece, dar nu mai mult. Iti apropie buzele de urechea mea dreapta, soptindu-mi pe un ton amenintator:

- Deci, frunte lata, ti-a ajuns lovitura sau mai vrei? Cand o sa te inveti minte ca nu ai ce cauta langa Sasukito al meu, ca el este doar al meu si ca nu ii pasa nici un pic de tine, numai eu il interesez. Cand o sa intelegi toate astea? Iti spun doar un singur lucru, ai grija ce faci si cat de mult te apropii de el, tu nu ma cunosti absolut de loc si nu stii de ce sunt in stare, nimeni nu stii. Daca vreau pot sa te bat pana ajungi in spital, am mai bagat pe cineva care imi statea in cale in spital, acum cativa ani, pot sa o fac lejer si cu tine, pot chiar sa te omor, cu manuta mea, fara nici o remuscare dupa, o pot face foarte usor, fara sa-mi pese nici un pic, absolut de loc. Aminteste-ti doar ce iti pot face, apoi gandeste-te de doua ori inainte sa te mai prind prin preajma lui Sasuke al meu, acum iti este clar, ai inteles in sfarsit? Mai repet o singura data, ai foarte mare grija ce faci pentru ca nu o sa ai o soarta prea buna cat timp eu voi exista, ci din contra, vei avea una grea, foarte sangeroasa si imposibil de suportat. Iti vei dori sa nu te fi nascut niciodata, sa nu fi venit in oras asta, in scoala asta, in clasa asta niciodata, sa nu ma fi cunoscut niciodata, o sa iti doresti sa nu fi existat !!!

Dupa ce isi tine marele discurs inspira si expira adanc. Frate, dar fata asta chiar nu gandeste de loc, chiar nu-si da seama ca eu nu o voi crede niciodata? I-auzi, a bagat pe cineva in spital, da poate la enervat prea tare si l-a adus la disperare, si acum o sa ma omoare, da, vezi sa nu, nu mai are ce inventa. Nu cred nici un cuvant din ceea ce a zis. Ce poate sa-mi faca?

Deodata gandurile imi sunt intrerupte de catre blonda, bineinteles, era de asteptat, care ma ia de par brutal si ma taraste pana la ghiuveta. Deschide incetisor apa si o lasa sa curga. Acum ce, vrea sa ma inece sau ce? Dupa cateva secunde de asteptat degeaba, ea ma prinde si mai tare de par, ma trage cu toata puterea ei, reusind sa-mi rupa cateva fire de par, mai multe de fapt. Fara sa mai stea pe ganduri imi baga violent capul in apa rece, tinandu-ma cu fata acolo vreo doua minute. Chiar vrea sa ma inece? Nu, fata asta trebuie dusa la spitalul de nebuni, chiar are capul ala gol, nici macar un neuron nu are, e tampita ce naiba?

Simt cum incet-incet raman fara aer, fiind obligata sa ma opresc din a-mi mai tine respiratia. Incepeam sa inchit apa la greu, pe nas, pe gura, peste tot imi intra apa in corp, ducandu-se spre plamani. Intr-o fractiune de secunda plamanii mei erau inundati de apa inghitita, eu ramanand fara aer. Inima mea isi accelereaza bataile cu fiecare secunda ce trecea, aproape iesindu-mi din piept. Corpul imi este din ce in ce mai rece, sangele trecand mai incet prin corpul meu. Peste cateva secunde simt cum inima mi se opreste, vrand sa ma oblige sa mor. Am buzele vineti, iar caldura corpului meu dispare incet. Cred ca asta a fost, am ajuns la capatul drumului, totul se sfarseste, timpul trece, amintirile raman, eu ma duc, dispar.

Deodata simt cum apa se opreste din a-mi invada plamaniii, corpul, din a ma sufoca. Aud incet o voce ce imi spune ceva, dar nu pot integele ce mi-a spus. Ochiii mei se inchid de tot, parca gasindu-mi sfarsitul. Simt cum sunt aruncata pe gresia rece si umeda, fiind lasata acolo, singura, in intuneric si liniste. Este o liniste asurzitoare in jurul meu, ceea ce ma face sa urlu, sa simt durerea ce-mi trece prin tot corpul, este de-a dreptul insuportanbil.

Simt ca asta a fost, atat a durat viata mea, nici macar cincisprezece ani. Asta este sfarsitul, capatul drumului, calatoria se sfarseste aici. Am murit.

Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=LCZinX209rA

[Rose ^^]

Buna, mersi mult ca mi-ai zis.
Deci ce a facut Ino? aia nu e sanatoasa la cap, e nebuna rau. Sasuke e doar o obsesie pentru ea si dupa ce ia facut rozaliei eu o cred in stare sa faca tot ce a zis. Ai avut unele greseli si chiar vizibile, descriere a fost, bunicica. La dialog puteai pune putin mai mult, mai ales unele replici ale blondei. O va salva cineva, sper.... si acea persoana sa fie Sasuke care mai mult ca sigur cand va afla o va ucide el pe blonda aia >:) Sa o bata cineva, va rog eu :))

Te pupa mami tau :*

:bye:
>Rose<

[Alle]

Am venit cu nextul. VA multumesc mult pentru commuri. Astept in continuare cat mai multe critici si pareri. Sper sa va placa. Va urez: Lectura Placuta!

Dragoste Infinita

Capitolul 14

- Detentie -

Sasuke:

O vad pe afurisita de Ino cum se indreapta spre toaleta. Oh, sper ca nu m-a vazut, daca m-a observat cred ca o sa mor. Nu am nici un chef de ea, cred ca daca as prinde-o cum incepe iar sa-mi zica Sasukito sau mai stiu eu cum, o sa o iau de claia aia de par auriu si o sa o dau cu capul de toti peretii posibili, o sa sterg podeaua cu ea, o sa o omor.

Ma asund repede dupa colt ca sa nu ma vada, apoi ma uit atent la ea sa vad ce face si ii observ fata. Are o privire foarte dura, plina de ura si dispret, in ochii sai se poate citi dorinta de a ucide pe cineva. Chiar cred ca este in stare sa omoare o persoana, la cat de nebuna este, o cred in stare de orice, de absolut orice prostie.

Ino este tare nervoasa, din cate imi dau eu seama, de fapt nu imi pasa de loc. O vad pe blonda cum intra in baia fetelor nervoasa, trantind usa, fiind urmata de inca doua pitipoance enervante. Cat ma seaca fetele astea, ma rog, mai mult Ino, dar nu conteaza.

Peste vreo patru-cinci minute o zaresc pe Ino cum iese din baie, din nou fiind urmarita de gemenele insuportabile. Wow, credeam ca acele pitipoance stau mai mult la baie, dar nu conteaza, nu-mi pasa absolut deloc.

Ma intreb ce s-a intamplat cu Sakura, oare este bine? Totusi, nu pricep de ce a fugit atat de repede, ce s-a intamplat cu ea asa, dintr-o data. Ceva necurat este la mijloc, mai mult ca sigur, iar eu trebuie sa aflu ce.

Am de gand sa o astept pe rozalie aici, in fata baii pana va iesii, oricat de mult va dura asta. Cred totusi ca nu va vrea sa intarzie la ora de fizica, deci va trebuia sa iasa curand din incapere.

Auch, era sa uit, profa de sport ne-a dat detentie dupa scoala, sa mai ramanem inca doua ore. Firar sa fie, am uitat sa ii zic Sakurei. Cat ma poate enerva Anko, este mult prea rea si autoritara, de ce nu poate fi si ea ca profa de romana? Mi-a facut niste nervi, de-mi vine s-o iau la suturi, dat ma rog.

Sakura:

Ma intreb daca am murit sau nu. Oare unde sunt? In jurul meu nu vad mai nimic, decat un negru dureros, intunecat, mortal, imposibil de suportat. Sper ca nu am murit, mai am atatea de trait, sau ma rog, mai aveam, nu stiu ce s-a intamplat, daca sa zic ca mai traiesc sau nu. Ah, ba da, stiu foarte bine ce s-a intamplat. Nenorocita aia de Ino a incercat sa ma omoare, dar nu cred ca i-a reusit totusi, inca mai simt durere, daca eram moarta nu trebuia sa ma mai doara nimic. Eh, lasa ca am sa ma razbun eu pe ea, cred ca n-o sa-I placa, dar va vedea ea ce va patii, plus ca va fi ceva de o mie de ori mai dureros decat ceea ce mi-a facut ea. Nenorocita naibii, nu stie cu cinde se pune, daca ea zice ca eu nu o cunosc, atunci o sa vada ea, pentru ca nici ea nu ma cunoaste, iar eu pot fi si mai rea, cel putin asa sper si cred, nu am mai incercat pana acum. Oricum ea a facut o mare greseala, aratandu-mi deja de ceea ce este ea in stare. Hmm, am nevoie de un plan sa o distrug, dar nu am acum timp de asta.

Incerc sa deschid incetisor ochii, incercand sa-mi revin. Auch, simt o durere ingrozit oare de cap. Este atat de enervant duerea asta incat imi vino sa urlu cat ma tin plamanii.

Cu greu reusesc sa ma ridic de pe gresia umeda. Imi simt oasele atat de grele, parca ar fi caramizi. Fiecare particica a corpului ma doare. Este o durere imposibila. Totusi nu am timp sa ma vait, o sa intarzii la ora de fizica si nu am chef sa primesc vreo detentie. Mai bine m-as grabi sa ajung in clasa.

Fara sa mai stau pe ganduri ies din baie vrand sa ma indrept spre clasa, dar cand deschid usa am marea mirare de a-l gasi pe imbecilul de Uchiha aici. Ce naiba, asta a stat sa ma astepte? Ah, ce-mi vine sa-l iau si pe el la bataie, o merita, cred. L-as lua si l-as da cap in cap cu Ino, astia doi imi fac zile fripte si nu ii cunosc decat de cateva ore.

Eu nu il bag in seama pe Sasuke si plec indiferenta pe langa el, totusi uitandu-ma cu coada ochiului la el. Are o privire plina de uimire si ingrijorare, ma intreb de ce. Se holbeaza ciudat la mine. Frate, dar ce naiba am de se uita asa la mine? Oh, stai, cred ca acum imi dau seama ce am, probabil ca arat ca scoasa din toaleta din cauza lui Ino. Eh, lasa ca nu mai conteaza, nu am acum timp sa-mi fac griji de cum arat, in pauza viitoare o sa ma aranjez.

Sasuke vine repede in spatele meu, strigandu-ma ca disperatul sa ma oprec, dar eu nu-l bag in seama si merg repede spre clasa. Ajung in dreptul usii. Deschid repede usa si sper ca profesoara sa nu fie in clasa. Din fericire pentru mine nu este aici. Intru repede si ma duc la locul meu, fiind urmata de Sasuke care anunta toata clasa ca profa este pe hol.

Ne asezam in banca si asteptam sa vina profa. Sasuke vrand sa ma enerveze mai tare tot incerca sa-mi zica ceva, dar eu il opream de fiecare data, pana in momentul cand el a spus ca este ceva important si l-am lasat sa continue. Acesta face o mica pauza dupa care reia:

- Sakura, mai stii in ora de sport cand a venit Anko la noi si ne tot zicea ca putem incepe concursul? Pai, din cauza ca noi nu faceam ce trebuie ne-a dat detentie dupa scoala trei ore. Mi-a spus mie dupa ce ai fugit tu repede.

Firar sa fie! Detentie din prima mea zi la scoala asta? Este clar, totul merge din ce in ce mai prost. Cred ca o sa o iau razna in ritmul asta.

Deodata gandurile imi sunt intrerupte de catre profa de fizica. Ora asta a fost atat de plictisitoare, aproape ca am adormit pe masa. In pauza m-am dus sa ma aranjez la baie, apoi a urmat o ora ingrozitoare de franceza. Cart urasc franceza, nu-mi place absolut de loc, dar ma bucur doar ca profa este de treaba. Dupa franceza a mai urmat o ora de fizica, apoi detentia.

Ma indrept incet spre sala de detentie impreuna cu Sasuke. Nimeni nu spune nimic. Intre noi este o liniste asurzitoare, care pe mine ma enerveaza din ce in ce mai tare cu fiecare secunda ce trece. Deodata Sasuke se opreste din mers si sparge gheata spunand:

- Sakura …. .