[ Twilight ] - Un trandafir albastru

[robsten]

O frumoasa noapte de vara,cu luna mai mare decit oricind.Se auzea fosnetul alene al frunzelor care dansau in valsul dulce al vintului,dind o atmosfera dulce si calma.Era 24:15,Rose dormea dusa,dupa o zi lunga si grea. Fiind ziua in care s-a casatorit sora ei,iar a organizat toata nunta,nu a fost chiar atit de usor.In camera rochia ei de domnisoara de onoare de un albastru inchis mai sus de genunchi,strinsa sub sini,era aruncata pe un scaun, pantofiorii, unul intr-un colt al camerii altul in alt colt,si tot asa toata camera.Camera nu era prea mare,avea geamul mare pina la podea.
La un moment intra in camera pe geam o figura,se vedea doar umbra,provocata de lumina lunii.Merse linga Rose,se aseza linga ea,doar uitinduse la ea,apoi ii atinse parul blond,care era fin si moale.Cu mina dreapta cobori incet spre git,avind pe mina o manusa,pentru a nu se simti temperatura corpului.Isi lua mina de pe ea,se ridica mergind spre aferestra mai privind inca o data luna sii spuse incet dind capul in jos,zimbind foarte putin.
-De ce a trebuit sa fac eu parte din asta?Isi ridica din nou capul,se intoarse, isi lasa geaca pe un scaun,o dezvali lasindul trupul micut si fin care era imbracat doar cu o pereche de pantaloni scurti,si un tricou negru. El isi pierduse putin controlul cind o vazu,stia ca e frumoasa dar asta e peste asteptarile lui.Ea simti,frigul care o atingea incet si vrind sa-si traga patura peste ea,nu mai dadu de ea.La un moment el se sui in pat venind intre picioarele ei,imobilizindui miinile cu o mina, iar cu cealalta o puse la gura.Ea nu prea intelegea ce se intimpla fiind inca in somn dar el striga cu vocea putin tare.
-Scala papusa,ea era putin deranta de sunetul pe care il producea el. Simtind ca ceva nu e bine,incepu sa se zbata dar incet,vazind ca nu se primeste,deschise ochii,vazindul pe el incepu sa se zbata cu toata forta dar nu avea nici un sens,scotea sunete infundate sin cauza miini lui care nui dadea voie sa vorbesca.
-Calm papusa,nu-ti fa griji nu vei pati nimic,cel putin asa cred,auzind asta se zbatea si mai tare,am glumit nu-ti face griji. totul va fi bine.Acum. Aproape incepea sa plinga,simtea o teama ingrozitoare.
-Iti dau drumul daca promiti ca taci.Ea dadu incet din cap iar el isi lua incet mina.
-Cine esti?
-Vei afla la timpul lor.Acum tot ce trebuie sa stii ca tu trebuie sa mergi cu ine pentru mult timp.Atunci ea sperie la maxim incepu sa tipe si sa strige.
-Vezi ce ai facut,eu vroiam sa-ti ei ramas bun dar tu daca nu ai vrut, treba ta.El o lua in brate.Inchide ochii si oricera fi sa nu-i deschizi.La un moment se auzi ciocanit in usa.
-Draga mea esti bine.Iar el spuse.
-Era sa-mi uit geaca.Se ridica isi lua geaca,iar ea o zbughi,strigins si fortind usa dar in zadar.
-Nu o mai forta degeaba,tot cu mine mergi,acum ori mai tirziu.Vveni din nou linga ea,pinindui geaca pe ea,si stringind-o in brate.Ea era de parca ar fi vazut moartea.Isi inchise ochii,nestiin la ce sa se astepte,dar nu vroia sa inrautateasca situatia.nu stia la ce sa se as[/size]tepte de la el

[robsten]

Isi deschise ochii,vazind doar albastru,nimic altceva.Deodata simti o durere ingrozitoare de cap,se ridica incet,in capul oaselor,atunci vazu intrega camera,era simpla un pat ceva mobila si flori pe o masuta din mijlocul camerii.Se ridica,iesind din camera,deschise incet usa,provocind un scirtiit enervant.Inaintea ei se intinse un hol lung si luminos,avea covorul rosu,pufos,linga pereti se mai gaseau masute,cu flori de diferite culori,iar pe peretii aveau tablori sau oglinzi.
Se uita intr-o oglinda vazindu-se,era imbracata intr-o rochita neagra cu albastra.Avea un colanas legat sub sini,era ridicata pina la git,nelasind sa se vada pielea fina.Parul il avea legat intr-o coada la spate.Se uita ciudat la ea,neintelegind unde este sau cum a ajuns in acele haine.Mai merse putin,deschise o usa,dind peste alt hol dar acesta pe o parte avea balustrada care ducea la o scara ducind la etajul de jos intr-un frumos salon,cu o mare masa si canapele.Pe una dintre canapea era asezat un baiat un blond care tot citea dintr-un ziar,avea parul rebel,iar ochii de un albastru inchis,parca te hipnotiza si nu puteai sa nu te gindesti la ei.Cobori incet scarile,dar cind o observa el lasa ziarul intr-o parte ridicindu-se mergind linga scari,apoi cu o voce calda si foarte dulce ii spuse facind o plecaciune zimbind si intingindui mina,pentru a o saruta.
-Buna ziua,ne bucuram enorm ca ai ajuns in sfirsit in umila noastra casa.Ea se uita cu semne de intrebare la el,refuzind sa-i dea mina.
-Cine esti tu?
-Eu sunt Printul Maximilian,urmas al regelui Stefan.Facu o plecaciune.Ea tot ciudat se uita la ea.
-Ok,iar eu ce fac aici?
-...Nu reusi sa-si spuna raspunsul,doarece a fost intrerupt de un alt baiat,acesta avea parul brunet iar ochii negri,era imbracat cu totul diferit de primul,Max avea o camasa alba si pantaloni negri,parea mai mult genul cuminte care te da pe spate de la prima privire si cu care ai vrea sa-ti traiesti restul vietii linga el,al doilea era genul rebel,imbracat tot in negru,te indragostesti din prima dar nu ai vrea sa stai linga el prea mult timp,asta era din cauza caracterului carei indeparta pe toti de linga el,interveni in discutia lor,cu un ris foarte fals.
-S-a trezit si papusa mea.Ce faci?Veni linga ea luind-o in brate lasind-o putin pe spate.Ea se revolta aratind nervoasa.
-Tu...tu esti cel care m-a adus aici.
-Unicul,vrind sa para seducator.Ea se zbatu in bratele lui pina scapa,apoi foarte enervata ii reprosa.
-De ce dracu mai adus aici,cine dracu sunteti,de ce dracu eu...nu inteleg nimic duceti-ma dracu acasa.Ei ramasera uimiti,ea arata de parca scotea flacari nari,iar ei ca niste pitici speriati.Dar Max isi reveni la pozitia lui de om serios sii spuse calm dar ironic.,
-Tu il iubesti atit de mult pe dracu ca fara el nu poti?Ea se enerva la culme tipind.
-Vreau acasa.Apoi interveni brunetul.
-Auzi papusa,calmeaza-te,vei afla curind,apoi ii spuse blondului,atentie vine tata gata,iar el ii reprosa.
-Stiu,cine te crezi sa-mi spui ce sa fac.
-Nu am fa...
-Terminati,striga un barbat in virsta blond dar foarte frumos,veni spre Rose sarutindui mina.
-Buna ziua,te-as ruga sa ma urmezi,si voi tot le spuse pe un ton mai ridicat.E il urma fara sa puna intrebari chiar daca avea o gramada.Il urmase pina afara pe terasa,era miros frumos de cais,se aseza in fata unei doamne in virsta bruneta,facura la fel si restul.
-Probabil te afli intr-un riu de intrebari,spuse domnul in virsta.Te vom lamuri chiar acum.Eu sunt Regele Stefan,rege al Utopiei,ea este sotia mea Abigael,iar ei,fiii mei Max si Em.
-Ma bucur sa va cunosc,dar tot nu inteleg ce fac eu aici.
-Iti spun acum.Toti spun ca Utopia nu exista,acum nu,dar a existat,acum este doar un mic orasel.Dar nimeni nu stie cine au trait in ea.Ei bine erau vampirii.Ea zimbi.
-Asta este imposibil asa ceva nu exista.
-Asa spui tu,dar eu nu sunt deacord.Ea se sperie putin apoi se uita la ceilalti,fiecare era concentrat in alteceva,doamna cusea,Max citea iar Em o privea putin pervers.
-Nu...nu inteleg,spuse intorcindusi incet privirea spre rege.
-Toti care au trait in Utopia au fost si sunt vampiri,nu crezi?Ea nu raspunse doar il privea putin speriata.
-Lara,striga regele,iar linga el veni o domnidoara roscata de vreo 20 de ani,se aseza in genunchi iar el isi infipse coltii in gitul firav al fetei,ea scoase un scincet iar dupa citeva secunde cajuse jos fara rasuflare,se ridica iar din coltul gurii avea prelins un firicel rosu care se duse pina pe git,el il sterse cu servetelul care era pe masa.Ea atunci isi dadu seama ca este adevarat avea miinile la gura,intrind intr-un soc.Dar el spuse foarte calm.
-Nu-ti fa griji tu nu vei pati nimic.
-Voi va-ti timpit de cap,cum sa nu-mi fac griji,eu nu va cunosc nu am idee ce caut eu aici.
-Calm paousa.
-Nu-mi mai spune asa,tipa la Em,vreau acasa.
-Te vei duce,acum,sa-ti spun despre tine.Tu esti printesa din Atlanda.
-Eu nu sunt vampir.
-Stiu,tu esti om,tara ta sa destramat din cauza oamenilor,parintii tai au murit,iti apun altadata cum si de ce,tot ce trebuie s astii e ca va trebui sa stai o perioada cu noi,fie ca vrei sau nu.Asta este tot ce trebuie sa stii pe moment.Acum poti pleca.Linga ea veni Max care o apuca de brat ducind-o in al;ta camera mai mare si mai luminoasa,mai frumoasa.Ea se aseza pe pat.
-Nu ti fa griji deseara vei afla tot cum se cade.El iesi din camera iar ea se intinse.

[robsten]

Ea se mai gindi un pic la situatia in care este dar dupa scurt timp adormi.Se trezi dupa citeva ore,iar linga ea se afla Em,care citea o carte mica si foarte veche.
-Ce faci?Il intreba ea,ridicindu-se cu greu.
-Acum e ora 13:00,iti las jumate de ora sa te schimbi,maninci,fa si tu un dus,apoi te astept afara in gradina,Sara te va ajuta.Spuse toate astea foarte repede fara macar sa scoata nasul din carte.Ea nu mai spuse nimic,dindu-si seama ca el nu prea se bucura de prezenta ei in casa (castel).Se ridica incet de pe pat,facu citiva pasi apoi se intoarse si il intreba.
-Unde este Sara?Iar pe usa intra o domnisoara bruneta cu ochii de un verde pierdut.Venise pina in fata ei,facu o mica plecaciune.
-Va rog sa ma urmati,domnisoara,ea se uita putin ciudat la ea,nu prea era invatata ca cineva sa se poarte cu ea ca o regina.Fata o lua inainte,iar Rose o urma cu pasi micuti,dar la iesire din camera se mai uita o data in urma parca vrind sa spuna ceva,dar se razgindi vazindu-l ca nici acum nu scosese ochii din cartea aia.Rose merse cu acea domnisoara,in alta camera unde o ajuta sa se schimbe si restul.Apoi merse in gradina era imbracat intr-o rochita roza,stil regal.Credea ca vede raiul mirosul puternic de caise si verdele care era peste tot.Cobori scarile care era un fel de galben,cu un covoras in mijloc la capatul scarilor o astepta Em.
-Sall,spuse ea cu un mic zimbet pe fata.
-Lasa zimbetul ala prostesc.Ea nu stia ce sa spuna vroia sa fie draguta.Nu vreau sa fii draguta cu mine.
-De unde...
-Pot citi gindurile.Acum hai cu mine.Urmatoarele 5 ore le vei petrece cu mine,sa nu aud mofturi sau mai stiu eu ce ai tu, clar?Nu-ti place chiar nu-mi pasa.Acum era convinsa ca el nu o placea deloc si nu o vroia in acesta casa.
-Nu-i adevarat,continua el.
-Termina,nu mai fa asta.
-Atunci nu mai gindi atit de...nustiu evident.
-Unde mergem?
-Trebuie sa-ti fac cunostinta cu palatul pentru a nu te rataci.Prima oara vom merge doar prin gradina.Eu nu te car in spate,clar?Daca nu vrei sa mergi spune-mi acum.
-Sunt sigura ca pot face fata.
-Cum vrei,eu nu te car.
-Eu nu sunt sacul tau ca sa ma cari.
-Ma rog.Mersera amindoi vre-o ora nimeni nu spuse absolut nimic.Iar la un moment Rose il intreba.
-Spune-mi de ce eu sunt aici?
-Nu pot.
-De ce?
-Nu am voie si atit,daca ai chef de vorba alege si tu altceva.
-Bine,iar dupa ce se gindi ceva timp il intreba.De cite ori ai inconjurat aceasta gradina?
-In fiecare an de 5 ori iar eu am 194 de ani deci de 970 de ori.Ea ramase cu gura cascata.
-Nu minti.
-Serios, eu sunt print,eu nu mint.
-Da,am uitat.Spuse putin ironic.Dar Max?
-Max nu a vazut in viata lui acesta gradina,probabil nici nu stie ca exista.
-Serios?
-Da.Acum taci si mergi,vorbitul iti ia din energie.
-Din cite am observat nu va prea intelegeti?
-Nu e treaba ta ce facem noi,ti-am spus sa taci ca cheltui energie. Dupa 5 ore de merse mai ramase un km.Iar Rose sleita de puteri credea ca va cadea din clipa in clipa jos.
-Em...stai.
-Mai avem un pic.
-Em, numai pot.
-Doar un km.
-Em opreste-te acum.Striga ea la el.Nu mai pot.
-Ai spus ca poti rezista?
-Credeam ca e putin.
-Nu e.Acum presupun ca trebuie sa te car in brate.Statu putin pe ginduri.
-Eu nu sunt un vampir.El veni ridicind-o.Ce bine,continua ea.
-Nu te obisnui, inchide ochii.Ea ii avea deja inchisi.In citeva secunde ajunse,el ajunse linga palat,iar ea era pe jumate adormita.La o masuta sub un cais statea Max citind.Cind o vazu,in ce stare era se ridica alarmat.
-Ce i-ai facut?O lua el in brate.
-Nimic e doar obosita.
-Ti s-a spus sa-i arati gradina nu sa o torturezi.De ce te gindesti mereu la tine?Se intoarse disparind.Em nu mai spuse nimic nu mai avea de ce.

[robsten]

Max o duse in camera ei unde o intinse pe pat,dar cind vvru sa plece fu intrerup de glasul eio.
-De ce te porti asa cu el,este din cauza mea eu am vrut sa continui am fost avertizata dar nu am ascultat.?
-Nu-tio fa griji pentru el nu pateste nimic,acum odihneste-te,el ii zimbi dar nu primi sirisul dulce pe care il astepta.El iesi din camera,iar ea se intins,gindinduse ca relatiile dintyre cei doi frati poate nu sunt asa de bune.Incerca sa adoarma dar nu putu asa ca incepu sa citeasca o carte.Dupa 30 minute a fost chemata sa ia masa cu familia la care statea.Fiind inca foarte cald,se lua masa afara sub caisul mare si batrin care avea mirosul imbatator.Ea lua loc intre Max si Em.Regele ii spuse cu un zimbet mare pe fata.
-Ma bucur nespus de mult ca ai vrut sa ni te alaturi cinei noastre.
-Ma bucur ca am fost invitata.
-Ei bine,pofta buna.Ea observa ca inainte celorlalti era aceeasi minacare.
-Da voi nu ar trebui sa minati singe sau mai stiu eu ce?
-Ai observat.
-Cum era sa nu o fac?
-Ei bine ai dreptate,dar inafara de singe pentru a nu fi foamea atit de puternica,adica pentru a nu a ucide asa din senin,mincarea asta ne aduce cu picioarele pe pamint.
-A,acum am inteles.Dupa citeva minute,Rose intreba din nou.Si totusi imi puteti spune de ce sunt aici.
-Esti speriata?
-Cum sa nu fiu nu cunosc pe nimeni...ma inebuniti.
-Nu-ti fa griji,astazi va fi un festin,unde vor veni prieteni si membri Valkiriei,tu vei fi invitatul special,pe tine toata lumea te asteapta.
-De ce?
-Nu chiar iti pot spune,daca Max va vrea,dupa care se uita putin si la Em,si Em,Em nu mai spuse nimic,daca vor vreea sa-ti spuna.vei afla deseara dar daca nu vei afla la sfirsitul jocului.
-Ce joc?
-Un joc.Vei afla la momentul tau.
-Stati putin voi vorbiti de viata mea nu de un obiect eu nu sunt papusa voastra sa faceti ce vreti cu ea.
-Te rog frumos sa nu te larmezi,nu vei pati absolut nimic,va trebui doar sa stai o peroada cu noi si doar atit.Iar la urma vs trebui sa alegi intre doua lucruri,asta e tot
-Sunteti siguri,de unde stiu ca ma culc intr-o noapte si nu ma mai scol/
-Eu sunt rege de mai mult de o mie de ani.cuvintul meu cuvint nimeni nu indrazneste sa se opuna impotriva lui.cum te rog sa termini din farfurie.Rose era foarte ingrijorata,si ii era foarte frica.
Dupa cer luara masa se schimba intr-o rochie albastra pina in pamint,cu mai multe voaluri.
ind intra in camera unde era festinul titi ochii erau etintiti pe ea.Iar eas cind vazu atitia oameni crezu ca leasina si-l intreba pe Stefan.
-Credeam ca ai spus ca vor doar citiva oamneni sau vampiri.
-Asta si este.
-Da parca ar fi intregul meu oras.Spuse ea incet.Coborira incet scarile Regele cu Rose de brat apoi mersera in fata acelor aomeni iar Regele le spuse.
-Bun gasit dragi prieteni,Rose facu un pas in urma,astazi linga noi este mult asteptata printesa din Atlanda cu nume de floare,Rose,el arata spre ea.Atunci ea impietrise.Iar in fata ei Em ii tot facea semn,sa faca o mica plecaciune,iar facu asta.Find isi ridic a ochii vazu ca facura acelasi lucru si sla impreuna cu regele.Regele continua.
-Toata lumea stie de ce ea se afla aici.Atunci sa sarbatorim.

[Whisky]

Seara' buna!Uite pentru ca am citit ieri ficul si vad ca nimeni nu iti lasa comentarii iti las eu unul ca sa nu spui ca scrii pentru pereti.In primul rand,nu imi aduc aminte sa fi auzit de acest film,anime sau ce o fi,aici se pun ficuri inspirate din anime,trupe,carti,filme etc.Asta e unul cu vampiri,dar probabil ca face parte din cele insirate mai sus.Sa trecem la fic,ai greseli de tastatura si prea mult dialog.Ar mai trebui sa adaugi descriere si naratiune si sa explici mai pe larg,eu una nu prea inteleg nimic.In rest e O.K ,astept urmatorul capitol.

[robsten]

Dupa ce inchinara toastul,Stefan ii facu semn lui Rose ca poate merge in sala.Ea merse la Em,cu inima in miini,care deja se sfarima.Apoi putin furioasa ii spuse.
-Eu dece nu am stiut ca trebuia sa fac acea plecaciune,nu am vazut nimeni sa faca asta?
-Asta e cam vina mea,eu trebuia sa te invat totul despre noi despre regi si altele.Dar nu aveam chef si te-am plimbat prin gradina.
-Multumesc frumos,eu m-am facut de ris in fata tuturor.Dar pina la urma mai bine faceam o plimbare decit sa invat niste reguli idioate.Dar tot ma razbun.
-Ok.daca zici tu.Si daca te vei intilni cu cineva fa si tu mica plecaciune,daca nu mai ai chef de nimic poti pleca oricind, nu esti obligata sa stai.Te-au vazut, asta-i tot ce trebuia sa faci tu.Regelui sa nu te adresezi niciodata cu ''Miestate'' sau mai stiu eu,doar Stefan.Cu Max fa ce vrei.
-Dar Regina?
-Aby.
-Aby?Astai tot?
-Asai spunem noi.Em dadu peste cap paharul cu un lichid rosu in el si vru sa plece dar il opri Rose putin alarmata.
-Stai.Unde mergi?
-Ma duc sa ma culc.
-Da eu?Nu am de gind sa stau singura intr-o camera plina cu vampiri,nu ca nu ai fi unul,dar totusi?
-Vino in camera...a ta sau stai cu Max.El se intoarse si peiri in intunericul holului.Vazindu-se singura se panica,si incepu sa-l caute cu privirea pe Max,si strigindu-l in soapta.
-Max...Max...Maximilian...
-Ce e?Aparu el in spatele ei speriind-o.
-Nu mai aparea asa.
-Ce s-a intimplat, unde-i Emmette?
-Emmette asa il cheama,eu nu am stiut.
-Nimeni nu stie.Acum imi spui unde este?
-S-a dus in camera lui,nu a vrut sa stea aici.
-Tipic pentru el.Ok vino cu mine.
-Unde mergem.
-Sa dansam.Daca vrei sa stai cu mine va trebui sa dansezi.
-Mie-mi place sa dansez,dar nu inseamna ca si stiu sa fac asta.Urma un vals,plin de rasuciri si aplecari,sarituri.Toti ii aplaudara.
-Nu stiam ca dansezi asa de bine,Spuse Max.
-Nici eu.

[robsten]

Iti voi raspunde la ceea ce mai intrebat.
Ficul meu e inspirat din Twilight.In film este spus despre cum au devenit vampiri doar Edward, Rosalie si Jasper.Eu m-am gindit sa le fac propria viziune asupra lucrurilor,propria poveste dupa cum s-au transformat,indragostit,dar putin diferit,introducind imaginatia mea.
Greseli sunt probabil cu carul,deoarece eu scriu seara si este intuneric,tata.Naratiune nu prea folosesc pentru ca ma grabesc,si nu am chef sa descriu toate detaliile,ma plictisesc de moarte.http://animezup.com/forum/images/smilies/

[robsten]

Dupa dans mersera in gradina asezindu-se pe o bancuta,sub un cais,luna era mare si plina de farmec.
-De ce atiti caisi?
-Nu stiu i s-a parut lui tata ca sunt mai perfecti,e cam obsedat de perfectiune.Spuse Max, dar fara pic de sentimente nu mai vazu-se pe nimeni tinindu-si atit de puternic sentimentele.
-Nu le tin?
-Ce sa tii?
-Sentimentele.Ea se uita cu semne de intrebare,
-Pot citi gindurile dar doar in legatura cu mine.De ce sa am sentimente in momentul asta?
-Nu ca doar in momentul asta dar mi se pare ca e mereu.
-Ti se pare doar. Pe de alta parte Em e perfect la asta, niciodata nu vei sti ce simte cu adevarat, el e ca un bolovan fara suflet.
-Stii ce nu inteleg eu,ce e cu acest secret,de ce nu imi spuneti de ce am venit?
-Daca iti vom spune s-ar putea sa nu fii de acord, si nici o data nu vei putea face asta sub presiune si la comanda.
-Dar nu fac nimic.
-Cu timpul, toate se intimpla incet, se intimpla chiar si acum.
-Nu inteleg?
-Toate cu timpul.
-Ok.Imbracata doar cu o rochita, vintul isi facea treaba, mingiindu-i pielea, care se raci din ce in ce mai mult.Ea isi freca bratele incercind sa se incalzeasca,Max ii dadu sacoul sau si o ruga sa mearga la o plimbare cu el.Ea accepta.
-Em mi-a spus ca nu ai fost niciodata in gradina.
-Cum nu am fost? Sunt acum.
-Nu,adica sa o vizitezi sa te plimbi prin ea,el inconjurato de foarte multe ori tu ?
-Sa spunemi ca nu sunt chiar genul de persoana romantica.
-Nu e chiar nevoie sa fii romantic,eu nnu sunt romantica,Em nu este absolut,doar ca te calmeaza sa vezi atita frumusete.Incerca o data si vei vedea.
-Bine, daca spui tu.Au urmat multe discutii,despre tot,la un moment se intoarsera.Max o condu-se pina la camera ei.Ea ii inapoie sacoul.
-Multumesc.A fost o searaminunata.
-Ma bucur ca simti si tu ce simt si eu.

[Flash]

Åži disclaimer ?

You need disclaaaaaimer