Cosmarul de-abia a inceput [+18] [yaoi]

[Yaku-chin]

Capitolul 2


Cerul se intuneca incet incet, iar atmosfera devenea din ce in ce mai incordata. Damien continua sa se inchine in fata acelor slugi pe care Angel cel putin le detesta din toata fiinta sa. In cateva fractiuni de secunde se aflau fata in fata cu acele fiinte jalnice. Damien se uita fugitiv la Angel ce nu avea niciun stres, iar pe chip i se putea citii scarba fata de acele nimicuri, isi indrepta atentia catre cele cinci persoane . Una dintre ele isi dadu gluga de pe cap lasandu-si chipul in bataia luminii rosiatice ce persista in Daimond.
-Tinere print.....
Spuse femeia ce isi dadu gluga jos . Parul scurt , rosiatic, chipul alb cu ochii alungiti incadrati de gene mici si dese, cu buze rosii, subtiri si mici, cu nasul putin ascutit si drept i se adresa lui Angel cu un glas ce trada politetea fortata si repulsia. Angel zambi.
-Oh..Damien , spune Angel plictisit si dezinteresat, nu inteleg de ce trebuiau sa fie numai niste sclavi ce au aparut. Eu ma intorc la palat.
Intorcandu-se cu spatele spre cele sase siluete ce il priveau nedumerite , Angel se pregatea sa fuga spre casa. Insa in fata lui aparu femeia ce i se adresa, Angel nervos cu o simpla miscare din mana surpa pamantul , dar femeia se feri.
-Angel..
Spuse Damien nedumerit si socat. Nu putea face asa ceva, in primul rand erau trimisii Batranului Suprem, o astfel de primire era o sentinta la moarte, si nu conta nici macar cine era Angel, ca sa scape basma curata. Damien vruse sa intervina, dar o mana il prinse de umar, potolindu-l. Damien il observa pe baiatul ce zambea la el si analiza joaca lui Angel, era amuzat de acea situatie.
-Pentru o astfel de situatie te comporti infantil, omule.
Spuse femeia ferindu-se de atacurile baiatului. Angel inceta acele atacuri ce le facuse numai din cauza plictiselii.
-Vrei, sa ma " joc" de adevaratelea? Intreba Angel cu un zambet malefic pe buze.
Fiind jumatate om , una din cele mai slabe fiinte fizice, ce puteau muri doar din cauza unei mici lovituri, dar omul era una din fiintele cu psihicul mult mai periculos decat orice fiinta . Si fiind jumatate demon nu ii trebuia mai putin de cateva minute sa omoare tot intreg Daimondul, ce mai contau cateva persoane?
-Nu. Bineinteles ca nu Printe. Dar comportamentul dumneavoastra nu o sa va ajute prea mult. AM adus la fel ca in fiecare dintre cele 17 dimensiuni, anuntul de pornire a vanatorii. Batranul Suprem are mari asteptari de la tine. Insa, trebuie sa imi spui ce vrei sa faci?
Doar pentru atat? Se intreba Angel mirat. Batranul Suprem era conducatorul tuturor dimensiunilor, el le crease, el le distruse, el putea face orice. Dar lui Angel nu ii pasa. Vanatoarea era doar o distractie a acelui bosorog, sa vada cine pe cine omoara. Angel stia bine ca bosorogul asteapta ca el sa fie omorat, dar asta nu se va intampla. Varcolacii, vampiri, ingeri, intr-un cuvant monstrii. Serpii, lupii, tigrii, acele animale contopite cu alta fiinta, toate erau amestecate in dimenisunea oamenilor. Nimeni nu stia, dar asta nu era o problema. Angel, nu avea sa participe de data aceasta la nicio competite, era o stupizenie. Din parta sa, se puteau omora pana nu mai ramanea unu singur. Dar era sigur ca Batranul Suprem ii pregatise o surpriza-surpriza.
-Dupa cum stii Angel, din cele patru rase princiipale, trebuie ales juriul. Din celelalte trebuie alesi arbitrii si ceilalti functionari.
-Faceti ce vreti, numai nu ma amestecati. Nu am timp de asa ceva.
Angel pleca de acolo repede. Ce tampenie, numai tampenii.
Damien continua sa vorbeasca cu cei cinci trimisii despre acea mica vanatoare. Avea planuri mari cu privire la acea competitie, nu conta daca castigul implica tradarea propiei rase, nici macar capul lui Angel nu conta, daca el avea sa fie castigator. Nimeni nu se astepta ca acea vanatoare sa inceapa asa de o data, asemeni unuii cosmar ce se afla la inceput.
***
In cateva secunde Angel se afla deja in palat, vorbind cu propia sa mama.
-Sti bine ce vrea, tatal tau nu? Nu am sa ma infrunt cu ingerii si cu nicio rasa. Nu imi pasa.
-Dar dragul meu, intelege ca..
-Nu imi pasa. Nu eu am ales sa fiu demon, ok? Am plecat!
Teleportarea era ceva usor si folositor pentru tanarul semi demon . Si cand credea ca chiar avea sa fie o lupta , ceva interesant, erau doar niste sluji cu un anunt idiot.
Dar, daca erau simple slugi nu trebuiau sa aiba permisiune, de ce se afisau asemeni unor necunoscutii?
Ajuns in dimensiunea oamenilor, exact in propiia sa casa. Angel se aseza pe pat, gandindu-se la toate tampeniile posibile. Oricum , daca ar fi doar un simplu om, s-ar plictisii, dar semi demon, era prea obositor si prea ciudat pentru el.
Gandindu-se la " competitia " aceea isi amintii si de celelalte "competitii" din trecut. La varsta de cincispe' ani prinsese un inger , il omorase doar privindu-l , nu castigase nimic fiindca ar fi trebuit sa il aduca viu, insa atunci s-a aflat puterea devastatoare a sa . Apoi prinsese un demon-tigru, cand isi amintea de frumusetea de femeie care ajunsese in mainile jegosului ala, ah, ii venea sa se sinucida, insa nu facuse nimic. Isi alunga acele ganduri din cap, analizandu-si camera. De mult timp nu mai trecuse pe acolo, avea cam trei luni de cand era plecat in dimensiunea demonilor.
Ferestrele mari deschise lasau aerul curat de afara sa intre in camera, culoare peretilor era de un albastru pal, draperia era tot de un albastru la fel, parchetul din bambus pe jos, patul mare de langa ferestre, cu sifonerul pe peretele stang, biroul cu laptop-ul pe peretele drept. Usa masiva din lemn de culoare inchisa, care era incuiata.
Vruse sa aprinda lumina, insa se razgandi in ultimul moment. Isi lua laptopul punadu-se in pat.
-Pana la urma sunt un om, aproximativ, in secolul douazeci si doi, nu? Mi se permite sa ma comport ca atare.
Incarcase un film pentru a se uita. Oricum afara nu avea ce face, plus ca prietenii sai umani erau plecati in diferite locuri fiind vacanta, scoala umana era intrerupta. Inca nu isi amintea cand cunoscuse acele dimensiunii, oricum avea senzatia ca le stia de cand se nascuse, si asa si era. Niciodata nu fusese speriat de acele creaturi.Cconsidera ca fiecare avea dreptul sa traiasca, si totusi el luase atat de multe vietii incat daca ar fi crezut, la fel ca toti oamenii, ca avea sa fie pedepsit pentru propiile sale pacate atunci cred ca s-ar fi speriat, insa zambea doar trist amintindu-se de propiile sale fapte. Distruse vietii multe, le stersese, practic.
-Hei, gata, nu e momentul sa devi sentimental.
Spuse incepand sa rada incet.
Sprijinindu-se cu spatele de ferestrele deschise vazuse umbra ce se lasase peste pat si simtea rasuflarea rece a cuiva in spate, se intoarse rapid. Vazand cum acea persoana s-ar fi pregatit sa il muste.
-Tu esti prost, vampirule?
Intreba el uitandu-se la creatura ce isi scosese coltii.
-Nu, nu esti prost, ci foarte prost.
Vampirul se uita la el dezorientat. Cum un om? Pai un om, ce putea sa fie omorat intr-o fractiune de secunda, ii zicea lui una ca asta? Plus ca daca observa ca e vampir de ce nu tipa, sau se speria, si vorbea asa nonsalant si plictisit? Vampirul incepu sa voarbeasca o ruseasca idioata pe care Angel nu o intelegea deloc. Ei bine, pana si creaturile aveau propia lor limba.
-Uite care e faza, vrei sa mori?
Vampirul se parea ca inteleagea ce zicea Angel,deoarece incepuse sa rada zgomotos si sa se zdruncine din toate incheieturile. Deja prea plictisit dintr-un simplu salt Angel ajunsese la acelasi nivel cu vampirul si il impinse cu putere afara, acesta cazand de pe pervaz. Prabusitura de jos facuse o gaura in asfalt. Angel scoase capul pe fereasca si ii spuse:
-Sper ca nu te-a durut!
Si se intoarse in casa. Insa vampirul din nou aparu in fata lui si ii vorbise acum in limba lui Angel, si anume greaca:
-Uite, nu stiu daca esti om, sau nu, insa tu vei fi mort.
Fiind la aceelasi nivel de inaltime, Angel ii dadu o palma pe obrazul drept ce ii suci gatul vampirului. Speriat de forta inumana a lui Angel, vampirul vruse sa fuga, insa Angel nu il lasase asa usor. Ii mai trase un picior in spate, iar vampirul se intoarse incercand sa il raneasca cu ghiarele de la mainii, insa demonul se ferise , dar nu indeajuns, deoarece tricoul sau fusese rupt. Angel il dadu jos, ramanand la bustul gol, avea si o mica zgarietura ce ii sangera. Iar asta il cam enerva.
Vampirul fugi din camera, sarind de pe acoperisul unei case pe alta. Insa Angel avea de gand sa il distruga asa ca se lua de pe urma lui. Vampirul se misca repede , dar era destul de ranit si obosit, Angel stia ca loviturile lui fusese putin cam dure ceea ce ducea in dezavantajul adversarului. Vampirul o lua catre Delphi , si Angel chiar constata ca acel vampir nu numai ca era foarte prost, ci extra prost. Crezand ca scapase de Angel, vampirul se grabi spre un anumit loc. Ajuns acolo, Angel putea vedea mai multe creaturi, iar cand semi-demonul se apropie acestea devenise agitate. Se parea ca Angel uitase faptul ca vampiri aveau un simt al mirosului foarte dezvoltat, iar micuta lui rana inca sangera.
-Se pare ca avem musafiri , spuse un vampir ce se afla cam in mijlocul celorlalti.
Erau cam in jur de doisprezece, Angel ii privi fugitiv pe toti . Insa el nu avea nicio problema cu ei, ci cu amicul lor ce ii lasase acea mica urma. Purta doar o pereche de blugi , bustul gol, picioarele goale, si asa se arata in fata vampirilor. Acestia se strambara la vederea omului.
Angel il observase pe cel ce il ranise, era aproape de cel ce anuntase sosirea lui. Nefiind atent pentru un moment, un alt vampir, se afla acum langa el, mai exact in genunchi lingandu-i rana. Angel se cutremura la senzatia aceea, nu numai din cauza socului dar si a scarbei.
Se daduse cu un pas in spate, impingandu-l destul de puternic pe vampir ceea ce il deranjase pe noul sau amic.
-Hei, nu esti prea cumsecade. Nu?
Intreba unul dintre vampirii.
-Aha. Stiti, haide-ti sa terminam mai repede cu chestia asta ca ma plictisesc repede, da-ti-mi-l pe amicul vostru, x-ulescu, care se ascunde in spatele lui y-ulescu. Ok?
Rasetele incepuse sa se auda .
-Iti bati joc de noi? Intreba unul dintre coltisori.
-Nu?
Intreba Angel plictisit.
-Dar incerc.
Unul din vampirii se indreptat incet spre un copac din apropiere si cand ajunsese acolo se aseza comod, nebagand in seama acel mic spectacol.Il urmara alti cinci vampiri, ramand doar putin " protestanti".
Angel se repezi asupra vampirului ce il proteja pe cel ce il ranise si il izbii de un copac, provocand caderea arborelui.
-Vreti sa ne jucam? Eu nu am chef acum.
Si incepu sa il tranteasca pe vampirul ce il ranise de toti copacii . Intervenisera si alti vampiri insa si acestia aveau sfarsituri tragice. Nu omorase pe niciunul dar nu stia cat timp mai avea sa se controleze, deoarece verdele irisilor se transforma incet in negru. Unul din vampirii ce doar asistase la spectacol se ridica incet si se indrepta spre Angel.
-Ai de gand sa te bagi? Il intreba Angel cu un glas jucaus. As fi nespus de incantat.
Tanarul brunet il privii pe blond cu interes si buzele ii se arcuise intr-un zambet malefic.
-Am de gand sa ma bag....fi linisitit. Am sa ma bag cu toata forta...
Angel se uita ciudat la el, ce voiai sa spuna. La lupta observa ca nu se referea, atunci? Nu conta . Se indrepta incet spre acel brunet, cand de la spate fusese atacat. Umarul stang ii sangera si rana era adanca, isi duse instinctiv mana spre umar si se stramba din cauza dureri, vampirul brunet observa si se apropie incet de el.
-Vrei sa te ajut? Intreba atingandu-i incet umarul insangerat. Ducand apoi mana de sange aproape de gura.
-Hm! Spuse Angel si incepu sa rada. Prosti, tare prosti.
Se intoarse repede catre vampirul ce ii facuse acea rana si cu o viteza incredibila mana demonului trecu prin corpul vampirului iesind pe partea cealalta. Isi retrase mana plina de sangele vampirului ce se dovedise a fi semi vampir. Si linse sangele. Nu avea un gust rau, dar nici bun. Mai degraba nu avea gust.
Vampirii il priveau ciudat.O parte dintre ei cu frica, acei vampiri ce luptase contra lui si isi daduse seama ca tanarul doar se jucase cu ei, iar o parte, cei ce asistase, interesati.
Angel se scutura de sange, ca si cum ar fi fost apa, si voia sa se usuce si dadea din maini, cazand pe pamant picaturi de sange.
Pregatindu-se sa plece, pasi incet spre drumul care voia sa il faca. Insa vampirul cu care discutase in prinse de mana plina de sange si il intoarse cu fata spre el.
Erau destul de apropiati. Insa Angel se indeparta.
-Vrei sa mori? Vei avea sansa....candva.
Si Angel se facu nevazut.
Vampiri facura schimb de privirii , iar brunetul zambi .
Angel stia acum ca voia sa castige acea competitie. Si stia si ce va duce. Insa, sper ca micul lui joc, sa nu ii scape din maini.
Dar oare, nu se gasise un jucator mai bun ca el?