Cocktail de vise

[Nya.]

După o muncă îndelungată, idei uitate, reamintite și tot așa, eu și Didd ne`am decis să facem un fic împreună. (: Are o idee, speram noi, originală și speram să vă placă. Așteptam comentarii. Știu că prologul este cam scurt, dar ne revanșăm cu capitolele urmatoare. Vom scrie din două puncte de vedere diferite, evident. Enjoy. (:

Cocktail de vise


Prolog

Gândindu-mă mai bine, poate niciodată nu am fost cu adevarat rivale. Ceea ce la sfârșit ne-a unit au fost chiar aceste diferențe dintre noi. Alb – negru. Zi – noapte. Opusurile se atrag, nu ? Dar prietenia puternică ce a aparut între noi a fost placută. Și nouă… Diferită, dar totuși specială. Era ceva la care nu mă așteptasem niciodată. După ce am ajuns să o cunosc mai bine, am ajuns să-mi dau seama că nu eram așa diferite. Am fost împotriva intrarii ei în trupă. Dar ce puteam face altceva ? Era singura noastră alegere. Știam că lui Seth – fratele meu – îi convenea acest lucru mai mult decât o arata. O iubea. Mult. Îngrozitor de mult. Și da, eram geloasă pe apropierea dintre ea și fratele meu. AL MEU. Așa ar fi trebuit să fie. Dar cum aș fi putut să fiu suparată pe ea ? Cum aș fi putut ? Era dulce, într-un fel ciudat. Desigur, la suprafață o uram. Dar nu era așa. O invidiam pentru faptul că fratele meu îi acorda atâta atenție. Uitasem ultima dată când Seth îmi spusese că nu ar rezista fară mine. Nu cred că mi-o spusese vreodată. Aveam impresia că sunt doar cârpa pe care trebuia să o mai folosească la șters praful, din când în când. Și dacă tot suntem la capitolul familie, aveam impresia că parinții mei o adorau pe Natalie mult prea mult. Sperau să devină nora lor ? Inițial, aș fi spus că nu aș lasa așa ceva să se întâmple. Dar acum, parcă ideea nu mai parea chiar așa îngrozitoare. Distanțarea dintre mine și familie încă nu îmi dadea pace. Îmi lua locul peste tot.

Totuși fratele ei… Oh, fratele ei trebuia să fie al meu. Macar el. Perfecțiunea lui era aproape dureroasă. Dar nici el nu mă iubea ca pe ea. Desigur, era o iubire diferită, dar chiar și așa… Sentimentele mele pentru el erau puternice, îngrozitor de puternice. Îl iubeam. Suna așa simplu. Ce simțeam eu pentru el era mult mai mult decât o simplă iubire. Deși știam că și el mă iubește, nu puteam să nu mă gândesc la felul în care își iubea sora. Era evident cât ținea la ea, o proteja așa mult. Plângeam… dar nu o mai puteam alunga de lângă mine. Asta l-ar fi ranit pe el și pe mine, de-o potrivă. Să știu că pielea mea nu ar mai fi tremurat la atingerile lui, iar inima mea nu ar mai fi luat-o la goană când mi-ar fi strigat numele, era ceva la care nu îndrazneam să mă gândesc. Dar asta s-ar fi întâmplat dacă i-aș fi luat sora de lângă el. Îl iubeam așa mult pe Eric. Era dulce, atent și perfect pentru Hailey Carter – pentru mine. Totuși, câte șanse am avea ? Eu ne-aș da multe șanse. Dar el parea încă indecis, iar asta mă afecta mult. Nu i-aș fi spus. Singura care a știut vreodată de cât de mult mă macinau sentimentele pentru el, era Natalie. Nici macar nu îi spusesem, își daduse seama din privirile pe care i le aruncam lui. Cât de ciudat a fost faptul că deși ieșisem cu mulți baieți, niciunul nu mă facuse să mă simt atât de iubită, ca Eric. Ultimul meu prieten cred că realizase și el asta, încât s-a dat la o parte. Da, fratele ei era singurul care îmi putea face inima să bată cu o sută de kilometri la oră. El era tipul adorabil care mă facea să cred că sunt perfectă. Era singurul pe care l-aș fi vrut vreodată.

Problemele ei m-au înnebunit la început. Seth era prea preocupat de ea. Era așa enervantă, vai, ea, Miss Îndurerată. Nu era vina mea că ea avea probleme psihice. Sau orice ar fi avut… Încă mă enerva, asta scotea sentimentele rele din mine. Încercam să le înabușesc, dar nu puteam suporta să fiu dată la o parte oriunde aparea ea. Existam și eu, să știți. Câteodată mă simțeam aiurea după ce o înjuram sau cine știe ce mai gândeam despre ea. Dar apoi mai facea o prostie și sentimentul acela îmi disparea. Eram și eu draguță până la un punct. Când se credea stapână pe tot ce ar fi trebuit să îmi aparțină – Seth și formația, ca exemplu – mă scotea din minți. I-am acceptat supremația asupra lui Eric – cel puțin, am acceptat faptul că era sora lui și el o iubea – dar nu puteam accepta să îmi ia trupa și fratele. Erau ale mele. Doar de atât mai aveam nevoie. Chiar ceream așa mult ? Nu, nu cred. Oare a realizat vreodată cât m-a afectat tot ce îmi facea ? Eram rivale de mici, asta e adevarat, de când ne-am întâlnit în prima zi de gradiniță. De când ea a îndraznit să îl dea pe Teddy pe jos și de când eu am îndraznit să o calc pe noii pantofi albi. Acum îmi vine să râd când mă gândesc cât am putut-o urî pentru că îmi daduse ursulețul preferat pe jos, în timp ce ea urla pentru că albul pantofilor devenise o nuanță ciudată de maro, datorită prafului. Dar atunci eram copii… de ce am ținut supararea aceasta pentru atâta timp ? Chiar avea vreun rost ? Totuși, dacă nu ar fi fost frații noștri, poate încă ne uram sau ne aruncam priviri ucigatoare pe coridorul școlii. La școală nimeni nu știa care este regina școlii. Se împarțiseră în două tabere. Tabara Hailey și tabara Natalie. Seth și Eric nu se bagau – deși cam aveam impresia că nu erau chiar imparțiali. Nu cred că a realizat cineva cât de mult timp și energie ne lua rivalitatea asta.

Atunci când s-a ivit șansa lui Natalie de a ne parasi, nimeni nu a mai putut gândi clar. Și deși nu credeam că voi spune așa ceva vreodată, să știu că vrea să plece de lângă noi, de lângă mine, mă durea chiar al naibii de mult. Cu toate acestea, eu şi ea nu avem nimic în comun, dar se pare că avem totuşi o legatură una cu cealaltă. Nu aș putea spune cu exactitate ce anume. Ar putea fi faptul că fiecare se înțelege bine cu fratele celeilalte – poate prea bine – sau ar putea fi muzica. Poate chiar rivalitatea aceasta ne leagă. Știm mai multe una despre cealaltă decât oricine altcineva. Vrând să ne facem rau reciproc, am învățat totul despre punctele slabe sau bune, ale fiecareia. Dar orice ar fi, legatura asta era puternică. Atât de puternică încât, dacă ar fi fost ruptă, acest lucru ne-ar fi ranit pe amândouă. Și ar fi cauzat durere și altora. Așa că nu mă mai straduiam să o scot din viața mea. La ce ar mai fi ajutat acum ? Deja țineam la ea prea mult. Sentimentele mele sunt amestecate chiar și acum. Pe de-o parte o iubesc, dar pe de alta simt că vreau să o omor.

[Mad Hatter]

Helăău ! >:D<

Well, se pare că sunt prima. Ehm, nu e nimic. B-)
Să trecem la ale noastre, să comentam şi toate cele.
În primul rând, titlul: Pentru moment, mi-a lasat un gust placut şi îmi dă impresia că îmi voi da seama ceva mai târziu de legatura dintre titlu şi continut. Totuşi, este interesant, trebuie să recunosc şi are oarecum farmec, atragând publicul - eu de asta am şi aterizat pe aici - plus ca mă întreb din ce-o fi format cocktailul ăsta de vise, adică...ce fel de vise contine. :- ? Chiar sunt curioasă în legatură cu asta.
În al 2-lea rând, continutul:
Exclud dialogul, fiindcă a lipsit şi oricum, despre prolog nu prea mă pot pronuta în adevaratul sens al cuvântului. Descrierea a fost ok , n-ai exagerat sau ceva asemanator şi au fost anumite figuri de stil care trebuie să recunosc că mi-au placut. Plus, din prolog - spre fericirea mea - am înteles în mare parte ideea ficului şi despre cum vor sta - oarecum - lucrurile în viitor. Nu am vazut greşeli de tastare/exprimare or smth like this, ceea ce m-a bucurat. :3 Uhm, îmi plac numele alese foarte mult, mai ales Seth. Sună genial ! : )) Şi Hailey, Natalie - deşi n-am numele la suflet, îmi place - , iar Eric este cam des folosit, dar ramâne la fel de draguţ.
Anyways, per total...Ideea pare promiţătoare şi oricum ştiu că tot ce faceti voi este "de calitate" . Aştept capitolul unu şi spor la scris, amândurora! *huggies*

[Katniss]

Hello.

Trec şi eu pe aici, în primul rând deoarece titlul m-a atras - este absolut genial, apoi a venit şi continutul şi uite aşa o să îl urmaresc în continuare. Prologul a fost foarte draguţ, ai reuşit să expui toată povestea fară a fii nevoie sa te complici prea mult, sau fară să încarci descrierea care a fost ok din punctul meu de vedere. Ideea în sine, mi se pare foarte interesantă, şi cred că veti reuşi să o faceti ,,să explodeze'' în intensitate odată cu aparitia urmatoarelor capitole. Îmi place modul elegant, în care descrii totul, acest lucru învaluind ficul în mister oarecum. Asupra personajelor nu mă pot pronunta, din moment ce nu le-am vazut în ipostaza de a interactiona între ele. Oricum Seth un nume foate bine ales, îmi aduce aminte de zeul egiptean al dezordinii şi lumii de dincolo. Cam atât baftă în continuare see you next time. Bye.

[Abbeh.]

Vai, de când am spus că trec pe aici şi n-am mai facut-o; uite că vin acum cu o parere, că de criticat ştiu că nu am ce.
Am citit acum ceva vreme prologutul acesta genial şi, pentru că mi-am amintit ce mult mi-a placut atunci, l-am mai citit o dată, acum, ca să-mi amintesc cum stau treburile pe acolo. Mai, tu ştii deja că ador modul tau de a nara/descrie şi alte cele, iar lucrarea aceasta nu face exceptie de la regulă.
Titlul m-a capitvat încă din prima clipă din care l-am auzit/citit şi am fost foarte curioasă de continut, iar prologul m-a facut să fiu şi mai curioasă. Personajele sunt interesante şi, deşi nu mă pot pronunta încă cum trebuie în privinta personalităţii lor, am încredere că le veti contura într-un mod original şi genial.

Oricum, mai multe nu cred că ţi-aş putea spune la ora asta, nu am vazut ceva de care să mă fii putut lega, aşa că pot numai să te felicit. Aştept primul capitol, Did` >:D<

[kat2108]

Am intrat aici fiindcă m-a atras titlul și nu regret nimic. Îmi place prologul, ai prezentat foarte bine cum stau lucrurile între ea și Natalie. Ai descris foarte frumos sentimentele. Am o parere generală despre cele două „prietene”, amândouă sunt posesive : )) Bine, cu siguranță Hailey este, dar s-ar fi putut -chiar mai mult ca sigur- să fi exagerat prin unele locuri. Îmi place starea astea de nervi, totul pare ca și când ar mai avea puțin și Pamântul ar fi invadat de extratereștrii, totul stă să explodeze. Mă captivează povestea asta și, după cum s-a mai spus în comentariile anterioare, mă întreb care sunt visele ei. Stai o secundă, vise? Nu visuri? Hmm, acum e și mai încurcat : )) Scrii cursiv și ușor de citit, accesibil, atragi atenția destul de bine asupra detaliilor importante și „traieși” clipa : D . Este foarte natural modul în care descrii.
După cum vezi nu am avut nimic negativ de criticat. Hmm, era pe undeva un verb încurcat nițel, dar nu contează, o singură greșeala în tot prologul nu contează ( : . Aștept nextul și spor la scris!
Kuss-kuss:*

[Cherie]

Bună tuturor.

Uhm... mă bucur să aud atâtea comentarii pozitive la adresa titlului; eram în dubii când l-am ales, deşi aveam o idee destul de precisă - pe care speram să o descoperiti pe parcurs. Cuvintele cheie sunt "cocktail" şi... ei bine, "vise" - despre cum şi ce să cuprindă şi mai eram şi în "criză de titluri" am zis să-l lasam aşa. Seth are un nume... predestinat, ca să spun aşa şi mă bucur, de asemenea, că şi acesta v-a creat o impresie placută. Precum şi prologul Nyei, uimitor de bun şi de care sunt foarte mândră.

Bun, vă las să cititi acum. Lectură placută.

1

Spune-mi că nu-i adevarat...



-Seth... ajută-mă... am nevoie de tine...

Era, cred, că prima oară în cei şaptesprezece ani ai mei când mă aflam în ipostaza asta. Stând ghemuită pe o bancă într-un parc gol, cu genunchii strânşi la piept, la miezul noptii, cu geamantanele trântite pe jos.

Era şi pentru prima oară când mi-am lasat lacrimile să curgă într-un loc care nu era camera sau baia mea, un loc public. Şi nu erau lacrimi mute, caci tremuram şi plângeam printre suspine. Zgomotos şi totodată dureros, în noaptea aceea înnorată în care batea vântul cu putere şi urma să înceapă ploaia. Înghetasem, şi totuşi lacrimile acelea amare erau fierbinti. Mi se scurgeau pe obraji, în gură şi probabil pe jos... Dar nu îmi pasa.

Îmi simteam sufletul sfâşiindu-se şi voiam atât de mult să urlu. Să lovesc. Să sparg sau să rup ceva. Şi iar să mă smiorcai. De ce... De ce-mi facuse asta ? Cu ce îi greşisem ? Voiam să mă mut cu el...

Nu aveam unde să mă duc, ce să fac. Eram complet distrusă. Mama mă avertizase. Doamne, cât îmi ţinuse morală, cât îmi vorbise despre asta! Şi eu... Eu n-am ascultat-o.

-Scumpo, îmi spunea ea din dreptul uşii, uitându-se cum târam după mine trollerele pe trotuar, nu-ţi doresc asta, dar o să regreti decizia pe care tocmai ai luat-o. Şi atunci vei realiza de fapt cât de oarbă ai fost în tot acest timp!

Atunci nu mă gândeam decât că în sfârşit se calmase şi nu mai zbiera la mine. Eram uşurată că scapasem aşa uşor.

-Totul va fi bine, mamă, îi spuneam eu încrezatoare. Ne iubim.

Cuvintele acelea-mi rasunaseră tot drumul în cap. Ne iubeam... da, chiar credeam că ne iubeam. Eram emotionată, mai tare ca atunci când am fost la prima noastră întâlnire. În fond aveam să mă mut cu el, cu iubitul meu. Îmi imaginam diminetile, atât de frumoase şi pline de lumină, mirosul cafelei şi bratele lui care-mi încojurau leneşe trupul, lipindu-şi buzele uşor de ale mele, şoptindu-mi că mă iubeşte.

Mă gândeam, în timp ce liftul urca încet, că-l voi surprinde într-un mod placut venind la el fară să-l anunţ, la numai câteva ore după ce-mi ceruse să mă mut cu acesta. Dar se pare că el avea să fie cel care avea să-mi facă o surpriză. Deloc placută.

Aveam o cheie de rezervă de la apartamentul sau pentru momentele în care nu mă simteam bine acasă şi nu aveam unde să mă duc. Întotdeauna mă refugiam în apartamentul lui când eram în momentele mele depresive. În fond, mereu am fost o persoană slabă, cu probleme de anxietate, vazută mereu altfel faţă de cum eram în realitate şi asta nu pentru că voiam eu.

N-am vrut niciodată să fiu o regină... Tot ce am vrut eu a fost să fiu iubită.

Când am intrat în apartament şi i-am vazut pantofii aruncati după uşă am ramas oarecum surprinsă fiindcă nu mă aşteptam să-l gasesc acasă. Îmi spusese că îşi vizitează parintii sau ceva de genul şi că ajunge acasă după doişpe noaptea. Însă când m-am împiedicat de perechea de pantofi roşii, marca Louboutin, care semanau izbitor de mult cu cei pe care mi-i facuse cadou de ziua mea, mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Mai ales că pe holul ce ducea spre camera lui erau aruncate pe jos camaşa pe care i-o cumparasem vara trecută din Paris, când am fost în vacanţă cu fratele meu. Inima începea deja să mă lase şi lacrimile îmi întepau uşor corneea.

M-am lipit tematoare de uşa camerei sale. De cealaltă parte se auzeau râsete şi gemete şi scârţâitul patului şi credeam că asta-mi era de-ajuns să-mi doresc să mor. Dar mă ştiu prea bine, nu cred un lucru până nu-l vad sau am dovezi!

Când am deschis uşa am realizat de fapt cât de sado-masochistă sunt. Pentru că am stat acolo şi m-am uitat, câteva secunde sau minute, nici eu nu ştiu cât, fară să reactionez în vreun fel, la cum iubitul meu şi-o tragea cu fosta lui iubită.

Cu-fos-ta-lui-iu-bi-tă.

Şi pe mine mă durea; mă durea foarte tare... Fiindcă îl iubeam, Doamne! cât de mult îl iubeam! El îmi spusese de atâtea ori că mă adoră, că mă vrea doar pe mine.. Şi alte lucruri asemanatoare. Dar mintise. Asta era evident. Şi... fosta iubită? Cât de josnic... Cred că asta durea cel mai tare. Curând, sufletul parcă mi s-a spart... Nu ştiam ce să mai cred, ce să mai simt şi lacrimile voiau să curgă, să iasă afară. Nu mai puteam respira, sau o faceam dar nu îmi dadeam seama de acest lucru.

Şi ei... Ei erau atât de concentrati în actul lor, de altfel absolut fascinant şi pasional, că nu m-au observat decât atunci când m-am prabuşit cu zgomot pe podeaua rece din lemn, cu pupilele dilatate din cauza şocului şi tremurând toată.

-Nat, l-am auzit pe el îmbracându-şi rapid boxerii şi trântindu-se în genunchi lângă mine. Natalie, iubito, eşti în regulă? Cât cinism! Începuse să-mi mângâie parul cu mâinile sale. Acele mâini ale caror atingeri incredibile mă faceau să tremur, iar acum îmi pareau atât de urâte şi soioase.

Tipa ţipa la el ceva din pat, nu-mi dadeam seama ce, dar ştiu că el îi raspunsese:

-Nu pot s-o laş aşa, e instabilă psihic...

Asta... Asta era destul. Mă înşelase. Cu fosta lui iubită. Şi se simtea vinovat. Pentru că mă credea nebună. Am înghitit în sec şi m-am ridicat brusc, împingându-l cu un gest de repulsie de lângă mine, facându-l să-şi piardă echilibrul şi să cadă pe parchet. Nu voiam să îl vad, nu voiam să mă mai atingă.. Pentru că mă tradase şi eu crezusem că mă iubeşte cu adevarat şi voiam să mă mut cu el. Fusesem doar un capriciu – Natalie Holden, cine nu m-ar vrea? Sunt pe jumatate frantuzoaică şi am o situatie materială foarte bună. Ironic, nu? Nimic din toate astea nu mă faceau pe mine fericită, dar pe ceilalti da.

Şi eu chiar pretuisem relatia cu el, totul... Mi se parea prea superb să fie adevarat. Lacrimile de abia se puteau conteni să nu iasă afară şi.. Şi am fugit. Nu voiam să merg acasă, nu după ce mama îmi spusese toate acele lucruri, nu voiam să merg nici la Eric, fratele meu, fiindcă ştiam că-l va omorî şi nu suportam gândul ăsta aşa cum nu suportam nici tradarea lui Johnathan. Nu ştiam unde să mă duc. Continuam să fug, atât cât puteam cu bagajele după mine, de parcă nimic altceva nu mai conta. Nu mă mai uitam în jurul meu, doar fugeam distrusă pe dinauntru de imaginea pe care o vazusem şi de cele ce auzisem. De ce? Mă întrebam anevoios în timp ce îmi ţineam lacrimile înauntru. N-am să plâng, n-am să-i dau satisfactie! Nu, nu. Nu am să plâng! Îmi repetam fals victorioasă. Ce îmi pasă mie? Aş fi vrut să zic, dar nu avea sens. Erau doar nişte afurisite de cuvinte care nu avea puterea să ajungă la nivelul inimii. Era clar că-mi pasa, că mă durea, că în acel moment îmi doream atât de mult să mor. Ce patetică sunt. Nu mă pot minti nici macar pe mine...

Când am realizat unde eram, deja formasem un numar din memorie pe care-l ştiam a fi al celui mai bun prieten al meu şi singura persoană pe care îmi doream s-o vad în acel moment, Seth Carter.

-Talie?

Am sarit în bratele lui Seth fară să fiu prea conştientă de acest lucru. Nu mai întelegeam sau conştientizam nimic din ceea ce faceam, nici macar nu-mi puteam controla gesturile şi actiunile în acel moment. Erau doar trupurile noastre, eu încercând să îmi gasesc consolarea alaturi de el. Şi el, a acceptat. Bratele sale m-au cuprins strâns şi buzele sale moi s-au lipit de creştetul capului meu. M-am cuibarit la pieptul sau, strângându-i în mâini tricoul negru. Nu îl puteam privi, pentru că nu ştiam cum aş putea să mă uit în ochii lui. Şi oricum deabia dacă mai reuşeam să vad ceva de stratul gros de lacrimi.

Îmi mângâia buclele negre şi eu continuam să mă bag şi mai tare în el, cerşind caldură, dragoste... Şi poate alinare. Lucruri pe care mi le dadea atât de uşor, fară macar să-mi ceară ceva în schimb. Aşa cum mă obişnuise...

-Dacă s-a întâmplat ceea ce cred eu că s-a întâmplat, îţi jur că idiotul ăla nu va mai putea face copii în viitor, aud o altă voce în spatele sau – una deobicei moale, blândă şi protectoare, dar care în acel moment denota doar un singur gând: că era gata să îl distrugă pe cel care îmi facuse atâta rau – şi îngheţ pe loc.

M-am desprins uşor din îmbrăţişarea lui Seth şi l-am privit printre lacrimi pe fratele meu, muşcându-mi buzele în încercarea de a mă opri din bâzâit. Macar în fata lui care devenea exagerat de protectiv şi posesiv când venea vorba de mine, micuta şi adorabila lui surioară, şi nu ştiam niciodată la ce să mă aştept de la el.

Dar stai... Până şi Eric se aştepta să mă înşele ? De ce eram eu singura toantă care nu credea că aşa ceva era posibil?

Şi lacrimile nu se mai puteau abtine. Am început să plâng. Din nou. Mult mai sfâşietor ca înainte. Fratele meu nici n-a mai stat pe gânduri. În urmatoarea secundă mă aflam în bratele lui, iar buzele sale se plimbau prin parul meu şoptindu-mi numele cu acea voce blândă pe care o adoram. Pentru noi cuvintele erau de prisos, gesturile spuneau totul.

-Hai, mergem acasă, îmi şopti el la ureche.

-Nu, am strigat departându-l de mine. Nu, am repetat, pe un ton mai jos. Nu mă pot întoarce acasă, nu după scandalul pe care l-am iscat cu decizia mea stupidă de a mă muta cu... cu...

-Natalie Holden, dacă mai plângi o singură dată pentru cretinul ăla care va fi mutilat în urmatoarele două’ş’patru de ore îţi jur că o să ramai fară par în cap! Deci, vrei să boceşti sau să-ţi etalezi superbul par în fata celor care merită?

Remarca aceasta a lui reuşise să-mi facă să încoltească pe buzele crapate un surâs chinuit.

-Vezi că se poate? spuse el zâmbind larg, sarutându-mi uşor fruntea mea. Hai în maşină, vad eu unde te duc, a spus mai apoi aplecându-se să mă ia în brate. Nu am avut timp să protestez fiindcă îmi aruncase o privire taioasă în timp ce-l ruga pe Seth să-mi ia bagajele. Serios, Natalie – nu ştiu ce e în capul tau! a murmurat el încercând să-şi ascundă dezamagirea. Trebuia să-ţi dai seama de ce fel de om e de prima dată când te-a îmbatat ca să se culce cu tine.

Mâinile mele s-au agăţat strâns de camaşa sa în timp ce mi-am lipit fruntea de pieptul lui.

Un alt episod din relatia mea cu Johnathan, unul care speram eu pe atunci că era primul şi ultimul, a fost acela din primele noastre luni de relatie când, zvonindu-se că eu mă culcam doar cu studentii, fară să mă întrebe dacă e adevarat sau nu ceea ce se spunea despre mine şi clocotind în interior, mă îmbatase ca să facă sex cu mine. Dacă nu l-aş fi sunat pe Eric cât Johnathan era la baie ca să-i spun că nu ştiu ce are de gând să facă şi că m-a pus să mă dezbrac, iubitul meu m-ar fi violat.

Eric are dreptate. Am fost aşa o proastă încă de la început; în ziua aia, după ce fratele meu a dat buzna în apartamentul lui Johnathan şi l-a jucat în picioare la propriu, fară să-i dea macar ocazia să se explice, eu am sarit în apararea lui şi m-am certat pentru prima dată cu Eric. Îmi amintesc că eram atât de furioasă pe felul în care reactionase că i-am tras chiar şi o palmă, pe care o regret şi acum. Toate astea pentru o scârbă fară scrupule. Pe care o iubeam mai mult decât orice pe lumea asta. Şi eram atât de sigură că sentimentul era reciproc. Când de fapt el nu voia decât să câştige acea cursă nebunească în care erau bagati cu totii: Cine-şi-o-trage-cu-Regina-?

De ce toată lumea crede că facând sex cu cea mai populară tipă e ceva cu care să te mândreşti? Şi de ce se transformă mereu întru-un concurs? Nu cred că am să înteleg vreodată de ce barbatii continuă să trateze femeile ca pe un trofeu...

Mă uitam lung la Seth, la cât de frumos era cu chipul lui cu trasaturi fine, parul castaniu în permanenţă ciufulit şi ochi mari şi caprui, zâmbetul sarcastic şi mă gândeam la cât de popular era tipul ăsta şi cum roiau fetele în jurul lui. Pentru că Seth Carter era exact genul ăla de tip super popular, un playboy desavârşit, adorabil prin felul lui tiranic de a fi, cu o personalitate impunatoare şi caruia îi placea enorm să fie admirat ( facea tot ce depindea de el ca să fie în centrul atentiei ). Şi totuşi, el, spre deosebire toti ceilalti tipi pe care-i cunosc, mai mult sau mai putini populari, nu m-a vazut niciodată ca Natalie Holden-tipa-super-bună-pe-jumatate-frantuzoaică-cu-aere-de-divă.

Pentru el am fost mereu Talie. Trista, sensibila şi neajutorata lui printesă Talie, cea care era prizonieră în turnul ei, pe care o ajuta cu tot ce putea să iasă de acolo din când în când, pe care o proteja şi facea tot posibilul să o facă fericită FĂRĂ să-i ceară, MĂCAR O DATĂ, ceva în schimb. Şi mă simteam oribil – niciodată nu am ştiut cum să-i multumesc pentru tot ce facea pentru mine, pentru dovada de strânsă prietenie pe care mi-o oferea cu fiecare ocazie. Şi ne cunoşteam de mici, eram cei mai buni prieteni încă de la gradiniţă. Câteodată mi-era teamă ca nu cumva, fiindcă eu nu reuşeam niciodată să-i fiu de ajutor, să mă parasească sau să se îndeparteze câtuşi de putin de mine, dar reuşea mereu să-mi alunge temerile acestea stupide spunându-mi că un cavaler ar prefera să moară decât să plece de lângă printesa lui.

-Dacă până şi cavalerul ei – singurul în stare să-i mai alunge plictiseala Înaltimii Sale, printesa Talie – o va parasi, aceasta va muri în turnul sau de singuratate, îmi spusese el în urmă cu zece ani, la petrecerea zilei mele de naştere la care nu venise niciunul din aşa-zişii mei prieteni de la gradiniţă pe care-i invitasem cu atât caldură.

-E totul în regulă, Talie? m-a întrebat când m-a surprins holbându-mă la el.

Totul e în regulă, Seth. Multumesc că exişti, nu ştiu ce m-aş fi facut fară tine, aş fi vrut să-i spun când am auzit din faţă o voce sacadată şi nu mi-a luat mult să-mi dau seama cui îi apartinea.

Mi-am întors capul spre Johnathan care gâfâia, fixându-mă cu o privire tulburată. Avea parul blond ciufulit, dar nu într-un mod atât de adorabil ca al lui Seth sau al fratelui meu; era transpirat tot şi avea camaşa desfacută, iar pantalonii îi erau şifonati. Arata atât de neîngrijit şi îl compatimeam pentru asta. Că cel mai râvnit tip din liceu la momentul actual, care din întâmplare se întâmpla să fie iubitul meu, riscase să fie vazut astfel pe stradă numai ca să-mi explice mie cum ajunsese să şi-o tragă cu fosta iubită. Oh, interesant. Cu siguranţă avea să-mi placă ce avea de zis!

-Spune, Natalie – vrei să-l bată Seth să-l ţină minte toată viata şi mai departe de atât? Sau vrei să simplificam situatia, omorându-l chiar cu mâinile mele? mârâi Eric în urechea mea.

Johnathan mă ranise. Îngrozitor de tare. Chiar şi aşa, nu voiam ca fratele sau bunul meu prieten să intre în necazuri din cauza mea şi nu aveam de gând să le permit să îl atace în vreun fel. În primul rând fiindcă nu merita şi până la urmă era degeaba – l-ar fi batut mar, el ar fi intrat în spital şi ar fi depus plângere la politie, ei ar fi putut intra la închisoare în timp ce el şi-ar fi revenit treptat şi n-ar mai fi avut nimic.
Nu – asta era, într-un fel sau altul, lupta mea. Aşa că nu aveam să-i implic şi pe ei. Aveau doar un simplu rol în seara aceea şi acela era de simplii spectatori.

-Lasă-l, Eric, am murmurat fixându-l cu o privire taioasă.

Cum era de aşteptat, fratele meu s-a enervat şi mai tare:

-Pentru Dumnezeu, Natalie! Jigodia asta de om, care aproape te-a violat în urmă cu un an, iar acum te-a înşelat stă acum în fata ta gândindu-se la cine ştie ce scuză absurd de patetică, iar tu vrei să-l las? Îmi pare rau, scumpă surioară, dar de data asta...

-Am zis să-l laşi, m-am rastit eu la el fară să vreau. Lasă-l în seama mea, am reluat pe un ton mai jos, sarindu-i din brate şi îndreptându-mă alene spre Johnathan care mă privea într-un fel ciudat – parea speriat şi totodată uşurat că nu-i lasasem pe cei doi să se bage. Da, Johnathan, mon amour, spune-mi ce ai de spus! Sunt atât de nerabdatoare să aud! Spune-mi totul, cu lux de amanunte!

-Ea...

-E mult mai bună decât mine, nu? Doar e la facultate. Are experienţă, fata. Le ştie bine; banuiesc că-ţi îndeplineşte toate fanteziile! Ah, cât de uşor am trecut cu vederea peste faptul că în primele nopti o tot strigai pe ea... Ce amintiri frumoase, nu? Îţi aminteşti? Ah, Ella, Ella! Şi deschideai ochii şi nu era decât amarâta de Natalie, cu lacrimi în ochi, pe care o sarutai imediat ca să nu-i dai ocazia să zică ceva în legatură cu asta.

Spuneam toate astea plângând, uitându-mă în ochii lui negrii, cu pumnii încleştati, înfingându-mi unghiile în carne. Deşi nu-i vedeam, puteam să-mi dau seama cu uşurinţă că Eric şi Seth fierbeau de nervi, holbându-se în acelaşi timp şocati la mine.

-Când ţi-ai dat seama că v-am vazut i-ai zis Ellei că sunt instabilă psihic şi că nu mă poti lasa aşa. Spune Johnathan, cumva stateai cu mine doar fiindcă ţi-era teamă de ceea ce aş fi putut face dacă te-ai fi despartit de mine? Chiar, chiar atât de slabă de înger îţi par? am întrebat pe un ton sfâşietor, agăţându-mă de el.

-Nat, nu plânge...

-M-ai iubit vreodată? l-am întrebat plângând, ridicându-mi uşor capul de pe pieptul lui. Cu raspunsul la întrebarea asta avea să se sfârşească totul; nu m-aş fi întors la el pentru nimic în lume, voiam doar să ştiu dacă avea bunul simţ să recunoască sau continua să minte şi să încerce să mă facă să-i mai dau o şansă.

-Ce – ce fel de întrebare e asta? Sigur că te-am iubit mereu. Şi încă te iubesc, Natalie. Dar dacă mi-ai mai da o şansă...

Şi înainte ca eu să-mi dau seama cum, palma mea s-a lipit de obrazul sau cu un zgomot surd, lasând în urma sa o urmă roşiatică. Turbam de furie şi eram practic incontrolabilă, dar cu toate acestea i-am întors spatele şi, muşcându-mi buzele în încercarea de a mă opri din plâns, m-am îndreptat spre Eric şi Seth care mă fixau cu o privire îngrijorată. Pentru un moment nu-mi dadeam seama de ce mă priveau astfel, dar pe la jumatatea drumului am realizat că mă clatinam şi pamântul începuse să se învârte cu mine, iar mintea mi se întunecase.

Ce se întâmplă cu mine? mă întrebam anevoios, încercând să mă ţin pe picioare. Inima mea batea cu putere. Simteam că mă sufoc, respiratia-mi era sacadată şi privirea împaienjenită. Doar n-o să leşin acum, nu? Degeaba trageam de mine, organismul meu era prea slabit, niciodată nu facusem faţă stresului emotional şi deobicei cedam mult mai repede decât acum.

Nici nu mai eram conştientă de ce se întâmpla în jurul meu când m-am prabuşit pe cimentul dur şi rece, doar auzeam nişte voci îngrijorate şi un strigat nervos însotit de câteva înjuraturi. Totuşi, e ceva ce am reuşit să înteleg poate mai bine decât orice altceva:

-Ai face mai bine să pleci, Brown. Cred că ai avut-o destul pe Natalie, acum e rândul altcuiva să aibă parte de ea – unul care o merită mult mai mult decât ai fi putut-o tu merita vreodată!

Ştii ce, cavalerule? Acum, când printesa ta are de gând să evadeze din turnul sau, sarind de la singura fereastră a acestuia, vei fi acolo s-o prinzi?

[Rose ^^]

Buna. Critica din partea mea ^^

Ma jur ca e prima data cand dau peste un asemenea titlu, prima data cand gasesc denumirea unei bauturi in titlu. O chestie foarte interesanta si cu siguranta delicioasa. Cand va vad titlu ma gandesc la un amestec de vise, confuzie si intr-un fel distractie - nu intrebati de ce.

Prologul: E bine ca ai inceput diferit. Am vazut de multe ori si ca multi prefera sa discute despre ce inseamna prietenia, dupa ura si altele - nu zic ca e rau, dar apreciez ca ai inceput altfel, introducandu-ne usor in actiune si facandu-ne cunostinta cu ideea.
Chiar si introducerea personajelor a fost unica. In timp ce narai, treptat, includeai personajele care vor predomina in ficul tau.

Ei bine, asta da prietenie. Rivale, dar totusi prietene. Intre cele doua s-a format o legatura foarte stransa si cum ai zis si tu ar durea daca aceasta s-ar rupe. Desi eu ma indoiesc ca astfel de legaturi se vor rupe. Acestea prietenii sincere si puternice. Amuzanta ideea de la care a pornit dusmania celor doua. De obicei se zice ca incepe de la baietii, dar tu te-ai dus tocmai pe vremea cand erau la gradinita. Asta ofera si motive intemeiate pentru care cele doua se cunosc asa de bine.
Cuvinte simple, o descriere clasica, dar amplificata de modul tau de a nara. Acel mod lent, placut, care te duce in mijlocul actiunii.
E placut sa vad diacritice, dar fii atenta unde pui spatiu, pentru ca intr-un fragment ai lasat spatiu inaintea semnul de punctuatie - nu ca ar fi un capat de lume, dar asa ca o micuta observatie. Sigur a fost moment de neatentie ^^

Capitolul 1: Eu de obicei am observat ca la numerotare se pune ''Capitolul 1'', nu simplu 1.
O voi lua cu descrierea: te descurci si tu la fel ca si partenera ta. Ai o descriere frumoasa si mi-a facut placere sa citesc. Am simtit toate acele trairi ale fetei.
De asemenea te-a descurcat bine si la descriere. Cu fiecare cuvant citit crestea si nerabdarea.
Las modurile de expunere la care vad ca te descurci chiar foarte bine si trec la altele.

Ai impartit textul in prea multe fragmente si de cele mai multe ori nu trebuia sa lasi acel rand liber. Cel putin pe la inceput iti puteam forma un frumos fragment. Chiar exagerezi cu acel ''enter''.
It vei folosi cand treci la o alta actiune/ idee, cand schimbi locatia nicidecum la aceeasi idee.

Dupa: partea aceea din trecut. Trebuia pusa intre ghilimele si scrisa cu italic, pentru a o scoate in evidenta si sa o separi de actiunea pusa la prezent.
Ce am mai observat este excesul de puncte de suspensie. Am intalnit de foarte multe ori si de multe ori nu trebuiau puse.
Le stiu rolul si imi inchipui ca si tu, dar sunt prea multe si bat la ochi.
La fel ca si Nya ai avut si tu mici momente in care ai lasat spatiu inaintea semnului de punctuatie, iar partea ciuda e ca amandoua fix la semnul intrebarii ati facut aceasta greseala O.o''

Nu mai am ce spune. Va urez spor la scris si idei cat mai frumoase.
O seara placuta!

[Abbeh.]

Ăhm, n-am mai comentat nimic de foarte multă vreme, nici macar n-am mai citit ceva pe zup * shame on me *, dar pe acesta l-am citit.
Trebuie să recunosc că m-a lasat placut impresionată, pentru că majoritatea lucrarilor pe care le-am citit în ultima vreme au fost foarte slabe, așa că asta mi-a picat tare bine. Îmi plac mult personajele - da, deja ! Pentru că mă regasesc câte puțin în fiecare - sau, mă rog, cel puțin din câte știu despre ele la momentul de față -. De prolog nu mă leg, sunt trează de la 5:30 dimineața și abia mai leg trei cuvinte, dar capitolul pot spune că mi-a placut. L-ai facut cam prea ”aerisit”, dacă mă întrebi pe mine, dar nu m-a deranjat asta ... M-ai facut curioasă, vreau să vad ce are să se întâmple mai departe, mai ales că ai început așa ... în forță :)).
În orice caz, chiar am să urmaresc topicul și-am să citesc. Nu promit c-o să comentez mereu, dar am să citesc :o3
Spor la scris în continuare ! :*

[Nya.]

Vă multumim de comentarii. (: @Rose - Noi nu consideram o greşeală faptul că punem space înainte de "?" sau "!". Vom încerca să respectam ce ne-ai spus.
Anunţ de pe acum că nu vom posta chiar foarte repede capitolele, deoarece noi când scriem vrem să iasă ceva frumos şi astfel stam cu anii la o propozitie, dar pai un capitol întreg.

2

Accept orice, dar nu pe ea

Ochii mi se roteau plictisiți prin camera absolut banală. Pereții – ce erau vopsiți în roșu și verde – nu mi se mai pareau la fel de atractivi ca altă dată. Eram plictisită. Eu, singura persoană care niciodată nu statea, eram al naibii de plictisită. Și oare de ce ? Pentru că fratele meu – acel adorabil și nu prea, pe nume Seth – plecase după ce primise un telefon, fară să se sinchisească să îmi spună cine avea atâta nevoie de el. Nu îmi placea să stau singură, din aceasta cauză nici nu prea eram pe acasă. Dar astazi, deși aveam atâtea chestii de facut, stateam în casă, plângându-mă de singuratate. Clar, eram o faptură mult prea ciudată pentru ca mintea mea – sau a oricui altcuiva – să mă înțeleagă. Mi-am trecut mâinile prin parul șaten – cu șuvițe naturale, blonde – fix ca o fatucă plictisită din filmele alea superficiale la care se uitau… ei bine, majoritatea fetelor. De mică, fusesem lângă Seth. Poate eram așa atașată de el – dar fară să i-o arat – datorită faptului că parinții mei nu fuseseră lângă mine. La cincisprezece ani, mi s-a parut normal să mă mut de acolo. Nu era casa mea – nu o simțeam așa. Seth a fost mai mult decât înțelegator și a acceptat să se mute cu mine în apartamentul – mult prea mare chiar și pentru doi – ce îl cumparasem cu banii lasați de bunica. La început crezusem că va fi super tare – petreceri nebune în fiecare noapte. Dar fratele meu mă lasa baltă de fiecare dată. Mereu cineva era mai important. Nu că m-ar fi deranjat neaparat, așa aveam libertatea mea. Puteam să stau cu o groază de baieți fară să aud replicile tipice ale lui Seth, ca "O să îl mai vezi vreodată pe vreunul din ei ? " şi "Macar îți place ?". Majoritatea îmi placeau, dar mă plictiseau repede. Erau ca niște pești tropicali ; îi țineai lângă tine o vreme, bucurându-te de faptul că cei mai frumoși sunt ai tai, apoi te plictiseai și îi uitai.

Nu eram curvă. Nu facusem nimic, în afară de niște saruturi mai mult sau mai puțin nevinovate. Fusesem cu această gloată de baieți doar ca să mă desprind de sentimentele mele pentru EL. Și nu îmi ieșise prea bine… Oh, Eric. Fară să vreau, lacrimi mi-au aparut în colțurile ochilor. Era singura persoană pentru care aș fi putut plânge – mai degrabă, pentru care mi-aș fi îngaduit să plâng. De fiecare dată când mă gândeam la el, sentimentele mele o lua razna. Pe de-o partea era iubirea atât de puternică, pe care i-o purtam. Pe de altă parte era furia provocată de mâna lui în jurul oricarei fete. Poate avea același remediu ca mine, poate și el umbla cu oricine – mă rog, aproximativ – numai ca să mă uite. Dar ce șanse ar fi fost ca el să simtă ceva mai mult decât un sentiment de fraternitate, pentru mine ? Îl avusesem cândva, când eram prea naivă să-mi dau seama cât de adorabil, perfect și minunat era pentru mine. Fusesem împreună cu puțin timp înainte de a mă muta de la parinții mei. Dar eram prea mică și mă desparțisem rapid de el. Ce prostuță ești, Hailey. Dacă n-ai arata așa bine, nu știu cum ai putea să te descurci.

M-am ridicat din pat, uitând să mă uit în oglinda de vis – a – vis. Știam ce aș fi vazut. Ochii mei, albastru închis, ce erau încadrați de niște gene lungi și dese, m-ar fi analizat din cap până în picioare. Buclele mele pareau aranjate la coafor, în lumina soarelui având reflexii de caramel. Buzele mele roșii s-ar fi arcuit într-un zâmbet mulțumit când ar fi vazut că sunt, fară doar și poate, perfectă. Picioarele-mi lungi s-ar fi vazut cel mai bine, datorită tricoului lunguț ce îmi acoperea trupul doar până la coapse. Când eram mică, mama mea încercase să mă bage în industria modeling-ului, dar eu am fost fermă de la început. Corpul meu, alegerea mea. Parea a fi cazul să mă îmbrac cu ceva mai decent. Mi-am pus o rochie roșu - deschis, scurtuță, cu niște panglici negre – Ralph Laurent, ce mi-o facuse cadou Seth de Craciunul trecut. Am apasat butonul de la fix, imediat cum am ajuns în sufragerie, pentru a verifica mesajele. Un singur mesaj mi s-a parut mai demn de luat în seamă.

Hei, Ley. Aranjează camera de oaspeți, te rog. Și ia un calmant, ca să nu faci vreo scenă. Ajungem în vreo jumatate de oră.

Mesajul fusese lasat cam acum zece minute. Lasând la o parte faptul că sunase pe fix și nu pe mobil, mă cam alarmase. O scenă ? Eu ? Eu nu mă crizez. Eu sunt o fire liniștită… Ok, bine, nu chiar. Nu am mai vrut să-l sun înapoi, eram sigură că va ajunge în curând. Chiar eram curioasă cine ar putea să stea la noi. Îl mai gazduisem, de câteva ori, pe un prieten de-al lui Seth, Jared, dar știu că acum era plecat în vacanță. Poate se întorsese mai devreme. M-am dus într-o cameră, pe care nu o foloseam, dar era perfectă pentru oricine ar fi venit pe la noi. Era toată în nuanțe de portocaliu deschis și în stare foarte bună. Nu prea aveam ce să îi fac. Am deschis geamul, să se aerisească puțin și am pus vreo două carți pe birou, doar așa, de aspect, să parem a fi oameni culți – dacă Ghid de gatit pentru nepricepuți suna a ceva cult. M-am dus la bucatarie și am pus la microunde niște popcorn, ce se presupunea a fi masa de seară. Macar evoluasem de la ciocolata din ziua precedentă. M-am cocoțat pe blatul din bucatarie, analizându-mi unghiile. M-am strâmbat critic, nu avusesem timp să îmi fac o manichiură ca la carte, de ceva timp, așa că o unghie era ușor ciobită, iar alta era pe punctul de a se rupe. Am luat trei castroane mari din dulap, pe care le-am umplut cu popcorn-ul fierbinte. Cum era de așteptat, punga din hârtie m-a fript și am scapat-o pe jos ( apoi am ridicat-o, dar îndemânarea mea tot a fost pusă în practică ). Isteață mai ești, Hailey. Am auzit ușa deschizându-se și voci, șoptind. Am alergat repede spre hol și am ramas în loc. În fața mea erau Seth, Eric și… Natalie. Am strâmbat din nas. Nu ea ! NU EA ! Era carată de fratele meu și parea ranită, ca după o porție de plâns bun. Cam intuiam eu ce s-a întâmplat.

- Să înțeleg că prințesa s-a trezit din visul în care e iubită rau de tot ? am spus cu un ton sarcastic și rece.
- Înainte să fii rea, ea va sta la noi o vreme. Nu îmi pasă ce probleme aveți voi, dar vom avea grijă de Talie, mi-a spus Seth hotarât.
- Oh, hai, Sethie. Știu că ești suparat pe mine pentru că ți-am distrus tricoul preferat, ți-am vopsit parul în albastru, îți pocesc numele mai mereu și încă o groază de prostii de astea, dar toate s-au remediat. Așa că nu înțeleg de ce te râzbuni, aducând-o pe asta din casa mea.
- Ley, hai să vorbim puțin, îmi zise Eric și mă luă spre bucatarie.

Când i-am simțit mâna pe pielea mea, nu am mai putut riposta. Era atât de placut. Dar nu mă putea convinge s-o accept pe Natalie aici.

- Cum te-ai prins și tu, nenorocitul acela care nu ar mai exista acum, dacă ar fi după mine, a înșelat-o pe sora mea, chiar când ea voia să se mute cu el. Mama a avertizat-o, dar ea, evident, nu a ascultat-o. Are orgoliul prea mare ca să se ducă înapoi acasă, așa că te rog, fă-o pentru mine. Las-o să stea aici. Te rog.

Apoi se aplecă spre mine, mângâindu-mi fața. Îi puteam simți parfumul scump și atât de tipic lui. M-a privit prelung în ochi, oftând, apoi sarutându-mi fruntea. Mi-am strâns brațele în jurul lui, cât de tare am putut.

- O să o iau ca pe un da. Râse. Poți să îi faci tu un ceai, te rog ?

Mi-am dat ochii peste cap, aprobând. Oh, deci acum eram și infirmieră ? Am pus apă într-o cană, punând-o la încalzit. Deși adoram să îl am pe Eric aproape și să fac tot ce voia el – în jurul lui eram cea mai prostuță persoană care putea exista, chiar mai rau decât de obicei – nu îmi prea placea că o ajutam pe fata aia. Din totdeauna o urâsem, de ce s-ar fi schimbat asta acum ? Am pus un pliculeț de mentă în cană și am mers spre camera în care era ea. Seth și Eric stateau pe canapeaua micuță din colț, pazind-o ca pe prințesa din turn. I-am pus cana de ceai pe masă, analizând-o puțin. Era clar darâmată, mi-era puțin milă de ea. Dar era cazul să se trezească, viața nu e o bombonică. Fratele meu se ridică și mă luă în brațe. M-am strâns la pieptul lui.

- Știu că am fost rau cu tine și îmi pare rau. Nu știu ce aș fi putut face dacă ai fi pățit și tu ca Talie, îmi spuse și mă sarută pe frunte.
- Sethie, știi prea bine că de ea îți pasă mult mai mult. Plus, eu nu aș putea păți așa ceva niciodată. D-asta umblu cu atâția, i-am raspuns fluturând inocent din gene.

Își dadu ochii peste cap – ah, cât semana cu mine când facea asta - și mă înghionti puțin. I-am dat o palmă peste spate, uitându-mă urât la el. El mă trase de bucle, iar eu l-am tras de nas. Erau atât de tipice bataile astea ale noastre.

- Sunteți așa amuzanți, spuse Natalie chicotind.
- Da, ni s-a mai spus, i-am raspuns superior. Acum, dacă asistența îmi permite, eu voi ieși să mă întâlnesc cu Andrew, am adaugat pe un ton serios – ce nu era deloc genul meu.
- Încă e cu Andrew ? întrebă Eric, uitându-se ciudat.
- Am fost la fel de șocat, zise Seth, râzând spre mine.

Am parasit camera, ducându-mă repede în hol. Mi se paruse mie sau Eric paruse puțin suparat când auzise de Andrew ? M-am încalțat cu niște sandale negre și am ieșit afară. Știam unde l-aș gasi pe așa-zisul-meu-iubit-da’-nu-prea. Pierdea vremea ca deobicei în fața blocului sau, cu diverși – care nu-mi placeau deloc. Când m-a vazut a venit fuguța spre mine și m-a strâns în brațe, zici că eram vreun trofeu firav, iar ceilalți trebuiau să vadă că sunt a lui. A vrut să mă sarute, dar în schimb i-am întors obrazul. I-am auzit pe ăia, de se intitulau a fi prietenii lui, râzând. Am fluturat inocent din gene, iar el m-a luat de mână și se așeză pe bancă. Eu m-am întins, punându-mi capul pe picioarele lui. Andrew era frumușel – parul șaten - roșcat și ochii albaștrii îl faceau să fie perfect – cu pielea destul de albă. Era înalt și slab, dar nu genul deșirat, ci cumva… sanatos. Fizicul mergea, dar în rest era plictisitor. Era în stare să mă țină de mână o zi întreagă, fară să zică nimic. Dar avea un curaj câteodată care mă dadea pe spate. Problema era că el chiar mă iubea. Și cred că și mie îmi placea destul de mult. Dar nu mă putea face să-l uit pe Eric. Cu Andrew era atracție mai mult ca orice. Cu Eric era… totul. Sau fusese. Nici nu știam cum să mă exprim când venea vorba de el. I-am simțit mâna șatenului, mângâindu-mi parul. Am închis ochii și am oftat când am simțit că se apleacă spre mine și își freacă buzele de ale mele. Era placut, nu o puteam nega. L-am lasat să mă sarute cum trebuie. Voia să facă asta mai mult datorită privirilor celor din jur ațintite asupra lui. Cam toți pareau a spune haide, sarut-o pe Regină. Deși era patetic, îl puteam înțelege. Pusese mâna pe mine, se putea lauda. Să o ai la braț pe frumoasa Hailey Dawn Carter, cea care facea mulți baieți să viseze mai puțin inocent la ea, nu era chiar de colo. Știam asta și îl lasam să pară mai important decât era. Macar atâta să fac și eu pentru el. Știam că, în majoritatea timpului, eram o nenorocită cu el, dar nu-mi parea prea rau. M-am ridicat din brațele sale, stând normal pe bancă.

- Cum de ești așa tacută azi, iubito ? mă întrebă Andrew, zâmbind cald.
- Natalie stă la mine, am mormait. Au adus-o Seth și Eric.
- Eric ? l-am simțit încordându-se.

Of, doamne. Problema era că șatenul meu nu era chiar așa fraier. Știa cât puteam ține la fratele rivalei mele. Știa că îl iubeam, dar totuși nu comenta. Se prefacea că nu vedea privirele lungi ce i le aruncam lui Eric, atât de evidente pentru restul. Și uram să îl ranesc atât de tare. Dar ce aș fi putut face ? Nimeni, absolut nimeni, nu-l putea scoate pe brunet din viața mea. Pentru că… ce simțeam pentru el era atât de unic și de special încât nu puteam renunța la el. Am auzit telefonul sunând cu noua melodie de la trupa mea ( și a altora ), Backstreet Romance. Oh, Doamne, vocea mea suna atât de bine. Iar acordurile de chitară ale lui Seth sunau perfect, deși lipsa bass-ului era cam evidentă. Am vazut că mă sună Eric, dar la fel vazuse și Andrew. Îmi luă telefonul din mână și raspunse.

- Sunt iubitul lui Hay, așa cum bine știi. Tu nu ai ținut-o lângă tine. Acum nu o mai suna atâta. Nu are nevoie de tine.

Mă uitam oripilată la el. Ba da, aveam nevoie de el mult mult mult. Închise telefonul brusc, dându-mi-l înapoi. M-a privit serios, apoi a oftat, sarutându-mi fruntea delicat. Într-o secundă m-am ridicat de pe bancă și l-am fixat cu o privire de gheață.

- Andrew, ți-am permis eu să-mi atingi mobilul ?
- Uiți că eu sunt iubitul tau și nu el ? mi-a raspuns, puțin temator.
- Ei, uite că nu mai ești.

I-am putut auzi prietenii râzând și întrebându-l de ce mă lasă să fac pe șefa. El a tacut. Așa și trebuia. Am plecat spre casă, clocotind de nervi. Prostuță, prostuță, dar nu faci așa ceva cu mine. Uram să ia cineva decizi în locul meu. Știu că reacționasem cam urât, dar fazele astea nu le suportam. Eram îngrozitor de nervoasă, dar și confuză. Oare de ce voia Eric să vorbească cu mine ? Poate voia să iasă cu mine sau să-mi zică că mă iubește. Oh, da, visează mult și bine, Hailey. Am ajuns, mai repede decât credeam, acasă. Când am intrat, era o liniște deplină în casă. M-am uitat pe ușa de la camera în care statea Natalie. Am zâmbit ușor când am vazut-o ghemuită la pieptul fratelui sau. Când îi vedeai așa apropiați, îți dadeai seama imediat că erau frați. Era o legatură puternică între ei. M-am îndreptat ușor spre camera mea. Mi-am pus o camașă de noapte pe mine, după care m-am dus la Seth. Mă bucuram că era acolo și că nu dormea – nu încă. Zâmbi când mă vazu. M-am dus lângă el în pat, tragând patura peste noi.

- M-am desparțit de Andrew, i-am spus nepasatoare.
- Chiar îl iubești, nu-i așa ? m-a întrebat și mi-am dat seama că se referea la Eric.
- Contează, Sethie ? El de abia dacă își aduce aminte de faptul că am fost o dată cu el. Mă vede doar ca rivala lui Natalie și sora ta mai mică.

Acesta oftă și mă strânse în brațe. Îmi placeau momentele în care stateam cu fratele meu. Înțelegeam de ce atâtea fete erau îndragostite de el, nu puteai să nu ții la el. Deși ne certam îngrozitor de mult, când eram amândoi calmi, ne înțelegeam minunat.

- Te iubesc, Sethie…
- Și eu, piticanie adorabilă.

Ultimul lucru pe care mi l-am adus aminte a fost că șatenul mi-a sarutat fruntea. Apoi am adormit.
Când m-am trezit, a trebuit să stau puțin înainte să mă dezmeticesc. Ce se întâmplase ieri ? Informațiile au venit pe rând – Natalie. Andrew. Oh, cacat. M-am uitat în jurul meu și am vazut că Seth nu era acolo. Plus, era liniște în casă. Sper că nu mă lasaseră singură. Cred că fusesem destul de clară când am spus că mor de plictiseală. M-am ridicat din pat, întinzându-mă. M-am analizat în oglinda de lângă pat – parul îmi era ravășit, aveam cearcane, dar, cumva, tot eram frumoasă. Am auzit zgomot din bucatarie, așa că am alergat într-acolo. M-am așteptat să-l gasesc pe Seth, dar când colo, Eric era acolo, prajind niște ouă. Ne-am holbat puțin unul la altul. De abia atunci realizam cât de scurtă era camașa de noapte. El a tușit scurt, apoi a spus :

- Seth și Nat au ieșit la o plimbare, ea chiar avea nevoie. Mi-a spus Seth de tine și Andrew. Îmi pare rau.

Da, serios ? După cum zâmbești, n-aș zice.