Ce a fost...nu va mai fi !

[Moon princess]

Avand in vedere faptul ca am observat ca multe persoane imi citesc ficul, ei bine,as avea o rugaminte la voi. Daca nu suparati, (si daca aveti la dispozitie 3 minute,nu mai mult) as dori daca se poate sa-mi lasati un com scurt prin care sa va spuneti opinia cu privire la fic .daca cer prea mult atunci macar un scurt mesaj daca se poate. multumesc pentru intelegere. :X :*
Multumesc si voua care va faceti timp si treceti pe aici cu un comentariu. Tin sa va anunt ca abia pe la sfarsitul saptamanii voi pune continuarea. Imi pare rau, dar stiti cum e...multe teme. Of,scoala asta! De s-ar darama! Atunci voi avea timp sa pun cont in fiecare zi. merci inca o data
va pop
:*
:x :x :x

[Moon princess]

Avand in vedere ca am putin timp liber, ei bine, spre fericirea voastra, n-am sa pun nextuu la sfarsitul saptamanii precum am zis, ci acum.sper sa va placa si astept comentarii :*



Cap. 2-Ah, ce mult timp a trecut! -part. 1




Ma uit pe-alocuri la multimea doritoare. Toate privirile sunt atintite asupra mea. Simt cum inima imi bate ca o nebuna, ca prima data. O fericire fara margini imi acapareaza sufletul, o bucurie enigmatica imi patrunde-n inima. Aceasta fericire mi-aduce aminte de cele mai dragi fiinte. O energie spirituala imi invaluie trupul precum un giulgiu. < Mama, tata ma vedeti? Sunt aici, pe scena! Va bucurati de succesul meu? Acesta a fost visul vostru, al nostru, al tuturor...ca eu sa devin o cantareata. Datorita voua, dragi parinti ma aflu aici, acum. Voi ati fost calauza mea pana acum, si ve-ti ramane in continuare.
Va ofer cel mai frumos cadou, sortat din sentimentele ce-mi ofera viata, iubirea. Cel mai frumos
dar pe care un parinte l-ar putea primi de la copilul sau, un sentiment divin. ...Va iubesc!...
Va iubesc din toata inima mea, din tot sufletul meu, si cu toata forta mea! Chiar de nu mai sunteti, voi tot sunteti in inima mea. Nu va voi uita niciodata! Ati fost singurele persoane care nu m-au tradat niciodata. Va multumesc! >
Acum ma simt mai puternica ca niciodata. Dorinta parintilor mei traieste in mine. Ei sunt cu mine, mereu vor fi. Ma apropii usor de microfon atingand-ul. Este atat de rece...dar il voi incalzi curand! Imi inchid ochii lasand melodia sa treaca prin fiinta-mi pustie...si incep...

"Bring Me To Life"
(feat. Paul McCoy)

How can you see into my eyes like open doors
Leading you down into my core
Where I’ve become so numb without a soul my spirit sleeping somewhere cold
Until you find it there and lead it back home

(Wake me up)
Wake me up inside
(I can’t wake up)
Wake me up inside
(Save me)
Call my name and save me from the dark
(Wake me up)
Bid my blood to run
(I can’t wake up)
Before I come undone
(Save me)
Save me from the nothing I’ve become

Now that I know what I’m without
You can't just leave me
Breathe into me and make me real
Bring me to life

(Wake me up)
Wake me up inside
(I can’t wake up)
Wake me up inside
(Save me)
Call my name and save me from the dark
(Wake me up)
Bid my blood to run
(I can’t wake up)
Before I come undone
(Save me)
Save me from the nothing I’ve become

Bring me to life
(I've been living a lie, there's nothing inside)
Bring me to life

Frozen inside without your touch without your love darling only you are the life among the dead

All this time I can't believe I couldn't see
Kept in the dark but you were there in front of me
I’ve been sleeping a thousand years it seems
Got to open my eyes to everything
Without a thought without a voice without a soul
Don't let me die here
There must be something more
Bring me to life

(Wake me up)
Wake me up inside
(I can’t wake up)
Wake me up inside
(Save me)
call my name and save me from the dark
(Wake me up)
Bid my blood to run
(I can’t wake up)
Before I come undone
(Save me)
Save me from the nothing I’ve become

(Bring me to life)
I’ve been living a lie, there’s nothing inside
(Bring me to life)

Fanii erau innebuniti. Ma aclamau. Pentru o clipa am crezut ca sunt hipnotizati. Concertul i-a pus pe jar pe toti cei care aveau chef de adrenalina. N-au avut stare tot concertul. Nu se mai saturau de melodiile mele, daca s-ar fi putut ar fi stat la infinit cu mine ascultandu-mi glasul melodic. A fost o adevarata nebunie. M-am simtit fericita si implinita. Da! A fost un succes!
Dupa ce-am parasit scarile scenei, am fost intampinata de o multime de prieteni cu buchete de flori in miini. Am primit o multime de felicitari. Gasca mea de prieteni era acolo de asemenea. Iata cativa dintre ei: Hinata, o fata destul de timida cu ochii bleumareni avand parul de-un mov deschis; urmatorul e Neji, verisorul Hinatei, un tip brunet ce-i seamana aproape perfect ei. Naruto, e un blondin cu ochii albastri precum marea, un tip haios si de gasca pe care te poti baza. Ar mai fi si altii dar mi-e lene acum sa-i descriu.
Acestia, drept recompensa pentru efortul depus in aceasta seara, au dat o petrecere in cintea mea, la care bineinteles eram invitata de onoare. Mare le-a fost dezamagirea cand i-am refuzat.
N-as fi vrut sa-i refuz, dar oboseala incepea sa-si faca simtita prezenta. Mai bine spus eram franta. Concertul imi epuizase orice energie ramasa de pe intreaga zi. Tot ce vroiam era sa ajung cat mai repede acasa, sa fac un dus revigorant si sa ma ghemuiesc in patutul meu cald, cea mai
frumoasa poarta catre taramul viselor. Dar cine ar fi crezut ca nu voi ajunge acolo prea curand?
Tocmai cand ma pregateam de plecare, numai ce aud ca ma striga cineva pe nume. <Ah, acuma ce s-a mai intamplat? Nu-mi spune ca maine nu mai am zi libera, ca incep sa tip pe aici! >, dupa care ma intorc suparata si nervoasa in acelasi timp, aratandu-mi fata pe jumatate adormita:
-Ce s-a intamplat? Mai multe fotografii? murmur printre dinti.
Persoana incepe a rade ,si ma uit nedumerita sa vad cine se amuza asa tare. Sper ca n-o fi vreun fan dement.
-Nu. Ai iesit foarte bine in toate fotografiile pe care le am. raspunde acesta sec, si o fata cunoscuta se ivi din intuneric.



cam asta a fost ..sper ca va placut...astept critici :*

[Who said i have to be normal]

Hey! Uite-mă! Descrierea este bună, naraţiunea şi ea, dialogul puţin dubios. Nu tşi mai exact ce dar a fost puţin dubios. Acţiunea parcă a fost puţin alergată dar nu mai contează. În fine Totul a fost pe locul lui. Cine este acel fan înrăit care pare a fii un fotograf amublant. Deci ideea este ok, pot spune originală. Aştept nextu, succes! >:D<

[_Andreea_]

Sunt prima si este si primul comentariu care ti il dau la fic :*
Ce pot sa spun in afara ca ficul este original .... s-si mai am ceva sa iti spun:
Scurt, fooooarte scurt capitolul:-w:-w :thumbdown: si acuma mai lasat in suspans :P. Din capitolul asta cel mai mult mi-a placut faza asta:
"Tocmai cand ma pregateam de plecare, numai ce aud ca ma striga cineva pe nume. <Ah, acuma ce s-a mai intamplat? Nu-mi spune ca maine nu mai am zi libera, ca incep sa tip pe aici! >, dupa care ma intorc suparata si nervoasa in acelasi timp, aratandu-mi fata pe jumatate adormita:
-Ce s-a intamplat? Mai multe fotografii? murmur printre dinti.
Persoana incepe a rade ,si ma uit nedumerita sa vad cine se amuza asa tare. Sper ca n-o fi vreun fan dement.
-Nu. Ai iesit foarte bine in toate fotografiile pe care le am."
Eram pe jos la faza asta=))=))=))
=))Revenind la fic, dialogul a fost putin si nu a fost sec, dar asta nu este nici o problema, descrierea a fost bunicica. Greseli de ortografie nu s-au te tastatura nu am vazut si actiunea nu a fost grabita.
Asa ... astept cu nerabdare rumatorul capitol si mai ales sa aflu cine este misteriosul baiat;) dar cred ca banuiesc eu cine ar putea fi:-". Dar mai bine astept oana in urmatorul capitol sa imi clarific banuiala:)
Pune repede NEXT-ul ca daca nu b-( Gluma:P .
Ja ne!

[Marina.]

Buna! Merci ca m-ai anuntat!
pai, capitolul e intr-adevar mic, doar melodia il face sa pra mai lung, insa... nu este. Dupa parerea mea, trebuia sa spui ce melodie canta, nu sa o mai si postezi. Nu arata prea estetic, dupa parerea mea.
Descrierea... ei bine... bunicica, dar e loc de mai mult.
Dialogul- pai... doar cateva replici. Te felicit! Nu te-ai mai bazat pe dialog ceea ce rezulta ca nu e sec.
Naratiunea- Buna. Nu am ce comenta la partea asta^^
Pai... greseli de tastare nu am vazut si oricum ma ustura ochii ca sa le mai caut acum:))
Succes si astept continuarea^^

[Moon princess]

Multumesc tuturor pentru comenatrii. :* Iata ca vin cu partea a doua a capitolului 2. Lectura placuta!




Cap. 2- Ah, ce mult timp a trecut! partea a 2-a



Raman inntepenita precum un stalp uitandu-ma catre strain. Ce intentii are? Numai gandul ca as putea fi rapita ma ingrozeste.
Barbatul, inalt si bine facut, intr-un costum negru elegant se apropie amenintator. Ma dau un pas in spate de frica. <Ce e cu el?Ce vrea? Si, la ce s-a referit cand a spus "pozele lui" ? Ne cunoastem si nu stiu eu? >
Il vad apropiindu-se alene cu un buchet de trandafiri rozi in mana. De ce sa ma tot sperii atat? Poate e doar un fan ce doreste un prapadit de autograf.
Ma uit atenta la el, si ce sa vezi? Mi-e cunoscuta persoana aceasta, probabil trebuie sa fie vreo ruda. Continui s-o privesc pe aceasta persoana suspicios. Aceeasi intrebare imi staruie in minte: < cine e? >
Deodata ma luminez la fata recunoscund-o, si-i sar in gat de fericire. Nu pot sa cred ca a venit la concert! Lui niciodata nu i-au placut concertele, dar totusi, cum de avenit tocmai la al meu?
E un adevarat miracol sa ne intalnim astfel!
- Ah, Itachi! De cand nu ne-am mai vazut! , si-l sarut tandru pe obraz, contuind sa-l imbratisez sufocant de tare. Cat de mult ma bucur sa te vad!
-Mmmm...stii...mm, incerca sa spuna ceva, dar neintelegand ce anume. De fapt nici nu prea ma interesa, ceea ce ma intesa era faptul ca era din nou cu mine dupa atatia ani. Ma simteam
plina pe dinauntru dupa atatia ani de goliciune sufletesca. Era din nou cu mine.
- Da, ce este? il intreb absenta neclintindu-mi pozitia.
- Nu...mai...am...aer! izbuti intr-un final sa zica.
- Oh,imi pare rau! spun acestea dupa care il eliberez din inchisoarea stransorii, rosind puternic in obraji.
< Imi pare asa rau! De fericire eram sa-l sufoc. De fapt, chiar asta am facut! >
Tanara se uita cu parere de rau la baiat dar in acelasi timp era si fericita din pricina faptului ca in sfarsit il vazuse dupa atatia ani de singuratate.
Tanarul isi masa usor gatul incercand sa mai traga putin aer. Zambea, in pofida situatiei in care se aflase. Isi dadu seama ca vechea prietena nu o facuse intentionat. Dimpotriva i-a dat
multe de gandit. In mintea lui mii de intrebari se nasteau facandu-l din ce in ce mai confuz. < Chiar si dupa atata timp ea...sau poate doar ma insel singur? Oare a fost doar un simplu gest de amicie? >
Dar in cealalta jumatate a inimii era bucuros la gandul ca tanara mai avea sentimente fata de el, cel putin de amicie. Se uita atent la rozalie in timp ce-i inmana buchetul de trandafiri insotit de multe felicitari.
< Ce s-a schimbat! Parca mai ieri ne jucam prin gradina si cantam veseli ca vine vacanta! Iar acum: Iat-o! E o femeie in toata regula, nu mai e aceeasi fetita ce-mi cerea ajutorul in necaz.
S-a schimbat. >
Acum era o tanara frumoasa, cu linii fine, lasand un aer de platitudine feminina sa le invaluie ochii curiosilor. Era aceeasi fata cu gesturi familiare si tandre de alta data. Insa, partea aceea fascinanta, imprevizibila, dinamica si inocenta a copilei nu se schimbase.
Ea a fost singura fata cu care s-a putut intelege. Pentru el, rozalia afost prima sa iubire. Primul sarut, prima atingere, primul <te iubesc!> , a fost intre ei doi. Primul firicel de iubire a luat nastere intre ei. Chiar daca pe atunci erau o manuta de oameni si au luat totul ce pe o joaca de copii, acest lucru le-a marcat copilaria. Tot timpul cand isi aduceau aminte de copilarie isi aduceau aminte de acele vremuri linistite plina de acea dragoste infinita.
Tanarului brunet insa, sentimentele-i de demult nu i se schimbasera fata de tanara cantareata. Dimpotriva, ele cresteau pe zi ce treceau. Nimeni nu mai era ca ea si nimeni nu o va putea inlocui.
E unica fiinta ce o poate iubi, de care se poate apropia.
O lacrima i se prelinse pe obrazul infierbantat. Era asa fericit ca in sfarsit dupa atatia ani a reusit sa o intalneasca, sa o regaseasca. Avea atatea sa-i spuna. Dorea sa fie numai cu ea, doar ei doi, in intimitate. O iubea.
Tanara continua sa-l priveasca intrebatoare, pana cand acesta a luat-o de mana tragand-o spre masina.
Fata nu stia ce se intampla de e deodata asa serios. < Poate e nervos din cauza incidentului de mai devreme. Ar fi mai bine sa-mi cer iertare. >
Vru sa-i spuna dar se razgandi apoi vazandu-i fata incruntata apasand fara frica acceleratia. Plecara ca vantul de pe loc, lasand praful sa-si faca dansul intr-un cerc al ielelor.
Rozalia incepu a se panica, dar ca prin minune prinse puterea de-al intreba ce sa intamplat de conduce ca un nebun. Brunetulcontinua sa priveasca tinta inainte de parca nici n-ar fi auzit-o.
- Ai prieten? intreba mai serios ca niciodata.

< Poftim?! Cum adica daca am prieten? Nici zece minute n-au trecut de cand ne-am intalnit dupa atatia ani, si deja el ma intreaba daca am prieten? >
Brunetul accelera pe secunda ce trecea. In mintea sa era o invalmaseala de nedescris. Dorea raspuns la toate intrebarile, dar nu veneau. Era prea devreme pentru a primi raspuns la ele chiar daca el nu stia acest lucru. Stranse puternic volanul in maini, tragand brusc pe dreapta apasand nebunesc de tare pe frana.
Fata era din ce in ce mai ingrijorata de starea baiatului, intreband-ul inca o data daca e bine. Urmara cateva secunde de liniste din partea tanarului. Sakura nu mai intelegea nimic, se uita la el si-i venea sa planga.
< De ce-a facut asta? A incercat sa ne omoare? Ce e cu el? Ce e cu tine, Itachi? >
- Sakura, eu, incerca sa prinda un pic de curaj. Of! Imi pare nespus de rau! Am vrut doar sa te intreb daca ti-ar face placere sa luam cina impreuna, lasand capul in jos de rusine. Nu putea sa-i spuna acum, era prea devreme. Nu dorea ca acel firicel de iubire din inima fetei sa se rupa din cauza nerabdarii sale.
< Nu s-a schimbat deloc. E acelasi Itachi pe care il stiu de cand eram o mogaldeata. Vorbaret, dar in acelasi timp timid cand vine vorba despre subiecte mai delicate ca acesta. E un sufletist, stiu asta forte bine. Pentru mine a ramas la fel de zambaret si simpatic, acel baiat ce-mi lua apararea in fata elevilor mai mari. Era protectorul meu. A avut mereu grija de mine. De aceea tin la el. Mi-e mai mult decat acel frate, pe care nu l-am avut niciodata. Am avut o relatie speciala cu el, mai mult decat o simpla prietenie, si nu-mi pare rau de alegerea facuta. >
Ma apropii de el, si-l privesc indelung. Chipul suparat il tradeaza. Crede ca o sa-l refuz? Stie ca nu as face asta niciodata.
Zambesc, dupa care il intreb de ce mai stam aici si nu plecam, spunadu-i ca-mi este o foame de lup. Isi intoarce fata catre a mea si ma priveste imprevizibil. Isi da centura la o parte, si se pune deasupra mea continuind sa ma priveasca buimac. Nici nu apuc sa zic ceva ca intr-o fractiune de secunda sunt intrerupta de un sarut misterios, pasional. Luata prin surprindere nici nu stiu cum sa reactionez, sa-i raspund sau sa-l indepartez. Nu as vrea sa-l ranesc, si plus de asta, intotdeauna l-am iubit mai mult decat pe oricare baiat pe care l-as fi indragit. Fara sa-mi dau seama ii raspund involuntar sarutului. Atat de dulce ca n-as fi vrut sa se termine niciodata. Ma strangea strans in brate de parca n-ar fi vrut sa-mi dea drumul niciodata, sa ramana pe veci cu mine. Eu ii raspundeam strangand in pumni camasa lui, incercand sa-i inlatur sacoul negru de pe umerii incordati tragandu-l mai aproape de mine.

Prin minte incepura ai trece clipe din copilarie cu ei doi cand se jucau in gradina si se priveau in ochi, primul lor contact vizual al iubirii nepatrunse.


***
< -Itachi, chiar vrei sa facem asta? pentru ca eu nu sunt sigura.
- Stai linistita, totul e sub control.
- Esti sigur? intreba fata suspicioasa, si-l lasa sa se apropie amenintator de aproape de buzele-i mici, firave, pana ce-si unira buzele intr-un sarut scurt miraculos de dulce, ce le patrunse in inina si minte pe vesnicie. >
***

Deschise ochii dupa micuta visare constatand ca sarutul s-a sfarsit. Parca totul fusese un vis ce se sfarsi pe nesimtite. Dar ce pacat ca se sfarsise.
Se da cu grija de pe mine lasandu-ma sa-mi asez rochia deranjata, mulata, de-un alb imaculat.
Continua sa priveasca inainte spre strada ce luceste sub clar de luna. Porneste motorul dupa care pleaca din nou in goana la fel ca inainte, dar de data aceasta probabil de fericire, pornind spre
restaurantul ce ne va umple seara instelata.
- E o seara atat de linistita, ca nici vantul n-are curaj sa bata! spun privind minunata peisajul ce ne inconjura.

cam asta a fost ...sper sa va placa :* astept pareri

[_Andreea_]

Sunt prima>:)......................
Asa deci ...... Scuuuuuuuuuuurt:thumbdown: .... iaras mai lasat in suspans:cry:
Capitolul asta a avut foarte mult romance si asta mi-a placut mult:love:
Greseli am vazut ... dar cum sunt eu ... trec peste ele:D, actiunea nu a fost grabita si dialogul nu a fost sec.
Astept urmatorul si gambate!!!

[Whisky]

In sfarsit un capitol mai lung,era si timpul.Greseli am vazut.Acum,nu te supara pe mine dar la inceput ai povestit la persoana I dupa care la persoana a III-a si dupa aia iar la persoana I.Concentreaza-te pe o singura persoana,nu arata bine sa le tot schimbi.Pai actiunea nu e asa grabita ca in capitolele precedente,ceea ce ma bucura.Greseli de tastate am vazut,dar numai cateva.Se poate observa o imbunatatie in acest capitol.Bravo,tine-o tot asa!Huh,m-ai speriat.Credeam ca e Sasuke cel care o sa apara.Astept si capitolele urmatoare.
Sper ca nu te-a suparat comentariul meu,am spus astea doar ca sa fii mai atenta pe viitor.O seara buna!

[Who said i have to be normal]

Hey! Am apărut, cu întârzieri dar sunt aici, în direct, da şi în reluare. Capitolul chiar îmi place, ce dulce, bravo Itachi! Dar acum revenind la subiect, descrierea este bună, naraţiunea la fel, dialogul nu este sec, bravo. Te mănânc cu fulgi cu tot, mă laşi mereu cu ochii în soare. -_-" După greşeli nu stau să fie clar. :)) Succes şi sper să apară nextu repede. >:D<

[Marina.]

Buna!Wow, deci capitolul asta a fost minunat. Mi-a placut la nebunie. Il ador pe Itachi. Chiar il ador. Acest capitol a fost perfect, dar cred ca am mai spus asta. De lungimea lui sunt multumita, doar ca mai vroiammmm. Ti-am mai spus ca-l ador pe Itachi, nu? Descrierea, naratiunea si dialogul au fost bune. Dialogul nu a fost sec doar ca mai trebuie sa lucrezi putin la estetica. Abea astept urmatorul capitol pe care sper ca-l vei posta cat de curand. Pa-pa:*