01-02-2011, 05:05 PM
Hiiiii din nou , probabil va ganditi ca e c-am ciudat ..eu si un nou fic . Poate ca nu ma descurc eu prea bine ,dar ce drept e ca imi place sa scriu ,dar pe parcurs doresc sa ma perfectionez .Sunt constienta ca probabil v-ati saturat de ficuri Sasusaku dar al meu il include si pe Naruto intr-un rol aproape principal impreuna cu Hinata(asta nu inseamna ca si ei doi sunt impreuna)
Discamer:Nu detin nici unul din personajele din seria Naruto sau Naruto Shippuden,aceste apartin lui Masashi Kishimoto.Nu profit pe urma intamplarilor!
Primul capitol ii este dedicat lui Haku-chan( a spus ca ei nu ii place sa imparta)
E inca iarna.
Orasul imbracat in alba mantie efemera de catifea impecabila, te face sa nu vrei sa te mai trezesti din vis. Din norisorii pufosi cad mii si mii de stelute argintii ce danseaza parca prin vazduh, ca un roi de fluturi albi. Copacii ofteaza cu lacrimi brodate din flori de gheata, iar altii dantelati dantuiesc in zborul leganat al noptii . Un peisaj mirif care iti da confera o stare de melancolie. Vantul geme jalnic intr-un univers pustiu, glasul sau soptindu-ti la ureche o povestea sacra. Atmosfera rece iti ingheta sufletul deja impietrit. In aer se simte mirosul inconfundabil al geroasei ierni. Cum sa n-o iubesti?
Sclipiri de diamant cad usor pe pamantul rece, acoperindu-l o plapuma somptuoasa creind un decor de vis. Pana si luna alaturi de suratele ei, stelele par fara viata , fara culoare, singuratice. Muntii asemeni unor uriasi dorm acoperiti de spuma laptelui, omatul. Casele si blocurile si-au facut caciuli de blana. Campiile si poenitele sunt impodobite de albul pur al floricelelor abia inflorite ...
Este o dimineata insorita, razele soarelui se joaca acompaniata de caldura iernii in zbor. Ninge, sau poate doar ne inselam stiind ca ploua. In sufletul lor se da o lupta crancena, o furtuna de sentimente, de adevaruri imsiropate in minciuni.
O copila de numai cinci anisori si fratiorul ei, plang cu lacrimi cu foc sub un cires al carui parfum imbatator nu-i poti rezista, florile sale rozalii ce cad, se contopesc cu parul fetei de aceiasi noanta infloritoare. Batranul de cinci sute de ani, sau poate ca e mai in varsta de atat, nu a facut niciodata fructe, dar cu toate acestea nici nu si-a pierdut coroana, el e vesnic acelasi reflectandu-si frumusetea intr-un cimitir straniu.
Printre ramurile sale, printre floricelele amagitoare ce par asemeni unor albinute de zapada roz, razele soarelui strabat un mormant brazdat cu mii de trandafiri albi, rosii si albastri. Lacrimile amare ii inunda chipul angelic al micutei fapturi, chinuind-o. A ramas singura pe lume fiindu-i partas la aceeasi suferinta, fratiorul mai mic cu un an, oare cum vor supravietui?
Totul a inceput cand mama sa Hitomi si tatal Yasuo Haruno au plecat de la fastuoasa lor casa din Spania intr-o calatorie de afaceri in New York . Pe drum, zborul a avut complicatii, iar avionul a suferit avarii dezstruoase din cauza furtunii, astfel prabusindu-se in ocean. Singurii si unicii mostenitoari ai uriasei averi Haruno sunt acesti singuratici copilasi.
Micuta copila cu pielea moale si firava, cu ochii verzi asemeni smaraldelor, echidistant intre albastrul ceresc si rosul infernal, doua culori inaccesibile, mediator intre rece si cald, intre sus si jos, culoarea ochilor sai este linistitoare, racoritoare, umana, buzele mici si rosii ca doua petale de bujor, sprancenele parca transate cu negrul intunericului, si un baietel cu parul de un galben irezistibil precum razele soarelui intr-o zi de calduroasa de vara, ca spicele de grau, ochii albastrii precum cerul senin, buzele mari si carnoase, mereu cu un zambet calduros, cu un "trup " plapand, culoarea nisipul uscat invadandu-i pielea, pe cand cel a fetei de un alb roziu,in obraji se evidentiaza culoarea piersicii abia parguite, dintii sai stralucitori si impecabili sunt ca o mostenire a familiei. Acest copil mereu vesel,mereu idolatrizand-o pe surioara sa ...
In acelasi timp, in acelasi avion se afla Mikoto si Fugaku Uchiha, mergand logic cu domnul si doamna Haruno la aceea intalnire in New York. Bineinteles ca si acestia au suferit aceeasi soarta. Morti, inecati pe fundul oceanului. In urma lor acasa au ramas doi copilasi de o frumusete de nedescris. Un baietel de vreo sase anisori si jumatate, cu parul negru intens al intunericului noptii, ochii de aceeasi nuanta, negrii ca smoala, negrii precum fundul unui abis, pielea alba, fina si senzibila, manutele mici si piciorusele subtiri. Un baietel care schiteaza un zambet dulce in orice clipa, jucaus si nazdravan ca orice alt copil de varsta lui, inalt si educat, cu niste maniere demne de un print la fel ca si surioara sa mai mica.
O fetita de doar patru ani, gingasa, cu parul lung pana in apropierea taliei de un mov inchis, cu pielea asemeni oceanului de zapada, ochii mari de culoarea mov purpuriu, o culoare regala care sugereaza luxul, bogatia si sofisticarea. Movul, culoarea pasiunii si al romantismului care rezulta in urma amestecului dintre rosu si albastru, simbolizand pasiunea care se stinge. Reprezinta, de asemenea, singuratatea. Pe scurt acesta este caracterul gingasei fetite, o copila plina de vise, singuratate, iubire, pasiune si foarte bogata .
In doua zile de la dezastruoasa intamplare cele patru ghemotoace de om si au condus parintiii pe ultimul lor drum , in noua lor "casa ". Aici s-au intalnit pentru prima data cei patru copii "ucisi" de soarta.
Acum la mormaninte se afla din nou copilasii inocenti impanzesc cu lacrimi si flori, locul de veac al mult iubitilor parinti. In spatele lor, deodata isi fac aparitia ceilalti copii , tot cu ochii inlacrimati, tot cu bratele pline de flori. Acestia spun un " Ne pare rau , sincere condoleante!" si se indreapta spre mormatul parintilor sai care erau exact langa cel al familiei Haruno.
Le sunt reintoarse sentimentele de parere de rau de la descurajata rozalie, dupa care se asterne o liniste de nepatruns. Copila, se ridica de jos, isi sterge chipul brazdat de lacrimi si isi ridica fratiorul care era chinuit parca pe zi ce trece tot mai mult de lovitura care le va marca viata pentru o eternitate.
< De ce? Pentru ce ne-ai pedepsit atat de aspru? Cu ce ti-am gresit de nu ne-ai lasat sa ne bucuram de caldura si afectiunea parinteasca? Nu e corect, ai trisat. Noi am fost copii cuminti, tot ce ne-am dorit a fost sa avem parte de-o familie fericita care sa ne indrume cu iubire, insa nu ne-ai lasat sa ne bucuram nici macar un pic. Acum stau si privesc neputincioasa cum fratele meu se stinge incetul cu incetul. Eu sunt singura sa lumina de scapare. Trebuie sa-i fiu alaturi si sa-l protejez ca o sora mai mare. >[i]
Isi spuse in gand ca e de ajuns, ca trebuie sa fie puternica, ca il avea pe fratiorul sau care are atata nevoie de ea, de iubire si de o imbratisare care sa il faca sa uite pe moment tot ce il distruge. Il imbratisa si ii sopti la ureche ca trebuie sa plece acasa, ca este deja destul de tarziu. Isi iau politicos la revedere de la ceilalti copii acum in genunchi, care uda petalele ciresului care se astern pe morminte, si pleaca din acel cimitir care le provoaca atat durere, dezamagire, teama si atata suferinta .
Copiii Uchiha sunt inca in lacasul sinistru. Fetita nu vrea sa plece de langa parintii sai ,pur si simplu nu vrea .Baiatul este un pic mai puternic , se opreste din plans ,stie ca surioara lui are nevoie de consolare si ca acum el este capul familiei.In mintea sa se lupta cu sentimentele pe care vroia sa le ucida.Puse mana pe cruce si jura ca va avea grija de , jura ca va invata bine , ca nu ii va dezamagi.
Intre timp, ajunsi acasa ceilalti luptatori ,copila cu ochii de un verde crud si baiatul cu parul de aur observa ca matusa si unchiul lor au venit din nou. Matusa, Tsunade, e o femeie blanda, cu o seninatate mereu prezenta pe chip, ochii, cu parul asemeni baietelului care o imbratiseaza puternic. Din ochii lui mar izbucneste o ploaie de picaturi care ii exprima teama. Unchiul, pe nume Kakasi, un tip puternic atat fizic cat si la caracter, cu parul de un gri inchis precum fumul ce iese iarna afara din casele oamenilor, tenul alb, inalt, genul de persoana mereu serioasa si cu capul pe umeri . Acestia spun cu o voce scazuta ca vor sta cu ei o vreme, atat cat se poate, pentru ai ajuta sa treaca mai departe. Copila ramane cu chipul indiferent dupa care il ia pe fratiorul ei si se duc la culcare .
In camera lor uriasa sunt asezate intr-un mod elegant doua paturi supraetajate, doua birouri unul de culoare verde fiind al fetei ,si unu d culoare albastra acesta fiind al baiatului. Doua dulapuri pline de hainute sofisticate, rochite, costumuri, pantofi, sandalute, tricouri, esarfe, blugi, treninguri si multe altele. Podeaua de un verde deschis isi reflecta stralucirea in tavanul de un bleu precum ochiisorii obositi ai baiatului. Peretii erau pictati cu floricele pe care stateau agatati fluturasi , randunele si plusuri. O camera parca desprinsa din rai, tot ce isi poate dorii o micuta faptura. Dar pe cei doi nu ii mai interesa nimic, micutul se aseza in patul sau si se scufunda in lumea de dincolo de nori, pe cand cealalta faptura cu parul roz sta si plange cu capul afundat in perna pufoasa.
Are atatea intrebari, ce ar putea sa faca ea ca sa schimbe situatia, o copila cu un fratior mai mic pe care il iubeste cu toata inima ei, pentru care ar face orice ca sa il stie in siguranta. In aceasta seara isi facuse ei insasi o promisiune, aceasta consta in a proteja ceea ca iubeste si in a-l face fericit pe el, singurul motiv care il mai are sa traiasca. Nu vrea sa ii mai vada chipul scaldat in lacrimi, nu vrea sa il mai vada plangand, nu vrea sa il mai vada suferind, acum tot ce isi doreste e sa il faca sa uite, sa il vada din nou zambind, sa ii mai auda surasul cristalin. E singura ei dorinta. Stie ca viata nu este dreapta, stie foarte bine astea, dar nu stie incotro se indreapta, stie ca sunt singuri, doi copii intr-un joc, stie ca vor ramane cu amintirile ce nu-si mai au rost, Incearca sa se resemneze, sa fie puternica dar nu este prea increzatoare in fortele sale...
In scurt timp, situatia a luat o intorsatura negativa . Cei doi frati s-au schimbat radical. Rozalia a devenit mult mai puternica, o persoana care se inchide in ea si nu lasa sentimentele care o deranjeaza la suprafata, o persoana care se gandeste doar la fratele ei, la binele si fericirea lui, de aceea baiatul cu parul plin de raze aurii de soare a devenit timid, retras, creindu-si propiu sau univers in care exista doar el si ea . Gata cu joaca, zambetul i s-a stins, nu mai crede in povestile spuse de noii parinti Tsunade si Kakasi. Stie ca mami si cu tati nu mai sunt, stie ca povestea lui este intr-un continuu sfarsit. A fugit destul de vise, acum se ascunde. A ramas fara trecut intr-un prezent viitor fara iubire. O umbra prea frumoasa stearsa, rupta dintr-un apus, nu poate dezamagi sperante facute scrum de aceea se inchidea in lumea cartilor cand nu era cu persoana care il proteja mereu, care nu il lasa sa isi faca prieteni de teama ca acestia l-ar putea trada iar el ar suferii din noi. Acum traieste in umbra persoanei cu un an mai mare decat el, care si-ar da viata si ar face crima doar pentru al stii in siguranta...
VA urma!
sper ca va placut si daca aveti nelamuriri sa ma intrebati.
Discamer:Nu detin nici unul din personajele din seria Naruto sau Naruto Shippuden,aceste apartin lui Masashi Kishimoto.Nu profit pe urma intamplarilor!
Primul capitol ii este dedicat lui Haku-chan( a spus ca ei nu ii place sa imparta)
Masca amorului subit
Capitolul I-Cosmar trecator
E inca iarna.
Orasul imbracat in alba mantie efemera de catifea impecabila, te face sa nu vrei sa te mai trezesti din vis. Din norisorii pufosi cad mii si mii de stelute argintii ce danseaza parca prin vazduh, ca un roi de fluturi albi. Copacii ofteaza cu lacrimi brodate din flori de gheata, iar altii dantelati dantuiesc in zborul leganat al noptii . Un peisaj mirif care iti da confera o stare de melancolie. Vantul geme jalnic intr-un univers pustiu, glasul sau soptindu-ti la ureche o povestea sacra. Atmosfera rece iti ingheta sufletul deja impietrit. In aer se simte mirosul inconfundabil al geroasei ierni. Cum sa n-o iubesti?
Sclipiri de diamant cad usor pe pamantul rece, acoperindu-l o plapuma somptuoasa creind un decor de vis. Pana si luna alaturi de suratele ei, stelele par fara viata , fara culoare, singuratice. Muntii asemeni unor uriasi dorm acoperiti de spuma laptelui, omatul. Casele si blocurile si-au facut caciuli de blana. Campiile si poenitele sunt impodobite de albul pur al floricelelor abia inflorite ...
Este o dimineata insorita, razele soarelui se joaca acompaniata de caldura iernii in zbor. Ninge, sau poate doar ne inselam stiind ca ploua. In sufletul lor se da o lupta crancena, o furtuna de sentimente, de adevaruri imsiropate in minciuni.
O copila de numai cinci anisori si fratiorul ei, plang cu lacrimi cu foc sub un cires al carui parfum imbatator nu-i poti rezista, florile sale rozalii ce cad, se contopesc cu parul fetei de aceiasi noanta infloritoare. Batranul de cinci sute de ani, sau poate ca e mai in varsta de atat, nu a facut niciodata fructe, dar cu toate acestea nici nu si-a pierdut coroana, el e vesnic acelasi reflectandu-si frumusetea intr-un cimitir straniu.
Printre ramurile sale, printre floricelele amagitoare ce par asemeni unor albinute de zapada roz, razele soarelui strabat un mormant brazdat cu mii de trandafiri albi, rosii si albastri. Lacrimile amare ii inunda chipul angelic al micutei fapturi, chinuind-o. A ramas singura pe lume fiindu-i partas la aceeasi suferinta, fratiorul mai mic cu un an, oare cum vor supravietui?
Totul a inceput cand mama sa Hitomi si tatal Yasuo Haruno au plecat de la fastuoasa lor casa din Spania intr-o calatorie de afaceri in New York . Pe drum, zborul a avut complicatii, iar avionul a suferit avarii dezstruoase din cauza furtunii, astfel prabusindu-se in ocean. Singurii si unicii mostenitoari ai uriasei averi Haruno sunt acesti singuratici copilasi.
Micuta copila cu pielea moale si firava, cu ochii verzi asemeni smaraldelor, echidistant intre albastrul ceresc si rosul infernal, doua culori inaccesibile, mediator intre rece si cald, intre sus si jos, culoarea ochilor sai este linistitoare, racoritoare, umana, buzele mici si rosii ca doua petale de bujor, sprancenele parca transate cu negrul intunericului, si un baietel cu parul de un galben irezistibil precum razele soarelui intr-o zi de calduroasa de vara, ca spicele de grau, ochii albastrii precum cerul senin, buzele mari si carnoase, mereu cu un zambet calduros, cu un "trup " plapand, culoarea nisipul uscat invadandu-i pielea, pe cand cel a fetei de un alb roziu,in obraji se evidentiaza culoarea piersicii abia parguite, dintii sai stralucitori si impecabili sunt ca o mostenire a familiei. Acest copil mereu vesel,mereu idolatrizand-o pe surioara sa ...
In acelasi timp, in acelasi avion se afla Mikoto si Fugaku Uchiha, mergand logic cu domnul si doamna Haruno la aceea intalnire in New York. Bineinteles ca si acestia au suferit aceeasi soarta. Morti, inecati pe fundul oceanului. In urma lor acasa au ramas doi copilasi de o frumusete de nedescris. Un baietel de vreo sase anisori si jumatate, cu parul negru intens al intunericului noptii, ochii de aceeasi nuanta, negrii ca smoala, negrii precum fundul unui abis, pielea alba, fina si senzibila, manutele mici si piciorusele subtiri. Un baietel care schiteaza un zambet dulce in orice clipa, jucaus si nazdravan ca orice alt copil de varsta lui, inalt si educat, cu niste maniere demne de un print la fel ca si surioara sa mai mica.
O fetita de doar patru ani, gingasa, cu parul lung pana in apropierea taliei de un mov inchis, cu pielea asemeni oceanului de zapada, ochii mari de culoarea mov purpuriu, o culoare regala care sugereaza luxul, bogatia si sofisticarea. Movul, culoarea pasiunii si al romantismului care rezulta in urma amestecului dintre rosu si albastru, simbolizand pasiunea care se stinge. Reprezinta, de asemenea, singuratatea. Pe scurt acesta este caracterul gingasei fetite, o copila plina de vise, singuratate, iubire, pasiune si foarte bogata .
In doua zile de la dezastruoasa intamplare cele patru ghemotoace de om si au condus parintiii pe ultimul lor drum , in noua lor "casa ". Aici s-au intalnit pentru prima data cei patru copii "ucisi" de soarta.
Acum la mormaninte se afla din nou copilasii inocenti impanzesc cu lacrimi si flori, locul de veac al mult iubitilor parinti. In spatele lor, deodata isi fac aparitia ceilalti copii , tot cu ochii inlacrimati, tot cu bratele pline de flori. Acestia spun un " Ne pare rau , sincere condoleante!" si se indreapta spre mormatul parintilor sai care erau exact langa cel al familiei Haruno.
Le sunt reintoarse sentimentele de parere de rau de la descurajata rozalie, dupa care se asterne o liniste de nepatruns. Copila, se ridica de jos, isi sterge chipul brazdat de lacrimi si isi ridica fratiorul care era chinuit parca pe zi ce trece tot mai mult de lovitura care le va marca viata pentru o eternitate.
< De ce? Pentru ce ne-ai pedepsit atat de aspru? Cu ce ti-am gresit de nu ne-ai lasat sa ne bucuram de caldura si afectiunea parinteasca? Nu e corect, ai trisat. Noi am fost copii cuminti, tot ce ne-am dorit a fost sa avem parte de-o familie fericita care sa ne indrume cu iubire, insa nu ne-ai lasat sa ne bucuram nici macar un pic. Acum stau si privesc neputincioasa cum fratele meu se stinge incetul cu incetul. Eu sunt singura sa lumina de scapare. Trebuie sa-i fiu alaturi si sa-l protejez ca o sora mai mare. >[i]
Isi spuse in gand ca e de ajuns, ca trebuie sa fie puternica, ca il avea pe fratiorul sau care are atata nevoie de ea, de iubire si de o imbratisare care sa il faca sa uite pe moment tot ce il distruge. Il imbratisa si ii sopti la ureche ca trebuie sa plece acasa, ca este deja destul de tarziu. Isi iau politicos la revedere de la ceilalti copii acum in genunchi, care uda petalele ciresului care se astern pe morminte, si pleaca din acel cimitir care le provoaca atat durere, dezamagire, teama si atata suferinta .
Copiii Uchiha sunt inca in lacasul sinistru. Fetita nu vrea sa plece de langa parintii sai ,pur si simplu nu vrea .Baiatul este un pic mai puternic , se opreste din plans ,stie ca surioara lui are nevoie de consolare si ca acum el este capul familiei.In mintea sa se lupta cu sentimentele pe care vroia sa le ucida.Puse mana pe cruce si jura ca va avea grija de , jura ca va invata bine , ca nu ii va dezamagi.
Intre timp, ajunsi acasa ceilalti luptatori ,copila cu ochii de un verde crud si baiatul cu parul de aur observa ca matusa si unchiul lor au venit din nou. Matusa, Tsunade, e o femeie blanda, cu o seninatate mereu prezenta pe chip, ochii, cu parul asemeni baietelului care o imbratiseaza puternic. Din ochii lui mar izbucneste o ploaie de picaturi care ii exprima teama. Unchiul, pe nume Kakasi, un tip puternic atat fizic cat si la caracter, cu parul de un gri inchis precum fumul ce iese iarna afara din casele oamenilor, tenul alb, inalt, genul de persoana mereu serioasa si cu capul pe umeri . Acestia spun cu o voce scazuta ca vor sta cu ei o vreme, atat cat se poate, pentru ai ajuta sa treaca mai departe. Copila ramane cu chipul indiferent dupa care il ia pe fratiorul ei si se duc la culcare .
In camera lor uriasa sunt asezate intr-un mod elegant doua paturi supraetajate, doua birouri unul de culoare verde fiind al fetei ,si unu d culoare albastra acesta fiind al baiatului. Doua dulapuri pline de hainute sofisticate, rochite, costumuri, pantofi, sandalute, tricouri, esarfe, blugi, treninguri si multe altele. Podeaua de un verde deschis isi reflecta stralucirea in tavanul de un bleu precum ochiisorii obositi ai baiatului. Peretii erau pictati cu floricele pe care stateau agatati fluturasi , randunele si plusuri. O camera parca desprinsa din rai, tot ce isi poate dorii o micuta faptura. Dar pe cei doi nu ii mai interesa nimic, micutul se aseza in patul sau si se scufunda in lumea de dincolo de nori, pe cand cealalta faptura cu parul roz sta si plange cu capul afundat in perna pufoasa.
Are atatea intrebari, ce ar putea sa faca ea ca sa schimbe situatia, o copila cu un fratior mai mic pe care il iubeste cu toata inima ei, pentru care ar face orice ca sa il stie in siguranta. In aceasta seara isi facuse ei insasi o promisiune, aceasta consta in a proteja ceea ca iubeste si in a-l face fericit pe el, singurul motiv care il mai are sa traiasca. Nu vrea sa ii mai vada chipul scaldat in lacrimi, nu vrea sa il mai vada plangand, nu vrea sa il mai vada suferind, acum tot ce isi doreste e sa il faca sa uite, sa il vada din nou zambind, sa ii mai auda surasul cristalin. E singura ei dorinta. Stie ca viata nu este dreapta, stie foarte bine astea, dar nu stie incotro se indreapta, stie ca sunt singuri, doi copii intr-un joc, stie ca vor ramane cu amintirile ce nu-si mai au rost, Incearca sa se resemneze, sa fie puternica dar nu este prea increzatoare in fortele sale...
In scurt timp, situatia a luat o intorsatura negativa . Cei doi frati s-au schimbat radical. Rozalia a devenit mult mai puternica, o persoana care se inchide in ea si nu lasa sentimentele care o deranjeaza la suprafata, o persoana care se gandeste doar la fratele ei, la binele si fericirea lui, de aceea baiatul cu parul plin de raze aurii de soare a devenit timid, retras, creindu-si propiu sau univers in care exista doar el si ea . Gata cu joaca, zambetul i s-a stins, nu mai crede in povestile spuse de noii parinti Tsunade si Kakasi. Stie ca mami si cu tati nu mai sunt, stie ca povestea lui este intr-un continuu sfarsit. A fugit destul de vise, acum se ascunde. A ramas fara trecut intr-un prezent viitor fara iubire. O umbra prea frumoasa stearsa, rupta dintr-un apus, nu poate dezamagi sperante facute scrum de aceea se inchidea in lumea cartilor cand nu era cu persoana care il proteja mereu, care nu il lasa sa isi faca prieteni de teama ca acestia l-ar putea trada iar el ar suferii din noi. Acum traieste in umbra persoanei cu un an mai mare decat el, care si-ar da viata si ar face crima doar pentru al stii in siguranta...
VA urma!
sper ca va placut si daca aveti nelamuriri sa ma intrebati.