Amintiri uitate [shounen-ai / yaoi]

[Ice_angel_234]

Sys scuze ca nu am comentat mai repede,dar nu am putut.Oricum sti bine ca ador fic-ul tau.Ca de obicei mi-a placut la nebunie,un capitol frumos.Si zic doar frumos pentru ca nu-mi place cum suna finalul.Terapie intensiva???tumoare pe creier????Nu pot sa cred,nu-mi place deloc cum suna.Saracul Thony....si saracul Ray,acum cand a gasit pe cineva pe care sa-l iubeasca e in pericol sa-l piarda.Abea astept continuarea sa vad ce se va intampla asa ca te rog sa te grabesti si sa o pui cat poti de repede.
Greseli...nu am vazut si nu am chef sa le caut acum....tot ce pot sa-ti spun e ca abea astept next-ul si sper sa fie lung,kilometric daca se poate.
Gambate!Ja ne^

[Mitsukai Yoru]

Gomene pt intarziere. promit ca nu se mai intampla sys. :* Uite cap urmatore. Cred ca azi il voi termina. Pentruu ca in afra de asta mai e un capitol si apoi mai incep inca o serie. Capitolul asta e facut in colaborare cu sysa mea Ice_angel_234 si partea a 2 a o va posta ea. Kiss al!

Capitolul 12: Adevarul din spatele minciunii
Partea 1

La auzul vestii, Ray ramane socat. Nu se poate asa ceva. Nu poate permite sa se intample asta. Nu are voie sa pateasca nimic. Cade ingandurat pe scaun si simte cum lacrimile ii curg pe fata. Ce se intampla cu el? De ce nu constientizeaza nimic? Nu-si poate controla inima, n-o poate face sa ignore acel sentiment ce-l are. Este prima oara cand iubeste pe cineva, in adevaratul sens al cuvantului. Ce va face fara baiat, fara prostiile pe care le savarseste, parca special sa-l enerveze pe cantaret, dar pentru care, de fiecare data primeste cate o rasplata, chiar daca a fost rau ceea ce a facut.
Sentimentele vedetei incep sa se contureze in sufletul sau. A trebuit sa se intample toate astea, pentru a intelege cu adevarat ceea ce simte. Si-ar fi dat pana si viata pentru inca un sarut de-al baiatului, insa se pare ca e prea tarziu.
Priveste ceasul de la mana, un model foarte scump, facut in totalitate din aur alb. A trecut ceva timp de cand baiatul e internat si nimeni nu a venit sa-i spuna nimic. Se ridica usor privind marmura rece a spitalului si se indreapta catre sectia de Terapie Intensiva. Daca doctorii nu-i zic nimic, va afla el cu propriile sale mijloace. Chiar daca va trebui sa apeleze la forta sau chiar la bani, tot trebuie sa-si vada iubitul.Vrea sa-i simta din nou buzele fierbinti, pielea fina si alba ca spuma laptelui, sa se inece din nou in ochii lui verzi si sa se piarda amandoi prin asternutul de matase, posedati de patima iubirii.
Lasandu-se purtat de gandurile rebele ce-i intuneca mintea, nici nu-si da seama cand ajunge in fata salonului, unde e internat baiatul. Intra fara ca nimeni sa stie si se opreste in fata usii speriat. O lacrima cristalina, izvorata din suflet se scurge incet pe obrazul sau si curge pe marmura alba spalata de atata durere. Il vede pe baiat in fata sa, intins pe un pat alb, palid ca petalele unui trandafir ofilit. Simte cum inima i se rupe de tristete. Se apropie incet de el si-l ia de mana. E rece, lipsit de vaga. Ochii inchisi reflecta o durere ascunsa in adancul inimii sale. Trupul ii e acolo, insa lipseste acel zambet ce-l face sa traiasca pe cantaret.
Ray isi apropie incet buzele de cele ale lui Thony si i le saruta. Ii sunt vanete si inghetate de trecerea timpului. Usa se deschide din nou si intra medicul, cu un plic galben in mana. Se pare ca sunt rezultatele analizelor. Ray se ridica usor si-l priveste trist. Doctorul se duce langa baiat si-i deschide ochii, analizandu-l cu laserul, apoi ii injecteaza ceva in perfuzie fara sa spuna nimic nimanui. Vedeta il priveste ciudat si se aseaza pe fotoliu.
-Domnule Defferson, am inteles ca dumneavoastra aveti grija de baiat. Trebuie sa vorbim urgent! spune acesta pe un ton cat se poate de serios. Baiatul asta e ...intr-o stare psihica foarte proasta. Este necesar sa discutam tot. Va rog frumos sa poftiti in biroul meu.
Vedeta il urmeaza pana intr-o camera destul de mica din capatul holului. Usa se deschide si in fata cantaretului se zareste un birou plin cu acte. Se poate observa ca este biroul unui medic. Cei doi se aseaza si niciunul nu scoate nicio vorba timp de cateva minute. Intr-un tarziu, doctorul tuseste incet si incepe sa vorbeasca:
-Am observat ceva ce nu mi-a placut la pacient. Prezinta urmele unei supradoze de somnifere. As vrea sa stiu daca face asta des. Ce pastile ia? O data la cat timp si ce doza?
Ray insa nu zice nimic. Pupila ochilor se vede cum tremura si in coltul lor se strang cateva lacrimi. Nu le da drumul sa curga in voie pe obraz, ci le stapaneste, incercand sa nu arate nicio urma de slabiciune.
-Ei bine, asta e motivul lesinelor sale. Nu este vorba despre o tumoare la cap. La inceput ne-am speriat si noi. Avea aceleasi simptome. Stari de lesin, migrene, stari de voma, dar apoi am observat o oarecare slabiciune pentru sistemul sau imunitar. Inca mai sunt prezente cateva particule din compozitia acelor medicamente in organism. Incercati va rog sa aveti grija de el. As vrea sa va intreb daca...prezinta vreo trauma psihica.
-Ar fi ceva! rasufla usurat Ray, dar totodata foarte ingrijorat. Parintii sai au... murit intr-un accident de masina. Le-a vazut chipurile cand au murit. Cred ca a fost foarte greu de suportat acest lucru, pentru ca el e inca un copil, am incercat...murmura vedeta printre lacrimi, am incercat sa-l fac sa uite, insa el tot ce face e sa-mi zambeasca nevinovat. Atunci cand ma priveste, durerea i se naste in ochi si stiu ca de multe ori ii vine sa planga, dar se abtine. El crede ca eu nu am observat de fapt cat se simte de singur. Domnule doctor, ce credeti ca as putea face ca sa-si revina?
-Pai va trebui sa urmeze tratamentul pe care i-l dau eu acum. Apoi este necesar sa ai grija de el sa manance regulat. Se pare ca are si anemie. Se hraneste foarte putin si atunci mananca doar alimente ce dauneaza sanatatii. Nimic sanatos. Am sa-l externez azi, dar as vrea sa plecati acasa si sa nu mai stati pe aici. Cel putin pentru un timp. Apoi, as vrea sa stiu daca merge la liceu. E foarte bine daca merge, pentru ca ar comunica mai mult cu ceilalti. Nu stiu daca v-am spus dar pe langa meseria de doctor, sunt si psiholog. Am copii acasa si stiu de ce are nevoie unul, si din cate mi-ai zis, lui chiar asta i-a lipsit.
Ray asculta cu atentie sfaturile medicului. Isi da seama ca de fapt nu stie nimic despre Thony. Deodata usa se deschide, trantita de perete. In fata lor sta Justin. Nu zice nimic, ci doar se opreste langa Ray, privindu-l nervos in ochi. Fara nicio avertizare ii da un pumn in fata, facandu-l pe acesta sa cada de pe scaun.
Ochii cufundati in lacrimi ai lui Justin, arata suferinta din inima sa. Este pentru a doua oara cand e pe punctul de a-si pierde fratele. De ce simte ca in curand destinele lor se vor desparti? Avea un al saselea simt, ca atunci cand au avut accidentul. Visul dinaintea acelei tragedii, a fost acelasi ca si acum cateva zile.
Nu se putea stapani, vroia sa-l bata pe Ray. Simte ca el este vinovat pentru ceea ce patise fratele sau. A vazut cum se comporta cu el, cum ii interzice sa faca anumite lucruri, insa nu a vazut niciodata cat de mult il iubeste acesta. Vrea sa-i mai dea inca un pumn, dar se opreste cand aude vocea dura a doctorului:
-Domnule, aici nu suntem intr-un ring de box! Suntem intr-un spital, asa ca va rog sa va comportati ca atare, altfel voi fi nevoit sa va dau afara din cladire.
Justin se intoarce cu fata spre barbatul care i-a vorbit. El crede ca din vina acelui nenorocit, deoarece asa il considera el pe Ray, fratele lui se afla acum in starea asta. Trage aer in piept, apoi se aseza pe un scaun din fata biroului, incercand sa se calmeze. Dupa cateva zeci de secunde reuseste. Isi drege vocea si spune pe un ton cat se poate de calm si de amabil:
-Domnule doctor, as vrea sa stiu in ce stare se afla pacientul Thony Layson? Am auzit ca este internat aici!afirma Justin privindu-l intrebator pe doctor, in timp ce ochii ii scanteiaza de durere.
-Intamplator, chiar despre el vorbeam! raspunde doctorul putin iritat. Domnul Defferson este si el ingrijorat pentru starea pacientului, continua barbatul privindu-i pe cei doi, care-si arunca priviri ucigatore unul altuia.
-Ingrijorat pe naiba! sopteste Justin, asigurandu-se ca nu-l aude nimeni.
Doctorul incepe, din nou sa spuna motivul pentru care baiatul se afla in starea asta. Dupa circa douazeci de minute de discutie, telefonul barbatului incepe sa sune. Se pare ca este nevoie urgenta de el intr-un salon din sectia de Terapie Intensiva, asa ca pleaca, spunandu-le celor doi sa nu distruga biroul si sa-l astepte in liniste, deoarece mai are sa le dea cateva indicati despre starea baiatului. Paraseste incaperea, usa inchizandu-se in urma lui. Atmosfera este forate incarcata. Ray il priveste razbunator pe Justin, pregatit in orice clipa sa-i de-a si el un pumn. Reuseste cu greu sa se calmeze, dar trebuie sa afle cine este si ce legatura are cu Thony. Stie ca poate face asta doar pe cale amiabila, nu cu scandal si batai.
-Cine mama naibii mai esti si tu? Si ce vrei de la Thony? intreba acesta pe un ton dur.
-Nu am de ce sa-ti dau tie explicatii despre cine sunt si ce vreau! veni raspunsul la fel de dur al lui Justin. Cine te crezi ca sa ai vre-un drept asupra lui? continua pe acelasi ton.
-Cine ma cred? intreba si mai nervos vedeta. Ai gresit intrebarea! Nu trebuia sa ma intrebi cine ma cred, poate vroiai sa ma intrebi cine sunt. Asa suna mult mai bine si poate primeai si un raspuns!
-Bine, bine. Cine mama dr****ui esti? intreba acesta deja plictisit de impresiile vedetei.
-Nu stiu daca faci pe idiotul sau chiar esti, tipa Ray indignat. Sa-ti intre bine in capul ala sec, nu te mai apropia de Thony. Daca vei mai face asta, va fi ultimul lucru pe care il mai vei realiza! vorbi nervos Ray, ridicandu-se de pe scaun si apropiindu-se de Justin, prinzandu-i fata cu mana sa si strangandu-l cu putere, pana cand acesta a scos un scancet si si si-a coborat privirea in podea.
Insa dupa cateva secunde, baiatul isi atinteste ochii asupra lui Ray. In mintea lui se fac tot felul de legaturi si acum intelege de ce Ray nu-l lasa pe Thony in apropierea altor baieti. Nu si-a dat seama. Nu isi cunoaste niciun pic fratele. Dupa cateva minute in care s-a gandit ce ar fi mai bine sa faca, daca sa-i spuna sau nu vedetei ca el este de fapt fratele lui Thony si nimic mai mult, a hotarat ca ar fi mai bine ca acesta sa stie, pentru a nu-l lasa pe cantaret cu o impresie gresita despre el. In fond se poate zice ca ii este cumnat.
-Eu...incepu acesta, facand o scurta pauza, apoi continuand pe nerasuflate: Eu sunt fratele lui Thony.

Maine voi incerca sa postez partea a 2 a

[MisS.sAdiStic]

oooo in sfarsit...a trebuit sa-ti spun de 5 ori s-a pui continuarea si acum iat-o in fata mea..iiiipppyyy...asa..pai a fost extraordinar de interesanta...cu mici greseli de tastatura pe acolo dar nui nimic...acum...astept partea a doua...si repede...ca nu mai vreu sa te stresez cu continuarea asa ca pune-o tu frumos ca mor de nerabdare sa aflu ce o sa se intample :P
Succes si spor la scris.

[Mitsukai Yoru]

Tnx for the comm...Am sa postez doua capitole cum...primul e facut cu sysa mea Ice_angel_234 si urmatorul e by me....

Adevarul din spatele minciunii: partea a doua


-Ha! Ha! incepu Ray sa rada sarcastic. Ce gluma buna! Thony nu are nici-un frate. Stiu sigur. Mi-ar fi spus si mai ales daca ai fi tu acela.
-Nu glumesc! Raspunse acesta scurt. Dupa ce parintii nostri au murit, in acel accident groaznic de masina, eu am plecat, am fugit, lasandu-l singur. Nu am fost in stare sa am grija de el, nu stiam ce as putea sa fac, eram mult prea speriat. Am sperat ca cineva il va gasi, il va duce acasa si va avea grija de el, asa cum nu am putut sa o fac eu. Ochii ii erau din nou plini cu lacrimi, incerca sa evite privirea vedetei, dar nu reusi trezindu-se cu un pumn in fata.
-Au....se auzi tipatul de durerea al lui Justin. Ce ai patit, omule? Nu esti normal? zbiera acesta la barbatul din fata lui. Vrei sa ma lasi fara dinti?
-Tu te plangi? se rasti Ray la el. Nu te gandesti deloc la Thony? Cat de greu i-a fost? Era doar un copil si l-ai lasat singur! Nu avea pe nimeni, spuse acesta cu o voce stinsa. Linistea se lasa incet peste cei doi. Nici unul nu-si gasea cuvintele potrivite. Intr-un final Justin incepu sa-i povesteasca tot ce se intamplase de la moartea parintilor sai, pana in prezent. Dupa circa douazeci de minute, in care acesta vorbeste fara oprire reuseste sa incheie. Povestea vietii lui este destul de trista si intr-un fel Ray il intelege de ce procedase asa. Vrea sa spuna ceva, insa este intrerupt de zgomotul facut de usa care tocmai se deschise. Crezu ca este doctorul, insa cand privi persoana care se afla in fata usii, atat el cat si Justin au parte de un soc: era nimeni altul decat micutul Thony, care nu arata prea bine. Fata lui este scaldata in lacrimi, iar intreg corpul ii tremura.
-Thony...sare ca ars cataretul, indreptandu-se spre iubitul sau. Ce-i cu tine aici? De ce te-ai ridicat din pat? Cum te simti? si continua cu o serie interminabila de intrebari, pana cand baiatul il opreste:
-Am auzit tot ce ati vorbit. Raspunse acesta scurt, apoi isi intoarse privirea spre Justin continuand: cand te-am vazut in avion mi s-a parut ca te cunosc deundeva, dar nu-mi puteam da seama de unde.
-Imi pare...incepu Justin sa spuna, insa fu intrerupt de catre baiat, care schita un zambet:
-Nu trebuie sa-ti ceri scuze. Inteleg ca nu ai stiut sa ai grja de mine. La varsta ai si tu erai doar un adolescent...Ma bucur mult ca te-am gasit...Defapt ca am aflat de tine. Mi-am dorit mult de tot sa mai fie macar vre-o ruda in viata, pe care sa o cunosc...
Din ce in ce mai multe lacrimi apar pe chipurile celor doi, insa acestea nu mai era lacrimi de tristete si durere ci lacrimi de bucurie. Dupa atat de mult timp petrecut separati, acum sunt din nou impreuna. Au atat de multe sa-si povesteasca, insa vor avea destul timp. Justin il strange cu putere la piept. Nu i-ar mai da drumul, insa dupa cateva zeci de secunde Ray isi trage iubitul din bratele celuilalt, privindu-l taios.
-Ok...ok. Inteleg ca sunteti frati...dar Thony trebuie sa stea in pat, pana cand ii va permite doctorul sa se ridice. Acestea fiind spuse isi lua iubitul in brate si se intoarse cu el in salon, urmat indeaproape de fratele baiatului. Il aseza cu grija in pat si apoi ii prinse buzele tremurande intr-un sarut dulce si pasional.
Cei trei petrec cateva minute amuzante impreuna, razand si glumind. Deodata distractia este intrerupta de doctor. Acesta intra in salon, iar cand ii vede pe cei trei atat de veseli, apare si pe chipul sau un zambet.
-Ma bucur sa vad ca ti-ai mai revenit, spuse acesta zambind. Dupa cum i-am spus si domnului Defferson azi am sa te externez, defapt am sa-o fac chiar acum. Vad ca starea ta sa imbunatatit destul de mult. Acum poti sa te intorci acasa si sa urmezi instructiunile pe care acesti doi domni ti le vor da. Le-am spus tot ce trebuie sa faci, pentru a nu mai avea astfel de probleme si a nu mai fi nevoit sa ajungi la spital, asa ca te rog sa faci intocmai cum o sa-ti spuna ei. Bine?
-Da domnule doctor! raspunse baiatul zambind. Va multumesc ca ati avut grija de mine. Zambetul de pe fata lui il face sa para atat de inocent, poate chiar naiv, iar ochii lui sunt atat de stralucitori si veseli incat reusesc cu siguranta sa te cucereasca.
In timp ce Justin isi ajuta fratele sa se pregateasca de plecarea din spital, Ray se ocupa de obtinerea a doua bilete de avion, pentru a se intoarce chiar azi in New York. Vroia sa faca tot ce-i spusese medicul. Avea sa-l duca pe Thony la liceu si sa aba grija de el. Doar gandul ca l-ar putea pierde il ingrozea. Dupa ce rezolva cu biletele, se intoarce in salon unde il asteptau cei doi baieti. Thony este foarte fericit. Nici nu ai zice ca tocmai ieise din spital, iar Ray era si el incantat deoarece is vedea iubitul atat de vesel.
Fiind ca este ora pranzului, cei trei hotarasca sa mearga sa manance ceva. Se indreapt spre un restaurant din apropierea aeroportului. Se aseaza la o masa mai ferita de privirile curioase ale celorlalti clienti. De ei se apropie imediat o tanara frumos imbracata, purta fusta scurta si un tricou decoltat. Nu parea sa aiba mai mult de douazeci si trei de ani, le zambi si apoi ii intreba ce anume vor sa comande. Ray se hotara repede ce vrea sa manance, la fel si Justin, dar Thony se confrunta cu o adevarata problema. Nu se putea decide intre inghetata de ciocolata si inghetata de vanillie. Pe amandoua le adora...
Intr-un final se hotara sa-si ia cate o portie din ambele feluri.
-Eu vreau o portie de inghe...incepu baiatul zambind insa fu intrerupt de catre Ray, care comanda si in locul lui. Doar macare sanatoasa si cu multe vitamine. Vroia sa aiba cat mai multa grija de baiat, pentru ca tinea enorm la el. Dupa cateva proteste esuate baiatul se conforma si accepta sa mance, iar pentru desert vedeta ii comanda inghetata. Dupa ce terminara de mancat cei trei pleca spre aeroport. Justin merge cu ei pana acolo, iar apoi isi i-au la revedere, deoarece el mai avea ceva de rezolvat si nu se putea intoarce la New York, decat peste cateva zile.
O ora mai tarziu, Ray si Thony se aflau in avion, intr-un separeu, rezervat vedetei. Este o atmosfera foarte placuta. In incapere este un pat imbracat in catifea de culoare rosie, un leptop aflat pe un fel de birou, sau mai bine spus pe o masa destul de mica, un fotoliu si un minibar, plin cu bauturi scumpe. Cei doi stau pe pat. Cantaretul isi tine iubitul in brate, sarutandu-l din cand in cand. In ochii celor doi se poate citii imensa dragoste pe care si-o poarta unul altuia.
Brusc, vedeta se ridica de pe pat, se indrepta spre minibar, de unde lua o sticla de sampnie si doua pahare de cristal, apoi se intoarse spre baiat, care-l privea uimit.
-Sarbatorim ceva? intreba acesta putin nedumerit.
-Da...veni raspunsul scurt al lui Ray, care zambea pervers.
-Si ce anume sarbatorim? Nu-mi aduc aminte sa avem un motiv...insa cataretul nu-l lasa sa-si termine fraza, spunandu-i:
-Nu avem motive de sarbatorit??? Adica tocmai ai iesit din spital si...te iubesc. Spuse acesta srutandu-l...apoi puse sampanie in cele doua pahare.
Atmosfera se incingea din ce in ce mai tare, iar saruturile fierbinti si pline de pasiune nu mai conteneau. Gura baiatului fusese acaparata in totalitate de cea a cantaretului, care o explora in voie, muscandu-l din cand in cand de buza de jos, pe care se prelingea cate un firicel de sange, de un rosu aprins, care era imediat lins de catre Ray. Acesta insa nu se multumea doar cu atat...vroia din ce in ce mai mult, iar Thony la fel.
Saruturile date de catre vedeta il faceau pe baiat sa tremure. Simtea cum este absorbit intr-o lume in care dragostea si pasiunea nu aveau limite, fiind singurele sentimente care mai contau pentru cei doi. Ray isi saruta prada, coborand incet pe trupul firav, indepartand singurele obstacole dintre ei si anume hainele, a caror loc, in acest moment, sigur nu era pe cei doi baieti a caror trupuri tanjeau dupa atingerea pasionala a celuilalt. Gemete lipsite de vlaga iesira din gura baiatului, cand vedeta ii musca usor sfarcul stang, producandu-i senzatii imposibil de descris in cuvinte. Se intoarse, din nou, spre gura baiatului pentru a-si cere scuze, in fel lui propriu pentru ceia ce-i facuse. Isi trecu, incet, limba peste buzele rozalii ale acestuia, fara insa sa-i de-a un sarut adevarat, mai mult chinundu-l. Thony accepta toata aceasta tortura placuta, se simtea atat de bine in bratele lui, chiar daca nu ar fi recunoscut niciodata asta, insa cataretului nu-i era greu sa-si de-a seama cum se simte baiatul, fata lui fiind de-a dreptul fericita.
Intr-un final, Ray isi saruta iubitul, oprind tortura acestuia. Cobora incet pe trupul incins al baiatului, continundu-si pasionalul joc cu limba, lasand in urma lui urme umede de saliva. Ajuns la barbatia baiatului, acesta isi continua jocul cu limba sarutand acea zona interzisa, oferindu-i iubitului sau placeri nebanuite. Gemetele acestuia rasunau in intreaga camera, recompensandu-i vedetei munca depusa.
Dupa ce obtinu rezultatele mult ravnite, Ray se intoarse spre buzele baiatului. Era dependent de ele si de saruturile dulci pe care acesta i le oferea mereu, trezind in el senzati noi si placute. Il patrunse rapid, in timp ce-l saruta, iar in ochii lui Thony isi facura aparitia lacrimi fierbinti. Lacrimi ce nu puteau fi stapanite. Miscarile vedetei erau din ce in ce mai rapide si sigure, iar gemetele de durere ale baiatului se transformau incet in gemete de placere, fapt ca Ray, din nou, reusise cea ce-si propusese si anume sa-i ofere doar placere fiintei pe care o iubeste.
Timpul trecea repede pentru cei doi, se simteau atat de bine impreuna incat ar fi vrut ca aceste momente sa dureze la nesfarsit, insa oboseala incepu sa-si spuna cuvantul, facandu-i pe cei doi sa adoarma imbratisati.
Se trezira doar cu cateva zeci de minute innainte ca avionul sa aterizeze in aglomeratul New York. Se imbrecara in graba si asteptara linistiti, asta insemnand ca se limitau doar la saruturi, aterizarea avionului. Se parea ca Thony uitase de frica sa in legatura cu zborul, iubitul sau avand grija sa se intample asta.
Ajunsi la vila cantaretului, acesta ii facu o surpriza spunandu-i ca de maine isi va relua studiile.


Si ultimul capitol din serria 1 adik prima parte...

Capitolul 12: Pana cand moartea ne va desparti
Partea I


Thony ramane putin mirat, uitandu-se la Ray. Nu a mai mers la liceu pana acum. Nu i-a placut niciodata sa stea in preajma unor necunoscuti, sa fie supus la intrebari la care nici macar el nu are raspuns, sa fie judecat si criticat pentru ceea ce e. Cand era mic era cu totul alta persoana, insa trecerea timpului i-a schimbat mentalitatea si felul de a fi. Acum in locul acelui copil glumet, a ramas doar o masca pictata de culoarea amagitoare a tristetii si stearsa de lacrimile inecate in cruntele amintiri. E greu sa fi ceea ce nu esti atunci cand circumstantele in care traiesti te obliga sa te schimbi intr-o alta persoana. Priveste in jurul sau si da peste ochii plini de iubire ai lui Ray. Atunci fata baiatului devine expresiva si un mic zambet sis face aparitia pe chipul sau. Se aseaza pe canapeaua din living si priveste podeaua. Cantaretul ii observa chipul ingandurat si se apropie de el, asezandu-se in genunchi in fata sa.
-Thony...trebuie sa vorbim. Am foarte multe lucruri pe care as vrea sa le aflu. De aceea as vrea sa te muti cu mine. Astazi vei dormi aici, fara niciun comentariu. Am sa te invat sa traiesti o noua viata. Am sa te fac sa cunosti sentimentul de iubire. Niciodata n-am sa-ti mai dau drumul, iti jur, nu te voi lasa sa pleci de langa mine, pana cand moarta ne va desparti. Thony, te iubesc! Vrei sa te casatoresti cu mine? Bineinteles la optsprezece ani.
-Eu...eu...
Baiatul intoarce privirea, dar fata lui este prinsa de mana lui Ray si privirea vedetei o strabate pe a sa, ca o raza ce strapunge fata palida a pamantului. Ochii lui Thony par a ascunde in intunecimea lor un ocean de lacrimi acumulate in atatia ani. Acum insa totul pare prea greu de suportat. Simplul fapt ca i-a spus acele doua cuvinte l-au facut sa scoata la suprafata acea sensibilitate din inima sa. Insa...ce inseamna sa iubesti? Ce simte el pentru cantaret. Daca nu va reusi sa-l faca fericit? Daca diin vina sa Ray ar putea pati ceva? Deschide ochii larg si da drumul lacrimilor sa curga in voie pe obraz.
-Imi pare rau! zise Thony suspinand. Nu pot! Nu pot sa fac asta. Spui ca ma iubesti, insa nu-i adevarat. Nu poate fi. De ce ai iubi pe cineva ca mine? Cineva ce se drogheaza cu pastile, ce nu face altceva decat sa-si planga de mila. Poate ca am spus ca te iubesc...insa m-am inselat. Ceea ce simt eu nu e iubire. De fapt e doar...un sentiment oarecare. Iarta-ma! Dar eu...eu nu te iubesc. M-am culcat cu tine...din curiozitate.
Ray statea si il privea tulburat de cuvintele baiatului. Ochii varsau lacrimi amare ce se scurgeau necontenite pe fata sa, pierzandu-se pe marmura rece. Cu ce a gresit? Ce nu a facut bine? Incrunta ochii si-l apuca de mana pe Thony , tragandu-l cu putere de brat pe scarile vilei. Thony inca nu realiza ce se intampla, ce vrea sa faca vedeta. Ajunsi in dormitorul lui Ray, acesta il arunca in pat si incuie usa. Isi rupse camasa de pe el nervos si o arunca pe podeaua intunecata. La fel facu si cu paltalonii. Apoi lua cureaua de la ei si se apropie amenintator de Thony, care se uita infricosat la barbat. Ray se urca in pat, prinzandu-i picioarele lui Thony cu ale sale si legandu-i mainile deasupra capului. Ii ridica tricoul sarutandu-i abdomenul, si muscandu-l cu pasiune, lasandu-i baiatului mici vanatai pe corp.
-Zici ca ai stat cu mine din curiozitate, nu? Hai sa-ti satisfac eu curiozitatea asta.Am sa te fac sa nu uiti in viata ta noaptea asta. Iti voi arata ce inseamna cu adevarat sa fii curios. Doar sti ce se zice, nu? Curiosii mor repede.
Baiatul nu indraznea sa zica nimic. Doar tinea ochii inchisi si tremura. Oare gresise? Insa urmatorul gand este intrerupt de o durere extrem de mare in partea de jos a corpului. Fara nici macar un avertizment, Ray l-a patruns cu putere. Ochii ii sunt mari si lacrimi amare se scurg pe chipul sau inocent. Nu indraznea sa-l priveasca in ochi pe cel ce tocmai ii sfasiase inima. Acum nu mai simtea decat acea senzatie ciudata in corp. Acea durere ucigatoare ce-i strapungea inima asemeni unui pumnal. Simtea atingerile pline de dorinta ale lui Ray. Buzele vedetei isi faceau drum spre zona intima a baiatului, facandu-l pe acesta sa scoata cateva gemete de durere. Apoi iar era patruns cu putere. Sfarcurile salle ii erau muscate cu pasiune si corpul era acoperit cu urme lasate in urma acelor stransori. Ciudat a fost ca niciodata, cat timp Ray si-a satisfacut placerea nu l-a sarutat pe buze sau l-a privit in ochi. Lucruri ce il fac pe Thony sa se simta mizerabil, ca cel mai mare gunoi din lume. Scena continua asa pana cand, lipsit de putere, baiatul lesina in bratele cantaretului. Vazand ca nu mai are niciun fel de reactie, Ray se opreste si-l ia in brate, lipindu-si trupul infierbantat de al baiatului. Ii aude respiratia greoaie si regreta enorm ceea ce a facut. Dar timpul nu poate fi dat inapoi.
-E numai vina ta! Doar a ta! De ce a trebuit sa zici lucururile alea? Uite in ce stare esti acum. Prostule, esti un mare idiot! tipa Ray, ridicandu-se si luandu-si paltalonii pe el. Desi jurase ca nu-l va rani niciodata, tocmai asta a facut. Deschide usa, dar in fata sa statea ingrozit fratele lui Ray. Yuri se uita ingrozit la cantaret si ii da un pumn, reusindu-l sa-l tranteasca la podea. Apoi isi indreapta privirea catre patul in care zace Thony. Se duce la el si il infasoara in cearsaf, luandu-l in brate. Cand s-a intors insa, l-a vazut pe Ray in usa.
-Sa nu te mai atingi de el, ai inteles? Sa nu te mai prind ca te mai apropii de el! tipa Yuri. Parca ziceai ca-l iubesti. Am renuntat eu la el si ti l-am lasat tie. El a venit cu tine pana la mama-naibii. Ti-a daruit tot ce a avut el mai bun si tu ce-ai facut? Esti un mare idiot! Te iubeste, prostule! Te-a iubit si te iubeste, cum ii poti face asta?
-Scuteste-ma cu stupizeniile tale. Nu ma iubeste si nu ma va iubi niciodata. Singurele lucruri pe care le vrea la mine sunt banii si celebritatea mea. E la fel ca ceilalti, un gunoi. Chiar el a zis ca nu ma iubeste.
-Uneori ma intreb daca ai mai multi neuroni de unul in capul ala gol! De unde crezi ca stie el daca te iubeste sau nu? A fost singur de mic. Crezi ca la invatat cineva sa iubeasca? Crezi ca el stie ce simte, stie in cine sa aiba incredere cand toti il tradeaza si il paseaza mai departe, fara sa le pese de nimic. Tu habar n-ai prin ce a trecut. Nici macar nu-l cunosti si iti permiti sa... Sau crezi ca esti singurul copil ce sufera in lume? Crezi ca doar tu ai fost tratat asa? Tot ce sti sa faci e sa ii tratezi pe ceilalti ca cele mai mari rahaturi de pe pamant. Deschide ochii frate, lumea e plina de oameni ca tine!
Ultimele cuvinte l-au lasat pe Ray cu privirea atintita spre pamant. Observa cum iubirea vietii sale se indeparteaza tot mai mult de el, dar parca o bariera ii sta in cale. De ce nu poate striga de fapt cat de mult il iubeste? L-a lasat sa plece si asta s-ar putea sa fie cea mai mare greseala din viata sa. Cade in genunchi apasat de o forta imsena. Se gandeste la Thony. Ce a facut?
Pe drum, Yuri conduce cu viteza spre apartamentul celor doi. Isi mai priveste prietenul din cand in cand si ofteaza ingandurat. Oare ce s-a intamplat intre cei doi de s-a ajuns la asa ceva.? Dupa cateva minute de mers cu masina, acesta oprestei in fata blocului. Il ia in brate pe baiat, urcandu-l pana in apartament, unde il aseaza pe patul moale. Ii mangaie trupul plin de vanatai si se apropie incet de gura lui. Ii mangaia buzele cu aratatorul, incercand sa pinda savoarea lor pe degetul lui. Il imbraca in pijamale si il inveleste, asezandu-se langa el. Luna lumineaza incaparea. Razele sale aurii incearca sa aduca acea culoare rozalie in obrajii baiatului. Stelele ii vegheaza eternul somn. Clipe, minute, ore toate par a ramane suspendate intr-o ultima sclipire a vietii. Durere, teama, iubire un amestec haotic de sentimente se incurca intre ele, formand un singur freamat al inimii. Dimineata alunga acea liniste infernala din toiul noptii. De afara deja rasuna masinile, ce claxoneaza puternic. E ora noua. Yuri deschide ochii, insa prima privire ce o arunca il lasa infricosat. Thony nu e nicaieri. In locul sau, pe perna imbibata cu parfumul sufocant al baiatului e un bilet.

" Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine. M-am dus la Ray. Iarta-ma pentru toate problemele ce ti le-am cauzat ieri. A fost vina mea. Numai a mea, pentru tot ce s-a intamplat. Ray nu a facut nimic. Iarta-ma ca n-am reusit sa te iubesc asa cum ma iubesti tu pe mine. "

Thony

-Prostutule, se pare ca nu poti trai fara el! sper ca Ray sa intelega asta.

[Mitsukai Yoru]

Un nou capitol adik o noua parte :x Tnx tuturor ce citesc fic-ul :*

capitolul acesta este impartit (in mod neobisnuit)in trei parti. Acum voi pune partea a doua si partea a treia cat de curand. I hope you enjoi it!


Capitolul 12: Pana cand moartea ne va desparti
Partea II

La vila cantaretului se aude soneria de la usa. Servitoarea deschide si in fata sa apare Thony. Tanarul sta si priveste in interiorul casei. Fata il pofteste in salon si il invita sa se aseze, apoi urca sa-si anunte stapanul. La auzul vestii, Ray a ramas ingrozit. Ce va face, cum va da ochii cu el? Isi ia halatul pe el si coboara in graba. Pe canapeaua din piele il vede pe baiat stand ganditor. Se apropie cu pasi inceti de locul in care e asezat Thony.
-Ce cauti aici? spune Ray pe un ton cat se poate de dur. Ai venit pentru partea a doua? Nu stiam ca iti place sa fiu asa agresiv. Daca imi spuneai dinainte, asa decurgea totul intre noi. Poate ca era mai bine. Poate ca atunci...
-Taci! Doar taci! tipa Thony, indreptandu-se cu pasi rapizi, dar totodata nesiguri spre baiatul din spatele canapelei.
Chipul tanarului reflecta o durere sfasietoare. Atatea lucruri i se intamplasera, incat nici nu mai stia in cine sa creada, in ce sa spere. Ochi-i sunt inecati in lacrimi, ce se scurg necontenit pe chipul sau, pierzandu-se-n neant. In linistea apasatoare se aud doar cateva suspine ale tanarului.
-Nu mai vreau! Nu mi-a placut deloc! Totul a fost...a fost...oribil. M-a simt dezgustat. Mi-e sila de mine. Dar e numai vina mea. Iarta-ma! Tu ai fost atat de bun cu mine; m-ai ajutat, m-ai protejat, mi-ai oferit ceva ce altii nu au fost in stare sa imi dea. Si eu ce am facut? Am fost un idiot. Iarta-ma...dar eu...simt ceva pentru tine. Simt ca atunci cand esti cu mine, inima bate ca si cum ar vrea sa iasa din piept, cum fiecare zambet de pe chipul tau e menit sa-mi aduca mie fericirea eterna de care am nevoie. Dar ieri...cand m-ai tratat asa, am crezut ca inima mi se sfarama. Ca si cum ceva ar strivi-o; ceva mai puternic decat gandirea mea. Nu inteleg ce sunt lucrurile astea. Nu stiu daca asta e curiozitate, iubire sau doar ceva obisnuit. Nu am avut pe nimeni sa-mi zica te iubesc pana acum.
Cantaretul pleaca fata, privind spre podea. Picaturi fierbinti se scurg pe chipul sau. Inainteaza spre baiat si-l trage in bratele sale. Il strange la pieptul lui, ca si cum ar fi pentru ultima oara. Baiatul isi lasa lacrimile sa se scurga. Ray il indeparteaza putin si-i zambeste dulce. Ii atinge buzele cu degetul si ii mangaie chipul. Il ia de mana si-l trage dupa el in dormitorul de la etaj, unde il intinde pe pat si se aseaza langa el. Nu are de gand sa faca nimic astazi. Tot ce vor face va fi sa stea imbratisati, pana cand lumea din jurul sau se va transforma intr-una perfecta, unde visele exista si totul e posibil.
Thony isi tine capul pe pieptul vedetei, si acesta isi trece bland mana prin parul lui, soptindu-i intr-una doua cuvinte: "Te iubesc..."
Clipele trec, orele isi scurg secundele infinite spre o lume noua. Totul insa pare nesfarsit. Acea fericire din inimile celor doi e de neatins. Vorbele sunt de prisos, acum singurul fel de a vorbi este prin limbajul trupului. Mangaieri pline de pasiune, sarutari infundate de dorinta izbitoare de a sta imbratisati pana la sfarsitul lumii, chiar daca acesta va fi peste o secunda, o ora sau peste milioane de ani. Nu le mai trebui nimic. Se au unul pe altul si e de ajuns.
La un moment dat, Thony ridica ochii spre cantaret si-l priveste dornic de a spune ceva. Misca putin buzele si incearca sa murmure cateva cuvinte care de abia se fac auzite.
-Ray...sti, intrebarea de azi..
Vedeta ii ridica fata si-l priveste in ochi.
-Ssst! Nu te-am intrebat asa cum trebuie. Fii atent! zise acesta ridicandu-se din pat si scotand o cutiuta din sertarul de langa pat. Thony Layson, vrei sa auzi in fiecare dimineata cat de mult de iubesc? Vrei sa ai parte de sarutari fierbinti si nopti pline de pasiune? Vrei sa te casatoresti cu mine?
Thony il priveste un pic mirat si zambeste siret.
-Uite cum facem, spune baiatul. Daca promiti ca nu mai tipi, nu mai esti agresiv si imi mai pregatesti pedepse ca acelea din Franta, s-ar putea sa vreau sa am grija de tine pana cand ramai fara dinti, bani si impotent. Poate si dupa aceea, mai vedem.
Ray schiteaza un suras si-i pune inelul pe deget, sarutandu-l indelungat. Pe buzele lor se scurge secretul pasiunii si al iubirii nemuritoare. Mangaieri, soapte, se ascund prin atmosfera fierbinte din camera. Corpul lui Thony vibreaza de placere sub atingerile cantaretului, care-i aplica semne pe tot corpul, muscandu-l de gat, de pielea ce pare a capata o nuanta rosiatica. Se opreste putin si il ia in brate pe baiat. In noaptea asta, ii va arata ca-l iubeste fara sa se culce cu el. Ii va transmite prin mangaieri, vocea ucigatoare a dorintei ce arde in el. Timpul trece fara ca acestia sa para a baga de seama. Baietii stau imbratisati pe asternutul de matase.
-Thony, ce ai de gand sa faci cu fratele tau? Il vei ierta? Sa sti ca atunci cand am vorbit cu el...parea atat de trist...
Baiatul inchide ochii, semn ca discutia a atins un punct foarte sensibil si nu mai vrea sa continuie. Se ghemuieste in bratele cantaretului si adoarme linistit.
Dimineata isi revarsa splendoarea peste intreg cuprinsul scaldat in lumina pala a soarelui. Cateva raze rebele mangaie interiorul camerei in care cei doi indragostiti dorm. Ray deschide ochii incet si, ca o prima imagine pe ziua de azi, ii apare chipul iubitului sau. Este de abia sapte dimnieata Are de gand sa-l mai lase sa doarma. Se ridica cu grija din pat pentru a nu-l trezi pe baiat si se indreapta catre baie, unde il asteapta obisnuitul dus matinal.
Picaturile fierbinti de apa ii curg pe parul brunet si se scurg pe abdomenul sau bine facut, urmand linia muschilor pana se pierd pe gresia dusului. Aburii ii invaluie trupul cu o aura misterioasa.
Se mai aude doar zgomotul linistitor al apei, ce spala fiecare gand ce il absoarbe in interiorul sau vast.

Si partea a treia...soon

[Mitsukai Yoru]

partea a treia din cap 12 ;;)

Capitolul 12: Pana cand moartea ne va desparti
Partea III

Dupa circa o jumatate de ora, timp in care vedeta lasa stropii de ploaie sa-i mangaie trupul bine configurat, iesi din baie, purtand o pereche de bermude verzi, cu mici insemne albe. Pectoralii ii sunt descoperiti, lasand sa iasa la iveala un abdomen de invidiat. Pasii il poarta spre dormitorul in care l-a lasat pe tanar dormind. Amintirile noptii trecute ii revenin in minte, facandu-l sa schiteze din nou un zambet. Pierdut prin ganduri, nu observa cand ajunge in camera. Priveste in jurul sau, si vede patul gol. Speriat ca baiatul a disparut, intra grabit in camera si incepe sa-l caute disperat. Tot ce se mai simte, este parfumul dulce si persistent al tanarului. Toata camera parca il evoca, sub forma unui miraj. Razele soarelui redau acea iluzie ca o ultima sclipire de speranta. Insa imaginea lui nu apare nicaieri. Unde e? De ce a plecat?
Ray deschide fereastra si il cauta cu privirea pe baiat. Rasuflarea vedetei se opreste pentru cateva moment, apoi se face auzita din nou. Peisajul din fata lui il face sa inchida ochii si sa schiteze un mic zambet. Baiatul este in gradina casei. Cand a ajuns acolo si cum, nu se stie, insa modul in care sta il face pe cantaret sa cada pe ganduri pentru cateva secunde.
Thony sta in fata fantanii, privind pierdut spre un punct anume. Vantul, cu adierile sale usoare ii ravaseste parul, lasandu-i cateva suvite rebele sa zboare in toata splendoarea sa. Ochii baiatului par indreptati spre ceva anume. O cala alba se inalta in fata lui, captivandu-i gandurile si facandu-l sa cada intr-o stare de melancolie profunda. Vedeta coboara in gradina vilei si se opreste in spatele baiatului. Inca ii mai admira frumusetea sfasietoare. Simte cum dragostea arde in sufletul lui. Ciudat sentiment. Te arde pe interior si tot odata iti ingheata sufletul. Cum poate asa ceva sa se intample, doar prin pronuntarea unui singur cuvant. Exista atat de multa putere in cuvantul iubire? Care e semnificatia lui adevarata?
-E ziua lor! murmura Thony. Azi e ziua cand au murit...mai sopti acesta fara prea multa vlaga. Suspinul sau se face auzit prin fosnetul vantului. Dupa ce-a mentionat aceste cuvinte, s-a facut o liniste iesita din comun. Nimic nu se mai aude. Frunzele au incetat sa se mai miste, pasarile si-au oprit pentru cateva secunde ciripitul. Soarele incepe sa fie acoperit de nori grei, ce-si intind imparatia peste intreg cuprinsul scaldat in amintiri. Valul lor sur nu mai permite nici macar unei raze sa-i strabata portile ferecate de ploaia ce incepe incet incet sa verse lacrimi peste pamant. Un tunet, doua, perturba acea liniste ce-a pus stapanire pe intreg intinsul.
-Thony, sopti vedeta, apropiindu-se de el si zambindu-i. Totul va fi bine. Nu voi mai permite nimanui sa te ia de langa mine. Vom ramane impreuna pana cand moartea ne va desparti. .
Vedeta se aseaza in spatele baiatului in genunchi si-l ia protectiv in brate. Thony isi lasa capul pe pieptul cantaretului privind cerul innegrit. Ploaia ce cade e rece, facandu-l pe baiat sa tremure necontrolat. Corpul sau reactioneaza la ceva ce el nu simte.
-Thony, continua Ray. Vezi ce se intampla daca esti trist? Si parintii tai plang. Totul reactioneaza la sentimentele inocente ale unei persoane. Pana si cerul sufera, chiar daca tu crezi ca esti singur in lume, totdeauna e cineva care te vegheaza pana la sfarsitul vietii. La inceput au fost parintii tai, care te-au iubit si te-au crescut cum au stiut ei mai bine. Ei ti-au dat acesti ochi de care m-am indragostit eu, aceste buze pe care nu le voi putea niciodata uita, acest trup ce-si lasa parfumul dulce in pat, si nu stiu ce m-as face fara caldura lui. Acum sunt eu. Cum parintii tai te-au iubit pe tine si au fost fericiti ca te-au vazut, au apucat sa te vada crescand, asa ar trebui si tu sa zambesti ca ei au plecat undeva unde pot fi mai fericiti. Crezi ca le putea fi mai bine aici decat acolo, unde nu exista suferinta? Chiar daca tu nu-i vezi, sunt sigur ca totdeauna le-ai simtit prezenta.
Baiatul a ramas cu privirea fixata pe cer. Un zambet s-a schitat pe chipul sau si ochii sai verzi s-au indreptat automat catre chipul vedetei.
-Sti ce? spuse Thony zambind, ai dreptate. Cum de nu mi-am dat seama pana acum? De ce am fost atat egoist si nu am vazut adevarul din spatele aparentelor. Multumesc, Ray. Multumesc ca ma iubesti cum te iubesc si eu.
Vedeta il priveste aproape uimita de maturitatea tanarului. Il apuca de mana si-l trage peste el, pe iarba plina de apa.
-Ra...
Insa baiatul nu mai apuca sa zica nimic, buzele fiindu-i acaparate de un sarut in care este pusa toata iubirea ce exista in inima cantaretului. Arma letala pentru a ajunge la sufletul tanarului. Vedeta isi face loc printre buzele rozalii si catifelate ca petalele de trandafir ale baiatului, explorand in voie fiecare coltisor, deja cunoscut pentru el, dar ce-l indeamna intotdeauna sa il cunoasca si mai bine. Bratele lui Thony se plimbau prin parul auriu al vedetei, ce sta rasfirat pe fruntea sa, in timp ce picaturile de ploaie se scurg necontenite, peste trupurile fierbinti ale celor doi. Incet, vedeta ridica tricoul baiatului, facandu-l pe acesta sa tremure din ce in ce mai tare. Flacara pasiunii arde mocnit in sufletele lor, incalzindu-i si protejandu-i de frigul de afara. Caldura iubirii este cel mai bun medicament impotriva lacrimilor cerului. Ray inversa rolurile, sarutandu-i gatul baiatului si muscandu-l pana cand semne rosii se pot distinge ca si cum ar fi tatuate pe trupul mic al baiatului. Buzele reci ale vedetei isi fac drum pe abdomnul tanarului, facandu-l pe acesta sa scoata cateva gemete lipsite de vlaga. Nu pare sa-i intereseze daca ii vede cineva. Orisicum servitorii sunt obisnuiti cu astfel de privelisti, asa ca nu-i mai mira deloc daca-l prind pe Ray cu vreun baiat sau vreo fata in locuri cu o vedere extraordinara pentru altii.
Cantaretul isi indeparteaza la randul sau tricoul, lipindu-si corpul de cel al tanarului. Ii simte vibratiile de placere si-i aude scancetle ce isi fac loc printre sunetul pur al ploii. Fara a irosi prea mult timp, Ray indeparteaza si pantalonii baiatului, pentru ca mai apoi sa renunte la singura piesa de vestimentatie ce o mai purta si anume boxerii. Apoi incepe sa-l imbrace cu voalul saruturilor, parcurgandu-i fiecare centimetru din corp, si imbatandu-se cu parfumul dulce al baiatului. Ii musca sfarcurile intarite de frig, facandu-l pe acesta sa scoata alte cateva scancete ce-l fac multumit pe deplin pe cantaret. Isi indeparteaza si el restul vestimentatiei ce o poarta si il priveste zambitor pe Thony. Fata sa e atat de frumoasa, pielea lui fina il indeamna pe Ray sa vrea din ce in ce mai mult de la el. Se apleaca si-si trece limba peste buzele micului sau inger, patranzandu-l apoi rapid.
-N..
Un scancet de durere se audi din partea tanarului si lacrimile se preling pe obrajii baiatului. TIne ochii deschisi privind spre cer. Nu e trist, de fapt e chiar foarte fericit.
-Esti bine? intreaba Ray speriat, ca ar fi putut sa-l raneasca. Insa in locul unui cuvant primeste un zambet ce-l face sa rasufle usurat si sa-si continuie patrunderea. Durerea se transforma in placere, iar lacrimile incep sa dispara. Dupa zeci de minute petrecute sub imperiul ploii, intr-o puritate ce rar intalnesti, in care aripile vantului sunt singurul tau cearsaf de satin, iar ploaia te invaluie cu aura sa misterioasa, cei doi se ridica de jos indreptandu-se spre vila.
-Trebuia sa plecam, zambi Ray. Azi e prima ta zi de liceu. M-am asigurat si te-am dus la un liceu de baieti. Daca mi te fura vreo fata? Dar si la baieti e riscant.
Ray pare destul de ingrijorat de situatia in care se afla. Insa un mic sarut din partea tanarului de langa el il lasa mut de uimire.
-Ce te face sa crezi ca te voi parasi? Tu ai fost singurul pentru mine, esti si vei ramane singura fiinta pentru care traiesc si care ma face sa simt ceva ce niciodata n-as putea descrie in cuvinte. Asa ca nu ai de ce sa fi gelos, pisicuto.

"Pisicuta?! tuna Ray in gandul sau. Cu cine crede ca vorbeste. Eu nu sunt o pisicuta. El mai degraba seamana cu un ursulet de plus. Imi vine sa-l apuc de obraji si sa-l sarut intr-una , ramane vedeta pe ganduri. Si daca..."

-Hei, Frumoasa din gradina adormita, trezeste-te. Eu ma duc sa fac dus, zambi baiatul. Ai reusit sa ma murdaresti, zici c-am curatat grajduri toata viata.
Ray zambeste si aproba din cap.
-Da ,da. Trebuie sa facem baie. Hai sa facem baie. Trebuie sa te ajut sa te speli pe spate si...prin alte parti greu accesibile! afisa Ray o fata de pervrs, indreptandu-si privirea spre fundul baiatului.
-Ray. Adult pervers ce esti! Iti da omul un deget si tu ii iei toata mana. Ce ma voi face eu cu un sot asa ca tine? Iti dai seama, va trebui sa gatesc. A! si sper ca ai asigurare la casa. Cand am gatit ultima oara am dat foc aragazului, am lipit o clatita de tavan, oricum parea o moda noua, mi-a placut. Ma rog si am facut masina de spalat sa explodeze, nu de alta dar cred ca am pus un pic mai mult detergent, patru kilograme. Si l-am pus acolo unde am bagat hainele, ca dincolo nu incapea.
Vedeta incepe sa rada. Cat de naiv este baiatul. Ii face semn sa se duca sa-si faca dus ca el isi va face in camera de vis-a-vis.
Insa la un singur lucru se gandeste vedeta. Ce s-ar intampla daca Thony ar pati ceva? Ar mai putea trai oare fara el? Nu...Nici nu vrea sa se gandeasca la asta. Cat timp e langa el nu se poate intampla nimic. Nimeni si nimic nu-l va rani. Sau asta credea, pana cand au ajuns la liceu si au avut parte de un soc total.

[myuu]

se pare ca sunt prima care comenteaza desi nu am mai facut-o pana acum la ficul tau chiar daca l-am citit (insa atunci nu eram membru pe forum si nu am putut da comm) . Pot sa spun ca e un fic super frumos asa incat nici nu am cuvinte sa spun cat imi place mai ales ultimul capitol. Ma bucur nespus pentru thony care in sfarsit e fericit si la fel este si ray. sper sa ramana impreuna mereu asa cum vor. La un moment dat am crezut ca asta e ultimul capitol dar apoi am vazut sfarsitul si m-am gandit ca trebuie sa urmeze alte capitole deci astept continuarea pe care sper s-o pui cat mai curand:-h :*

[Mitsukai Yoru]

Ms pt comm Ma bucur ca va place si sper sa va placa si nextul. Cred ca o sa ajung lanfa Lucifer :)) dar daca e bun si-i place yaoi nu ma deranjeaza. :))

Capitolul 13: Sunetul stins al vietii

Imediat ce au intrat pe portile liceului, Thony a ramas mut de uimire. In fata lor se inalta o cladire imensa, cu cinci etaje. Portile verzi te indeamna sa patrunzi spre un alt viitor, iar ciresii iti astern inca de la primul pas un voal de petale rozalii, ce te ademenesc cu mireasma lor ametitoare. Culoarea portocalie a liceului, transforma acea institutie, intr-o noua casa destul de primitoare pentru unii, insa destul de plictisitoare pentru altii..
Thony s-a oprit inca de la intrare, ezitand sa paseasca prin acea adunatura de copii curiosi si enervanti. Nu i-a placut niciodata zgomotul si tipetele tuturor. De fapt nu a avut niciodata un prieten adevarat pana sa-l cunoasca pe Yuri. O chestie ciudata ii renaste in suflet. Nu e un sentiment oarecare. N-a mai simtit niciodata asa ceva. E o curiozitate aparte, ce-l indeamna sa inainteze spre un nou inceput. Ray il priveste oarecum amuzat de fata ce o afiseaza baiatul. Se vede ca liceul e ca o casa a groazei pentru el. Vor incepe toti sa puna intrebari stupide, la care nici macar baiatul nu stie ce sa zica. Ce va raspunde cand va fi intrebat unde sunt parintii lui? Sau unde locuieste. Daca are frati, surori? De ce a venit la liceul asta?
- Nu vreau sa intru in casa asta de nebuni. Hai sa plecam, Ray! Nu-mi place aici. E prea multa agitatie si prea multa lume. Ma indispune. Mai bine hai acasa. N-o sa mai am energie pentru la noapte sa sti, daca ma lasi aici. O sa ramai fara portia ta zilnica de perversitate.
- Nici sa nu aud. Nu ma santajezi tu pe mine. Vei merge la liceu si daca va trebui sa te tarasc de par pana aici. E foarte important sa inveti sa socializezi cu oamenii. Eu trebuie sa plec. Vreau sa ma suni imediat ce termini orele sa vin sa te iau.
- N-am nevoie de tine! Pot sa vin singur. Daca aveam nevoie de o dadaca atunci imi luam una. Tu nu esti decat tipul cu care ma culc. N-ai niciun drept asupra mea pana la urma.
- Taci! Sa nu aud niciun cuvant. Vei ramane aici fie ca vrei, fie ca nu. Si am un drept. Am dreptul sa te iubesc, nu-i asa?
Cantaretul il saruta pe baiat, nepermitandu-i acestuia sa mai scoata vreun sunet, iesind pe poarta liceului. Thony ofteaza lung si se indrepta catre intrare. Este coplesit de ganduri. Cuvintele lui Ray ii rasuna in minte ca un ecou. Ce a vrut sa spuna?
Pasii il poarta fara sa-si dea seama pe niste scari, ce s-au intins in fata sa. Interiorul liceului pare deosebit. Peretii albi si gresia crem ii dau acestuia o infatisare de spital, insa tipetele si rasetele copiilor tradeaza aceasta impresie. Chiar daca pana acum nu a observat, multe priviri sunt atintite asupra sa. Multe zambete sirete se pot deslusi pe chipurile celorlalti. Baiatul urca scarile privind o bucatica de hartie pe care sunt scrise doua numere; 3/24. Nu stie ce reprezinta acele cifre, dar nici nu se osteneste sa intrebe pe cineva. Nu simte vreun interes deosebit, in a afla semnificatia acelor numere, asa ca va urca pana cand isi va da seama. Oare cat de lungi sunt acele scari?
Neatent, fiind purtat mai mult de trup decat de minte, se ciocneste de un baiat, ce iese din coridorul etajului cu o tava pe care sunt niste pahare. In urma acelei lovituri, substanta cafenie a ajuns pe camasile imaculate a cinci baieti, ce par a discuta pe un ton foarte aprins, o tema foarte interesanta. Infatisarea impunatoare a acestora il face pe tanarul cu paharele sa tremure necontrolat. Privirile reci si pline de dispret par a ii strapunge pe cei doi baieti.
- O prada noua! spuse unul dintre ei, indreptandu-se spre Thony.
Tanarul ridica privirea spre strain. Ii observa chipul minunat si ramane cu ochii atintiti asupra lui. Parul lung ii atarna pe umeri, iar ochii negri ii intuneca privirea, facandu-l sa para un adevarat zeu al mortii. Camasa deschisa la primii nasturi, lasa sa iasa la iveala un trup bine lucrat.
-Esti nou, nu-i asa? reia acesta. Nu te-am mai vazut pe aici. Inseamna ca azi iti facem petrecerea de bun venit. Apropo, daca vei vrea vreodata sa devi barbat, spuse strainul dezbracandu-l din priviri, intreaba de Atsushi.
Thony il priveste indelung si se ridica zambind. Se indreapta spre tanarul pe care l-a lovit si ii intinde mana, indemnandu-l sa aiba incredere in el. Baiatul se uita la adolscent si il prinde de mana, ridicandu-se.
- Imi pare rau ca m-am ciocnit de tine. Imi pare rau si pentru cafea. Sa-mi spui cati bani trebuie sa-ti dau. Cat despre ei, stai linistit nu-ti vor face nimic.Nu-s decat niste primate inalte si fara pic de creier. Poate daca v-ati pune creierul si voi la un loc ati forma un singur neuron si asa ati sti sa evoluati si voi de la primate la un copil; de trei ani. Ar fi o mare realizare. Asa ca faceti-ne un serviciu si dati-va din fata noastra,
Thony zambeste sarcastic si il apuca pe baiatul pe care l-a lovit de mana, urcand scariile. In spatele lui cei cinci ard de furie. Un zambet plin de rautate apare pe fata celui ce s-a luat de Thony. De fapt, n-avea idee cu cine se pune. Cei doi baieti urca pana la ultimul etaj. Pe holul institutiei se opresc si Thony isi indreapta privirea spre baiat.
- Eu...eu...imi pare rau! spune acesta pe nerasuflate, facand o plecaciune in fata baiatului. N-am vrut sa te bag si pe tine in cearta asta . Nu trebuia sa intervii, acum o sa ai si tu probleme din cauza mea. Poate nu sti, dar baiatul brunet cu parul lung e chiar cel ce a preluat conducerea scolii. Parintii sai sunt proprietari unui lant de firme de avocatura, "European Union" . Niciodata nu intra in incurcatura pentru ca parintii sai il scapa intodeauna. Ceilalti patru sunt mai mult sclavii, decat prietenii lui. De fapt, el niciodata nu a avut un prieten. E atat de singur...din cauza asta e asa.
- Il iubesti , nu? intreaba Thony zambind. Si inca foarte mult. Nu te pot condamna pntru asta. Apropo, cum te numesti? Eu sunt Thony.
- Sh...Shiichi Marukawa. Incantat de cunostinta. As vrea sa te pot rasplati cu ceva pentru ceea ce ai facut pentru mine.
- Shiichi, de fapt, ai putea sa ma ajuti cu ceva. Ce inseamna 3/24? intreaba Thony, aratandu-i biletul putin mirat.,
- Etajul trei, sala douazeci si patru. Esti in clasa cu mine. Esti nou venit?
- Da. A trebuit sa mai mult fortat. Altfel Ray m-ar fi batut la cap toata viata.
Shiichi ramane putin mirat de cuvintele baiatului. Thony isi ridica privirea spre tanarul din fata sa. Numele de Shiichi chiar i se potriveste. Chipul sau reflecta imaginea unui baiat linistit, fara nicio problema si care nici nu vrea una. Insa ochii sai caprui si patrunzatori, privirea lui atat de nevinovata si arzatoare reda chipul unui tanar indragostit, ce viseaza in continuarea la o dragoste adevarata. Parul maroniu ii cade pe frunte, acoperindu-i din cand in cand ochii. Camasa larga scoate in evidenta trupul micut al baiatului. Nu e foarte inalt, dar e destul de bine configurat. Nu are muschi, dar trupul sau nu arata ca al unei fete.
De cum intra in clasa, Thony ramane uimit de grandoare acesteia. Hartiile de pe pereti sunt combinate cu hartile ce infatiseaza tari ce se contopesc intr-o simfonie a culorilor. Cei din jurul lui il privesc mirati. Trasaturile lui mai ciudate le dau de banuit celorlalti ca el apartine altei tari.Se simte intr-un fel ciudat fiind privit de toti, dar aceste priviri ii dau un fel de emotie ce se tot invarte in toate directiile si in momentul acela tot ce isi doreste este sa fie acasa si sa se piarda prin gandurile lui.
Chiar isi pierde mintile acolo. Toate acele priviri il fac sa se simta in plus, ca un intrus. Simte un imbold al mintii care il face sa fuga, oare de ce? Vrea sa se ascunda undeva departe de toti si de toate, sa nu auda de nimeni si nimic.Oare de ce ii e asa frica?O lua la fuga fara sa mai se uite inapoi.Cei ce acum un minut il inconjurau se uita uimiti unii la altii, neexplicandu-si fuga fara sens a baiatului.
Alearga ca un nebun printre toti acei oameni care i se par ca devin din ce in ce mai hidosi. Mintea ii da impulsuri dureroase, iar respiratia ce i se taia regulat, ii da de inteles ca ar fi mai bine sa se opreasca si sa-si adune toate gandurile, incercand sa le puna in ordine. Sta asa ceva timp, pe o banca ferita de privirile tuturor, ferita chiar si de stralucirea soarelui ce da sa apuna..

Sentimentul ala...este acelasi ca si atunci cand au murit. Aceleasi camere plina de copii, acelasi zgomot tulburator, rasete, tipete, ce se imbinau haotic intr-un dans al sunetelor, patrunzand prin mintea sa, zgariindu-ti auzul fin si prelingandu-se pana in interiorul rece si intunecat al inimii. Cuvintele, toate par un joc naucitor fara de sfarsit al mortii. Pana la urma nu-l intelege nimeni. Singur si-a trait copilaria inecandu-si tristetea in paharul plin cu otrava al vietii, singur e si acum, chiar daca Ray ii imparte iubirea, ii alina sentimentul acela ce ii strabate sufletul ca un fior de gheata, si singur va muri. Un singur gand ii mai trece prin minte. Cuvintele spuse de tatal sau ii rasuna in minte ca un ecou." Invata sa visezi...pentru ca visele sunt franturi din realitate. "

Inspira adanc si o ia spre liceu. Nu stie de ce, dar acolo il atrage ceva. Cu pasi mici se indrepta spre el. In fata portii licelului se opreste si priveste cladirea ce se impune inaintea lui.Chiar acolo isi va petrece zilele?Ar trebui sa-l sune pe Ray, sa-i zica sa vina sa-l ia, insa simte nevoia sa fie singur. Inima sa e pustie, ingropata sub atatea sentimente ciudate ce-i tresar fara a le putea controla. Trece de la iubire la ura, de la bucurie la tristete, de la zambet la lacrimi. Isi simte inima ca o paleta in care se imbina toate culorile vietii, de la cea mai alba pana la cea mai intunecata. Priveste cerul si isi aduce aminte de singura persoana care l-a ajutat atat de mult pana acum, Yuri. Cate sfaturi nu i-a dat acesta, de cate ori nu l-a scapat din ghearele mortii.
Mergand pe aleea pustie, inspre acel gol rosiatic ce-si varsa razele sangerii peste un pamant scaldat in pacate, simte o lovitura puternica in spate si cade lesinat.

<<Ce se aude? Rasete, glume, zgomotul rotilor la contactul cu asfaltul. Nu-mi pot misca trupul.>>

In momentul in care un sarut violent ii acapareaza buzele, Thony deschide ochii, incercand sa risipeasca ceata din privirea sa. Imaginea devine tot mai clara.E intr-o masina. Mainile ii sunt legate la spate. In fata sa, un tanar pare sa se distreze foarte bine, cu trupul fragil al baiatului. Nu i-a fost greu sa-si dea seama ca cel de deasupra sa este chiar Atsushi.
Thony incearca sa miste capul, insa mainile ce i-au cuprins fata intr-o stransoare violenta il impiedica sa faca asta. Un fior ii strabate trupul si isi simte buza amortita. Muscatura aplicata asupra ei l-a facut pe baiat sa scoata un geamat usor, astfel incat cel de deasupra sa sa isi introduca limba in gura baiatului, explorand-o si savurandu-i gustul dulce al buzelor. Mana lui Atsushi isi face loc pe sub pantaloni tanarului, apucand acea zona sensibila si strangand-o. Cu cealalta mana ii rupe camasa si isi indreapta buzele spre trupul inocent al baiatului, muscandu-l de sfarcuri si lasandu-i mici dare de saliva pe trup. Respiratia apasata a lui Thony rasuna in toata masina. Se pare ca cei de langa el se distreaza de minune privindu-l. Buzele celui de deasupra sa isi fac drum pana la zona intima a baiatului, sarutand-o cu nesat.
Thony se simte scarbit. Nu intelege de ce trupul sau reactioneaza la acele atingeri dezgustatoare, la acele saruturi odioase de care are parte in momentul asta.Cel din fata sa isi deschide pantalonii, parca reusind sa dea de inteles ca ceea ce urmeaza va fi o durere sfasietoare.
Intunericul a cuprins de ceva vreme soseaua. Umbrele copacilor se inalta razlete pe dealul de langa ei. Nu mai sunt in New York, si peisajul chiar indica asta. De cate ore merg si incotro se indreapta?
In partea dreapta, se inalta cateva dealuri, dupa care soarele isi ascunde frumusetea si stralucirea. In partea stanga insa, o prapastie abrupta se intinde pe cativa kilometri buni. Adancimea sa nu se vede datorita obscuritatii infricosatoare, insa pare destul de periculoasa. Doar fantasmele ce se scurg pe la geamul masinii se mai pot observa.
Tot cei cinci baieti au baut cosiderabil inainte de a se urca in masina. Cel ce conduce este de asemenea distras de actiunea ce se intampla in spatele lui, neputand observa umbra ce a aparut in fata masinii. Tanarul trage de volan in incercarea zadarnica de a evita acea umbra, dar masina se loveste de parapet, rostogolindu-se in gol si explodand. Un zgomot asurzitor rasuna in cuprinsul noptii, tulburand acea liniste. Focul se metamorfozeaza intr-un fum gros, ce acopera cerul. Cei cinci baieti au reusit sa sara din masina, ajungand pe asfaltul rece, insa Thony�a fost mult prea ingrozit pentru a sari o data cu ei.

Ultimele lacrimi�ultimele ganduri�in ultima secunda, in ultimul loc�.toate s-au contopit pe paleta tristetii intr-o imbinare haotica.
Thony nu a iesit odata cu ceilalti, iar lucrul asta i-a fost fatal. Sa mori in acelasi fel ca si fantasmele ce s-au infiltrat in inima ta, cautand un singur loc in care se pot odihni, unde nimic nu exista. Cei cinci privesc ingroziti cum masina lor arde mocnit. Baiatul de langa ei nu a iesit. Ce vor face acum? Vor fi acuzati de crima, vor intra la puscarie. Trebuie sa se puna de acord pentru a-l scoate vinovat pe Thony, insa cum vor face asta?

*
Telefonul suna zgomotos in vila lui Ray. Vedeta se plimba agitata prin salon. Ce a fost sentimentul ce i-a strapuns inima asemeni unui pumnal? Acel fior i-a strabatut trupul si i-a perturbat sufletul.Pasii sai il conduc spre telefon, ridicand receptorul. Imediat ce pronunta primul cuvant din acea convorbire, aude vocea tremuranda a lui Yuri.Glasul sau inecat in lacrimi ii da vestea socanta, care il face pe Ray sa scape telefonul din mana. Ochi-i sunt invadati de lacrimi, iar pupilele dilatate tremura incontrolabil. Buzele murmura ceva�sunete ce nu vor sa iasa din minte si se contopesc cu un sir de amintiri, de suferinta, ce-ti seaca sangele transformandu-l in venin.
-Th�Thony�Imposibil�
Picioarele incep sa se miste impotriva vointei sale, pana cand cedeaza si vedeta cade in genunchi, cuprinzandu-si fata cu palmele si lasand stropii sarati sa curga pe fata sa, prelingandu-se pe langa degete si curgand pe parchet.

<< A murit. A murit in acelasi mod ca si parintii lui. E numai vina mea. Nu trebuia sa-l oblig sa se duca. Dar nu se poate. Nu poate muri. Probabil il confuda. Thony e puternic. Nu e adevarat�nu poate fi�nu trebuie.>>

Cantaretul si ia haina si fuge in graba spre spitalul din centrul orasului. A fost chemat pentru a identifica cadavrul baiatului. Se urca in masina si calca pedala aceleratiei, lasand cateva urme de cauciucuri si provocand cateva sunete ce-ti taie auzul.
Cerul innorat incepe sa scoata gemete de durere ce se imprastie in aerul umed, cu un miros aparte; un miros ce predestineaza suferinta. Vantul bate cu putere scuturand crengile copacilor, si facandu-i pe acestia sa semene cu niste fantome ale unor suflete pribege.
Drumul pana la spital a fost foarte lung. De cum paseste in interiorul incintei il zareste pe Yuri pe un scaun, plangand. Ray fuge la el si se aseaza in fata sa. Yuri ridica privirea si sare in bratele fratelui sau, care priveste pierdut spre un colt al holului.
-A murit, frate. Nu-mi vine sa cred! Am jurat ca il protejez si nu am reusit. I-am promis ca voi avea grija de el, dar am�
-Esti sigur ca e el? intreba Ray plangand. Daca nu e el, daca e altcineva? Daca s-a facut o eroare medicala? Nu poate fi el!
-El e. Fata, corpul�sunt arse. Pielea de pe chip i-a disparut. Carnea se poate vedea prin anumite parti. Mana dreapta e franta in doua si osul a iesit prin piele. Imbracamintea e arsa, si e plin�de sange. E singurul disparut si singurul mort. De ce a trebuit sa moara, Ray?
Tristetea se revarsa peste intreg orasul. Ploaia pare lacrimile baiatului. Curge neincetat, fara o destinatie anume. Se pierde undeva pe pamant, printre firele de iarba verde.
A murit si odata cu el�toate amintirile unei copilarii triste. A lasat in urma durere si a ucis fericirea a trei persoane. Oare asta i-a fost destinul�sau pur si simplu a fost ceva ce nu a putut fi evitat?

-Atsushi
-Shiichi
[size=10pt]Sfarsit seria I[/size]

[nolazy]

ce final trist.. :mean:
saracul Thony nu trebuia sa moara... si totul din cauza lui Atsushi :die:....
of..chiar nu ma asteptam sa se termine totul in felul asta :(
oricum, fic-ul a fost unul foarte frumoos. bv :*

[adyna_45]

Ce tare!!! Ador ficul tau...desi ai cateva greseli de exprimare dar se rezolva.....
Mi-a placut povestea but i hate the sad end...si de-abea astept seria 2!!!
ce rau imi pare pt Ray si pt Yuri dar stiu eu ca o sa gasesti u o cale sa-i faci pe amandoi fericiti iar si pe Tony sa ne zici ca nu-l omorase nimeni, ca defapt era soferu care era prea beat sau ca de fapt el nu murise doar intrase intr-o coma si se ranise ingrozitor de grav si...blablabla! Se vede ca aiurez!!! O sa gasesti u o cale sa readuci fericirea si armonia in viata tuturor dar mai ale in a lui Ray!!Adik, pardon!!! Te-ai chinuit atat ca sa-l faci fericit si akm brusc....totul e ruinat!!! Nu se poate!!!! Sigur o sa fie toti fericiti!!! Asa trebuie!

Bv si astept nerabdatoare capitolul urmator!!!