Mersi mult, Fallen. Ma bucur ca-ti place cum scriu. Totusi greseli de exprimare sau de acordare tot trebuie sa fi avut. :)).
Sper sa-ti placa si acest one shot, mai lunt, e facut la cererea profei de Romana, ca si tema pentru maine. :)) Nu stiu cat de bine mi-a iesit dar sper sa va placa.
Enjoy !
[center]
Uman vs Supranatural [/center]
Marile popoare ale lumii au evoluat intr-un mod de neimaginat. Dar totusi, tehnologia avanseaza foarte repede intr-un mod foarte placut. Dar cand ... ceva supranatural isi face loc printre oameni si isi cer drepturi care li se cuvin. Singurul lucru' la care se poate ajunge e un Razboi Paranormal.
Era o zi frumoasa in capitala tehnologiei, Tokyo. Mii de oameni umblau grabiti pe strazi incercand sa ajunga la locuintele lor. Copii mici admirau ulitmul cires ramas in viata. Toti arborii au fost taiati pentru a-i inlocui cu cladiri. Probabil unii se intreaba cum de mai este oxigen. Mii de capsule au fost puse in locul copacilor care elibereaza oxigen la fiecare minut, intr-o cantitate estimata. Terra a ajuns sa fie una dintre cele mai dotate planete. In anul 2020, organizatia formata din cele trei puteri ale lumii au decis sa contruiasca un al doilea Pamant in spatiu. Motivul era ca oamenii sa plece acolo pentru a fi in siguranta. In anul 2018, intr-o seara de Miercuri, a aparut un caz ciudat de moarte, avea o muscatura. De atunci s-a dezlantuit haosul. Povestile erau reale, vampirii existau. Oamenii i-au rapus pe cativa dintre ei, erau doar nou-nascuti. Vampirii, puri, adevarati, cei puternici, se ascundeau in intuneric asteptandu-si momentul. Un an mai tarziu a aparut alta specie, la fel de rara dar totusi nu chiar asa de gratioasa pe cat erau vampirii, varcolacii, sau mai bine zis copii Lunii. Desi, se zvonea ca ar fi existat doar oameni lupi, cei care isi transmit gena din generatie in generatie, nu s-a dovedit. In schimb varcolacii au aparut un mai tarziu decat creaturile acelea gratioase numite
vampiri .
S-au razboit zece ani pentru Pamant. Cand in sfarsit au construit cea de a doua casa, adica noua Terra, au evacuat populatiile mari. Orasele cele mai mari, oamenii importanti, de clasa medie, iar pe cei saraci i-au lasat pe Pamant.In acest deceniu, cele doua neamuri rivale, vmapirii si varcolacii, s-au aliat. Devenind o armata supranaturala, aproape de neinvins. Cand erau pe punctul a evacua ultimul val de oameni, armata paranormala a atacat. Mai mult de jumatate dintre oameni au fost ucisi la fel si dintre soldati. Cei care au reusit sa scape, dar totusi cu muscaturi din ambele neamuri, au fost lasat in urma. Toata lumea stie ca daca esti muscat de un varcolac sau de un vampir devii unul dintre ei. Aceea armata aparuta din senin se inmultea datorita acestor oameni care deveneau de ai lor. Deveneau soldatii lor si uitau viata lor de pe Pamant, chiar si cine era. Luptau impotriva neamului din care au facut parte, dar nu le pasa, totusi cum putea sa ii intereseze, daca nici nu-si aminteau ?
In acei zece ani, pe al doilea Pamant, s-au antrenat soldati tineri. Deasemenea armele pe care le-au proiectat distrugeau ce-i
'facuti ', asa cum ii numeau ei. Vampirii plus oameni, sau varcolacii plus oameni. Adolescenti de cinsprezece ani, instruiti sa devina pioni intr-un joc de sah de mult pierdut. Antrenati sa ucida cu sange rece, orice creatura cu blana sau cu ochi rosii. Grupul juniorilor de anul acesta era mult mai mult decat talentat. Copii care au fost nascuti in anul 2015, in anul in care umanitatea a depasit pragul imaginatiei.
Grupa talentatilor asa cum obisnuiau sa-i numeasca seniorii si conducatorii tuturor de pe acest Pamant. Desi erau doar zece tineri, erau puternici. Al naibii de puternici. Conducatorii armatei de pe primul Pamant, ii cautau pe ei ca sa ii ucida in lupte, au auzit despre ei de la cei decazuti, sau mai bine zis, oamenii care au plecat de pe Terra spatiala pentru a se alatura lor. Din cauza acestor 'decazuti' oamenii au primit o lovitura destul de puternica, cei pe Regatul intunecat, asa cum l-au numit dupa sapte ani de lupta, au inventat un fel de constum care respingea atacurile lor.
In sala 21, sala de antrenamente. Cei zece tineri isi exersau tinta cu armele lor epntru antrenament, nu aveau de ce sa prede muniti deageaba. Grupa era formata din sapte baieti si trei fete. Erau talentati si atletici. Corpuri suple si puternice. Ochi ageri si frumosi. Mintea stralucita si foarte bine analizatoare de situatii. Superiorii lor nu isi pot da seama de ce acesti copii sunt asa. La doar cincsprezece ani, Lara, una dintre soldati, a reusit sa infranga un senior intr-o lupta corp la corp. Ca intr-un liceu de pe Pamant, in vremurile vechi, devenise fata admirata de toti. Talentul ei era frumos, daca am putea sa-l caracterizam asa. Totusi, si frumusetea ei era de vina. Era asiatica, avea un par negru ca mantia care se aseaza peste cerul pamantului cand soarele disparea. Ochii ei negrii si specific asiaticilor aveau o contura mult prea frumoasa. O inaltime destul de mare pentru originea ei, asiaticii erau cunoscuti pentru statura lor medie. Era orfana, parintii ei au fost transformati pentru armatele 'Regatului Intunecat'. Dorinta ei de a-i ucide pe acei monstrii se intensifica pe fiecare moment. Ura care o simtea pentru ei nu se pierdea niciodata din inima ei. Baietii din echipa ei ziceau chiar ca nu mai are suflet. "Regina de Gheata" asa era porecla ei. Era singuratica, celelalte doua fete nu se apropiau de ea, mereu o vorbeau de urat, nu interactionau cu a deloc, si nici ea nu se prea sinchisea sa vorbeasca cu ele.
Pasea gratios pe coridorul care ducea spre cantina. Corpul ei era invelit cu un echipament gri dintr-un material foarte elastic. La piciorul stang avea o curea in care isi tinea pistolul pentru orice eventualitate. Azi aveau zi libera, desi niciodata de cand se afla aici nu a iesit mai mult de douazeci de minute din institut azi avea sa fie o exceptie. A ajuns in fata usilor care o desparteau de uriasa sala. A intrat in incapere unde erau toti soldatii. In momentul in care au simtit ca a intrat cineva in sala ochii lor s-au indreptat spre frumoasa fata care a pasit neincrezatoare printre mese. Si-a incruntat chipul cand a vazut chipurile lor prezenti, o dorinta neinteleasa de a o privii pe ea se dezlantuia in ochii lor iar zambetul, dovada admiratiei si a uimirii.
- Buna, Lara ! a spus un tanar saten cu ochii verzi.
S-a postat in fata ei, intersectandu-i calea. El era senior, ea doar un junoir. Avea aceeasi expresie ca toti ceilalti, uimire si admiratie. Si-a presat maxilarul mult mai tare decat deobicei facand ca gura ei frumoasa sa capete o forma ciudata. A incuviintat din cap ca si semn la raspunsul lui, si s-a chinuit sa-i zambeasca. Nu socializa deloc. Conversatiile ei se rezumau doar ca sa intrebe despre palurile de lupta si pentru a raspunde intrebarilor stricte ale superiorilor. A vrut sa treaca de el dar vocea lui a oprit-o din nou.
- Ma intrebam daca ai vrea sa iesi azi, daca tot e zi libera, sa mergem prin oras, mancam ceva, ne distram.
- Nu, multumesc. i-a spus aceasta cu vocea ei parca o mie de clopotele se jucau prin imprejurul urechilor celorlalti.
Fata tanarului capata o culoare usor rosiatica, s-a enervat. Bruneta si-a continuat drumul pentru a-si lua de mancare. Indata ce s-a ales cu hrana ei a inceput sa caute cu privirea o masa libera. Cand in sfarsit gasese una a pasit din nou, urmandu-si dansul ei, pe care ea il numea mers. S-a asezat in liniste, fara sa faca miscari bruste care ar putea sa atraga atentia si mai mult decat trebuia. A inceput sa manance in liniste, mestecand fiecare portie de mancare care o lua. Cand si-a terminat pranzul s-a ridicat de la masa si a dus tava la cosul de gunoi. A lasat-o in locul potrivit dupa ce si-a aruncat la gunoi farfuria din plastic si tacamul. A iesit din sala la fel cum a si intrat, gratioasa si cu o expresie rigida. A auzit cum cineva a strigat-o pe nume dar nu s-a intors ca sa vada cine era. Nu era nevoie, ea ii ignora trebuia ca toti sa faca la fel, de ce ea ? Si-a indreptat privirea spre mana ei care purta un ceas drept accesoriu. Ora indica faptul ca trebuia sa porneasca spre sala de intrunire. Mai avea doua minute pentru a ajunge, cand trecuse timpul asa de repede ? A inceput sa fuga catre liftul care ducea la etajul superior al cladirii. Indata ce a ajuns cu masinaria la etaj a inceput sa fuga si mai tare. A ajuns in fata usii unde trebuia sa intre, gafaia puternic, si-a dus o mana la piept incercand sa se calmeze si apoi si-a cautat cartela care trebuia sa fie scanata pentru a putea intra. A dus acel obiect electronic la scanner si usa s-a deschis. Superiorul ei deja ajunse, ceilalti coechipieri la fel. Expresia lor era mai mult decat uimita, ea intarziase, pentru prima data. Imaginea perfecta s-a distrus complet.
- Va rog sa ma scuzati pentru ca am intarziat ! a spus aceasta pe un ton ferm, dar totusi vocea ei cristalina tot nu putea sa fie indeajuns de puternica.
Barbatul a incuviintat din cap si a poftit-o la locul ei. S-a 'furisat' pana la banca ei si s-a asezat in liniste. Simtea privirile colegilor ei atintite asupra ei. Era penibil. Profesorul a inceput sa le povesteasca despre ceea ce aveau sa faca. Nu intelesese nimic. S-a uitat uimita la aceea persoana, habar nu avea ceea ce discuta ea. Barbatul s-a oprit pentru o secunda, ochii lui o analizau printre lentilele ochelarilor care ii purta.
- A da ! a exclamat el. Tu nu ai fost aici cand am anuntat plecarea voastra spre Districtul Sase. a spus el pe un ton calm.
Ochii brunetei s-au marit. Buzele i s-au arcuit intr-un zambet triumfator, zece ani, zece ani de zile in care asteptase momentul acesta. Momentul in care avea sa rupa niste capete de vampiri. Urma sa-si razbune familia. Sentimentul ei era de nedescris, mirare impreuna cu confuzie, fericirea avea si ea parte la acest cocktail de sentimente. A dat din cap ca barbatul cu parul cenusiu sa continue. Asa a si facut. A continuat sa le explice planul de lupta. Dupa o ora de indicatii si explicatii, li s-a impartit niste foi fiecaruia dintre ei. Acestea contineau tot de ceea ce ei aveau nevoie, echipamentul, armele, noi cartele, statii radio si alte lucruri pentru a putea porni la misiune. Aveau sa mearga in Regatul Ciudatilor, cum a poreclit ea aceea planeta, la rasaritul soarelui, a doua zi. Indata ce i-au lasat sa plece aceasta a mers sa intre in posesiunea lucrurilor care erau pe lista din mana ei. Incaodata privirile colegilor ei erau atintite asupra ei.
- Ce naiba aveti ? a intrebat aceasta mult prea enervata, si-a iesit din fire pierzandu-si controlul.
Chiar ea s-a mirat de ceea ce spusese. Ochii i s-au inlacrimat s-a intors pe calcaie si a inceput sa fuga. Lacrimile au inceput sa curga pierzandu-se prin aer. Respiratia ii era din ce in ce mai grea, genunchi o lasau prada dezechilibrului riscand sa cada. Cand a ajuns in camera ei a cazut pe podea. Foaia care mai devreme o tinea in mana era cazuta pe jos in timp ce ea a mers pana la baie. Si-a privit chipul plin de lacrimi, privirea ii era incetosata. Ceva diferit se observa cu stupoare, ochii ei erau rosii, din instinct a facut un pas in spate. Gura i s-a intredeschis lasat la inveala niste colti albi. Un sunet de groaza si-a facut loc printre linistea funerala din camera. A fugit catre chiuveta si si-a dat cu putina apa peste fata. S-a privit din nou in oglinda, de data aceasta era ea, fara ochi sangerii si fara colti de animal. S-a sters cu un prosop si a pasit inapoi in camera. La usa s-au auzit niste batai, a deschis cu minicartela care o avea ca si cheie pentru ea. In fata ei statea instructorul ei personal. S-a intors cu spatele la el si a mers mai adanc in incapere. Acesta a urmat-o nescapand-o din ochi, ea s-a aplecat dupa foaie si a inceput sa o citeasca.
- Ce s-a intamplat cu tine ? a intrebat-o baiatul in timp ce si-a luat un scaun.
Pentru o clipa a stat in tacere. Se gandea la orice scuza plauzibila pe care ar fi putut sa o inventeze. Nimic nu-i veni in minte.
- Nimic. a mintit ea in timp ce si-a retras privirea care ii era atinta la foaie.
- Esti sigura ? a intrebat acesta insitand.
- Foarte. a adaugat sec fata. Acum, daca ma scuzi ma duc sa-mi iau echipamentul, maine, la rasarit, voi pleca in Districtul sase. Cred ca stiai.
- Desigur, nu te mai retin. Bafta ! Si sa te intorci teafara, esti mandria acestui institut, tu si ceilalati colegi ai tai.
Obrajii ei au capatat o nunanta trandafirie. Instructorul ei a plecat din camera lasad-o singura. Privirea din nou, ii era pierduta. Si-a revenit repede din visare si a iesit din camera la fel cum a si intrat, fugind. La jumatatea drumului spre magazinul unde trebuia sa-si achizitioneze echipamentul a incetat sa fuga. Nu voia ca cineva sa-i observe agitarea. Putea sa dea motive pentru a o suspecta. Pentru o clipa privirea i s-a indreptat spre o camera de filmat care era pusa la unul dintre colturi, oricare alt elev nu ar fi observat-o. Dar cand esti urmarit, simturile ti se activeaza indiferent daca vrei sau nu. A ajuns in scurt timp la locul de unde urma sa-si cumpere tot. A intrat inauntru si a inceput sa caute costumul pentru lupta, urmarind numele care il avea pe lista. La scurt timp si l-a gasit, apoi a urmat aceeasi tactica si pentru arme, statii radio si altele. Si-a mai luat si alte obiecte care nu erau trecute pe lista doar pentru a avea la ea in caz de urgenta. A platit tot si si-a luat pachetele ducandule in camera ei. Odata ajunsa in micul ei loc de refugiu, pe care il numea acasa si-a lasat bagajele si s-a pus sa doarma. Era doar sase dupa masa, dar avea sa se trezeasca la trei dimineata pentru a se pregati. In jur de zece minute a cazut prada viselor.
Dimineata a venit cu pasi repezi, de parca nici nu ar fi trecut cateva ore ci doar cateva minute. Lumina oferita de soarele artificial, contruit de oamenii de acolo, i-a invadat cu razele lui camera fetei. Aceasta s-a trezit automat la auzirea sunetului enervant al alarmei. S-a ridicat somnoroasa de pe pat si s-a dus spre baie unde si-a facut toaleta zilnica. S-a intors in camera si s-a imbracat cu costumul cumparat si s-a pus tot ceea ce era de pus intr-un ghiozdan. Armele si le-a pus in suporturile costumului iar un mirofon micut in urechea dreapta. S-a pus pe scaunul ei de la birou si a inceput sa scrie ceva fara sens, intr-o limba cunoscuta doar ei. Orele au trecut si s-a facut cinci jumatate, aceasta a iesit inchizandu-si camera si a mers spre hangarul unde era nava lor. Ajunse exact la timp, cinci dintre coechipierii ei erau acolo plus cativa seniori. Mai lipseau patru dintre ei plus instructorul. In jur de douazeci de minute au trecut si cei care lipseau au aparut. In alte zece, nava care avea sa ii duca era gata de decolare. Au intrat inauntru si au privit fascinati interiorul acestei masinarii care avea sa traverseze spatiul pana la locul unde avea sa se tina aceea lupta de mult asteptata de toti zece. Le-au dat cate o pastila ca sa o bea pentru a adormi, trebuiau sa fie adormiti ca zborul sa nu ii afecteze. Inainte sa ia pastila i-au asezat intr-o capsula care avea sa-i adaposteasca. Au inghitit pastila si s-au lasat prada somnului fortat.
Dupa doua zile de calatorie in spatiu, nava neagra ca smoala a aterizat pe Pamant. Cand masinaria si-a lasat rotile pe pamantul care nu se vedea de ceata mult prea densa, toti soldatii s-au trezit. Lara a reusit chiar sa dea cu capu de capacul capsulei, deoarece s-a trezit mai devreme. I-au scos din acele carapace si le-au dat ultimele instructiuni. In plus le-au mai dat o casca pentru pupila cu infrarosu, aveau nevoie pentru a se ghida. Ghiozdanele in spate, armele la locul lor, fiecare dintre ei aveau cate o arma nucleara care trebuia declansata la cuibul Vampirilor, exact inima. Au coborat de nava pasind pe pamantul uscat. Gura Larei s-a strambat la mirosul puternic de oase putrezite si alte mirosuri neplacute. S-a uitat la colegii ei care nu simteau nimic, era culmea ! Au mers ceva timp pe jos, la un moment dat s-au despartit. Tinerii talentati pe un drum iar seniorii pe altul. Grupul tinerilor era condus de un baiat pe numa Mark, era englez, destept si puternic in plus conducatorul trebuia sa fie de sex masculin. Lara se uita in partea dreapta si in partea stanga agitata, schimbandu-si pozitia armei care o avea in mana Simturile ei erau la alerta maxima, simtea un pericol care se apropia. Dintr-o data s-a oprit. A auzit ceva, un latrat sau un marait. Ochii i s-au marit.
- Ne-au gasit ! a spus aceasta alarmata. Mark !
- Ce e, Lara ? intreba acesta uitandu-se la ea ciudat.
- Vin ! Varcolacii. Scoate-ti arma ! a spus aceasta mai strigand.
- Eu nu aud nimic. Ti se pare.
In acel moment o creatura blanoasa a sarit pe baiat rupandu-i gatul. Fata scapa o injuratura printre dinti si a tras cu arma in varcolac. Acesta nu s-a clintit. Enervata a sarit sa lupte cu mainile goale. Dispunand de forta necesa si de adrenalina, piciorul ei se afla aproape de capul varcolacului. Intr-o secunda totul s-a intamplat foarte repede, piciorul ei ii atinse capul creaturii si aceasta a zburat doi metri de acolo. Ceilalti tineri ramasi in viata s-au apropiat de Mark, tanarul caruia cap era langa el. Senzatia ciudata parca de a vrea sa vomeze ii invada stomacul lui Lara.
- Lasati-l e mort ! Sa mergem. a spus aceasta dupa ce s-a linistit.
Ceilalti nu au comentat, bruneta s-a dus si i-a luat armele lui Mark plus ghiozdanul lui. Niciodata nu aveai nimic in plus. Si-a luat statia de radio si le-a raportat celorlalti decesul liderului. I s-a spus sa ramana ea lider pana cand se intalnesc din nou. Le-a comunicat si celorlalti ceea ce a hotarat insotitorul lor si au pornit la drum. Dupa cateva ore de mers incontinuu prin acel taram mort, s-au decis sa faca un popas. Lara si-a pus ghiozdanul pe pamantul rece si apoi s-a intins punandu-si capul pe acesta. A adormit indata ce si-a inchis ochii. In timp ce ea dormea, coechipierele ei se uitau la ea cu ura. Cel mai inalt dintre baieti le-a intors si el o privire uricioasa. La scurt timp, Lara s-a trezit destul de speriata. a inceput sa strige decazutii incontinuu. Criss, baiatul inalt, a incercat sa o linisteasca, bruneta era pe punctul de a isi trezi ceea ce avea in ea, bestia care dormea inauntrul ei de cinsprezece ani. Tanarul, vazand ca nu poate sa o linisteasca le-a cerut fetelor o pastila care adormea in data o persoana. I-a indesat pastila pe gat si apoi a pus-o la loc sa doarma.
Dimineata, Lara s-a trezit la fel de brusc ca si seara trecuta. Iti trecu mana prin parul ei negru, s-a uitat prin jur si a observat ca era singura. S-a sters la ochi pentru a demostra ca este treaza si chiar era singura. Si-a luat transmitatorul din geanta si a inceput sa ceara ajutor. Dar nimeni nu ii raspundea. Nu se auzea nimic. A schimbat frecventa pentru cea de pe al doilea Pamant, si nimic. S-a ridicat de pe pamant si si-a luat ghiozdanul in spate. A pasit hotarata inainte, avea sa duca misiunea la bun sfarsit, intr-un final ... nu era doar o misiune obisnuita ci si razbunarea ei. Calca incet, nesigura pe ea, cum intra tot mai mult pe Taramul Supranaturalului. Cu tot mai multe ore care treceau, ea se apropia de cuibul vampirilor. Intr-un final a ajuns in fata unui castel asemenea povestilor care le citise cu mult inainte. Detaliile, tot era scris in carti. Oamenii au luat asta ca pe o gluma. S-a uitat uimita la castel si putin speriata. Forma imensa a unei cladiri toata neagra, fara prea multe geamuri plus inconjurata de o ceata densa, care daca iti propuneai puteai sa o tai cu cutitul.
[center]
Intra ! [/center]
S-a auzit o voce cutremuratoare. Fata a facut la fel cum i s-a zis. A pasit in incinta cladirii, isi misca ochii peste tot sa observe orice detaliu care ar puteao pune in pericol. Vocea continua sa vorbeasca indicandu-i pe unde sa o ia ca sa ajunga la el. Dupa ce indicatiile au luat final a ajuns in fata unei usi dubla giganta. Era sculptata intr-un mod foarte placut , chiar artistic. A impins cu putere cele doua parti ale usii care s-a deschis incet dar zgomotos, balamalele scartaiau, ecoul le facea sa fie si mai insuportabile. Si-a plecat capul si a observat covorul rosu care era pus pe marmura alba din incapere. A auzit niste zumzete. Si-a ridicat privirea in camera si a ramas uimita. O masa lunga se intindea dealungul camerei. Avea cel putin o suta de scaune, fiecare fiind ocupat de cineva, mai exact niste vampiri. In capatul celalalt a observat o persoana incantator de frumoasa, avea parul de culoarea bronzului iar ochii ii erau sangerii. Totusi expresia lui nu putea fi numita una care sa te sperie. In dreapta si in stanga lui avea cate un alt vampir, erau masivi iar ei chiar aratau infricosator. Un fior i-a strabatut sirea spinarii, cand toti acei vampiri si-au atintit privirea spre ea.
- Apropiete, Lara ! i-a spus vampirul cu parul ca si bronzul, sau ce culoare era aceea.
A pasit incet, un chicotit s-a auzit din fundal. O spanceana i s-a ridicat in timp ce se uita imprejur. A inceput sa mearga tot mai aproape de acel 'tron' cum il numise ea. Pasea gratios fiind atenta la fiecare miscare, la fiecare gest pe care il facea. Era speriata. Isi musca buza inferioara intr-un mod agresiv iar ochii ei exprimau frica. Se intreba de ce facea toate astea, de ce ii asculta ? Era simplu ! Pentru ca stia ca o pot ucide cu doar o miscare intr-o mana. Dintr-o data s-a oprit. Pe masura ce a avansat ceva din inauntrul ei se cutremura. Privirea i se incetosa si ochii ii devenira rosii, la fel ca si atunci. Niste sunete de uimire se auzira din 'public'. Coltii acesteia au iesit cand si-a intre deschis gura, odata cu un marait salbatic. Dupa cateva minute in care s-a transformat radical, din ceea ce a fost, intr-una de al lor. Chiar si ea era uimita. Isi privea mainile albe, acum nu mai vedea doar aceea piele fina, ci toti porii, toate bacteriile, oricat de minuscule ar fi tot le vedea. Si-a indreptat privirea spre chipurile celor prezenti. Nu observase cat de gratiosi erau. Chiar daca erau niste creaturi infricosatoare, sentimentul acela de superioritate pe care ele il reprezentau, si se vedea prin fizicul lor, nu disparea. Apoi a privit spre baiatul care era inconjurat de garzi. Era atat de frumos, privirea ii era calda, nu ca a celorlalti. Zambetul ii era ucigas de seducator, iar trasaturile lui fine il faceau si mai frumos. Parul avea un aspect neglijat in timp ce cateva raze de lumina, jucause, ii faceau niste reflexii de auriu. Fata a zambit in timp ce s-a apropiat tot mai tare de el. Acum pasea si mai gratios decat de obicei. Miscarile bruste nu-si aveau locul. Ea facea parte din ei, ea era una de a lor, nu avea ce sa faca cu asta.
- Lara ! spuse tanarul si se ridicase de pe scaunul lui. Pasi gratios pana la fata, garzile lui de corp se miscau sincronizat cu el.
Baiatul a imbratisat-o pe fata, aceasta nu s-a dat inapoi. Dupa ce s-au despartit din aceea imbratisare, fata la privit uimita si curioasa.
- Nu-ti amintesti de mine ? De noi ? intreba acesta tonul fiindu-i putin cam dezamagit.
- Se pare ca nu. Dar ce ar fi sa-mi amintesti ? i-a spus fata zambind.
Acesta a afisat un zambet plin de satisfacte, si-a apropiat capul de al ei, presandu-si buzele pe ale ei. Mii de imagini defilau in mintea fetei, toate cu ea de mica si cu inca un baiat. Erau intr-o gradina plina de flori, animale si soare. Patru adulti stateau in jurul celor doi copii. Ei se jucau, radeau, se distrau. Dupa ce si-a dezlipit buzele de ale ei, o lacrima cazu pe obrazul acesteia. Vampirul a privit-o uimit. Un vampir sa planga era foarte rar sa vezi.
- Ethan ! a exclamat aceasta fericita.
- Ti-ai amintit ! spuse baiatul mai mult decat incantat, a cuprins-o incaodata intr-o imbratisare.
- Dar cum ? Cand ? a intrebat aceasta fericita.
- Toate la timpul lor. Bine ai venit acasa, draga mea ! i-a zis baiatul.
Lara a zambit. Si-a lasat ghiozdanul jos si a inceput sa cotrobaie prin el. Ura care a simtit-o tot acest timp pentru vampiri, era defapt o minciuna, se diminua pe fiecare moment care trecea. A scos din ghiozdan arma nucleara si i-o inmana lui Ethan. Acesta se uita uimit la ceea ce avea in mana.
- Al doilea Pamant trebuie exterminat pentru a ne recapata drepturile, nu ? a spus aceasta zambind.
Al doilea Pamant a fost distrus la scurt timp dupa venirea Larei la conducerea Regatului Intunecat. Niciodata nu s-a mai auzit de rasa umana, ea nici macar nu stia ce s-a intamplat cu coechipierii ei. Dar uneori e mai bine ca secretele sa ramana secrete.
~Sfarsit~
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)
![[Imagine: chestia.png]](http://i267.photobucket.com/albums/ii304/yulobo/chestia.png)
![[Imagine: ObeyMe.jpg]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/ObeyMe.jpg)