Capitulare

[Beatrix LaVey]

M-am intors la voi cu un nou capitol! Lectura placuta si va multumesc pentru comentariile primite, va multumesc muuuult! ^:)^
Tsuuuk! :*

*

Timpul trecea din ce in ce mai rapid. Acum, aveam cincisprezece tablouri desenate si eram mandru de fiecare in parte. Surprinsesem cele mai frumoase peisaje si, printre ele, al saisprezecelea tablou: eu si Eric. Dormea in momentul in care l-am facut .Era o ipostaza romantica: el era adormit, rasucit pe pat, cu capul pe pieptul meu si cu mana ceva mai jos, in locul acela. Nu stiu din ce motiv, dar nu ma ascunsesem, nu mascasem acest lucru, desenand exact cum era. M-am desenat ulterior si pe mine. Ma obisnuisem sa-mi fac prorpiul trup si chip.
Tot ce mai ramasese era sa-l pictez pe panza si sa i-l dau. Speram sa ii placa la nebunie. Si, tot pictand la el, bineinteles, pe ascuns, il terminasem.
Trecusera doua luni aproape de la ultima data cand ma posedase. Refuzasem de atunci cu fiecare ocazie, invocand diferite motive. Parea ca nu se suparase, insa devenise ceva mai alarmat cand era in preajma mea.
- Esti suparat? Bolnav? intreba plin de ingrijorare si am suras binevoitor, luandu-l in brate si sarutandu-l apasat.
- Nimic din toate astea. Eric, stii... Am o surpriza pentru tine, am spus inchizandu-mi ochii. M-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat pe buzele dulci, iar el nu se putuse abtine si dezvolta sarutul pana ce simtisem ca raman fara aer, fusesem nevoit sa ma retrag.
- Cel mai frumos cadou! spuse cu sinceritate, strangandu-ma la piept, insa eu am inceput sa rad. Era atat de comic, de copilaros, incat nu ma puteam abtine. L-am luat in brate si am inceput sa-l strang, in timp ce buzele mele ii studiau gatul, i-l muscau. Ii ascultam in tot acest timp gemetele incantate, neputandu-ma abtine. Ma intarisem in acel loc, dar nu am dat atentie.
I-am ordonat sa inchida ochii, iar el se conformase. Luasem apoi o bluza de pe pat, a mea, infasurandu-i-o in jurul ochilor.
- Stii ca ai un miros divin? intreba in soapta, incercand sa ma sarute, insa i-am pus mana peste buze. Nu vad nimic, unde ma duci?! intreba aproape exasperat. Eram tacut, asa imi placea sa fiu. Nu avea nevoiede prea mutle detalii. Incepuse sa ma urmeze ascultator, din cand in cand scotand cate un sunet. Caleb, ma duci la spanzuratoare? Acuzat de sodomie, Eric de Lioncourt este spanzurat! spuse razand, dar eu m-am crispat.
- Chiar esti un sodomit, am spus taios, iar el tacuse imediat. Intelesese ca ma deranjase si nu mai spusese nimic. Isi ceruse scuze dupa cateva minute, dar nu putea sterge o rana din suflet. Avea cateodata un talent aparte de a ma supara!
"S-o-d-o-m-i-t!" mi-am spus in minte, pe litere, parca vrand sa fixez in minte acest cuvant. Nu aveam idee de ce, dar ma duruse. Il simteam insa in interiorul meu din nou si incepusem sa tremur de placere. Continuasem insa sa merg, nevrand sa ma opresc.
In momentul in care ma oprisem, Eric intrase in mine. Am chicotit usor, apoi m-am intors in spatele lui si i-am dat jos esarfa de la ochi, aratandu-i "micutul" meu cadou, o panza cat fereastra de conac, putin mai scunda decat aceasta, insa la fel de lata. Pictata in detaliu, amandoi, in cea mai romantica ipostaza.
- Uau... spuse cu rasuflarea taiata. Nu-i venea sa creada, am inteles-o din prima. Caleb, esti un adevarat talent, iubirea mea! rostise si se intorsese spre mine. Am putut observa lacrimi in coltul ochilor sai. Se uita apoi in jos, in coltul drept, vazand data, inceputa in ziua in care ma avusese pentru ultima data. Surase trist si inteba: De atunci lucrezi la el?
Am dat din cap, fara niciun chef de a vorbi. M-am apropiat usor si i-am dat un sarut pe buzele pline, dulci, fara insa a-mi permite sa fac orice altceva. Nu stiu de ce, insa ma atinsese teribil cuvantul "sodomit", stiind ca eu ii fusesem tinta. Ma simteam aiurea, ma simteam rau, deznadajduit. Oftasem prelung si imii inchisesem ochii.
- Iti place? se auzi vocea mea oarecum suparata in acel moment si Eric spuse un "Da" trist. Incerca sa se apropie de mine, insa il respinsesem fara doar si poate. Se asezase in genunchi, lasandu-ma pe mine de-a dreptul perplex. Nu ma asteptam la un asemenea gest din partea lui, dar iata ca o facuse. Am zambit, insa era un zambet fortat.
- De ce te-am suparat, dragostea mea? intrebase cu lacrimi in ochi.
Nu-mi venea sa cred. El, Contele de Lioncourt, plangea, pentru ca eu, un amarat de pictor fara niciun ban, il respinsesem. Am suras din nou trist, facandu-i semn sa se ridice. Daduse negativ din cap si ridicasem din umeri la incapatanarea lui.
- De ce? "Sodomit", raspunsesem pe un ton blajin, insa foarte intepator. Esti un "sodomit", iar eu ti-am fost victima. Cuvantul m-a durut, am raspuns cu sinceritate. Nu stiu de ce am stat intaia oara, sa ma chinui in halul ala, Eric. Nu stiu de ce am stat nici a doua oara. A treia oara nu va mai exista. A fost o greseala tot ceea ce s-a intamplat. Ma condamn pentru faptul ca te-am lasat sa te indragostesti de mine. Cred ca ai facut-o, am spus intr- un final, oarecum nesigur pe vorbele mele. Poate te-ai indragostit, poate doar iti bati joc de mine, profitand de faptul ca am nevoie de banii pe aceste tablouri. Poate... Poate... am spus din nou, surazand cu tristete.
Lacrimile ii curgeau siroaie pe chipul acela la care tineam enorm. Nu intelegeam nici macar eu de ce eram asa de crud cu el. Imi doream sa nu se fi intamplat toate acele lucruri,d ar, in acelasi timp, nu-mi doream sa sterg nimic.
- Imi pare rau, Caleb, dar voisem sa sune ca o gluma. Si imi pare rau ca te-am... Te-am avut. A fost cel mai placut moment din viata mea. Cele mai placute momente, cand te sarutam si te atingeam. Tabloul asta, spuse, aratand spre panza frumos pictata, il voi tine ca fiind sfant. Ma intelegi? E sfant pentru mine. Stii, cand iubesti ceva, trebuie sa-i dai drumul. Iti dau drumul sa pleci, iubire, daca asta vrei. Iti voi plati in avans tablourile, sa te poti realiza. Imi pare atat de rau ca am facut atatea greseli. Nu regret insa ca tin la tine. Nu regret ca te iu...
Nu avusese insa timp sa continue, fiindca m-am lasat in genunchi, langa el, punandu-i stapanire pe buzele umede de lacrimi. Desi era mai mare ca mine, Eric era doar un copil. Era sensibil din punct de vedere al sufletului, pe cand eu eram doar fizic.
- Si eu... am spus in soapta. Si nu regret. Doar ca... Nu stiu ce e cu mine, imi cer iertare. Am spus lucruri dureroase, am... Am...
- Sss! spuse, pecetluindu-mi buzele cu un sarut lung.
Ma iertase. Eram fericit. Mi-am pus mainile in jurul gatului sau. Ii simteam inima batand nebuneste, la fel cum ii simteam si respiratia calda pe umarul meu. Imi dadu cateva sarutari.
"Ce rau sunt! El nu merita asa rautate, Caleb! De ce-l chinui?!" m-am intrebat pe mine insumi. Am suras trist in acel moment. Pacat ca eram asa de rautacios cateodata. Nici macar nu aveam vreun motiv anume. Mi-am ridicat ochii spre un colt al camerei, observand miscare.
Silueta lui Lucas iesi, aaruncandu-mi un suras.
- E... Eric... am spus in soapta, iar acesta se intoarse.
- Lucas, rostise calm.
"Ce dracului se intampla?!" m-am intrebat in mintea mea, socat. Era Lucas acolo?! Il vedea si el?!
Era o ceata cu totul densa in capul meu in acele momente. Nu stiam ce se intampla, cum sa reactionez.
- Il vezi, nu? intrebase Eric, iar eu inclinasem din cap. Si eu il vad...
Ramasesem socat de-a dreptul. Stiam amandoi ca Lucas era mort, insa amandoi il vedeam acolo. Silueta translucida a barbatului disparu prin usa. M-am ridicat, luandu-l pe Eric dupa mine, tianndu-l strnas de mana. L-am sarutat usor pe buzele calde, dulci, incercand sa iau putere de la el.
Nici eu nu stiam daac mi-era sau nu frica. Am intrat in acea camera, uitadu-ma de jur imprejur. Dar nu mai era. Disparuse.
- Uite! spusese Eric pe un ton calm.
Ma uitasem in acea directie, descoperind pe oglinda scrisul bunului meu prieten, Lucas: "Fiti fericiti!".
"El e aici... "

[MiraA]

Barbatii astia doi ma omoare cu zilele. Daca se iubesc de ce nu se f*t (a sunat urat, stiu, dar nu ma pot abtine) Si se vede de la o posta ca se iubesc. Dragostea e greu de gasit, ar trebui sa profite de ea si sa-si vada de ale lor. Cat despre cadoul lui Caleb :X:X si eu vreau unul (cu toate k m-as inrosi de fiecare data cnd l-as privi, dar ce mai conteaza) Cred ca prin acel cadou Caleb ii arata cat de mult il iubeste, chiar daca nu poata sa rosteasca acele cuvinte :X
Oricum, ultima faza ma lasat cv de genul asta :O Lucas s-a reintors....sa vedem ce se va intampla mai departe.
Astep nextu ubita spor la scris:*

[AbiiShu']

Ce capitol frumos, mai ca mi-au dat lacrimile. :*
Sa nu te prind ca te gandesti macar sa ii desparti sau sa inchei ficul ca ma supar rau!
Mi-a placut cand Eric s-a asezat in fata lui Caleb in genunchi sa-si ceara iertare, chear nu-l credeam in stare de asa ceva, dar mi-a placut al dracu' de mult! Dar mai mi-a placut si cand Lucas le-a transmis sa fie fericiti. :x
Totusi nu am inteles de ce dintr-o data a putut si Eric sa-l vada pe Lucas... ultima data cand si-a facut aparitia doar Caleb il vazuse / simtise... parca. :-?
Mult succes in continuare la scris si amunta-ma cand postezi iar, te rog! ;;)

hugzz!

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Iubita :X un capitol de milioane, nu cred ca am cuvinte sa descriu toate astea. Te iubesc!! :* Sfarsitul a fost extraordinar, abea astept ce mai urmeaza, sunt curios daca LUcas va aparea din nou sau ceva.
Cei doi raman lam fel de inocenti si de sublimi si de dragutii :perv: Pe cat de bine scrii tu. Traim odata cu povestea ta magnifica, nu stiu ce sa spun decat ca vreau nextu si neaparat trebuie sa ne spui ce se va intampla cu logontna lui Eric>
Pussi :*!

[Beatrix LaVey]

Va multumesc tuturor pentru comentarii >:D< Nici nu stiti ce fericita ma faceti :">


*

Uitasem in scurt timp insa toate incidentele, fiindca eram din ce in cem ai fericiti. Numarul tablourilor crestea pe zi ce trece, iar eu nu-mi incapeam in piele de fericit ce eram. Mi-am inchis ochii, lasandu-l pe Eric, care se afla pe mine, sa-mi faca masaj. Imi mangaia spatele cu o crema frumos mirositoare, care ma facea sa mi se faca somn.
- Ce bine faci... rostisem binedispus, rasufland usurat. Ai un talent aparte! am spus, iar el imi daduse un sarut pe ceafa. Nu-mi venea sa cred ca statea din nou sub el. Nu se intampalse absolut nimic, insa... Insa il voiam. Cat de curand, il voiam si trebuia sa-l am.
- Iti place? intreba pe un ton provocator, iar pe mine ma trecuse un fior.
Ciocanise cineva la usa, iar Eric ii dadu respectivei persoane voie sa intre. Ma rosisem tot cand vazusem o tanara slujnica uitandu-se la noi cu ochii mari. Oare nu stia? Ma mira sa nu stie, fiindca Eric nu se ascundea si ajunsesem sa nu ma mai ascund nici eu acum.
Din cand in cand, simtisem si dorul unei femei. Voiam sa mai stau si eu sus, ceea ce insa nu spusesem.
- Stapane, a sosit o scrisoare... rostise sovaind tanara, facand in acelasi timp o plecaciune. Se apropie de Eric, i-o inmana, apoi pleca. M-am intors in acel timp pe spate, apoi m-am ridicat, incepand sa-i masez eu umerii lui Eric, desi era imbracat. Acesta citea cu atentie.
- E de la o veche cunostinta, spuse surazand, insa cu tristete. Este... Ah... E... incepu sa se balbaie, iar eu nu stiam cum sa-l fac sa-si dobandeasca ceva curaj. Am inceput sa-l sarut usor pe gat, pe ceafa, plimbandu-mi limba cu blandete si, pana la urma, dupa ce ofta zgomotos, continua: E vorba de tata meu...
Nu stiu de ce, insa, cand am auzit de tatal sau, m-am crispat fara sa vreau. Am devenit mai rigid si incepusem sa tremur ingrijorat. MI-am muscat fara sa vreau buza inferioara pana ce pielea incepuse sama usture si am plecat usor urechea, ascultand. Dar tacea.
- Eric? am intrebat in soapta, iar el se intoarse spre mine cu parere de rau. Avea ochii in lacrimi. Nu putuse sa citeasca in cotninuare, asa ca imi inmana mie scrisoarea. De cum mi-am aruncat ochii pe ea insa, mi-as fi dorit sa nu ajung sa o citesc vreodata:
"Stimate domn de Lioncourt,

Va adresam aceasta scurta epistola pentru a va informa de condamnarea domnului de Lioncourt Senior, din data de 6 iunie, ora 12:00. Prezenta este obligatorie.
Cu stima si respect, contele de Brasckleton, ofiter in slujba regelui "

Nu stiam daca ceea ce era scris era o gluma sau nu, fiindca era scris in graba, parea chiar prosteste acel lucru, mi se parea doar o prostie. Insa Eric se parea ca stie mai multe. Nu aveam de gand sa incerc sa-l supar, intrebandu-l cine stie ce, dar ,spre marele meu noroc, o spuse singur:
- Cand... Cand a incercat sa... Pe tine... Sa... incepu sa se balbaie, l-am izgonit, stii. A fost anuntat si regele, stii, sodomie, asta... Si acum e acuzat grav de sodomie, a violat un... Un baietel, spuse printre suspine. Un baietel, apoi un pustiulica pe la vreo doisprezece ani, a fost prins... In fapt.
Am ramas cu gura cascata in momentul cand am auzit. Nu-mi venea sa cred, sa fie prins in fapt, in timp ce... Nu puteam concepe! Mi se facuse stomacul ghem si incepusem sa tremur fara sa vreau, chircindu-ma in pat .Eric, care observase acest lucru, se ridica si ma lua in brate. Era trist, mai trist decat vazusem pe cineva vreodata. Se apleca asupra mea si ma saruta usor.
- Imi pare rau ca a trebuit s-o spun... imi sopti la ureche, apoi imi saruta pavilionul cum nu facuse niciodata pana atunci. Am simtit imediat o lacrima de-a sa cum pica pe obrazul meu si, usor, se prelinge in jos. Tresarisem fara sa vreau pentru a doua oara. Caleb, trebuie... Trebuie sa ma duc, rosti in soapta, lacrimile curgandu-i acum siroaie pe chipul frumos.
L-am luat in brate. Imi era teribil de mila de el, nu merita sa sufere. Tineam atat de tare la el... Si nu-mi venea sa-l las, desi eram speriat de relatia asta a noastra, ma teroriza ideea de a fi impreuna cu un baiat. Am inchis ochii, strangandu-l la pieptul meu, dupa care l-am sarutat usor pe buze.
- Eric, vin cu tine, puiule... am spus in soapta, fara sa pot renutna la aceasta idee. Trebuia sa fiu langa el, cu toate ca nu imi priia ideea de a ajunge sa vad o persoana cum moare .Insa pentru el, la care incepusem sa tin enorm, trebuia sa fac acel lucru, fiindca avea nevoie de mine, era clar ca ar fi fost distrus.
Tanarul se uitase la mine. Ochii sai caprui si frumosi sclipisera de admiratie, cu lacrimi cristaline, si am inghitit in sec, realizand ca, orice as fi facut, nu-l puteam lasa in niciun caz asa, sa sufere in tacere, fara niciun ajutor. L-am sarutat inca o data, incet, cum eram eu obisnuit, si am inceput sa-i mangai parul negru ca abanosul si parfumat. Mirosea a flori de liliac. Am tras cu putere in piept, dupa care l-am sarutat iarasi. Buzele ii erau usor intredeschise si, imediat cum le-au simtit pe ale mele, mi-a raspuns sarutului, de parca aia era ceea ce astepta.
- Iti multumesc din inima, Caleb, dar nu pot sa... Nu pot sa te las sa vezi tu... Asa ceva. Ingerul meu, tu nu ai voie sa vezi lucruri rele... imi spuse in soapta, cu pauze mari in vorbire, dupa fiecare propozitie. Se vedea clar ca e socat de-a dreptul, iar eu nu stiam cum sa fac sa ii spulber asta din minte. L-am sarutat inca o data, mai lung, iar el isi inclestase mainile in suvitele mele galben-balaie, strangand usor pana in momentul in care am scancit si mi-a dat drumul.
Am zambit. Era asa de dulce... Asa de copil. Nu-mi venea sa cred ca el era cel care ma avusese, el era puternicul conte de Lioncourt, pentru care pictam eu si la care tineam asa de tare. Mi-am inchis ochii, strangandu-l la peipt.
- Hai sa facem o baie, am spus in soapta, preluand asupra mea tot ceea ce stiam ca ii apartine lui, si anume comanda. M-am indreptat usor catre o slujnica, adresandu-ma acesteia aproape in soapta: Te rog, pregateste baia pentru mine si conte...
Zis si facut, femeia pleca. Baiatul care acum parea distrus m-a facut sa fiu strabatut de un fior placut. Am zambit multumit, inchizandu-mi ochii, si l-am luat pe Eric, care acum era distrus, mergand spre camera udne dormisem pana atunci.
- O sa... Iti vine sa crezi? intrebase in soapta. Uite, ii seman... Imi plac baietii, Caleb... imi spuse in soapta si am suras trist, de parca nu as fi stiut acel lucru. Cum sa nu stiu?! Doar ma avusese...
Si totusi nu ma deranja. Cu toata acea durere, ma simtisem magifnic, imi placuse sa il simt in mine. De fiecare data cand imi aduceam aminte de acele detalii, acele sentimente, ma treceau fiori.
L-am condus in camera, intinzandu-l pe pat.
- Gsata, scumpetea mea. Nu te mai gandi, intelegi? Nu inseamna ca ai mostenit de la el... Eu nu mi-am cunoscut parintii, insa cred ca tatalui meu nu i-au placut baietii. Cu toate astea, mie-mi plac... Imi placi tu.
Rosisem groaznic, insa nu puteam face altceva in afara de a-mi ascunde privirea. Tremuram si nu-mi venea sa cred ca spusesem acel lucru, dar nu mintisem. Imi placea Eric si nu aveam de ce sa ma jenez sau sa ascund acest lucru.
"E prea tarziu sa-i pun capat... " mi-am spus in minte. De o foarte buna bucata de timp imi spuneam ca trebuie sa incheiem, sa plec, sa se sfarseasca tot. Nu fusesem insa in stare, iar acum eram nevoit sa stau. Nu ma durea, nu ma deranja cu nimic...
- Realizezi ca nu e normal ca doi baieti sa fie impreuna, Eric? Noi doi nu putem forma o familie, scumpule, nu putem... E ciudat, lumea ne va judeca.
- Zau? intrebase sceptic. Mi-am inchis ochii, aplecandu-ma asupra sa pentru a-i cuprinde buzele si gustandu-i-le. Incet, dupa ce ne-am despartit, imi spuse: Ingeras, nu trebuie sa te ingrijesti tu despre acest lucru. Iubirea mea, se vor rezolva lucrurile, crede-ma. Voi avea grija sa fim fericiti, indiferent de ce va zice lumea. Nici moartea nu ne va desparti!
- Nici moartea.... Nici moartea nu ne va desparti! am repetat dupa el.
Abia acum realizam ca ochii imi erau impainjeniti de lacrimi. Se rostogoleau pe chipul meu, fara sa se poata opri.

[AbiiShu']

Heeeei! >:D<
Ai uitat sa ma anunti de data asta :|
Am vazut cateva greseli de tastare, dar ma prefac ca nu le vad de data asta. :))
Minunat calitolul! mai ales parteac cu "Nici moartea nu ne va desparti!" :x Mai ca imi dau lacrimile :))
Mie una nu mi-e mila de ta-su lui Eric, ca si-o merita pentru ca i-a violat pe saracii copii... sa nu mai spun de ce era sa-i faca lui Caleb :x...
Multa bafta in continuare si anunta-ma cand postezi next-ul!

hugzz!

[aurelyon]

N/am mai lasat commuri, dar am citit fiecare next. Povestea ta e din ce in ce mai frumoasa, mai interesanta.
Mi/a placut rabdarea lui Eric si ca a reusit sa/l faca iubeasca pe Caleb, a doua oara.
Nu ma asteptam sa fie condamnat tatal lui, pt sodomie.
Cred ca ar fi interesant de citit sa/l vezi pe Caleb preluand controlul, macar o data. Eric fusese violat de tata/sau, deci fusese si pasiv, seme. Ar fi draguta o schimbare de roluri, de un next.

[MiraA]

Am ajuns in sfarsit si pe aici. Scuze de intarziere, dar sti ce pun la cale :))
Revenind...nu-mi vine sa cred ca tatal lui Eric va fi judecat pentru sodomie. Dar si-o merita daca a violat pe cineva! Totusi cuvantul sodomie suna atat de urat, incat mi se face pielea de gaina. Nu as fi vrut sa traiesc in perioada aia si sa fiu prinsa in fapt :| Cred ca si daca actul in sine ar fi fost consensual, tot ar fi fost judecat pt sodomie. Societatea e rigida cand vine vorba de tabu-uri (mai ales cea londoneza)
Sper totusi ca scumpul de Caleb sa nu se lase speriat asa usor. El si Eric merita o sansa. Trebuie sa profite de ea.
Ubita, un capitol superb, ca de obicei. Abia astept nextul. Poop si spor la scris

[Piersicuta]

Am terminat ficul scumpa ;o3 Deci, aceasta opera de arta ;x ca nu o pot numi altfel este pur si simplu G E N I A L A! Nu am mai vazut asa ceva never =p', o ador pur si simplu Caleb este un scump, un micut puiut cum il alinta Eric, iar contele, seamana putin cu Vandam ;]] Cu codita, IHA!
Imi plac foarte mult capitolele care contin yaoi, sunt pur si simplu geniale te tin in suspand continuu si te fac sa citesti mai mult si mai mult. Cunosc potentialul tau in ficuri de genul acesta ^.^ am citit si altele by you and colega ;]] cred ca sti doar am lasat comentariu, si imi plac, ai/aveti un tar aparte ;x.
In fine gata cu laudele ca eu vreau next si mai imi este si foame T_T, iti vine sa crezi ca de la 2 jumate nu am mancat nimic? Hai repejor cu next ca numai pot de nerabdare, te pupic ;*

[Beatrix LaVey]

pretioasele mele, va nultumesc pentru comentarii! >:D< Acum, am revenit cu nextul:

* Timpul trecuse repede. Mi-am sters lacrimile rapid si m-am ridicat, luandu-l pe baiat dupa mine. Era gata baia, asa ca si noi ne indreptam spre ea. Terbuia sa fim pergatiti pentru mine, nu fiindca aveam nevoie de baie, ci aveam, in special, de relaxare.
"Calmul dinaintea furtunii... "
  Incet, intrasem in incaperea mare, plina de aburi. Eric, care era vizibil distrus de ceea ce aflase,era de-a dreptul trist. Isi inchisese ochii, asezandu-se pe marginea vanei mari, imbracat, asa cum era. M-am uitat cu parere de rau la el, incepand sa-l dezbrac de haine pe rand, aruncandu-i-le pe jos. M-am uitat la el binedispus spre el, incercand sa-l fac sa zambeasca, desi era cam greu, datorita faptului ca era cu adevart trist.
- Haide, iubire, te rog, vreau sa imi zambesti ca inainte... am spus in soapta si i-am sarutat buzele, chiar in momnetul in care intrase peste noi cea pe care o rugasem sa ne incalzeasca apa.
- Domnule Caleb, spuse aproape in soapta, vazand ca-l sarut, iar cand m-am intors, i-am vazut zambetul jenat. Domnule, voiam sa va spun ca tatal domnului conte nu va veni acasa... Nu va veni in aceasta seara, spuse in soapta, iar eu am inclinat din cap, zambindu-i profund multumit. Poate ca ea nu stia... Dar am preferat sa nu-i spun, asta ramanea la alegerea scumpului meu Caleb.
Incet, l-am facut pe acesta, care era aproape gol, sa imi zambeasca. Era insa un zambet trist, vizibil distrus de ceea ce se intamplase. Pana la urma, chiar daca era un sodomit, tatal sau nu merita sa moara...
- Dezbraca-te, poruncise incet, incat ma trecuse un fior fara sa vreau. Stiam ce avea sa se intample daca eram goi amandoi, insa m-am lasat sa cred ca , datorita faptului ca era trist, avea sa se comporte cuviincios.
  Incet, i-am urmat ordinul, incepand sa ma dezbrac de toate hainele pe care le aveam pe mine, miscandu-ma cat se poate de repede. Ramasesem gol in scurt timp in fata sa, iar el, cand imi vazuse trupul asa, zambise.
- Esti ca un copilas, micutul meu ingeras balai, spuse in soapta si am zambit. Vorbea copilul sau adultul din el?
  Mi-am inchis ochii, intrand in apa incet. A venit dupa mine, asezandu-se imediat. M-a tras la el in brate inainte ca eu sa pot face ceva, inainte sa ma pot impotrivi. Ma stranse la piept, asezandu-ma cu spatele lipit de torsul sau, si ma sarutase pe gat usor. Picioarele mele erau usor desfacute si asezate de o parte si de alta a picioarelor sale, astfel incat ii simteam taria acolo, intre picioarele mele.
Saruturile lui ma incalzeau, deveneam din ce in ce mai ahtiat dupa atingerile lui extrem de tandre.
- Dulce... Esti cea mai dulce persoana pe care am vazut-o vreodata, imi spuse in soapta, ia reu nu ma putusem abtine. M-am intors spre el, buzele presandu-mi-se peste cele ale lui. Nu ma putusem abtine, astfel ca limba mea se strecurase atat de bursc in gura lui, incat ramasese uimit.
  "Ceva mai dulce ca mine? El. " mi-am spus hotarat si am zambit atat de dulce, incat ochii sai cazusera in adancul albastru al ochilor mei. Il vrajeam usor, desi nu asta era scopul meu. Tineam la Eric si nu m-as fi simtit bine cu siguranta daca as fi plecat de langa el. In zadar incercasem eu sa ma conving ca mi-ar fi fost mai bine fara el, imi era imposibil.
- Eric, vreau sa fii vesel. Asa i-a fost soarta, am rostit incet, avand grija cum imi alegeam cuvintele, pentru ca nu voiam sa-l fac sa se simta si mai rau de-atat.
  - Sa nu pleci vreodata de langam ine, imi spuse la ureche. I-am simtit suflul cald in parul meu si pe pieplea infiorata si m-am facut mai rosu ca oricand.   "Am vrut  sa plec... " mi-am spus in minte. "SPune-i-o si lui! "
Incercam sa ma indemn pe mine insumi sa fiu sincer cu barbatul de langa mine.
- Eric... Eu... Nu cred ca as putea pleca, am spus in soapta si stiam prea bine ca eram sincer. Eram sincer, mai sincer  ca niciodata. Am continuat mai incet: Stii... Stii ca ma tem de aceasta relatie, Eric... Dar nu as putea pelca, sunt sigur... banuiesc, intelegi? Nu stiu daca as putea vreodata sa plec, nu de langa tine... Desi incerc sa-mi spun ca nu e adevarat, stiu ca... Stiu ca te... Te... Tin la tine, am spus in imposibilitatea de a spune acele cuvinte.
  Mi-am lins buzele, iar el ma intoarse brusc spre el, punandu-mi stapanire pe buzele usor intredeschise. Ma temeam sa nu se inteleaga cine stie cum ceea ce facusem si spusesem.
  - Stai, stai... am spus incet.
M-am ridicat din bratele sale si am zambit usor.
  - Pleci?
Vocea sa sunase foarte afectata, de parca plecarea mea ar fi insemnat distrugerea a tot ceea ce era frumos intre noi doi, in viata sa. Am dat insa negativ din cap, in picioare, gol. Trupul mi-era umed si eram excitat, spre groaza mea, fiindca ma rusinase acest lucru.
Stateam in fata lui, vrand sa fac un pas, insa el fu mai rapid: ma lua in brate, inconjurandu-mi talia cu bratele si incepand sa-mi sarute abdomenul in graba, de parca aveam sa fim despartiti daca nu se intampla acest lucru.
  Cand l-am vazut ca incepe sa coboare spre acel loc, am tresarit brusc:
- Nu! Te rog, opreste-te!
Spre multumirea mea, ma ascultase. Imi palcea cand punea pret pe ceea ce spuneam si ma asculta, eram perfect multumit de acest lucru. Imi linsesem buzele usor, apoi, incet, rostisem:
  - Ma lasi sa am grija de tine?
Cu o sclipire de multumire in ochi, imi acceptase invitatia, sarutandu-ma usor. Am zambit incantat, dupa care am luat acele substante frumos mirositoare, incepand sa imi torn in mana. I-am facut semn sa se ridice, ceea ce si facuse, punandu-se usor pe marginea vanei.
  M-am apropiat incet, incepand sa-i mangai trpul, de aceasta data fara pic de jena. M-am aplecat si l-am sarutat incetisor pe buze, in timp ce ii mangaiam pieptul. Ii simtisem sfarcurile inarindu-se sub atingerea mea si rosisem puternic.
  - Eric, tu... spusesem incet, aratand in jos. Se uitase si el, chicotind.
  - Da, dar nu-ti face griji, spusese in soapta. Oricum, nici tu nu esti prea departe, rostise apoi luandu-mi organul in mana, strangand incet.
  Mi-am inchis ochii, scotand un zambet de protesc, si m-am arcuit fara sa vreau.
  - Pervers! am spus in soapta, incepand sa rad si i-am acoperit buzele cu cele ale mele, stapanindu-l.
  Nu mi se impotrivea, ceea ce adoram la el. Erae cea mai dulce persoana pe care o intalnisem vreodata. I-am muscat usor buzele dulci, dupa care i-am indepartat mana de pe acel loc, fiindca ma jena.
- Hai, stai cuminte, sa facem baietelul frumos, da? intrebasem scurt. De altfel, nu asteptam sa ma aprobe. Intelesesem ca el avea sa faca intotdeauna orice voiam eu, fiindca tinea la mine.
  "Aproape i-am spus ca-l iubesc... " mi-am spus in minte. Rosisem puternic din nou, nevenindu-mi sacred. Aproape ca o spusesem... Eu, care n-o spusesem niciodata, nimanui!
Continuasem sa ne manga trpurile amandurora cu atata tandrete, incat nu imi dadeam seama ca eram si eu capabil. Insa eram o persoana capabila de foarte multe, asa ca nu ma dadusem in laturi de la astfel de lucruri, mangaindu-i fiecare particia a trupului, in timp ce el, urmandu-mi exemplul, fause acelasi lucru.
Presimteam ca avea sa urmeze ceva frumos, macar pentru a-l face pe el sa se simta mai bine. Ma puteam sacrifica si eu doar!