Cronicile Taron

[Stefy Sayuri Cassie]

M-am trezit,nici eu nu stiu cum era posibil acest lucru,intr-un loc total necunoscut mie.Lac,padure...Era un peisaj mirific.Dar nu stiam cum am ajuns acolo...
Oh...dar ma inselam,trebuia sa stiu ca elfii m-au dus in acel loc.Eram o tradatoare si nu mai puteam sa traiesc printre ei.Nu ca asta ar fi fost o problema prea mare pentru mine.Intr-un fel,ma saturasem de fitele si de judecata lor.DA,eram elfa,dar nu insemna ca aveam sa respect fiecare regula de-a lor.Desigur,n-aveau decat sa comenteze.
Ma multumeam ca eram libera,nu mai era nimeni in jurul meu care sa judece fiecare pas pe care il faceam.Cu alte cuvinte,eram libera,speram doar ca efii o vor lasa in pace pe Catherine.Speram ca n-o vor invinovati de faptul ca i-am tradat.A fost alegerea mea,eu trebuia sa fiu pedepsita.Si mai speram ca familia ei n-o va judeca prea aspru.
''Doamne,te implor,spune-mi ca Catherine e bine.''
Doar atat imi doream,in timp ce priveam peisajul din jurul meu.


ooc:oricine

[Pixxie.']

Cand soarele rasarise in sfarsit am iesit afara privindu'i de sus pe cativa deathetheri care se uitau uimiti la mine. Am iesit din sat, indreptandu'ma spre lacul de langa padure. Vroiam sa scap de privirile ce parca ma ardeau. Chiar daca cei mai multi ma priveau cu mandrie, nu doream sa ii privesc in ochi. Nu faceam asta deoarece mi'era rusine, ci din contra, vroiam sa le demonstrez ca nu imi pasa si ca puteam bine mersi sa ma multumesc cu simplele mele ganduri. Pana la urma era viata mea si faceam tot ce vroaim cu ea, fara ca cineva sa'mi impuna reguli sau alte generalitati cum se intamplau cu ceilalti. Nu, eu nu eram asa, si asta se putea dovedi dupa semnul si podoabele ce ma "acopereau". Cand tata m'a gasit a spus ca acele bijuterii le aveam pe mine si de asemenea si acel semn. Batranii au zis ca acele lucruri sunt semnele celor razvratiti, dar serios daca imi pasa!

[Stefy Sayuri Cassie]

In timp ce ma jucam cu apa,iar razele soarelui ma mangaiau usor,mi-am dat seama ca trebuia sa ma aflu intr-un oras al oamenilor.Nu simteam nicio urma de deathetheri sau elfi,asadar,doar oameni puteau sa se afle in acel oras.
Am luat-o din loc si am iesit din padure.Casele se aratau incet,si speram sa gasesc ceva de mancare,fiindca nu mai puteam suporta foamea.Insa cat zaream cu ochii,nu vedeam miscare.Am continuat sa cercetez orasul,vroind sa descopar in ce parte a Taron-ului ma aflam cu adevarat.Orasul trebuia sa aiba un nume.
Tot umbland,am dat de o casa ce parea a fi a unui om nu prea bogat.Sincer nici nu-mi pasa cine locuia acolo,stiu doar ca simtisem miros de mancare.Cineva gatea,ori tocmai terminase de gatit.Era un miros atat de apetisant..Insa,cand sa intru in curte,am dat cu ochii de un tanar chipes.Privea la campul ce se intindea in spatele casei lui.Am ramas cu privirea atintita asupra lui...



ooc:oricine

[Pixxie.']

~Dietrich Leonard~

Iesisem afara dorind sa scap de gura cumnatei mele. Ma oprisem in spatele casei, privind campul ce se intindea cativa metrii buni. Totul era aramiu acum, iar recoltele fusesera de mult culese. Mi'am trecut mana prin par si mi'am bagat mainile in buzunare intorcandu'ma pe calcaie. Doream sa ma plimb, pentru ca oricum nu aveam ce face acasa. M'am indreptat spre poarta dar cand am ajuns in fata casei m'am lovit de cineva. Mi'am dus mana la cap ridicandu'mi privirea spre cea de care ma lovisem. Era elf? Wow, asta era ceva nou.

[Stefy Sayuri Cassie]

M-a privit cu uimire si cu prietenie in acelasi timp.I-am zambit,si mi-am inclinat usor capul.Vroiam sa-i arat ca nu-i eram vrajmasa,ci vroiam doar sa gasesc un loc unde sa stau.Avand in vedere ca in orasul meu natal nu ma mai puteam intoarce decat cu riscul de a fi ucisa,iar lui Catherine nu-i puteam cere ajutorul,stiind ca desi mi-e prietena,nu va risca o cearta cu familia ei,pentru a ma adaposti pe mine.
-Buna...
Am spus eu timid,in timp ce el se uita in continuare la mine.
-Frumoasa zi,nu?Eu sunt Sayuri Hea...Care e numele tau?
Probabil ma credea nebuna,eu,elf,stand in fata casei lui,vorbind cu el...Dar nu-mi pasa,trebuia sa-mi incerc norocul.Daca nu,probabil aveam sa traiesc in padure toata viata.Iar aceasta era ultima mea optiune.

ooc:oricine

[Pixxie.']

Mi'am dus mana la ceafa, scarpinandu'ma usor. Am ranjit putin prosteste, as putea spune si am deschis gura pentru a spune ceva.

-Numele meu? A, da, ma numesc Dietrich Leonard, spun eu zambind dulce. Am privit'o din cap in picioare. Era frumoasa. Ce face un elf in satul oamenilor? intreb eu mirat si curios in acelasi timp. De obicei doar deathetheri veneau aici si asta numai pentru a ne lua recoltele. Mi'am bagat din nou mainile in buzunar, fara sa imi iau ochii de la ea.

[Stefy Sayuri Cassie]

Am chicotit.Mda,sunt sigura ca era foarte surprins de prezenta mea acolo.Se purta prosteste-ma rog,eram obisnuita ca un om sa reactioneze astfel la vederea unui elf.Puteam citi curiozitatea pe chipul lui,dar in acelasi timp il vedeam cam timid...Sau poate era doar o iluzie.Dar era foarte dragut.
-Caut un loc unde sa stau.Ma intrebam,daca nu stii tu unul.
Stiam ca probabil ma va intreba,de ce nu stau cu elfii,si preferam sa evit intrebarile.Asa ca i-am spus din start-cu lacrimi in ochi,amintindu-mi.
-Am fost alungata de ai mei...
Nu vroiam sa-l privesc in ochi,nu mai vroiam sa sufere nimeni din cauza mea.Probabil Catherine se intreba ce mai fac,unde sunt,eram sigura ca aflase deja totul.Nu vroiam ca si Leonard-ce nume frumos!-sa afle povestea,si sa ii para rau pentru mine.Pentru a-mi alunga gandurile sumbre si lacrimile din ochi,i-am zambit lui Leonard,intrebandu-ma in acelasi timp,oare ce mai facea Catherine.

ooc:oricine

[Pixxie.']

I'am vazut vazut lacrimile din ochi si am intins mana stergandu'i'le. Am zambit cald si dulce apropiindu'ma putin mai mult de ea. Fusese alungata de catre ai ei. Of, of, de asta eram eu fericit ca sunt om.

-Ce'ai zice sa stai cu mine, spun eu zambind. De obicei nu stateam aici, ci aveam o mica casuta langa padure, dar din cand in cand imi vizitam fratele si ramaneam pe la el. Si daca nu sunt indiscret, pot intreba ce s'a intamplat? intreb eu trecandu'mi o mana in parul ei.

[Stefy Sayuri Cassie]

Mangaierea lui m-a calmat.Lacrimile mi-au secat si ma simteam mai bine,si totusi,in acelasi timp eram usor nelinistita.Oare ma va alunga de indata ce va afla ca m-am imprietenit cu o deathether?Sau ma va privi in continuare la fel?
-Pai...
L-am privit cu frica,urmarindu-i fiecare reactie,pe masura ce povestea mea inainta.
-Cautam sa ma razbun pentru ceea ce au facut deathetherii...Mi-au ucis parintii,era si normal sa vreau sa ma razbun.
Leonard se incrunta usor.Pesemne se gandea la tristetea mea-si uram asta,caci nu vroiam sa sufere pentru mine.
-Insa m-am imprietenit cu Poison Catherine...E o deathether.
Inainte sa apuce sa spuna ceva,am sarit in apararea ei.
-Dar e atat de diferita de ceilalti!E cea mai buna fiinta pe care o cunosc,si ai mei m-au alungat pentru asta!M-au alungat pentru o prietenie inocenta...
Atunci nu m-am mai putut stapani iar durerea de mult ascunsa in sufletul meu iesi la iveala prin siroiul de lacrimi ce se scurgea pe chipul meu.Oare ce va crede Leonard despre mine?


ooc:cn vrea

[Pixxie.']

Am incruntat cand am auzit'o. Parintii mei fusesera usici tot de deathetheri, dar stiam ca unii din rasa lor nu sunt ca ceilalti. Cand am auzit numele fetei am zambit. Mama ei fusese jumatate om jumatate deathether, iar tata o cunoscuse. Am indraznit sa o imbratisez, mangaind'o usor pe cap pentru a o calma.

-Gata, linisteste'te, spun eu calm si bland. Nu se va intampla nimic rau cu Katherine, stie sa isi poarte de grija! o asigur eu increzator pe propiile cuvinte.