Destin scris

[LonelySoul]

So, that`s my first fic. Sper să ma ţin de el, deşi am anul ăsta testări şi bla, bla, bla->înţelegeţi voi.
Tip de critică: orice fel
Capitolul unu



Merg liniştită pe o alee oarecare din parc, amic fiindu-mi doar întunericul ce pare a fi din ce în ce mai crud cu mine. Inspir visătoare mirosul mălinilor proaspăt înfloriţi, ce dă un farmec aparte acelei seri racoroase de primăvară. Totul pare desprins din cel mai frumos basm. Asta, până când simt o mână puternică cum îmi apucă braţul, obligându-mă să mă întorc cu faţa la posesorul acesteia. Ochii mei, de culoarea ciocolăţii, întâlnesc nişte ochi de un albastru marin superb, ce emană in mod constant doar răceala sufletului. Mă măsoară atent, din cap până în picioare, după care îşi întinde pe faţa, care pe parcurs capătă o expresie monstruoasă, un zămbet pervers. Mă strânge posesiv de încheietura mâinii, şi constat cu stupoare că la cei şaisprezece ani ai mei, nu pot face nimic pentru a mă apăra de el. Separă o şuviţă de restul părului meu, de culoarea cărbunelui, şi şi-o dă dupa deget, ducând-o la nas pentru a o mirosi. Inspiră lacom mirosul şamponului meu, după care îi dă drumul şuviţei, şi îşi lipeşte trupul de al meu. Îmi aşez podul palmelor pe pieptul acestuia, încercând să-l împing, însă în zadar. Mă aruncă în cel mai apropriat tufiş,iar eu încep să ţip, însă nu mă aude nimeni. Sufletul îmi este sfâşiat în momentul în care el începe să mă dezbrace pe rând de toate obiectele vesimentare şi, din fericire, chiar atunci când vroia să treacă la ,,treabă”, am fost salvată de fratele meu care se pare că era îngrijorat de întârzierea mea.
Din nou acel vis stupid pe care nu-l pot îndepărta sub nici un chip. Din nou viaţa vrea să-mi mai dea o lovitură sub centură, dar nu mă las aşa de uşor, ci continui. Acele momente pe care oricât aş vrea, nu le pot uita.
A trecut un an de la acel eveniment şi cu toate că nu mi-am pierdut virginitatea, am suferit, sufăr, şi probabil că voi suferi o depresie. Pe lângă toate acestea, acele scene din seara aceea blestemată, îmi bântuie în fiecare noapte mintea, bineînteles că sub formă de vis. În decrusul acestui an, mulţi medici psihiatrii au încercat să mi-l scoată din minte, însă fără nici un rezultat. Eu rămăsesem aceeaşi fată arogantă pe dinafară, dar şi pe dinăuntru, însă uneori simţeam că din cauza acelor momente viaţa mea este total ruinată. De ce? Pentru că de fiecare dată când un băiat încerca să mă atingă, îl respingeam, cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Nimeni, înafară de mine, fratele şi părinţii mei nu ştiam asta, şi nici nu doream să ştie.
Mă trezesc scoţând un ţipăt de disperare, şi în secunda doi, la uşă a apărut fratele meu ce sa năpustit asupra-mi pentru a-mi oferi o îmbrăţişare, ca de fiecare dată când aveam acel vis. Consider cu stupoare, ca pijamaua îmi este lipită de corp din cauza transpiraţiei, la fel ca şi părul ce îmi ajunge cu uşurinţă cu o palma deasupra fundului. Îmi dă drumul din strânsoare, după care mă priveşte trist.
-Tu chiar ai de gând să vii aici de fiecare dată când visez ,,urât”? Îl întreb eu, iritată din cauza faptului că datorită mie, se trezeşte în miezul nopţii pentru a se comporta aşa se siropos. Nu vreau să mă înţeleagă greşit, îl iubesc, dar uneori simt că-i mult prea protectiv cu mine.
-Da, pentru că eşti sora mea, şi nu voi lăsa ca nimic rău să ţi se întâmple. Spune el, în timp ce s-a făcut confortabil în patul dublu cu o lenjerie de satin de culoarea roşu-sângeriu.
-Bla, bla, bla. Ce pot să păţesc de la un vis? Îi spun eu, după care îi scot jucauş limba. Nu-mi mai răspunde nimic, ci doar îmi arata cu degetul spre baie în timp ce-şi inchide ochii. Ooo da, chiar aveam nevoie de o baie fierbinte. Îmi îndrept paşii spre şifonierul dublu din lemn de mahon, şi scot de acolo haine de schimb, după care păşesc în baie, simţind fiori la contactul picioarelor subţiri cu gresia de culoarea fulgilor de nea. Mă bag sub duş, lăsând ca pentru douăzeci de minute, trupul subţire, însă cu forme apetisante, să-mi fie alintat de apa călduţă în amestec cu gelul de duş cu miros de lavandă. După ce termin, mă usuc şi mă îmbrac, după care mă întorc la patul meu, aproape plutind. Se pare ca Ştefan nu s-a mai obosit să se întoarcă in camera lui, ci a adormit aici. Dau indiferentă din umeri, nefiind prima dată cand dorm cu el, după care ma aşez in pat, cuibărindu-mă in braţele scumpului meu frate. Ne zvârcolim amândoi până ce ne găsim o poziţie convenabilă.
-Noapte bună, Cristina. Îmi şopteşte el după care îi aud sforăitul ,,de milioane”. (Mda aşa îi mai spuneam eu pentru a-l tachina)
-Noapte bună...Spun eu ca pentru mine, după care sunt furată de somn.

Cam atât ar fi pentru pentru primul capitol. Sper să vă placă. Şi ştiu că e cam scurt, dar a ajuns lenea şi pe la mine în ultimul timp.
Edit: Merci susţinătoarei.(se ştie ea)