Chestii scrise in momente de curata nebunie

[BloodyInnocence]

Un vis devenit realitate

Ce minunat!
Niciodată în viata mea nu mi-am închipuit că poate fi atât de frumos. De fapt, niciodată nu mi-am imaginat că o să ajung vreodată în acest loc să vad cu ochii mei minunăţia, să simt cu mâinile mele fantezia şi să miros cu nasul meu idealul. Era mai mult decât putea creierul meu să înteleagă, să perceapă, să conştientizeze. Mă aşteptam ca din clipă în clipă să îmi închid ochii pentru o secundă şi atunci când îi voi deschide din nou să vad această scenă fantastică înlocuită de realitatea crudă a camerei mele. Dar de fiecare dată ramâneam uimită când clipeam şi când nu se întâmplă ceea ce mă temeam: când realitatea ramânea departe de mintea mea, lasându-mă să mă bucur de frumusetea acestui loc absolut, acest loc virgin ferit de lacomia omului.
Am îngenuncheat într-un final lângă o mică domnişoară îmbracată toată în alb ce statea nemişcată, înghetată în eternitate înconjurată de alte domnişoare asemenea ei, numai că ea m-a atras mai mult decât celelalte. Arată atât de inocent şi distins, aproape că mă lasa fară suflare. Îmi era şi teamă să o ating deoarece nu vroiam să o patez, să o otravesc cu esenţă fiintei mele umane care nu facea altceva decât să corupe tot ceea ce întâlnea în cale. Din pacate pentru amândouă, pentru mine pentru că am cedat tentatiei ce o reprezenta micuta regină iar pentru ea pentru că urma să fie coruptă, am întins mâna şi i-am atins minunată rochie facută parcă din mici petale catifelate albe ce sclipesc de parcă cineva le-a dat cu praf de stele. Am ramas uimită pentru câteva minute bucurându-mă de acel sentiment, de cum simteam petalele mişcându-se, modelându-se după degetele mele, de cât de delicate, de uimitoare erau. Mi-am luat degetele iar ele au revenit la forma lor initială ca şi cum eu nici nu aş fi existat, ca şi cum nimic nu le-a întrerupt viata lor liniştită.
Niciodată în visele mele nu aş fi putut să le fac dreptate. Nu mi-ar ajunge o viaţă întreagă să gasesc cuvintele potrivite, dacă existau ca să le descriu. Tot ceea ce am visat, tot ceea ce imaginatia mea bolnavă dar bogată a putut crea era şi va ramâne pentru totdeauna o copie cenuşie a ceea ce traiam acum.
Mi-am apropiat chipul de micuta deschizatură şi am inspirat adânc simtind cum parfumul acela mi-a patruns în toti porii, în fiecare celulă a trupului meu ramânând pentru restul eternităţii impregnată în mine, amintindu-mi constant de acest moment unic, prim în care am asimilat parfumul.
Cuvintele mele scrise pe această foaie nu pot să exprime nici ceea ce am trait în acea clipă şi nici frumusetea absolută şi magică a ceea ce se afla în fata mea.
M-am trezit din reveria în care intrasem atunci când l-am auzit pe îngerul care m-a adus aici, care a facut acest vis să devină realitate, vorbind.
- Trebuie să plecam, iubire. Ţi-am promis că te aduc dar nu m-ai poti sta aici. Ai stat destul, încă putin şi rişti să mori din cauza lor, îl aud spunând dar nu mă întorc, deoarece nu m-ar deranja să mor înconjurată de micile zâne lunare.
M-a apucat de mână şi m-a tras afară dar ochii mei au ramas pironiti pe frumoasele dar periculoasele flori lunare care, slavă Domnului, din cauza unei organizatii au fost salvate şi erau pastrate aici în singurul loc încuiat, izolat pe lună, în timp ce oamenii continuau să corupă restul lunii. Doar acele flori lunare continuau să îşi pastreze puritatea şi să respingă omenirea, doar ele. Totul s-a întâmplat atât de repede încât visul meu devenit realitate pentru câteva scumpe, pretioase minute se reîntoarce la ceea ce a fost la început: doar un vis; dar cel putin mă pot multumi cu faptul că pentru câteva minute a fost real.