Black Birds

[Vivaldi]

.Prolog.

Acum zece ani am venit pe pamant in incercarea de a scapa de plictiseala. In a doua iarna de la venirea mea am gasit in fata portii mele un copil abandonat intr-un cos.
- E un fel de gluma?
Am ridicat usor micuta creatura, atat de fragila in mainile mele si am aparat-o de frig tinand-o la pieptul meu... am regretat dupa doua secunde ca am luat-o de acolo.
- De ce nu tace?
- Probabil ii este foame, raspunse Otto luandu-mi copilul din brate. Se plimba cateva secunde cu ea prin camera, iar aceasta tacu.
- Huh, zambeste? Ciudata fiinta.
- Lethe, ce nume ar trebui sa-i punem, ma intreba Otto.
- Vivaldi.
De atunci au trecut cincisprezece ani, timp in care eu nu am imbatranit nici o zi... dar ea a crescut. Sentimenul ca va imbatrani si va muri intr-o zi ma face sa apreciez fiecare secunda petrecuta impreuna. Cea mai mare temere a mea este sa ma gandesc ca intr-o zi va veni momentul in care nu imi va mai zambi, iar momentul acela va dura o eternitate si va fi ca si cum cineva mi-ar smulge carnea. O durere care imi va sfasia inima.

.Capitolul I.

Nu imi placea soarele, asta era clar, dar in fiecare dimineata Vivaldi insista sa servim ceaiul in gradina. Desi avea cincisprezece ani era mai copilaroasa decat fusese la zece ani. Inca aduna flori si se imbufna de fiecare data cand nu ii faceam pe plac. In fiecare zi imi daruia cate o floare, care in mana mea, a unui demon, se ofilea... si totusi ea continua sa mi le daruiasca in fiecare zi cu acelasi zambet pe buze. Urasc soarele!
- Nu te mai plange, Lux. Uite ti-am adus o floare, imi aparu Vivaldi in fata, zambind.
- Multumesc.
De cum am atins-o s-a ofilit pur si simplu in mana mea. Incercam totusi sa ii fac pe plac desi nu intelegeam ce ii placea la flori. Erau trecatoare, ca si viata ei.
- Lux, hai sa mergem inauntru!
- In sfarsit!
Odata ajunsi in hol, Otto o lua pe Vivaldi si o conduse catre camera ei pentru a proba o rochie noua. Imi displacea sa o vad imbracata cu aceleasi lucruri de doua ori. Nu vroiam sa duca lipsa de nimic... oricum intr-o zi avea sa moara.
- Otto! Pregateste trasura!
Otto era slujitorul meu. Unul dintre cei mai de incredere, si singurul pe care l-am tarat dupa mine in lumea aceasta. Il cunosteam inca de cand eram copil, iar bunicul si tatal lui lucrasera ca servitori pentru familia mea dea lungul a sute de ani.
- Unde mergeti?
- O vei duce pe Vivaldi la o scurta plimbare.
- Desigur, dar dumneavoastra?
- Am niste treburi de rezolvat cu Lothar.
- Am inteles, sir.

x x x

- Vivi se plictiseste fara Lux! Vivi vrea sa il vada pe Lux!
- Domnisoara, de ce vorbiti la persoana a treia?
- Lui Vivi ii place. Lui Otto nu ii place?
- Lui Otto ii place tot ce ii place lui Vivi.
- Ah, nu ai personalitate Otto. Nu iti plac castravetii murati.
- Bine, poate nu tot ce ii place lui Vivi ii place si lui Otto.
- Vreti sa incetati cu prostiile, imi dati durereri de cap, am spus deschizand usa.
- S-a intors Lux, imi sari Vivaldi in brate. Lui Vivi i-a fost dor de Lux.
- Inceteaza, devine enervant, am afisat o fata care ar fi trebuit sa para iritata de jocul ei.
- Bine, Vivi se duce in camera ei sa doarma. Lux e rau cu Vivi.
- Lux? Asta e o porecla noua Lethe.
Pe usa intra un tanar foarte inalt, cu parul blond si ochii albastri. Purta un costum gri si o palarie. In picioare avea niste incaltari din piele, iar in mana avea un baston asemeni baronilor.
- Ti-am zis sa nu vii dupa mine, am marait eu.
- Haide amice, stii ca imi place lumea oamenilor, iar fetele de aici sunt atat de dragute... iti vine sa le mananci, spuse aruncandu-si privirea catre una dintre servitoare.
- Si tu esti? intreba Vivaldi iritata.
- Felton, incantat sa te intalnesc. Lethe mi-a povesti o multime despre tine.
- Nu, nu am facut asta, am raspuns iritat. Acum vor fi ca un ghimpe in coasta amandoi.
- Otto, pregateste masa pentru doua persoane.
- Si eu, intreba Felton.
- Tu o sa ne onorezi cu iesirea ta grandioasa. Usa e in spatele tau.
- Poate sa stea si el cu noi. Orice prieten a lui Lux este prietenul lui Vivi, raspunse ea zambindu-i lui Felton.

x x x

- Vivaldi a adormit, ma informa Otto.
- Acum ca nu mai e in preajma, voi incerca sa te conving din nou sa te intorci in lumea demonilor. De data asta e serios, am fost trimis de batrani. Ai lipsit deja cincisprezece ani. Cat mai ai de gand sa continui sarada asta?
- Pana la ultima bataie a inimii ei.
- De ce te intereseaza atat de mult fiinta muritoare? Gandeste-te ca ai o logodnica care te asteapta.
Niciun raspuns din partea mea. Afara incepu sa ploua.
- De ce iti spune Lux?
- Lumina, am spus eu incrucisandu-mi bratele.
- Poftim?
- Lux inseamna lumina. Lethe este un fluviu in Infern care aduce uitarea. Ea nu vrea sa uite.
- Oamenii sunt ciudati, adauga Felton.
- Ea in special. In fiecare zi imi daruieste flori desi stie ca se vor ofili de cum le ating.
Un fulger sfarteca cerul, dupa care fu urmat si de un tunet. M-am ridicat imediat de pe scaun si am alergat catre camera lui Vivaldi. De cum am deschis usa am vazut-o. Ca de obicei, o gaseam ascunsa sub pat.
- Haide, iesi de acolo. Lux este aici, i-am spus intinzandu-i mana mea. Sa nu-ti fie frica. Voi fi cu tine pe veci. Iti promit.


O promisiune care ma va ucide incetul cu incetul...

[Flash]

OMFG ador ficul tău....okey probabil căăă a sunat cam aiurea dar ficukl tău e chiar frumos. Chiar foarte frumos. Am însă de precizat ceva anume...prea mult dialog, aş dori totuşi să pui şi mai multă naraziune şi să-l faci mai amplu şi mai mare, ca să aibă cititorii mai mult de citit. Ce pot să spun ador ideea şi totuşi sper să mai îl continui şi să pui continuarea, mie personal îmi place foarte mult, dar totuşi mai îmbină dialogul cu naraţiunea, însă doar atât am de spus. În restul lucrurilor nu am ce comenta. Dialogul este unul foarte bun şi m-a capitovat, dat poţi să descrii, în loc să sari peste evenimente.
Atât, ce pot să mai spun, fikul e cu demoni right...fantasy...i so love fantasy aşa că aştept nextul. Titlul nu mi-a dat nimic de înţeles despre conţinut, sooo i love it...

[Yaku-chin]

Hello :D

Hei,imi place cum ai inceput. Scurt si direct! Hmm...ma asteptam ca desi aveai asa mult dialog sa nu imi placa, dar chiar mi-a placut, si a fost super fain, imi place mult primul capitol, si ideea in sine. Sunt foarte curioasa cu ce vei face in continuare, si sper ca in capitolul urmator sa fie putin mai multa descriere si sa scrii un pic mai mult? Se poate?:D
Succes la scris, astept continuarea sper sa vina curand:D

Kissu, hugz si bye bye

[Cherie]

Alalaaa.
Eu deobicei sunt perfectionista, snoaba, pretentioasa si vreau tot ce e mai bun de la un fic: o idee geniala si nemaivazuta, o descriere superba, dar nu foarte pompoasa sau seaca si bineinteles actiune care sa te tina in permanenta cu sufletul la gura. Sincer, nu stiu ce caut aici fiindca, nu vreau sa te jignesc, dar ai prea mult dialog si naratiune ioc, dar ai reusit, prin cele cateva randuri sa ma faci sa ador fic-ul tau. Ideea e absolut minunata, geniala. In doar cele cateva randuri eu am putut sa inteleg foarte multe si totodata nimic. Am prins esentialul si profunzimea lucrurilor, desi nu reusesti sa arati prea multe. Mi-ai face o mare surpriza daca din capitolul urmator ai avea mai multa descriere si naratiune si daca, bineinteles, ne vei da cateva detalii si vei accentua sentimentele lui Lethe. Apropo, numele sunt sublime. Atat de ... melodioase? si placute. Nu stiu, sunt foarte originale si asta le face foarte speciala.
Mademoiselle, ai mult potential si esti binecuvantata cu o creativitate debordanta, deci foloseste-le cat mai bine. Cat despre fic... e genial, il ador, e profund, e dulce. Asa, cam atat.
Au revoir <3 .

[BloodyInnocence]

este c-am mult dialog pentru gusturile mele si mi-ar fi placut sa ai si descriere mai multa, dar fiind prologul si primul capitol nu o sa te cert foarte tare, deoarece este destul de greu sa scrii inceputul la o poveste. Este originala ideea si nu am mai citit pana acum o poveste relatata din perspectiva unui demon... adica de obicei lucrurile sunt relatate din perspectiva personajului pozitiv la inceput si sunt sigura ca si acest Lux e un personaj pozitiv dar doar in ceea ce o priveste pe fetita, sau ma insel? Nu stiu, o sa vad.
Sper ca in urmatorul capitol sa intalnesc mai multa descriere. Bafta. Astept nextul!

[Axxa.No.Way]

imi place cum ai dezvoltat povestea, dar nu prea inteleg ce cauta ficul la categoria "Original", din moment ce este aproape identic cu manga-ul "Hana to Akuma", in afara de numele schimbate ale catorva personaje. Dar ma bucur foarte mult ca l-ai scris(si sper sa continui cu muuuuulte capitole) pentru ca ideea mangaului e geniala si e printre preferatele mele... chiar ma gandeam ca ar fi dragut sa se scrie o carte/fic... yeey! mi s-a indeplinit dorinta:chuu:
scrii frumos, nu cred sa fi vazut vreo greseala, insa n-ar strica macar putin mai multa descriere(spre exemplu, cand ai spus ca Vivi a primit o noua rochie, puteai sa precizezi cum era aceasta sau cat de bine ii statea fetei, precum si decorul casei lor, felul in care arata Velton sau personalitatea sa etc). E bine ca ai incercat sa invalui totul in mister, dar nu uita sa intri uneori in detalii care te pot ajuta mai mult decat crezi in conturarea personajelor si in a-ti introduce lectorul in poveste, ceea ce o face si mai apreciata.
cam atat am avut de spus, multa inspiratie si sa postezi cat mai curand
P.S: sper ca acest fic sa aiba happy end! atat personajele din manga, cat si cele din fic merita asta^^

[Vivaldi]

Imi cer scuze pentru perioada de absenta si va multumesc pentru sfaturi si ii multumesc mai ales lui Lynn care a redeschis acest fic.

.Capitolul II.

Este atat de cald. Urasc soarele.
- Felton, cat mai ai de gand sa stai pe capul meu?
- Pana te intorci unde ti-e locul, raspunse el in timp ce rasfoia o carte.
- S-ar putea sa mai dureze decenii.
- Lux, se auzi din usa vocea lui Vivi, astazi este ziua in care maine va incepe vara.
- Superb, am marait eu.
Ca deobicei vorbea ciudat, dar asta o facea atat de speciala in ochii mei.
- Felton, mergi afara? intreba ea. El a aprobat atat din cap cat si cu un zambet larg.
- Prajire placuta, am adaugat eu zambind la randul meu.

x x x

- Otto, mergem la cea mai apropiata apa. Ma sufoc aici.
Eu, Vivi, Felton si Otto am urcat in trasura si am pornit catre raul din josul orasului. A fost chiar amuzant sa o vad pe Vivi cum se bucura de fiecare picatura care ii atingea pielea. Felton... ca de obicei strica totul cu neindemanarea lui.
- Lethe, cand te vei intoarce acasa? Gaurile dintre dimensiuni devin din ce in ce mai mari, iar regele isi pierde puterea. Trebuie sa urci la tron cat mai curand.
- Fratele meu se poate descurca la fel de bine.
- Lothar este inca un copil.
- Hmp, un copil de treisute de ani. Ce mai gluma.
Lothar adopta infatisarea unui copil pentru a-si pastra puterile. Cu fiecare zi care trecea el era din ce in ce mai puternic si mai bine pregatit, asteptand ocazia de a lua tronul destinat mie. Pe mine nu ma interesau aceste aspecte ale regalitatii demonilor, dar tata insista mereu. Familia noastra a fost mereu in alianta cu vrajitoarele de la marginea taramului demonilor, pana cand s-a produs o ruptura intre noi. Ele au inceput sa lase scutul dintre lumi sa se destrame. Este nevoie de un nou tratat, de o noua alinta si de un nou tribut din partea noastra. Eu unul traiesc o viata foarte linistita pe pamantul acesta.
- Vivaldi! striga Otto.
Un curent puternic o prinse pe Vivi, iar eu am sarit dupa ea.. Am prins-o repede de mana si am tras-o la mal.
- Unde ti-a fost capul? tonul din vocea mea a fost prea ridicat si am speriat-o. Esti ranita? am intrebat-o calm cand mi-am dat seama ca spaima o cuprinse.
- Nu, mi-a raspuns ea fara sa ma priveasca.
Asta este cel mai important. Otto a pus o patura pe ea pentru a o incalzi si a urcat-o in trasura.
- Plecati inaintea noastra, i-am soptit lui Otto.

x x x

A doua zi dimineata Vivi a venit in sufragerie si a intrebat de Felton. Otto i-a spus ca este in gradina interioara. Vivi iesi din camera in secunda in care primi raspunsul. Ceva era ciudat la ea. De ce nu imi daruise o floare? Era suparata pentru ca tipasem la ea? Am decis sa o las in pace, momentan. In timpul pranzului Vivi nu a spus nici macar doua cuvinte in timp ce Felton a vorbit ca o moara stricata. M-am uitat atent la Vivi si am observat ca avea obrajii foarte rosii si respira greu. Am luat-o pe Vivi de mana si am tras-o pana in camera alaturata. Mi-am atins fruntea de fruntea ei, apoi obrazul de obrajii ei. Avea febra.
- Otto! Pregateste o baie fierbinte si cateva paturi!
- Nu, a mormait Vivi, nu sunt bolnava.
- Ba esti si nu ai ce comenta.
Dupa baie si dupa cateva pastile pe care i le-a dat Otto s-a bagat sub plapuma si nu a mai vrut sa vorbeasca cu nimeni. Dupa ce in sfarsit a adormit am iesit cu Felton in oras pentru a cauta mancare. Demoni fiind, ne hraneam cu sange. Ca de obicei Madam TeKiri ne-a primit cu mare caldura si ne-a daruit trupul si sangele ei.

Madam TeKiri, o persoana care avea sa ii fie alaturi lui Vivi cand eu aveam sa o parasesc...

[Flash]

CUm poate să o părăsească ? E lipsit de sens. Nu are voie să o părăsească şi nu permit aşa ceva : )) Nu pot să cred că vrea să o părăsească pe scumpa de Vivi după ce că ţine la ei extrem de tare. Mă gândesc că până la urmă vor rămâne amândoi împreună deşi eu încă sper la o iubire, o legătură între ei doi ce mai ştii ? Da ştii eşti autoarea : )) Totuşi chiar aş vrea ca ei doi să rămână totuşi împreună nu să plece. Că oricum până la urmă aşa e predestinat acest fic să mă adulmece cu frumuseţile lui. Ce strică acest fic este descrierea. Prea te grăbeşti, off mai stai şi mai descrie. Treci prea repede de detalii şi asta cam strică. Mie îmi place mult să citesc un fic [ pe care îl ador ] încet şi să aibe pasaje frumoase. Mie îmi place chiar foarte mult ficul, însă nu strică să ai mai multă descriere şi să stai să descrii mai amănunţit detaliile. Ai o groază de chestii frumoase acolo, lucruri pe care trebuie să le descrii. Îţi sugerez să descrii mai mult şi în principal sentimentele. Baftă şi aştept continuare.