Amintiri uitate [shounen-ai / yaoi]

[Mitsukai Yoru]

Gomene pt intarziere. promit ca nu se mai intampla sys. :* Uite cap urmatore. Cred ca azi il voi termina. Pentruu ca in afra de asta mai e un capitol si apoi mai incep inca o serie. Capitolul asta e facut in colaborare cu sysa mea Ice_angel_234 si partea a 2 a o va posta ea. Kiss al!

Capitolul 12: Adevarul din spatele minciunii
Partea 1

La auzul vestii, Ray ramane socat. Nu se poate asa ceva. Nu poate permite sa se intample asta. Nu are voie sa pateasca nimic. Cade ingandurat pe scaun si simte cum lacrimile ii curg pe fata. Ce se intampla cu el? De ce nu constientizeaza nimic? Nu-si poate controla inima, n-o poate face sa ignore acel sentiment ce-l are. Este prima oara cand iubeste pe cineva, in adevaratul sens al cuvantului. Ce va face fara baiat, fara prostiile pe care le savarseste, parca special sa-l enerveze pe cantaret, dar pentru care, de fiecare data primeste cate o rasplata, chiar daca a fost rau ceea ce a facut.
Sentimentele vedetei incep sa se contureze in sufletul sau. A trebuit sa se intample toate astea, pentru a intelege cu adevarat ceea ce simte. Si-ar fi dat pana si viata pentru inca un sarut de-al baiatului, insa se pare ca e prea tarziu.
Priveste ceasul de la mana, un model foarte scump, facut in totalitate din aur alb. A trecut ceva timp de cand baiatul e internat si nimeni nu a venit sa-i spuna nimic. Se ridica usor privind marmura rece a spitalului si se indreapta catre sectia de Terapie Intensiva. Daca doctorii nu-i zic nimic, va afla el cu propriile sale mijloace. Chiar daca va trebui sa apeleze la forta sau chiar la bani, tot trebuie sa-si vada iubitul.Vrea sa-i simta din nou buzele fierbinti, pielea fina si alba ca spuma laptelui, sa se inece din nou in ochii lui verzi si sa se piarda amandoi prin asternutul de matase, posedati de patima iubirii.
Lasandu-se purtat de gandurile rebele ce-i intuneca mintea, nici nu-si da seama cand ajunge in fata salonului, unde e internat baiatul. Intra fara ca nimeni sa stie si se opreste in fata usii speriat. O lacrima cristalina, izvorata din suflet se scurge incet pe obrazul sau si curge pe marmura alba spalata de atata durere. Il vede pe baiat in fata sa, intins pe un pat alb, palid ca petalele unui trandafir ofilit. Simte cum inima i se rupe de tristete. Se apropie incet de el si-l ia de mana. E rece, lipsit de vaga. Ochii inchisi reflecta o durere ascunsa in adancul inimii sale. Trupul ii e acolo, insa lipseste acel zambet ce-l face sa traiasca pe cantaret.
Ray isi apropie incet buzele de cele ale lui Thony si i le saruta. Ii sunt vanete si inghetate de trecerea timpului. Usa se deschide din nou si intra medicul, cu un plic galben in mana. Se pare ca sunt rezultatele analizelor. Ray se ridica usor si-l priveste trist. Doctorul se duce langa baiat si-i deschide ochii, analizandu-l cu laserul, apoi ii injecteaza ceva in perfuzie fara sa spuna nimic nimanui. Vedeta il priveste ciudat si se aseaza pe fotoliu.
-Domnule Defferson, am inteles ca dumneavoastra aveti grija de baiat. Trebuie sa vorbim urgent! spune acesta pe un ton cat se poate de serios. Baiatul asta e ...intr-o stare psihica foarte proasta. Este necesar sa discutam tot. Va rog frumos sa poftiti in biroul meu.
Vedeta il urmeaza pana intr-o camera destul de mica din capatul holului. Usa se deschide si in fata cantaretului se zareste un birou plin cu acte. Se poate observa ca este biroul unui medic. Cei doi se aseaza si niciunul nu scoate nicio vorba timp de cateva minute. Intr-un tarziu, doctorul tuseste incet si incepe sa vorbeasca:
-Am observat ceva ce nu mi-a placut la pacient. Prezinta urmele unei supradoze de somnifere. As vrea sa stiu daca face asta des. Ce pastile ia? O data la cat timp si ce doza?
Ray insa nu zice nimic. Pupila ochilor se vede cum tremura si in coltul lor se strang cateva lacrimi. Nu le da drumul sa curga in voie pe obraz, ci le stapaneste, incercand sa nu arate nicio urma de slabiciune.
-Ei bine, asta e motivul lesinelor sale. Nu este vorba despre o tumoare la cap. La inceput ne-am speriat si noi. Avea aceleasi simptome. Stari de lesin, migrene, stari de voma, dar apoi am observat o oarecare slabiciune pentru sistemul sau imunitar. Inca mai sunt prezente cateva particule din compozitia acelor medicamente in organism. Incercati va rog sa aveti grija de el. As vrea sa va intreb daca...prezinta vreo trauma psihica.
-Ar fi ceva! rasufla usurat Ray, dar totodata foarte ingrijorat. Parintii sai au... murit intr-un accident de masina. Le-a vazut chipurile cand au murit. Cred ca a fost foarte greu de suportat acest lucru, pentru ca el e inca un copil, am incercat...murmura vedeta printre lacrimi, am incercat sa-l fac sa uite, insa el tot ce face e sa-mi zambeasca nevinovat. Atunci cand ma priveste, durerea i se naste in ochi si stiu ca de multe ori ii vine sa planga, dar se abtine. El crede ca eu nu am observat de fapt cat se simte de singur. Domnule doctor, ce credeti ca as putea face ca sa-si revina?
-Pai va trebui sa urmeze tratamentul pe care i-l dau eu acum. Apoi este necesar sa ai grija de el sa manance regulat. Se pare ca are si anemie. Se hraneste foarte putin si atunci mananca doar alimente ce dauneaza sanatatii. Nimic sanatos. Am sa-l externez azi, dar as vrea sa plecati acasa si sa nu mai stati pe aici. Cel putin pentru un timp. Apoi, as vrea sa stiu daca merge la liceu. E foarte bine daca merge, pentru ca ar comunica mai mult cu ceilalti. Nu stiu daca v-am spus dar pe langa meseria de doctor, sunt si psiholog. Am copii acasa si stiu de ce are nevoie unul, si din cate mi-ai zis, lui chiar asta i-a lipsit.
Ray asculta cu atentie sfaturile medicului. Isi da seama ca de fapt nu stie nimic despre Thony. Deodata usa se deschide, trantita de perete. In fata lor sta Justin. Nu zice nimic, ci doar se opreste langa Ray, privindu-l nervos in ochi. Fara nicio avertizare ii da un pumn in fata, facandu-l pe acesta sa cada de pe scaun.
Ochii cufundati in lacrimi ai lui Justin, arata suferinta din inima sa. Este pentru a doua oara cand e pe punctul de a-si pierde fratele. De ce simte ca in curand destinele lor se vor desparti? Avea un al saselea simt, ca atunci cand au avut accidentul. Visul dinaintea acelei tragedii, a fost acelasi ca si acum cateva zile.
Nu se putea stapani, vroia sa-l bata pe Ray. Simte ca el este vinovat pentru ceea ce patise fratele sau. A vazut cum se comporta cu el, cum ii interzice sa faca anumite lucruri, insa nu a vazut niciodata cat de mult il iubeste acesta. Vrea sa-i mai dea inca un pumn, dar se opreste cand aude vocea dura a doctorului:
-Domnule, aici nu suntem intr-un ring de box! Suntem intr-un spital, asa ca va rog sa va comportati ca atare, altfel voi fi nevoit sa va dau afara din cladire.
Justin se intoarce cu fata spre barbatul care i-a vorbit. El crede ca din vina acelui nenorocit, deoarece asa il considera el pe Ray, fratele lui se afla acum in starea asta. Trage aer in piept, apoi se aseza pe un scaun din fata biroului, incercand sa se calmeze. Dupa cateva zeci de secunde reuseste. Isi drege vocea si spune pe un ton cat se poate de calm si de amabil:
-Domnule doctor, as vrea sa stiu in ce stare se afla pacientul Thony Layson? Am auzit ca este internat aici!afirma Justin privindu-l intrebator pe doctor, in timp ce ochii ii scanteiaza de durere.
-Intamplator, chiar despre el vorbeam! raspunde doctorul putin iritat. Domnul Defferson este si el ingrijorat pentru starea pacientului, continua barbatul privindu-i pe cei doi, care-si arunca priviri ucigatore unul altuia.
-Ingrijorat pe naiba! sopteste Justin, asigurandu-se ca nu-l aude nimeni.
Doctorul incepe, din nou sa spuna motivul pentru care baiatul se afla in starea asta. Dupa circa douazeci de minute de discutie, telefonul barbatului incepe sa sune. Se pare ca este nevoie urgenta de el intr-un salon din sectia de Terapie Intensiva, asa ca pleaca, spunandu-le celor doi sa nu distruga biroul si sa-l astepte in liniste, deoarece mai are sa le dea cateva indicati despre starea baiatului. Paraseste incaperea, usa inchizandu-se in urma lui. Atmosfera este forate incarcata. Ray il priveste razbunator pe Justin, pregatit in orice clipa sa-i de-a si el un pumn. Reuseste cu greu sa se calmeze, dar trebuie sa afle cine este si ce legatura are cu Thony. Stie ca poate face asta doar pe cale amiabila, nu cu scandal si batai.
-Cine mama naibii mai esti si tu? Si ce vrei de la Thony? intreba acesta pe un ton dur.
-Nu am de ce sa-ti dau tie explicatii despre cine sunt si ce vreau! veni raspunsul la fel de dur al lui Justin. Cine te crezi ca sa ai vre-un drept asupra lui? continua pe acelasi ton.
-Cine ma cred? intreba si mai nervos vedeta. Ai gresit intrebarea! Nu trebuia sa ma intrebi cine ma cred, poate vroiai sa ma intrebi cine sunt. Asa suna mult mai bine si poate primeai si un raspuns!
-Bine, bine. Cine mama dr****ui esti? intreba acesta deja plictisit de impresiile vedetei.
-Nu stiu daca faci pe idiotul sau chiar esti, tipa Ray indignat. Sa-ti intre bine in capul ala sec, nu te mai apropia de Thony. Daca vei mai face asta, va fi ultimul lucru pe care il mai vei realiza! vorbi nervos Ray, ridicandu-se de pe scaun si apropiindu-se de Justin, prinzandu-i fata cu mana sa si strangandu-l cu putere, pana cand acesta a scos un scancet si si si-a coborat privirea in podea.
Insa dupa cateva secunde, baiatul isi atinteste ochii asupra lui Ray. In mintea lui se fac tot felul de legaturi si acum intelege de ce Ray nu-l lasa pe Thony in apropierea altor baieti. Nu si-a dat seama. Nu isi cunoaste niciun pic fratele. Dupa cateva minute in care s-a gandit ce ar fi mai bine sa faca, daca sa-i spuna sau nu vedetei ca el este de fapt fratele lui Thony si nimic mai mult, a hotarat ca ar fi mai bine ca acesta sa stie, pentru a nu-l lasa pe cantaret cu o impresie gresita despre el. In fond se poate zice ca ii este cumnat.
-Eu...incepu acesta, facand o scurta pauza, apoi continuand pe nerasuflate: Eu sunt fratele lui Thony.

Maine voi incerca sa postez partea a 2 a