Cand imaginatia prinde aripi

[yume^^]

Ce fac eu cand imaginatia mea prinde aripi si zboara, scriu ori desenez. Aici o sa mai postez ce mai scriu. Vreau sa va spun dinainte ca eu mai postez si pe un mic blog de-al meu ( aici) , ca sa nu se creada ca le copiez sau altceva >.<.

1.Doar tu...

Traieşti într-o lume nebună... Umbli printre oameni ca o fantasmă. Umbre printre umbre, vise în vise... Te pierzi în lume... Te asfixiezi şi vrei să scapi, să fugi într-un loc unde eşti doar tu cu tine... Îţi îmbrăţişezi propria persoana, îţi despleteşti parul şi te laşi purtată de vânt... Îţi duce gândurile, visele, amintirile, sperantele şi emotiile într-un loc pe care doar tu îl ştii... Şi ai vrea să te duci şi tu acolo, dar nu poti... Joci pe o scenă a unei lumi nebune... Eşti personajul principal, îl joci pe nebunul de lângă regina, îţi pui o mască pe faţă şi te închini pe tabla de şah în fata ei... Te laşi purtat de val... Ai vrea să ieşi de pe tabla de şah, de pe scenă, de pe tot, să te duci în locul tau din spatele cortinei la o ceaşcă de ceai, la o vorbă cu tine... Şi nu poti... respiri aer adânc în piept şi te arunci şi azi în valul de nebuni... Ai vrea să fii regele să muti tu pionii toti de pe tabla de şah şi să îi scoti afară de pe ea... Să ramâi doar tu pe un fundal monocrom, cu tine... În muzică singuratăţii să-ţi cânti o odă ţie să te îmbeti în propria melodie şi dans... şi apoi... să îţi dai seama că ai nevoie de un nebun alaturi... Să-l iei pe tabla ta de şah şi să dansati amândoi... Tu regina neagră, el nebunul cel alb...
Dar cazi... Te trezeşti şi îţi aduci aminte că eşti tot nebunul reginei... Eşti un bufon printre altii care joacă în jurul reginei pe o melodie veselă... Te strâmbi, dansezi, jonglezi, îţi faci jocul în fata reginei melancolice. Porti pe faţă o mască sub care îţi ascunzi remuşcarile, eşecuri, regrete, vise şi sperante... Ai vrea să o arunci pe podeaua de portelan ,să o spargi... Să auzi cum cioburile cad nervoase pe podea şi cum nebunii se înteapă şi fug de pe placa ta de joc... Cum sângele curge prin ranile deschise şi urme de paşi ramân în urma lor.. Si ramâi doar tu, regina şi el nebunul cel alb. Batalia între tine şi regina pe acordurile întepate ale unei melodii de vioară.. Fară măşti fară iluzii fară gânduri spulberate.. Fară minciuni şi aluzii... Fară arme în plus, cu mâinile goale stati amândouă la un capat şi altul al tablei de şah, al scenei imense şi al totului cu nebunul alb care stă pe margine aşteptându-te. Te arunci în vâltoareaş flacarii. Se despica pamântul şi fulgerele trasnesc şi totul se sfarâmă şi doar stâncile ramân. Cu toate astea tu lupti în continuare, te-ai trezit la realitate. Aparent...
De fapt eşti încă într-un somn adânc şi încă joci în jurul mesei rotunde la care stă o regină şi regele ei. O flaşnetă se aude din spate, iar decorul se schimbă dar ramâne aceeaşi scenă, aceeaşi regină, acelaşi şi tu şi el, tu şi ei... Aceeaşi nebuni care joacă în jurul reginei cu lacrimi ascunse în fard şi machiaj, în măşti şi costume, în jocuri şi dans...
Te trezeşti pentru o clipă... Într-o rasucire te duci la regina cu sabia-n mâna... Şi sângele curge... Şi e al tau... Decorul dispare şi-ţi aminteşti că rolul tau era de bufon stângaci ce nu are voie să pună mâna pe arme, iar rascoală îţi era interzisă, la fel şi lacrimile şi regretele...
Închizi ochii şi cazi într-un monocrom singuratic... Jos undeva, nebunul tau a prins aripi şi te aşteaptă cu bratele deschise să-i cazi în brate, să parcurgeti împreună ultima scenă. Să dansati împreună un ultim dans.. Doar tu şi nebunia ta... Un alb şi un negru pe un vals vienez, vă balansati amândoi şi deveniti unul... Şi în sfârşit zâmbeşti cu-adevarat când te gândeşti că nebunii care au ramas or să facă aceeaşi greşeală ca şi tine...
Te prabuşeşti în mijlocul dansului şi râzi nebuneşte... Te îmbrăţişezi pe tine şi te spulberi în visul unei piese de teatru infantile...
Şi îţi continui dansul monocrom în eternitate...

:) Astept critici, pareri...orice :).
P.S. Sper sa fie sectiunea buna xD.

[Diz]

Ce faci tu cand imaginatia iti prinde aripi este sa iti iei o prima avertizare.

Te rog sa treci pe la Reguli generale Fan Fiction si de asemenea pe la Ghidul incepatorului si sa te conformezi. Nu este mult de citit, si trebuie aplicate de fiecare data cand mai postezi ceva, indiferent daca este oneshot sau poveste in sine.


Multumesc.

[yume^^]

Pentru ca la prima postare nu am completat cu ce trebuia, iar butonasul de edit nu vrea sa coopereze acum, scriu acum ''fisa de prezenta'' :D.
Varsta minima: 15-actuala, de cand scriu: aprox. de la 9ani :D
Gen: fictiune
Limba: romana
Observatii cu privire la continut:-
Tipul de comentariu solicitat:simpla (deocamdata xD)


2. Un cuvânt atât de simplu...


Tu şi cu mine... Stam pe o bancă în apusul soarelui... Ne leagă o şoaptă... Ne leagă un gând.. Ne leagă ceva ce nimeni nu ar putea rupe ori dezlega... Dar ce ? Ce ne leagă pe noi în lumea asta nebună ?
Ne gasim unul pe altul în întunericul de nepatruns, în nebunia oraşului în miezul zilei, ne gasim acolo unde doar noi ştim... Ne leagă ceva...
Ne cautam îmbrăţişarea şi cuvintele celuilalt când lumea ne ignoră şi e împotriva noastă, când cerul se despica şi pamântul se cutremură. Ne aruncam în bratele celuilalt după o lungă revedere, cu toate că suntem unul aproape de altul mereu.
Tu şi cu mine... Suntem departe unul de celalalt... Cu toate astea, ne leagă ceva... Cum frumoşii pescaruşii sunt legati de cer pentru eternitate, chiar dacă mai coboară pe plajă nisipoasă, lor tot le e dor de azur şi se întorc şi plutesc pe el, pentru că acolo le stă mai bine. Suntem legati pentru eternitate unul de altul, indiferent de cât de lungă ar fi despartirea, ne e mai bine unul lângă altul...
Alergam prin ploaie fară să ne pese... Ne trezim la orice oră din noapte şi strabatem întunericul cu furtuni ori cu fulgere pentru a fi aproape unul de celalalt.
Tu pictezi rasaritul meu, eu îţi pictez apusul. Pictam amândoi un cer înstelat ce ne e doar nouă cunoscut... Suntem două suflete albastre din îndepartata galaxie necunoscută ochilor omenirii. Vorbim prin vorbe întelese doar de noi cu toate astea ne mai certam, ne despartim pentru o vreme şi ramânem suflete albastre pustii. Ne uitam la crengile vântului cum se lasă în voia vântului şi ni se face un dor nebun de celalalt... Ne e dor de acea parte din noi pe care am vrut sa o dam la o parte... Alergam pe câmpul argintiu unul catre altul... Ce prostie, aroganta, sinucidere... Pumnal în suflet într-o zi ploioasă de mai... Să te parasesc.. Să mă paraseşti... Ne leagă ceva pentru vecie, nici noi nu ştim încă ce e acel ceva... Ne uitam în ochii celuilalt şi începem să râdem... Şi cerul ne aşteaptă iarăşi să-l pictam împreună...
Şi tu îmbatrâneşti... şi eu îmbatrânesc... În ochii celuilalt ne vedem la fel de tineri şi neschimbati şi am cutreiera iar muntii şi am sta iarăşi noaptea să aprindem artificii pe cerul înstelat în speranta că extratereştrii vor veni să vorbească cu noi dacă le vad, şi am fugi iară unul după celalalt că în filmele cu spioni ori cu gangsteri, ne-am urca în copacii din gradină în speranta că vom cuceri Everestul într-o zi... Dar singura fiinţă extraterestră pe care am întâlnit-o erai tu, cel de lângă mine, când te prindeam că ai tradat mica noastră mafie, spionule, ne aruncam împreună de pe deal în iarbă cea verde şi ramâneam amândoi închişi în temnita rasului şi nu conta că după fiecare cucerire a’’Everestului’’ din gradina ne alegeam cu julituri ori câteodată chiar şi cu o mână ori un picior rupt, eram amândoi şi asta conta cel mai mult.
Ne lega ceva mai puternic decât fularul cel lung de la bunica ce l-am împartit prima dată când ne-am cunoscut într-o după amiază de decembrie târziu într-un autobuz. Ce ar fi fost dacă atunci ai fi ramas doar un strain pentru mine ? Ce ar fi fost dacă atunci nu ne-am fi salutat niciodată ? Ce ar fi fost viata noastră fară celalalt ? Mă cutremur de fiecare dată când mă gândesc la aşa ceva şi încep să ţip să mă cutremur, mă ascund în cel mai ascuns colţ al casei ca şi după un coşmar, ori ca şi cum m-ar fi apucat cine ştie ce boală ciudată... Dar tu ai fost aici mereu şi eşti încă... şi probabil vei mai fi... De fiecare dată te aşezi cu un pachet de şervetele într-o mână şi cu o cutie cu bomboane de ciocolată în cealaltă şi îmi vorbeşti blând, mă iei în brate şi îmi promiti că o să fii cu mine pentru totdeauna:’’ Sotii îşi promit că or să fie împreună până ce moartea îi va desparti, eu draga mea... Eu nu sunt sotul tau, dar voi fi cu tine şi dincolo de moarte...’’. Mă iei de mână şi mă ridici spre soare, mă ridici mai sus cum o faci mereu. Mă iei la o plimbare iarăşi prin parcul neschimbat, ne plimbam pe aceleaşi alei şi ne aşezam pe aceeaşi bancă... Cineva ar zice că e plictisitor că ne plimbam prin acelaşi loc de atâţia ani, dar pentru mine nu e aşa... Cu tine aş putea să recitesc aceeaşi carte toată viata şi tot nu m-aş plictisi. Cu tine aş putea să manânc aceeaşi mancare in fiecare zi şi de fiecare dată ar avea alt gust, ar fi mai bună... Cu tine aş putea să fac acelaşi lucru toată viata mea şi în nici o clipă nu m-aş gândi că mă plictisesc... Atâta timp cât tu eşti cu mine şi ne leagă acel ceva...
Stam pe aceeaşi bancă de atâţia ani... Ea ne cunoaşte atâtea poveşti... Pe aceeaşi bancă ne aşteptam când chiuleam de la orele din vara pentru ca să jucam şotron ori să mâncam înghetată... Pe aceeaşi bancă veneam şi îţi spuneam cum cineva mi-a frânt inima, iar tu jurai că o sai ‘’ai grija ’’ de el a doua zi, dar începeam să plâng şi nu te mai duceai ‘’să ai grijă’’ de acel baiat. Pe aceeaşi bancă veneam şi ne faceam planuri să fugim de acasă când ne certam cu parintii şi de fiecare dată ajungeam să stam în cort în gradina din fata casei o noapte, spunând poveşti de groază. Pe aceeaşi bancă stam şi acum... doi batrânei cu ochii încetoşati, dar veseli.
Doi batrânei cu un pumn de pastile pentru inima după ei, dar cu sufletul plin de amintiri frumoase şi tresarind de fericire... Unul lângă altul, am arunca pastilele şi cârjele şi am porni iarăşi în aventuri nemaivazute şi nemaiauzite vreodată... Dar avem sufletul plin... plin de fericire, pentru că în ochii noştrii nepotii se apucă se lege ceva... Nu... ceva îi leagă pe ei... Poate ei vor descoperi ce este acel ceva care ne-a legat şi pe noi şi îi leagă şi pe ei acum... Noi nu mai avem prea mult timp...
Închidem ochii amândoi şi respiratia e din ce în ce mai grea... O lacrimă îmi curge pe obraz şi mă întreb dacă îţi vei respecta promisiunea, dragul meu.
Totul se întunecă pentru o clipă... Îţi simt mâna deasupra capului meu... Ai venit iarăşi cu servele şi cu ciocolată ? Deschid ochii şi te vad lângă mine... Suntem umbre printre cei vii... Dar suntem împreună şi asta mă bucură.
Ne leagă ceva... Ne leagă ceva atât de puternic, pentru care oamenii i-au dat un nume atât de simplu: prietenia... Ea ne-a legat şi încă ne ţine împreună, dragul meu prieten...

[yaoi maniac]

servele -> servetele (sau poate vrei sa zici altceva)
Nu mai pune space intre cuvant si semnul de intrebare, iar ghilimelele sa fie apropiate de cuvant, iar decat sa arate asa (dupa cum vezi: ciudat) mai bine le pui normal sau cauti pe internet un paragraf cu ghilimele sus si jos (ti le pot da eu). Nu am citit toata asta, insa am citit sfarsitul si mi-a placut. Desi chestia cu mana deasupra capului a fost cam naspa. Si puteai explica acea legatura. Credeam ca sunt casatoriti sau impreuna si ca o sa zici "iubire", insa... prietenie? o-0 Hm, si asta poate sa fie un punct de vedere mai ales ca pentru tine prietenii inseamna ceva (chiar mai mult). O sa incerc sa citesc si o sa mai vin sa arunc o vorba, doua. Iar la fisa: se refera la varsta minima pentru aceste oneshot-uri, nu de cand scrii. Pentru asta exista un topic special unde poti scrie. Doar am zis.
Succes, Yume~. Gandeste-te la niste oneshot-uri yaoi cat timp drujbarul-stomatolog iti scoate dintii din fata (da, acum te traumtizez fiindca ai fost rea *shame on you*). Black rau.
[edit] Nici in ziua de azi nu am reusit sa iti citesc primul oneshot. Vezi cum e cu promisiunile mele, Black? Si totusi: te-ai inspirat din ideea mea pentru FOTM-ul trecut? Ca eu din ochii pe care mi-i i-am trecut nu mi s-a parut.

@yume^^,
1. Esti o vaca! Ai luat si nici nu ai zis undeva asta!!!! Vezi de ce te urasc eu pe tine? : |
2. O sa continui sa te traumatizez. = ))
3. Stiu. Te pot ajuta. Ti-am mai zis. Daca e cumva, vreodata, candva, poate te pot ajuta cu o idee pentru un oneshot dedicat mie (adica un batranel super cuteh in jur de 44-48, poate sa mearga si unul de 55 de ani, insa sa fie altfel, si un tip sexy, tinerel (19-23-25 de ani) etc. : >). :-" Doar asa...

[yume^^]

@yaoi maniac: Multumesc pentru ca ai avut rabdarea sa o citesti in primul rand si pentru ca ai vazut unele greselute pe care eu nu le-am observat xD.

Da, erau servetele bietele de ele.

Ghilimele le pun mai repede sus (nah..lenea asta) si se pun in ordine frumoasa doar cand vor ele >.<. O sa incerc sa le urmaresc de acum , sa fiu putin mai atenta la ele.

Mana deasupra capului o-0...Nu stiu...Cred ca te referi la faza cu acea cutie de bomboane... E ca o consolare...ceva de genu. Nu am explicat-o deoarece in fiecare prietenie ,prietenii se consoleaza diferit, am luat doar un caz general. Si, ca sa iti raspund si la intrebarea de la sfarsit: Da, era pentru ideea ta pentru FOTM :P.

Da, recunosc prima parte merge si la ''iubire'', dar daca te uiti mai bine, jocurile copilariei si toate cele pana la adanci batraneti...well...acum ca ma gandesc...o-0...da...ar merge si la iubire. Depinde din ce unghi o privesti.

Nu stiam ca se refera la varsta minima... Presupun ca merge de la 9-10 ani in sus, nu ca ar avea un continut ''picant'', dar ca sa fie intelese cat decat ... In general merg la orice varsta. [rog un moderator sa modifice varsta , nu stiam cum trebuie corect T.T]

O sa ma gandescla onehshot-uri yaoi...Stii ca mai am de lucrat...Defapt stii cel mai bine ca mai am de lucrat si unde... La stomatolog trebuia sa merg azi, dar am uitat ca s-a terminat vacanta si pentru noi, asa ca sa vad cand merg si nu ma mai traumatiza ca de abia am prins curaj sa calc acolo x_X [cica...].