Copii ÅŸi telefoanele

[Flash]

Ei bine, nu demult am văzut pe la mine în timp ce mergeam spre campusul şcolii [ la mine e un fel de campus 2 licee plus o şcoală generală şi 2 terenuri eniuei ] mergeam spre el şi dau de un copilaş clasa a doua sau a treia habar nu am a câta clasă era O.o dar cert e că nu trecea de clasa a patra cu un telefon dăla calumea cu cameră şi toate cele şi din el răsuna muzică. Nu era manea, dar era o spălătură de melodie daia ieftină. Parcă avea şi căşti habar nu am ce era în punguţa pe care o ducea în cealaltă mână şi răsuna muzica şi alte copiliţe stăteau pe lângă copil alături de el şi plecau acasă. Nu părea a manelar, ţigan whatever. Voi ce părere aveţi despre copii ăştia cu telefoanele şi cu muzica dată la maxim în el încă de acum ? Sincer mie nu mi se pare normal ca la vârsta aia să ai telefon în halul ăla să - ţi sune pe stradă şi să te remarce lumea.

[Kashim]

Castile e grele.

Pana prin clasa a... 5-a cu indulgneta nu stiu la ce iti trebuie telefon.
Dupa aia trebuie sa-l ai, ca fara el e cam greu.

[Me�al.]

Pfff... În zilele noastre, contează prea mult ce telefon ai. Parcă ar fi o competiție gen : „cine are cel mai mișto telefon?” . Toți își etalează pe culoarele școlii telefoanele și merg cu muzica dată la maxim doar pentru a atrage atenția și pentru a te uita la ce telefon are. Până și copiii din clasele I - IV au ajuns să fie obsedați de simplul fapt de a avea un telefon scump. Părinții ce au bani și nu stau prea des cu copiii lor, le oferă banii lor în schimb.
Acum câteva zile, când eram în skate park, a venit un puști de vreo nouă ani, cred, și se dă puțin pe rampe. Apoi vine la grupul nostru ( stăteam pe o bancă și pe skate - uri pe lângă ea ) și se bagă-n discuție. Imediat dupaia îl sună cineva. Vorbește ce vorbește și dupaia închide și zice mândru : „Uitați ce telefon mișto am!” . Nu pot să mint, era un I - phone 4G , care e mișto , dar m-a surprins ce a zis. Cât de superficial să fii ? Dupaia a dat drumul la muzică tare. Nu era o melodie ieftină or something. Era Enter Sandman de la Metallica ( : x ) deci nu manele ori orice altceva. Ăsta era unul din copii în care se pompează bani cu nemiluita și își pierd cu totul normalitatea ( se crede cel mai bun, cul ) .

[She]

Primul telefon l-am avut in clasa a 4a si asta doar pentru ca am plecat in tabara si trebuia sa mai vorbesc cu ai mei cat de cat in timpul ala. Acum unii au telefon din clasa I sau chiar mai devreme. Am o prietena care are un frate care intra in toamna la scoala si a schimbat nu stiu cate telefoane. Sau cand ii vad pe unii ca isi iau un telefon de nu stiu cate milioane pe care dup`aia il schimba peste 3 luni raman like o.O. Adica iti iei telefon ca sa vorbesti la el, nu ca sa te dai mare cu el. Bine, ca mai asculti si muzica [desi ma cam enerveaza cand e dat tare / fara casti] sau ca mai faci niste poze e altceva. Dar acum telefoanele au devenit niste accesorii si e destul de aiurea. Cel putin reclamele alea gen 'gaseste telefonul care te defineste, care se potriveste cu personalitatea ta taca - taca ...' mi se par ridicole.
Dar in fine, revenind. Nu inteleg la ce foloseste un telefon la 7 ani. Si acum copilul ca copilul, dar nici pe parinti nu-i inteleg.

[βεκi]

Copiii din ziua de azi =]] Aici este vina parintilor, copiii nu ar avea o astfel de judecata, daca nu ar fi la mijloc parintii. De vina este traiul in care traiesti si cine te invata sa mergi pe un anume drum. Nici acum nu inteleg care e treaba cu telefoanele. Telefoanele nu te reprezinta, din punctul meu de vedere, este o modalitate de a ne da mari, de a ne crede superficiali, incercand sa aratam cat de scump este telefonul pe care il detinem sau cat de bun e. Eu nu ii inteleg pe acei copii care isi schimba telefonul odata la cateva luni, cu pretextul "Asta e mai bun." Ce conteaza? Omul nu este multumit niciodata, el crede ca mereu este loc de mai bine. Cunosc multi pusti sub zece ani care deja umbla cu i-phone-urile dupa ei. Mi se pare prea mult pentru un copil. Deasemenea sa nu uitam ca nu nu poate fi atat de grijuliu cu el, ca il poate pierde. Acum cateva zile a fost ziua unei fete, ea avand pana acum un lg nu stiu de care foarte performant. Iar de ziua ei, drept cadou, tatal ei i-a oferit...ghiciti O_O Acelasi telefon, dar pe o alta culoare O_O Wtf O_O Eu am avut primul meu telefon prin clasa a patra, un samsung amarat de la mama. Il tineam doar pentru a fi contactata de parinti, atunci cand era nevoie, nimic mai mult. Mie una imi placea foarte mult, deoarece avea un joc misto cu o veverita roz=]] Dar copiii din ziua de azi nu isi iau telefoane doar pentru atat. Unii cand se enerveaza il mai dau putin de pamant, ca deh...au parintii bani de altu'. Pur si simplu ma enerveaza copiii care fac acest lucru, mai ales cand telefonul este unu bun si scump. Unul de clasa a5a isi luase telefon de 20 de milioane si il arunca prin scoala ca nu mergea bine bateria. Wtf o_o ce l-as fi batut in locul parintilor lui.

[Ladd Russo]

Sunt foarte multe lucruri pe care le detinem(drugs?) fara sa avem neaparata nevoie de ele (sa vada astia ca ai), telefonul e inca unul din ele in cazul de fata. Nu vad ce e atat de rau, nu-mi mananca mancarea indiferent cati ani are posesorul lui. Daca are parintii bani, sa-i cumpere, sa fie.

Sincer mie nu mi se pare normal ca la vârsta aia să ai telefon în halul ăla să - ţi sune pe stradă şi să te remarce lumea.

Di ce? Prin ce ai vrea sa se faca remarcati, prin bun simt, inteligenta si alte d`astea, they`re just stupid kids.

[Teh]

" Copii din ziua de azi..." Cum zicem noi asta, aşa ziceau şi alţii care erau de vârsta noastră pe vremea " noastră". Adică, lucrurile se schimbă, treptat, treptat. Noi deja îmbătrânim, devenim altă generaţie. Vă amintiţi când eram mai mici şi ziceam " noi o să îi înţelegem pe ăştia mici, nu cum fac ăştia mari cu noi"? hai că toţi am gândit asta.
Şi acum, ce facem? Ne întrebăm " cum e posibil?" şi ne tot zicem " copii din ziua de azi..." Its wrong. Vremurile se schimbă. Acum putem zice clar şi răspicat, s-a născut în faţa calculatorului/televizorului, cu telefonul în braţe, căştile în mână, Ipod-ul pe birou * laughs * şi aşa mai departe. Nu e doar chestie de telefoane, e generală.
Vreau să spun că mergeam acum câteva luni spre şcoală şi erau nişte copii se duceau şi el şcoală ( gen clasa 3a, dacă nu mă înşel ) şi vb. despre telefoane, fiecare cu telefonu' lui în mână şi unu tot povestea " ah, că îmi iau alt telefon, d'ăla cu nu ştiu ce şi nu ştiu ce şi nu ştiu ce " ( sincer, mă cam depăşea ) şi mi s-a părut amuzant. Pe atunci ziceam şi eu " copii din ziua de azi"... Şi eram puţin cam revoltată. Dar treptat am înţeles. Vremurile se schimbă. Generaţiile sunt altele. Dacă stăm să ne gândim, acelaşi lucru îl zic şi părinţii noştrii. Cel mai des cu treaba, cel puţin la mine. replica lor favorită " pe vremea mea... " şi eu " haide, las-o aşa, se mai schimbă timpurile".Bun, poate că ni se pare exagerat. Poate chiar e. Dar aşa merge viaţa mai departe. Ar trebui să vă/ne obişnuim deja cu asta. Îmbătrânim, alte generaţii îşi fac apariţia. Lor li se pare normal ce şi cum fac ei şi anormal ce tărim noi şi viceversa. Ar trebui să învăţăm să acceptăm asta.
Nu e mare nevoie de telefoane. Lol. Nu e ! Dar e. Nu e dar e? Cum vine asta? Ei bine, ăla are telefon, eu de ce nu am? Mă duc la şcoală şi mă pierd, de ce nu ai venit după mine? ia să îmi iei telefon să te sun! " De ce nu ai mâncat" , " nu am avut ce şi nici bani, ia să îmi iei telefon să te sun data viitoare să îmi zici unde sunt banii...". " De ce ai stat azi pe afară?", " mi-am uitat cheia", " de ce nu mi-ai zis?" " păi cum să îţi zic, îmi lua cinci ani să ajung la tine la serviciu! dacă nu am telefon"... şi tot aşa. Apoi, mai ales dacă eşti din Bucureşti, tre' să ai de la 3 ani telefon, cel puţin aşa cred. * laughs* Dar s-o lăsăm aşa. Vremurile se schimbă. Aşa-i că deja nu mai înţelegem ce se întâmplă? I'm only 17 and I feel so ooold * laughs* .

[tzahranul]

Eu primul telefon mobil al meu, al meu l-am avut intr-a 7-a pe la sfarsit! Dupa mine telefonul mobil devine o necesitate dupa ce il cumperi, altfel si telefonul fix isi face treaba!

[Debb.']

Eu am avut primul telefon prin a3a .. cam asa :]] .. Il tineam doar pentru a ma contacta mama plus ca avea un joc asa misto de ma chinuiam in fiecare pauza cu el sa trec nivelele .. Dupa aceea l`am schimbat prin a4a si dupa aia in a5a am luat altu` :]] .. Ce pot sa zic .. acum as muri fara telefon ..trebuie sa`l am cu mine peste tot :]] .. imi place sa`l butonez intr`una si sa comunic cu prietenele mele ..
Am vazut multi copilasi dinastia de vreo 6-7 ani cu telefoane dinalea de nici Shakira nu are asa ceva .. De multe ori trec pe strada pe langa ei si ii vad cu castile in urechi, iar muzica rasuna de se aude la cinci metri distanta .. la mine in scoala e concurs cu telefoanele .. cine are cel mai bengos telefon .. ceva in genu` asta .. da` ce pot zice .. in scoala mea is numai fitosi care nu stiu decat sa se laude .. unii isi schimba telefoanele de vreo doua ori pe luna .. pot zice asta si despre colega mea .. are un telefon exact ca al meu doar ca difera culoarea .. mi`e si mila de el .. cand am fost la ziua ei, telefonu` ala cobora singurs scarile din casa aia .. ii dadea drum de la doi si saracu` aluneca in jos pana la parter :]] .. ce sa mai zic ca si`a spart si displeiu` [ sau cum s`o scrie ] .. isi schimba telefoanele la luna ..

[Miss Serenity]

Sunt prea multe lucruri de spus pe tema asta...ii pot intelege intr-un fel pe cei care au nevoie de telefon de la o varsta mai frageda sa spun asa...dar care chiar au nevoie...adica nu se intalnesc prea des cu parintii, fac naveta si alte cele si au nevoie de telefon pentru a lua legatura...dar nu doar asa de design...
Ma uit ca am doua verisoare...una de 8 ani si alta de 5 ani si ele amandoua mititelele au telefon...adica nu e cine stie ce telefon performant dar ideea in sine...si i-am intrebat pe unchii mei la ce il folosesc si mi-au spus: "eh, sa aibe si ele...ce ele nu sunt copii...sa aibe ca toata lumea". Am ramas masca.
Tin minte ca primul telefon l-am primit pe clasa a VII-a, si nu era cine stie ce...adica era telefonul uzat al mamei mele (il avea de cativa ani) fara camera, fara nimic...si parintii mi-au spus ca nu am nevoie de altceva in acel moment. Si aveau dreptate. Acuma nu zic ca nu vedeam alte mai "cool" in jurul meu dar ce era sa le dau in cap pentru un amarat de telefon? Si pot sa spun ca parintii mi-au promis ca o sa imi cumpere ce telefon vreau cand o sa am nevoie de unul...adica la 18 ani...si chiar asa a si fost (nu au pus pretentii la pret si au regretat ei putin dar cum stiau ca nu o sa il schimb peste un an au fost de acord). Si in fiecare zi apar telefoane performante dar ce ar insemna sa imi schimb telefonul de fiecare data cum apare altul mai bun (fratele meu face prostia asta...si bineinteles da telefon nou pe mana a doua...nu o sa inteleg niciodata...dar el spune...este mai performant).
Oricum vorbeam cu o colega intr-o zi si imi povestea (ea are un telefon destul de scump sa spun asa) cum a coborat in parc intr-o zi si s-a asezat langa ea o fetita (clasa a III-a dupa cum arata) care avea un telefon identic cu al ei. S-a gandit si ea cat s-a rugat de taicaso sa ii demonstreze ca merita un telefon mai performant ca are la ce sa il utilizeze, si nu i-a venit sa creada cand a vazut o fetita cu acelasi model...care nu stiu daca stia prea bine sa se descurce cu el.
Si sunt multe cazuri de genul...superficialitatea este pe picior mare in ziua de azi...si este vina parintilor ca nu mai stiu sa puna o limita.
Nu conteaza ca sunt saraci sau bogati...fiecare vor sa iasa in evidenta...toti copiii care nu stiu nici macar sa scrie au acum telefoane...ca nah...asa e la moda...si te mai intrebi dece sunt copiii razgaiati, pretentiosi si lipsiti de respect fata de adulti sau de proprii parinti. Plus ca un copil care primeste de mic lucruri la care in mod normal nu ar fi avut acces decat peste multi ani, nu va invata niciodata sa aprecieze adevarata valoare a lucrurilor si a banului...va trai cu impresia ca asa este normal...si ca viata este usoara si totul i se cuvine indiferent de consecinte.