Doua sute sapte

[Mad Hatter]

Heei, Cherie ! *huggies*

Este evident că am trecut pe-aici, trebuia şi era oarecum obligatoriu. :"D
Am citit şi în timp ce savuram cu o plăcere deosebită capitolul , ascultam şi melodia după care ai fost inspirată. Uite aşa, aflu eu de cântăreţi cu un glas mirific. <3 Ah, superbă melodie, de altfel.
Oricum, mi-a plăcut enorm de mult citatul acela de la început şi sincer, uneori fac pe la sfârşit legătura dintre capitol şi el. XDD
Oh, nu am văzut vreo greşeală de tastare/exprimare, dar am impresia că totuşi am zărit una, deşi ştiu că mă înşel. :- ? Eniuei.
Dialogul, evident nu a fost sec. La sfârşit, deja eram cu ochii lipiţi de ecran. Ultima frază m-a lăsat „topită” , mai rău ca îngheţata lăsată în soare. <3 A fost...GENIALĂ.
Vai, vai, vai! Eram sigură că Tanie este Anto. Eram foarte sigură! Dunno, avea toate semnele. Totuşi, n-o prea plac. Adică e drăguţă şi chestii , dar o prefer mai mult pe Aysel , pentru comportamentul ei vulcanic şi ieşit din comun, care pe mine mă atrage, mă face să o ador imediat. Iar când vine vorba de Ryan, nici nu am ce comenta. Ai reuşit să-l faci sa fie...vai, superb. Tipul perfect, tipul răbdător şi bun. <3 Cine nu l-ar vrea?
Ăă, nu credeam că verişoara lui va reacţiona aşa, adică să îi i'a apărarea lui R. în faţa lui Aysel , dar m-a bucurat foarte mult asta. Şi nici R nu credeam că avea să o pupiceească pe A , dar asta mi-a plăcut extra-mega-hiper-mult! *laughs*
Mă rog, acţiunea nu este grăbită, merge lin şi frumos şi trebuie să recunosc că ai un vocabular foarte...cum să zic, bine dezolvtat, na! : ))

Erm, în caz că am uitat ceva, dau edit.
Îţi urez mult spor la scris şi sper că ai să vi repede cu continuarea! >:D<

M.