Click ÅŸi Boom

[Mitus]

Hello
Ma bucur enorm de mult ca a aparut si continuare, la care zapacita de mine iar nu a pus coment...
Mi-a placut foarte mult povestea lui Jack. Se pare ca scumpa noastra vanatoare este foarte curioasa. Stiti care a fost partea mea preferata?
Asta:
*Chipul ei s-a luminat şi s-a schimbat într-unul pervers, cu un zâmbet caracteristic. A întrebat.
- Asta înseamnă că poţi să faci copii?
Am chicotit atunci când am auzit . Da, clar era nebună. Am luat-o de păr şi am sărutat-o.
- Vrei să-ncercăm?*
Eu vreau copii:)) si inca multi, sper ca cel putin ei o sa aiba gemeni daca la Angel si Takumi nu s-a putut(bine iar o ia imaginatia mea pe carari...)Da acum serios vorbind, eu chiar ii vreau pe astia doi impreuna si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti... A si sa nu uit, sa aiba multi multi copilasi draguti, care sa semene cu Jack(da eu il ador pe vampirul ala:)) )
Vreau sa aflu cat mai repede si povestea lui Crys, asa ca Denny pune mana si scrie:o3
:bye:

[Denny]

Mersi de comm, sper sa-ti placa capitolul acesta. ^^ (Apropo, fantasy, ea voia sa renunte la chestia asta cu destul de mult timp in urma, adica urma sa se casatoreasca cu Charly doar ca sa scape de tot, de razbunare si de a fi vanator, asa ca acum avea ocazia perfecta sa termine cu tot)


Capitolul 14

Chiar nu am crezut ca Jack a devenit un vampir la o varsta asa de frageda. In plus, de ce naiba nu mi-a spus tata despre asa zisi jumatati de vampir ? Adica, mi-a povestit ca exista, dar el tot mi-a indrugat chestii despre cei cu sange pur, niciodata nu mi-a mentionat despre 'corcituri' ca erau ca si oamenii. Adica puteau sa aiba copii, la gandul acesta un fior mi-a strabatut corpul, la ce naiba ma gandeam ? Jack a sarit peste mine si a inceput sa ma sarute. Era randul lui la intrebari asa ca aveam ce povesti.

- Ce varsta aveai cand ai devenit vanator ?
- Doisprezece, insa m-am hotarat ca vreau sa fiu la zece ani, asa ca doi ani m-am pregatit.
- Cum a murit fratele tau ? m-a intrebat el.
- Ucis de un varcolac, in razboiul de acum doisprezece ani intre vanatori, varcolaci si vampiri. Desi, vampirii nu s-au implicat prea mult, ne-au ajutat, pe noi, vanatorii. Javrele alea o luasera razna, cica era din cauza lunii rosie, care ii afecta. Fratele meu a incercat sa ma protejeze pe mine, din cauza mea a murit, de aceea am vrut sa-i extermin pe idiotii aceia.
- Presupun ca sunt dureroase amintirile acestea. mi-a spus uitandu-se la mine insistent.
- Nu chiar, imi amintesc ca a fost ucis in fata mea insa nu si modul, daca ma intelegi.
- Inteleg. mi-a spus inapoi.

Brusc, mi-am adus aminte de ceea ce s-a intamplat atunci, pe fratele meu cum s-a pus in fata mea cand un varcolac a sarit spre mine. Nici acum nu imi pot aduna memoriile ca sa pot spune clar cum l-a ucis. M-am trezit din visare cand l-am simtit pe Jack ca statea deaupra mea. Cand naiba m-am intins ?

- Cum l-ai cunoscut pe Charly ? m-am intrebat el in timp ce ma saruta pe gat.

Ah, vampir prost, gatul e punctul meu sensibil.

- Aaah, la o petrecere, o prietena mi-a facut cunostinta cu el acum un an.
- Hmm, si aveai planuri cu el ? m-a intrebat in timp ce continuat sa ma sarute pe gat, cred ca m-a zgariat cu coltii.
- Da. Sa ma casatoresc cu el. cand a auzit asta s-a oprit, s-a uitat la mine si s-a incruntat.
- Atat de mult a contat el pentru tine ? La doar mai putin de doua luni te tavalesti cu altul. Dragut.
- Mda, deci aici ai vrut sa ajungi. am spus razand.
- Eu nu am spus niciodata ca l-am iubit, ba chiar mai mult ma insela. Eu nu-i dadeam ce voia, adica sa se culce cu mine in fiecare seara, da de parca as fi asa de idioata. Voiam sa ma casatoresc cu el doar ca sa scap de mama si de tata si de a fi vanator. Multumit ?
- Poate.
- Esti gelos ? l-am intrebat zambind.
- Daca ar fi fost viu l-as fi omorat. Ups, deja am facut-o.
- Mai ai intrebari ? i-am zis dintr-o data.
- Pai as mai .... .

Dar nu l-am lasat sa termine, m-am urcat peste el si am inceput sa-l sarut din ce in ce mai salbatic.

- Atunci o sa le lasi pentru altadata. i-am zis in timp ce-i scoteam bluza de pe el.
- Hmmm, ai chef de sex ? m-a intrebat in timp ce imi dadea si el bluza jos.
- Ti se pare. am zis razand.

Am inceput sa-i sarut pieptul si sa las dare de saliva in urma mea. Mi-am dus gura pana la gatul lui si l-am muscat usor iar apoi l-am lins in acel loc. I-am cautat gura pentru a saruta-o, intre limbile noastre incepuse un dans pervers si plin de pasiune. Am simtit cum blugii imi erau deschisi, l-am ajutat sa-i inlature si la fel am facut si cu pantalonii lui. S-a urcat peste mine si mi-a dat sutienul jos aruncandu-l undeva prin camera. A inceput sa-mi maseze sanii si sa-i muste. Baiatu' asta stia ce sa faca si era doar al meu. Suna poate prea posesiv, dar nu-mi pasa, nu-mi mai pasa de nimeni si de nimic, desigur inafara de el. Am tresarit cand mi-am simtit bikinii indepartati, am gemut cand i-a introdus doua degete in inautrul meu. A inceput sa-mi traseze linii cu limba pe abdomen, lasand dare de saliva in urma lui. L-am trantit din nou si m-am urcat peste el, mi-am apropiat gura de a lui si i-am muscat buza inferioara, a scos un geamat. Am zambit discret iar apoi i-am acaparat gura intr-un sarut salbatic, ii simteam limba jucandu-se pervers cu a mea. Cat il adoram, era clar ca nu simtisem prea multe pentru in barbat, insa, Jack imi trezea niste sentimente care imi faceau corpul sa-mi tremure de fiecare data cand a atingea, de fiecare data cand ma privea cu acei ochi rosii patrunzatori, nu stiu ce as face daca o tarfulita s-ar da la el. Fara sa-mi dau seama am ajuns din nou cu el deasupra mea. Atunci m-a patruns si buzele mi-au lasat sa treaca un geamat. Cateva ore am tinut-o tot asa.

Dimenata cand m-am trezit el nu mai era acolo. Am vazut o hartie pe masuta in care era un mesaj de la el.

[center] M-am dus sa rezolv o treaba, am discutat aseara despre problema aceea. Ne vedem mai tarziu, pantero.

P.S : Incepi sa te pricepi din ce in ce mai bine la pat. [/center]

Am ras. Era dus de-a binelea, insa nici eu nu eram mai normala. M-am dus la baie sa fac un dus. Dupa ce am terminat m-am imbracat pentru a merge la servici. Hm, cred ca o se sperie Gizz, i-am spus ca o sa lipsesc destul de mult timp. Mi-am luat toate necesare si am plecat spre parcare. Am coborat cu lifutl, si desigur, l-am injurat de cateva ori bune ca nu se misca mai repede. Pe cand sa ajuns la masina mea, observ ca cineva statea sprijinit de ea. Pe cat ma apropiam mai mult l-am vazut pe Mark.

- Misca-ti labele jegoase de pe BMW-ul meu. i-am spus cu scarba.
- Ce faci tu cu un vampir ? mi-a spus in timp ce s-a indreptat spre mine.
- Chiar vrei sa stii ? l-am intrebat zambind.
- Da.
- Am de gand sa-i fac copii. i-am zis si am inceput sa rad.
- O sa afle tatal tau despre asta, sa fi sigura. mi-a spus parca scuipand cuvintele.
- Ce rost ar avea ? Si asa, ca vanator renunt sa fiu chiar azi.
- Nu poti, iti curge prin vene sangele de asasin.
- Da ? Ce ar fi sa facem schimb de sange, asa o sa fi tu cel privilegiat. Misca din fata mea, dobitocule.

Si cu acestea spuse i-am dat una in fluierul piciorului si am plecat de acolo, am intrat in masina si am trantit portiera am bagat cheile in contact si am plecat de acolo. Idiotul dracului, avea sa fie o problema mare, daca cumva isi deschide gura, il ucid.

[Khonsu]

Mersi pentru detalii, Denny :* . Mi-a placut capitolul...cei doi se pare ca "si-au dat cartile pe fata" . Sarmanul JAck...cate a patit cand era mic ...de fapt amandoi au suferit mult, asa ca se merita unul pe celalalt. Sunt curioasa sa aflu ce treaba avea de rezolvat J...trebuia sa se reintalneasca cu "angajatorul" sau? sau sa afle mai multe despre cei de la Z :-? ?
Mi-a placut mica disputa dintre Crys si "frate-su" ...omu ala pare a fi un nenorocit. Cat despre faza cu "Am de gand sa-i fac copii. " m-a dat pe spate ...mai ales de ras :D .

Astept urmatorul capitol...kissu :*

[Teh]

Helău mc de coment ! :X
Lectură plăcută!

Capitolul 15

Eram un vampir de cuvânt, aşa că m-am trezit destul de dimineaţă şi am decis să plec pentru a găsi un nou loc unde să stăm. Eu şi Crystal. La dracu, nici nu mai ţineam minte de când nu mai avusesem o casă stabilă. Şi nu ştiam ce se întâmpla cu mine. Pe o parte era ciudat. Nu crezusem că o femeie o să mă înnebunească într-atât în cât să fiu în stare să mă stabilesc într-un anumit loc. Am râs în sinea mea. Era ironic, acum urma să am şi eu un loc stabil. Nici nu mai ţineam minte de când nu mai zisesem „ merg acasă” . Se pare că acum urma să am ocazia să o zic de multe ori.
Am sărutat-o pe frunte pe Crys şi i-am lăsat un bilet. Am observat că dormea dusă, era clar că nu o s-o trezească nimic prea curând. Aşa că mi-am făcut drum până la maşină şi am accelerat. Afară ploua, picături mici şi dese. Le auzeam clar zdrobindu-se de asfalt, spărgându-se în bobiţe mai mici decât cele existente, apoi formând un mic lac. Lucruri atât de obişnuite pentru simţurile mele dezvoltate.
Era o zi mohorâtă, sau cel puţin aşa mi se părea dimineaţa asta. Mă bucuram că nu urma să iasă soarele prea curând, în asemenea circumstanţe. Nu eram atât de binedispus încât să pot savura nişte raze arzătoare. Mă simţeam extenuat. Aveam nevoie de cât mai mult întuneric. Măcar pentru o perioadă.
Astfel mi-am pus ochelarii fumurii în timp ce conduceam, era mai uşor aşa. Uneori.
Am ajuns curând în locul propus. Era un complex de apartamente de care auzisem, în cealaltă parte a oraşului. Foarte departe de apartamentul lui Crystal. De fapt, ăsta era scopul meu. Cu cât mai departe de părinţii ei, cu atât mai bine. Şi partea asta de oraş era foarte interesantă. Am luat unul din apartamente. Nu mă pricepeam prea tare, dar am ales unul la etajul opt, cu lift, scări de urgenţă şi tot ceea ce îi mai trebuia unei clădiri sigure. Am ales acest loc din trei motive :
1 . Nu existau vecini vârcolaci.
2 . În zonă mai locuiau încă trei vampiri paşnici, prieteni cu mine.
3 . Dacă vreodată relaţia mea cu Crystal avea să ajungă şi mai serioasă, ar fi fost un loc perfect pentru copii.
Chiar printre aceste gânduri mi-a venit în minte şi faptul că nu mă întrebase dacă este vreun pericol ca vreunul dintre copii să fie vampir.
Şi eu nu ştiam ce să îi răspund , pentru moment. Mă bucuram că nu mă întreba. Şi la dracu, nu poţi ştii niciodată. E ca şi cum ai zice : vreau ca primul născut să fie băiat! Dar adevăru’ e că nu poţi controla asta.
Deşi nu ştiu cât a avansat ştiinţa în zilele astea, şi nici nu mă preocupă.

Am lăsat baltă această activitate şi am mai privit încă odată apartamentul. Luasem unul spaţios şi mobilat. Dacă mofturoasei mele roşcate nu îi plăcea, nu avea decât să îl remobileze. Eu nu mă băgam într-o activitate atât de periculoasă şi plictisitoare. Am privit fiecare fereastră, pentru a vedea cât de sigure sunt locurile. Cum aş putea să mă caţăr la fiecare, şi fiecare detaliu a părut în regulă . Bucătăria era ok. Şi restul nu mi s-a părut să aibă vreun defect. Locurile de parcare erau bune.
Şi iar mă găseam gândindu-mă la tot felul de lucruri prosteşti. Când am devenit vampir nu m-am gândit niciodată că o să am aceleaşi preocupări ca un bărbat total uman. Nu credeam că o să am o asemenea relaţie.
Şi nici nu îmi dorisem.
Nici copii. Pentru că eram convins că existam ca şi un monstru. Şi nu mă deranja asta. Întotdeauna mi-a plăcut.
Acum apare o fată, superbă ce-i drept, mă face să înnebunesc după ea şi mă îndeamnă să vreau s-o iau de nevastă. Şi sunt şi vampir.
Mă bucur că măcar nu este o lege prin care unul ca mine nu s-ar putea căsătorii cu ea. Dar dacă aş reveni la „ legi” aş zice că de fapt chiar există. Nu în lumea oamenilor. Ci în cea a vânătorilor.
La dracu. E atât de uşor în miile de cărţi despre creaturi supranaturale. Totul se termină cu bine, imposibilul devine al dracului de posibil şi toată lumea e fericită. Eh, în viaţa asta se pare că trebuie să lucrez mai mult pentru aşa ceva.
Şi când e război, oamenii plâng.
Dar eu nu mai sunt doar om. Aşa că nu îmi fac griji pentru asta.
Pentru restul zilei am mai avut de făcut nişte lucruri. Numai prostii. Semnatul unor contracte pentru apartament. L-am plătit cu bani cash, pentru că avusesem nişte economii, să zic aşa. S-au dus şi astea , dar nu îmi făceam prea mari griji. Banii îi dobândeam repede, şi poate că pentru prima dată nu mai dădeam importanţă acestui aspect. Eram nervos doar pentru că pierdusem toată ziua cu porcăria asta.
Dar îi promisesem lui Crystal, şi asta era ceva mai sus decât nervii mei. Nu de alta, dar nu prea aveam chef să ţipe la mine. Era o adevărată fiară.

Mă urcasem în maşină, aveam de gând să trec pe la ea , la serviciu, să văd dacă nu plecase şi să o duc acasă. De fapt, să vadă apartamentul. Deja începuse să se însereze, când, spre ne-norocul meu, mi-a sunat telefonul. Acum singurul număr pe care îl aveam salvat în agendă era al roşcatei. Însă, nu ea suna.
- Da?
Am zis pe cel mai rece ton posibil.
- Seara bună Jack. Sunt Jeanice.
Mi-am dat ochii peste cap, neschimbându-mi tonul îngheţat.
- Desigur.
Am auzit un chicot dincolo de telefon şi mi-am amintit figura vampirului respectiv. Îmi luase o mulţime de timp să înţeleg care a fost treaba cu vampirii cu sânge pur. Când au fost aduşi pe lume, au fost şi ei de o anumită vârstă. Însă, corpul li s-a transformat până într-un anumit punct. De acolo, rămân intacţi fără vreo şansă de a se mai schimba. Printre vampirii cu sânge pur erau două clase : regali şi cei de clasă normală. Însă, cei de clasă normală le erau cu foarte mult superiori corciturilor. Mai uşor de explicat ar fi : regele, cei de la curtea regelui, şi sclavii. Desigur că lucrurile se mai schimbaseră.
Jeanice era un vampir îngheţat într-un trup fragil, de un metru şi vreo cinzeci de centimetrii. Slabă cu părul foarte lung şi o limbă extrem de ascuţită. Din câte ştiam eu, ea dădea numai veşti proaste.
- Helix te cheamă la sediu. Avem o treabă cu tine.
A chicotit iar eu i-am închis.
Grozav.
Am accelerat şi am schimbat direcţia. Mă bucur că aveau un sediu în fiecare oraş din lume ( exageram ) doar că în acest loc aveau principala clădire. Şi acest consiliu era un căcat de adunare a vampirilor cu sânge pur. Mai lucrasem de câteva pentru ei. Dar nu fusese nimic prea greu . Pentru mine.
Ajuns acolo, a trebuit să trec de gardieni explicându-le de trei ori cine sunt. Pentru că era imposibil să treci de ei. Fiind corcitură, mirosul ţi se depistează al dracului deu şor. Clădirea era asemănătoare cu una a tuturor clădirilor centru de politică, a oamenilor. Şi cam aşa era. Aici se discuta politica vampirilor.
- Bună seara.
Am accentuat ajungând în faţa biroului lui Janice. Secretară ca întotdeauna. A zâmbit perfid. Mă scotea din minţi cretina asta.
- Sir Helix vrea să te vadă. Intră.
Şi acum chiar trebuia să dau ochii cu „ şeful” lor. Grozav! Nu făcusem nimic. Nimic care merita să fie pedepsit în orice caz. Am bătut la uşă, după care am intrat. Făcând o plecăciune, am salutat politicos. Nu s-a mai obosit să îmi răspundă.
- Jack. Vreau să duci scrisoarea asta la Richard Van Helsing , vânătorul. Tocmai am încheiat un acord între vânători şi vampiri. O alianţă. Şi aş vrea ca asta să ajungă cât mai repede posibil. Maxim zece minute. Vrei să îţi ducem maşina într-un anumit loc?
Am oftat. Desigur că era mai uşor să fug până acolo. Mă trimiteau iar la termenul limită. Le plăcea să facă totul periculos. Dând din cap, am zis.
- Nu vă faceţi griji, voi veni eu mai târziu să recuperez autovehiculul. L-aţi putea lăsa pe locul în care am parcat. Voi îndeplini sarcina. Altceva?
A zâmbit.
- Este de-ajuns. O să te contactez şi pentru alte detalii.
Mi-a aruncat plicul cu plata pentru ceea ce făceam, şi am fugit. În opt minute am fost la destinaţie, bătând la uşa vilei. Şi mi-a răspuns un băiat.
Desigur că ştiam şi eu cine era Van Helsing, şi-mi imaginam că e un moş. Evident că asta trebuia să fie, ca şi şef vânător. Era şi mai clar că prostul din faţa mea nu avea sânge de vânător. Până şi pe Crystal o puteam mirosi cu un aer puternic şi caracteristic al acelei „ rase” . Era un fel de adoptat în clan. Am presupus asta destul de rapid. Şi avea o înfăţişare banală. Şaten, ochii verzi. Tipul Casanova care e întotdeauna gata să dea pe toţi pe spate. Era mai scund ca mine. I-am zâmbind, vizibil superior şi asta se părea că l-a provocat.
Uuuh, ce teamă îmi e. Am accentuat zâmbetul şi acesta mi-a sărit la gât, cu un cuţit. I-am prins mâinile, aruncându-i obiectul departe şi l-am întors , punându-i mâinile la spate.
- Am venit aici să vorbesc cu şefu’ tău. Din partea Consiliului Vampirilor. Ai trei secunde să îl chemi.
Nu a fost nevoie totuşi pentru asta, căci a apărut în hol şi acela pe care l-am catalogat ca şi Van Helsing. Nu am simţit nevoia să îmi înclin capul. Sau să fac vreun gest. Însă, a trebuit să arăt politeţe.
- O seară bună . Mă scuzaţi pentru deranj, la o asemenea oră. Sir Helix m-a trimis pentru a vă înmâna această scrisoare.
Am aruncat-o spre el, ştiind că o va prinde la timp. Era un vânător. Şi chiar şi la o anumită vârstă, trebuia să aibă reflexe. O avea în sânge.
Am zâmbit, inconştient de gest. Acela mi-a răspuns în acelaşi mod . S-a uitat spre cel pe care îl ţineam în strânsoare. Uitasem de el.
- Ai putea să îi dai drumul ucenicului meu?
Am dat din umeri, eliberându-l.
- Oh, desigur.
- Nu are prea multe maniere, e încă ucenic.
Asta părea drept o scuză aşa că am încuuvinţat din cap, în timp ce m-a rugat să intru în casă. Un vânător ruga un vampir să îi treacă pragul. Şi mai era şi o corcitură. Poate din cauza alianţei? Aproape că mi-a venit să râd. Şi această atitudine, deloc respingătoare, a lui Van Helsing mi se părea ciudată. Deşi niciodată nu mai întâlnisem un vânător cu rang înalt, se pare că niciodată nu ştii la ce să te aştepţi din partea lor.
- Luaţi un loc domnule...
Am zâmbit.
- Doar Jack.
A dat din cap.
- Mark, poţi să pleci.
Îi transmise celui ce îmi deschisese uşa. Se pregătea să deschidă gura, când o altă voce s-a auzit în încăpere.
- Tată , unde e mama?
Am rămas împietrit. Dar mi-am ascuns uimirea. Aproape că am înghiţit în sec, dar a trebuit să îmi reprim sentimentul şi să îmi ascund privirea .
- Crystal, acesta este Jack. Tocmai ne-a adus o ÅŸtire din partea Consiliului.
Nu m-am uitat la expresia lui ci mai degrabă o atenţionam pe Crystal să nu ne dea de gol. Nu că mie mi-ar fi păsat.
Pentru ea.
M-a salutat dând din cap şi eu am făcut acelaşi lucru.
- Domnişoară..
- Domnule..
A fost un moment cu adevărat de tot râsul, aşa că am avut nevoie să îl înregistrez pentru a mă amuza mai târziu. L-am urmărit pe socrul meu , în necunoştinţă de cauză, cum citea scrisoarea şi zâmbea mulţumitor.
După ce a terminat , a exclamat.
- Grozav! Mulţumesc pentru veste vampirule.
- Desigur domnule. Acum, dacă mă scuzaţi, eu mă voi retrage. Să transmit ceva lui Sir Helix?
- Nu este nevoie. Mark!
Am aşteptat să apară prostul de mai devreme . Nici nu am observat când dispăruse. Eu şi Crystal tot ne sorbisem din priviri. Era un joc atât de periculos şi îi puteam auzi inima cu câtă rapiditate bătea.
- Condu-l pe vampirul nostru.
Ce ciudat suna. Mda, ar fi fost un moment bun să îi zic : auzi nene, mi-o dai pe fi-ta? Cred că făcea infarct. Şi ce e mai amuzant decât un socru nervos?
Ei bine, o Crystal pălmuindu-mă nu era deloc ceva de care puteam râde, aşa că am ieşit înainte să spun vreo prostie. Am salutat în semn de la revedere şi i-am sărutat mâna roşcatei. Tremura şi asta mă făcea să mă simt al dracului de bine.
- La revedere. O seară plăcută.
Înainte să îmi trântească uşa în nas, acel „ Mark” îmi zise.
- O să vă dau în gât, corcitură.

Nu i-am dat importanţă, neînţelegând despre ce dracu vorbea. Am preferat să fug şi să îmi iau înapoi maşina, pentru a o aştepta pe roşcată acasă la ea. Se pare că trebuia să vorbim.

[Khonsu]

Capitol nou ...thx scumpilici :X. Mi-a placut...si a fost chiar amuzant. Sa te trimita chiar la socrul tau ...si sa te intalnesti fara sa vrei cu iubita....tare.
Mark ala trebuie sa dispara cumva...deja nu-l mai suport...adica ce treaba are el cu ei ? Mai ales ca acum e pace intre vampiri si vanatori...si pacea asta s+a nimerit foarte bine pentru cei 2 :X .
Am gasit si o greseluta :
„deu şor.” –de uşor

Cam atat...acum asteot capitolul urmator ...bye & kissuleţ :*

[Minnie]

Bunaaaa! ^^

uhhh :X ... da, stiu ca nu am mai trecut pe ici cu un comm :">, dar urmaresc ficul capitol cu capitol, sa nu va prind ca ati vrea sa renuntati daca nu aveti mereu comm-uri caci povestea devine din ce in ce mai interesanta si captivanta ^^
deci la partea descriptiva stati foarte bine, mai ales acea scena mai hot :-" a fost incredibil descrisa, iar momentul cand a gasit-o Jack pe Crystal la dus a fost chiar foarte tare; dialogul bine plasat, replici bine alese, unele dintre ele foarte comice :)), iar actiunea este plina de evenimente si nu este nici pe departe grabita :>
cu privire la ultimul capitol.. sincer mi s-a parut comic, din mai multe puncte de vedere, ce m-a calcat pe nervi a fost Mark ala, hmm :-W, dar a avut "grija" Jack de el >:)! si ce tare, Jack si-a cunoscut socrul intamplator (ahh! destinu' asta :]]) si cum s-a "salutat" cu Cryss : )), iar modul comic de a gandi in orice situatie e sarea si piperul povestii

- Condu-l pe vampirul nostru.
Ce ciudat suna. Mda, ar fi fost un moment bun să îi zic : auzi nene, mi-o dai pe fi-ta? Cred că făcea infarct. Şi ce e mai amuzant decât un socru nervos?
Ei bine, o Crystal pălmuindu-mă nu era deloc ceva de care puteam râde, aşa că am ieşit înainte să spun vreo prostie.

nu cred ca mai e nevoie sa spun ca ast nextu' ^^
spor la scris, fetelor!
kissuuu&byeee

[BloodyInnocence]

interesanta poveste, foarte interesanta... de abia astept sa vad ce se va intampla cu cei doi... vor reusi sa ramana impreuna sau nu?..
eh... cred ca o sa aflu destul de curand, nu este asa?
oricum o singura problema am...dar nu sunt sigura exact cine o face..ori Denny aka Queen D ori Teh... una din voi doua foloseste de prea multe ori "apoi"... a fost un capitol in care m-a innebunit. daca mai citesc de atatea ori "apoi" in viitorul apropiat o sa dezvolt o fobie.:)
In afara de acest mic defect...sa ii spun asa... toate sunt in ordine. Aveti descriere, naratiune, actiune..si ce actiune aveti..>:)
astept cu nerabdare continuarea.

[Denny]

Uaaaau :x, mersi fetelor pentru commuri ma bucur ca v-a placut aceea intalnire. Va asigur ca urmatoarele capitole o sa le adorati :x pentru ca avem niste idei ... pffai =)). En fin, Fallen, cred ca eu sunt cea cu 'apoi'. Sper sa va placa capitolul 16

Enjoy !


Capitolul 16

Dupa cum am presupus, Gizzelle s-a speriat cand m-a vazut acolo. Tot odata a inceput sa-mi multumeasca pentru ca am venit inapoi si chestii d`alea. Dupa ce mi-am terminat orele de lucru am plecat spre casa lui tata. Aveam de gand sa-i spun despre retragerea mea din cadrul vanatorilor. Nu v-a fi prea incantat, dar totusi este viata mea, fac ce vreau cu ea, nu o ma mai controleze. Ajung aproape de vila, dupa ce am parcurs drumul prin gradina. Imi las masina parcata in locul meu din garaj si ma indrept spre usa. Inainte sa apuc sa o deschid, altcineva o face inaintea mea. Era Mark, cu un zambet tampit pe fata.

- Hm, pisicuta a venit acasa. mi-a spus uitandu-se la mine insistent.
- Misca, impotentule.

Ce dobitoc ! Imi venea sa-l iau la pumni. L-am dat la o parte si m-am indreptat spre biroul lui tata, unde stiam ca este. Am batut la usa si am auzit un ' Intra !', am apasat pe clanta si am intrat. L-am vazut stand la birou, cu un zambet de fericit pe fata.

- Crysta, draga mea, ce mai faci ? mi-a spus in timp ce se apropia de mine.
- Bine, cred. i-am spus imbratisandu-l.
- Cum de ai venit acasa ? Nu erai in vacanta ? a zis razand.
- Am decis sa o las balta.
- Ma bucur ca te-ai intors, am o veste minunata. mi-a spus incantat.
- Tata, trebuie sa vorbesc cu tine.
- Lasa asta mai tarziu. I-am trimis conducatorului vampirilor un mesaj cum ca am vrea sa ne aliem cu ei. Sper sa accepte.

Am zambit inconstienta, atunci mi s-a legat firul. Alinata ? Vampiri ? Ce dracu ?! De unde pana unde alianta asta ?

- Ce naiba ! De ce o alinta cu ei ? am tipat la el.
- Razboiul, draga mea, razboiul. mi-a spus pe un to calm.
- Care razboi ? Am zis uimita.
- Cel care o sa inceapa peste o saptamana. Varcolacii o sa fie din nou activi, ca si atunci cand ti-ai pierdut fratele. mi-a spus cu un regret in glas.

Am ramas tacuta. La dracu` ! Acum cand voiam si eu sa ma retrag, apare razboiul asta. Totusi ... era perfect pentru razbunare, adica ... da, era perfect. Alinata, asa imi v-a permite sa stau mai aproape de Jack. Am ras in sinea mea, nu i-a iesit lui Mark cum a vrut.

- Ce ai vrut sa-mi spui, draga mea ? m-a intrebat tata.

Hm, mai conteaza ? Nu cred.

- Am uitat. i-am spus zambind.
- Ma duc pana la mama. Am adaugat si m-am ridicat de pe scaun.

Am iesit din birou si am inchis usa in urma mea. M-am rezmat de usa si am rasuflat usurata. L-am vazut pe ucenicul acela de doi bani uitandu-se la mine cu superioritate. M-am uitat urat si m-am dus catre scarile care uracu la etaj. Am inceput sa le urc, una cate una, pana cand am ajuns la locul dorit. M-am dus in camera parintilor mei, pentru a vedea unde e mama, insa nu era acolo. M-am dus in vechea mea camera, dar nici acolo nu era. Am decis sa ma mai invart prin casa in speranta ca o voi gasi. Am injurat printre dinti si am coborat in sufragerie. Nu l-am mai vazut pe Mark, era bine. Am deschis usa de la birou fara sa mai bat si am inceput sa vorbesc.

- Tata, unde e mama ?

Pentru o secunda, inima mi-a stat in loc. Cand l-am vazut pe Jack, stand la biroul lui tata, am crezut ca si mor. Ce facea el aici ?

- Crystal, acesta este Jack. Tocmai ne-a adus o stire din partea Consiliului.

Al dracu de consiliu, ce naiba ! L-am salutat dand din cap, iar apoi i-am arucat o privire subtila lui Mark, care ranjea ca un idiot. Mi-am dat seama ce incerca sa faca Jack, deisgur m-am prefacut cat am putut de bine.

- Domnisoara ...

L-am auzit spunand, ei domnisoara cu care te-ai tavalit aseara, draga.

- Domnule ...

Cred ca aveam sa radem pe seama asta o gramada. Faceam pe nestiutorii, pe cand noi ... hm, eram impreuna ? Am ras in sinea mea. L-am vazut pe tata ca citea ceva de pe o foaie care o avea in mana, presupun ca aia e confirmarea aliantei. A zambit multumit. I-am auzit pe tata si pe Jack vorbind ceva, dar nu am ptut sa dau atentie vorbelor, il priveam pe el, doar pe el. Cred ca daca nu ar fi fost tata aici as fi fost in stare sa sar pe el sa-l sarut. I-am vazut ca se salutau iar apoi s-a indreptat catre mine si mi-a sarutat mana. Eu tremuram, nu de frica, ci de dorinta. Vampir idiot !

- La revedere. O seara placuta. L-a auzit spunand.

Cat de prefacut putea fi. M-am dus din birou in sufragerie, si am putut sa aud ce a spus Mark 'O sa va dau in gat, corcitura'. Ei pe naiba ! Asta-i prost?! M-am dus catre el si l-am apucat de par. I-am spus sa inceteze chestia asta ca de nu ii tai barbatia. Mi-a ras in fata. Cat de idiot poate fi. L-am lovit cu genunchiul intre picioare si am plecat de acolo. Voiam sa ajung acasa, odata, sa-l vad pe Jack. Desigur, aveam sa radem copios pe tema asta. Ne-am luat cu domnule si cu domisoara. Ce patetic. M-am urcat in masina si am pornit grabita. Mi-am pus ceva muzica, pentru a ma relaxa si am inceput sa cand in timp ce conduceam. Am ajuns in vreo douazeci de minute acasa la mine (tin sa mentionez ca am condus ca si o nebuna, dar nu conteaza). Am prcat masina si am urcat la etajul unde era apartamentul. M-am grabit destul de tare, era sa si cad de cateva ori. Am deschis usa si am aprins luminile. L-am vazut pe Jack, stand pe canapeaua din sufragerie.

- Domnule, ce mai faceti ? am spus razand.

A ras si el. Apoi a venit spre mine si a inceput sa ma sarute pe gat.

- Acum ca ati venit, foarte bine, domnisoara Crysstal Van Helsing.
- Hm, daca ne-am fi prezentat cu tot cu nume de familie, poate ar fi fost mai usor sa trecem peste chestia aia ce s-a intamplat in birou.

I-am spus iar apoi l-am sarutat pe gura.

- Poate, insa dorinta de a sari pe tine, tot n-ar fi disparut.
- Da, asa-i. am zis zambind.

Am vrut sa-l mai sarut odata, insa telefonul a inceput sa-mi sune. Am oftat iar apoi m-a indreptat spre locul unde era, acel mic obiect, idiot. Am vazut ca cel ce ma apela era mama, am preluat convorbirea si i-am auzit glasul plin de fericire. A inceput sa-mi puna tot felul de intrebari si eu ii raspundeam cu un 'da' sau 'nu'. Mai spre sfarsitul conversatiei mi-a spus sa-mi caut nu stiu ce rochie, pentru balul in cinstea aliantei. O Doamne ! V-a fi si un bal ? Dupa ce i-am inchis am inceput sa rad.

- Draga domnule vampir Jack - am inceput sa spun - se pare ca trebuie sa va luat un costum, avem de mers la un bal in cinstea alianteti dintre vampiri si vanatori.

[Minnie]

Hello!;;)

din nou pe ici... well capitolul a avut de toate, modurile de expunere s-au imbinat armonios, iar actiunea a fost captivanta; desi as fii vrut o descriere ceva mai detaliata in ceea ce privesc sentimentele, mai ales atunci cand Crystal l-a vazut pe Jack la ea acasa, ma rog... :]; fi mai atenta la greselile de tastare, uof uof neatentia si graba asta ;)):
Alinata - alianta
mi-a spus pe un to calm - ton
rezmat - rezemat
uracu - urcau
deisgur - desigur
am ptut - putut
Am prcat - parcat
alianteti - aliantei

altceva... abia astept sa vad cum va decurge balul, cat despre Mark ala imi vine sa-i tai capu', bine l-a invatat minte Cryss' :-" *evil*..
nextu' nextu'!^^
kissuuu&byeee

[Teh]

Bună bună ! mulţam de com :X Am venit şi cu 17, I hope you all like it :o3

Lectură plăcută!

Capitolul 17

Ultimele trei zile trecuseră destul de greu, fuseseră extrem de plictisitoare. Deşi nu pe de-a-ntregul. După ce am discutat mai multe despre seara de Alianţă a vampirilor cu vânătorii, eu şi Crysstal am decis să ne mutăm în apartamentul pe care îl achiziţionasem. Fusese destul de încântată deşi făcuse o grămadă de schimbări ( şi asta doar în trei zile ) . Puteam numi cu uşurinţă acest loc „ acasă” deşi practic nu locuiam de multă vreme aici. Îmi plăcea. Poate pentru că locuiam cu nebuna asta, nu aveam cum să nu iubesc locul. Chiar îmi aminteam cât de fericită fusese când i-am zis că am rezolvat şi că aş vrea să ne mutăm acolo. Aproape ca un copil, şi asta era greu de imaginat făcând o paralelă cu dăţile când era nervoasă. Am râs în sinea mea fie şi doar la acest gând.
- Nici nu ştiu ce-ar zice tata dacă ar afla că stau cu un vampir.
Mi-a zis în prima noapte în care am decis să dormim acolo. A fost destul de interesantă, după ce ne-am jucat puţin de-a v-aţi ascunselea ne-am pus pe vorbă.
- Eh probabil te-ar da afară din casă şi din familie. Nu asta se întâmplă de regulă?
S-a uitat aproape tristă la mine şi am sărutat-o, punând lacăt subiectului respectiv. Într-adevăr, nu mă gândisem prea mult la asta. Eu nu mai aveam familie, nu care să mă accepte. Aşa că nu puneam prea mult preţ pe acest lucru.
Şi probabil eram egoist pentru că nu ştiam ce înseamnă cu adevărat „ familia” pentru ea. Trebuia să fiu şi eu rezonabil şi să mă gândesc la toţi cei din jurul meu. Posibil că aşa ar trebui să fiu, dar Dracu să mă ia dacă am chef. O iubeam şi nu aveam de gând să renunţ la ea indiferent de obstacole. Nici dacă ea mă respingea, ceea ce nu avea cum. Sau dacă mă înşela, era simplu : îl ucideam pe celălalt şi treaba toată s-a terminat. Am râs în sinea mea, nu avea cum să se întâmple aşa ceva. Pentru că şi ea era prea atrasă de mine ca să facă aşa ceva.
Ziua în care mi-am căutat costum a fost una dintre cele mai aiurea. Uram cumpărăturile, plus că fusesem presat să îmi iau unul nou şi de gală. De parcă ar fi fost cel mai important eveniment din viaţa mea. Aşa îl făcuseră toţi să pară, până şi roşcata mea. Astfel am făcut un drum până la un magazin specific şi am luat ceva. Am fost îndemnat să cumpăr primul articol vestimentar văzut, dar m-am trezuit probând diferite costume până ce l-am ales pe cel care , credeam că mă avantajează cel mai bine.
Sacoul , pantalonii şi pantofii erau negrii. Cămaşa albă şi cravata roşie. Ultimul obiect a fost în această culoare pentru că aşa primisem ordine de „ Sus” . Ceea ce mi se părea mai aiurea decât orice altceva. Însă nu am putut comenta nimic, nu că aş fi avut chef de aşa ceva. Plus că, în contrast cu părul meu blond se vedea destul de bine. Iar nuanţa ochilor ajuta destul de mult. Aceste lucruri mi le spusese Crysstal, căci eu nu observasem nimic din acestea.
Ca să fiu sigur că totul este în regulă, am mers la Consiliu şi am vorbit cu cineva de acolo. A fost o discuţie ngrozitor de plictisitoare şi enervantă. A trebuit să discutăm despre afacerile vânătorilor şi cum urma să îi ajutăm. Cum şi sursa sigură şi directă prin care aflasem că vârcolacii aveau să atace. Nişte javre împuţite şi cu creier cam limitat, având în vedere că nu aveau pic de „ graţie, eleganţă, rafinament şi discreţie” aşa cum erau descrişi de orice vampir pe care îl puteai întreba despre ei.
Era evident că ne credeam superiori.
Aşa cum şi acele javre se credeau asupra noastră.
Cine avea dreptate? Ei bine, aici nu puteam spune cu certitudine. Însă era clar că stilul nu era deloc punctul lor forte. Erau nişte brute, şi chiar şi atunci când venea vorba de lucruri frumoase. Pentru că atunci când eşti într-o luptă nu poţi vorbi de frumuseţe. Sau da?
- Jack, trebuie să ştii că această alianţă este foarte importantă. Aşa că ne vei ajuta.
Mi s-a adresat însuşi sir Helix. Era foarte interesant cum vorbeai cu un superior şi îţi venea să închizi ochii.
- Domnule, nu înţeleg, cu tot respectul meu, de ce trebuie să ştiu eu aceste lucruri? Cum şi de ce am fost invitat la un asemenea eveniment important? Eu întotdeauna îmi fac slujba cum trebuie, şi nu trebuia să am parte de atâta „ favoritism”
Era ciudat ca o corcitură să meargă la o petrecere de gală ca asta . Alături de vampirii cu sânge pur. Era foarte straniu, cel puţin din punctul meu de vedere.
- Este simplu amicul meu vampir. Tu ai fost întotdeauna un prieten pentru noi, dar de asemenea unul ce ne-a ajutat să înlăturăm obstacolele mai puţin plăcute. Dar, totodată, ai fost un aliat şi al vârcolacilor. Ştim că i-ai ajutat, evident te-au plătit foarte bine pentru ceea ce ai făcut.
A făcut o pauză dar eu nu aveam de gând să spun nimic.
- Este de asemenea clar că nu vrem să fim trădaţi, aşa că ... Este cel mai bine să fi de partea noastră şi aproape de noi.
Am oftat, realizând de ce trebuia să fac un asemenea sacrificiu. Era groaznic să fi pe lângă atâţia pur-sânge şi să te simţi atât de inferior la fiecare pas, aproape obligat din cauza lichidului ce îţi curgea prin vene, să îi asculţi.
- Desigur Sir Helix. Nu ar trebui să vă faceţi probleme. Voi fi acolo şi vă voi ajuta. Un vampir nu trădează niciodată, nu aţi spus dumneavoastră aşa?
Mi-a oferit zâmbetul rar şi îngrozitor de „ rău” . Acea curbare a buzelor semnificativă, prin care îţi spunea : o să te ucid şi-o să te mănânc la cină. Asemenea unui psihopat.
Cu aceasta nu a mai fost nevoie să vorbim altceva, iar eu am putut să dispar şi să merg acasă. Crysstal dormea când am ajuns eu , aşa că m-am conformat să mă bag lângă ea şi să mă las pradă somnului. Era doar cinci dimineaţa.

[center]*[/center]

- Dac-ar fi să mă-ntrebi pe mine, balu’ ăsta e o totală porcărie.
Am dat din umeri urmărind-o pe Crysstal cum se încălţa. Se pregătea să plece acasă, era clar că trebuia să ajungă la părinţii ei de dimineaţă. Şi evident că nu puteam să ajungem pe seară , la bal, împreună. Asta ar fi declanşat.... Ceva la nivel nuclear oricum. Am oftat gândindu-mă cât de plictisitoare urma să fie această noapte. Roşcata era îmbrăcată în blugi şi tricou, dar am observat că îşi luase vestimentaţia pentru bal.
- Of, ce ai tu ÅŸi petrecerile?
Mi s-a adresat puţin nervoasă. Mi-am dat ochii peste cap şi am fost lângă ea într-o secundă. Prinzând-o în braţele mele, am lins-o uşor pe gât. I-am căutat gura, şi buzele mele le-au sărutat uşor pe ale sale. Savurându-le.
- Uite, nu era mai bine dacă stăteam frumuşel acas’ şi continuam treaba asta?
Am mai sărutat-o odată, şi aceasta şi-a înfăşurat braţele în jurul gâtului meu dar eu m-am desprins repede.
- Dar nah, nu putem că tre’ să mergem la bal .
Am chicotit şi i-am întors spatele, mergând spre bucătărie.
- Ne vedem acolo.
Am auzit-o înjurând ceva .
- Of, ce mă enervezi vampir idiot! Pa!
A trântit uşa şi eu m-am conformat să merg să dorm câteva ore. Oricum nu aveam nimic mai bun de făcut şi era un soare intens tare pe cer, era clar că afară nu aveam chef să merg. Nu eram în zilele mele bune şi nu aveam chef să iau arsuri solare sau altceva.
Când s-a lăsat seara, m-am trezit, schimbat şi am fost gata de plecare la fericitul, minunatul, fabulosul eveniment. Fiind evident sarcastic. M-am privit în oglindă şi am adoptat acea expresie rece şi dură, aceea care mai mult contura ură decât căldură şi dragoste. Era aşa pentru că starea mea de spirit era total îngrozitoare. Nu era prin lista mea de lucruri favorite să merg la o petrecere cu o mână de vampiri pur sânge. Şi clar nu era cea mai tare „ chestie” să stau undeva cu Crysstal dar să nu o pot atinge. Trebuia să îndur foarte multe lucruri.
Hei, dar ce nu făcea un bărbat- vampir pentru femeia lui?
Dacă nu ar fi fost ea cred că o dădeam dracului de seară festivă.

Ajuns la destinaţie, am coborât din maşină şi am înjurat încă odată noaptea aceasta.
Din toate locurile din lume, trebuia să fie Castelul Vampirilor? Era unul singur în partea aceasta de ţară, poziţionată tocmai în acest oraş. Şi era imens, de-a dreptul. Mirosea îngrozitor a vampiri nobili, viţă regală, tot felul de idioţi cărora , fiind o necesitate, mă adresam cu „ dumneavoastră” . Doar dacă îmi cerea să nu o mai fac. Sau eram prea nervos să mai iau în seamă asta, ceea ce nu era un lucru convenabil pentru mine. Aş fi dorit să se fi organizat toată treaba asta la vre-un sediu al vânătorilor. Însă, nu s-ar fi acceptat niciodată. Consiliul, pe teren minat? Nu prea cred eu aşa ceva.
Aruncând cheile de la maşină unuia din paznici , i-am făcut cu ochiul. Era de-al meu.
- Prietene, parcheaz-o cât mai aproape.
A zâmbit larg arătându-şi colţii şi a dat din cap. I-am lăsat un bacşiş ok şi am intrat în clădire. Asta evident după ce am fost mirosit şi am arătat un act de indentitate paznicilor de la intrare.
Toţi erau vampiri.
Pentru cine nu cunoÅŸtea asta deja, noi nu ne jucam.
Atmosfera era destul de încărcată înăuntru, am simţit o mulţime de priviri urmărindu-mă şi m-am simţit , brusc , foarte mic.
- Bună seara Jack , în sfârşit ai apărut.
Am fost surprins să îl zăresc pe Zalux dar nu am lăsat să se vadă asta. Am înclinat din cap şi acela a zâmbit prostesc . Fiind fratele Lordului Krez, ar fi fost uşor de dedus faptul că trebuia să fie un idiot ca şi celălalt . Însă, acesta era total diferit. Deşi dacă mă întrebai pe mine amândoi erau cretini.
- Zalux, bună seara. Am luat un pahar cu vin şi am măsurat din priviri lichidul. Vampirul s-a aşezat lângă mine. Trăsăturile îi erau obişnuite. Părul negru şi lung, prins într-o coadă ordonată la spate, ochii de aceaşi culoare şi un farmec inuman. Pielea extrem de albă, exact aşa cum era rasa lui. Şi o energie ce nu o găseai peste tot .Era greu de spus că era mort.
Cu multă vreme în urmă îmi permisese să îl strig pe nume.
Mă privea cu o oarecare invidie. El nu putea consuma nimic altceva în afară de sânge.
- EÅŸti norocos .
Mi-o zicea de fiecare dată când ne întâlneam. Am dat din cap.
- Ce mai faci?
A dat din umeri şi mi-a zâmbit trist.
- Mă bucur de această noapte încântătoare. Atât de multă hrană şi eu nu pot atinge nimic. Totuşi, e drăguţă Alianţa asta. Vreau să zic, fetele sunt. Poate o să vrea vreuna dintre ele să mă hrănească.
Şi-a lins buzele şi mi-au trebuit câteva secunde să realizez că de fapt glumea. Am râs , folosind o expresie distantă şi rece.
- Desigur.
Nemaivrând să fiu atent la el, mi-am întors privirea spre un alt colţ al camerei. Mai degrabă o căutam pe Crysstal şi i-am simţit mirosul. Ceea ce am văzut nu a fost tocmai ceea ce am şi căutat. Îmi aminteam figura celui cu care discuta scumpa mea roşcată, idiotul şi insuportabilul de Mark. Îmi era greu să mă concentrez şi să realizez ce vorbeau ( erau prea mulţi pur sânge prin zonă şi mă bruiau ) . Ceea ce se putea vedea foarte uşor era faptul că erau apropiaţi.
APROPIAÅ¢I!
Îmi venea să turbez de furie. Inima asta pe jumătate moartă a început să accelereze, sângele să îi pulseze mai rapid în vene. Am strâns paharul în mână până ce am cerzut că se va sparge, însă m-am oprit la timp şi am aruncat lichidul roşiatic pe gât. Punând obiectul pe o masă, am vrut să merg şi să îi sparg faţa idiotului ce se dădea la prietena mea.
Vocea interioară urla : STAI! Jack, aminteşte-ţi ce dracu faci aici şi care e relaţia voastră.
Cu greu mi-am oprit paşii. Am decis să mai iau un pahar cu vin, pe care l-am sorbit dintr-o înghiţitură. Aveam noroc că Zalux deja nu mai era lângă mine.
Brusc, Mark şi iubita mea au ieşit din salon. Asta a fost suispicios şi destul cât să mă facă să explodez de furie . Înainte să pot pleca , cineva m-a oprit.
- Bună seara Jack. Ne bucurăm că eşti aici. Am auzit de mulţimea de misiune pe care le-ai înfăptuit, eşti destul de faimos. Râse, apoi continuă. Pentru o corcitură.
A trebuit să mă întorc şi să fac o plecăciune oarecare. Era un Vampir de viţă nobilă cu partenera sa, de acelaşi rang. Merie şi Claus. Îi întâlnisem de câteva ori. Erau nişte proşti . Şi eu nu aveam timp de ei. Însă, n-aveam de ales.
- Este un adevărat privilegiu pentru mine să fiu aici, desigur. Doriţi să mă întrebaţi ceva, Alteţă?
Am început astfel o lungă, stresantă, şi enervantă discuţie despre absolut NIMIC. Iar eu adesea mă uitam spre locul în care dispăruseră cei doi şi vroiam să ştiu ce se întâmpla. Ce era asta, un joc? Era logodită cu tipu’ ăla şi , vai, nu îl iubea iar eu eram dragostea ei adevărată? Am râs la această variantă. Era clar că Mark nu mai avea multe zile din partea mea, odată ce găseam un loc singuratic, doar cu noi doi, aveam să îl decapitez şi să îl sec de sânge.
Merita mai mult .
Iar ea. Ea! O să vadă ea. Nu are cum să fie cu altcineva în afară de mine. Nu credeam că mă va înnebuni într-atât încât să disper de gelozie, dar o făceam.