Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Amintiri prăfuite

#1
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Gramatica.

Bună tuturor. Eu şi cu Denny vă salutăm din nou şi am venit cu o nouă creaţie ! Este altceva faţă de ceea ce am scris înainte. Ok, am trecut de la Iluzii sez. I , la Iluzii sez. II. De la Iluzii la Click şi Boom iar acum la Amintiri prăfuite. Nu vreau să vă dau detalii acum despre ce o să fie vb. în poveste, aş prefera să descoperiţi voi care sunt personajele şi povestea în sine. Altfel aş descoperi lucrurile şi nu vreau. Dap, nu vreau.
Oare v-aţi săturat de noi? Eu sper că nu şi sper să vă placă această poveste. Cât şi să ne împărtăşiţi opiniile voastre asupra creaţiei. Este diferit, o să vedeţi despre ce vorbesc...
Ca de obicei, vor exista şi vulgarităţi şi scene mai puţin decente. Acte de violenţă fizică şi verbală, mai ales când vine vb. de capitolele mele. Mulţi îmi cunoaşteţi stilul mai vulgar...
Dacă ar fi o avertizare atunci ar fi probabil de +16.

Sperăm să vă placă. Lectură plăcută!


Amintiri prăfuite

Prolog

- Nimeni nu te vrea. Nu eşti plăcută. Cu toţii te-ar prefera moartă decât vie!
Fetiţa privea cu ochii plini de lacrimi pe mama ei. Ce spunea? Ea era propriul ei copil..
- Încurci pe toată lumea! Aş vrea să dispari! Să mori! Să nu te mai văd....Mi-ai distrus viaţa! E doar vina ta...
Continuă pe tonul revoltător, atât de agresiv şi ce îi perturba liniştea fiinţei micuţe ce era poziţionată dinaintea femeii. Aceea începu să plângă, aruncând lucrurile din jurul ei şi ţipând. Ajunse aproape de creatura fragilă şi o trânti, lovind-o cu putere. Părul ei lung şi negru se avântă prin aer, ochii aceia albaştrii conturau ura. Era o atmosferă îngrozitoare. Două inimi băteau cu o repeziciune îngrozitoare. Una din cauza fricii, iar cealaltă precedată de ură.
- Dacă nu ai fi fost tu, aş fi putut fi fericită! Eşti un copil îngrozitor , te urăsc!
De ce a trebuit să te naşti?...
Se auziră acele vorbe atunci când şi palma aceea grea îşi găsi locul pe obrazul alb al fetei. Aceea tresări şi îşi înghiţi lacrimile. Fugi din cameră fără a privi înapoi, căci o dureau acele vorbe. De abia ajunsese să le înţeleagă, îi fuseră spuse de când se născuse. Nu mai plângea acum. Paşii o duseră până în parcul de lângă blocuri. Acolo stătea o blondină cu părul cârlionţat. Avea ochii tot albaştrii, ca şi mama celeilalte. Dar în ei, aceasta putea citi alte lucruri. Nu era durere şi ranchiună. Erau nişte pupile încadrate de lacrimi pure şi sincere.
- Tu de ce plângi?
O întrebă bruneta. Avea două codiţe neîngrijite, pe care şi le făcuse singură. În comparaţie cu cea dinaintea ei, ale cărei haine nu erau boţite şi erau impecabile. Părul îi mirosea atât de bine şi se vedea diferenţa de clasă socială, de părinţi.
Creaţa se ridică uşor şi arătă cu degetul o pasăre fragilă , căzută pe sol, fără pic de puteri. Nu mai avea viaţă.
- A murit!
Spuse aceasta trecându-şi mâinile micuţe peste faţă şi încercând să îşi oprească lacrimile.
Bruneta merse aproape de blondină şi o luă de mână.
- Dar, vezi? E fericită aşa...
Rareori spunea cuvinte dulci şi bune pentru ceilalţi, nu era obişnuită. Însă, văzând sensibilitatea noii sale cunoştinţe, nu putu să tacă sau să atace cu răutate. Creaţa continuă să plângă după micuţa pasăre, în timp ce cealaltă fată a consolat-o pentru un gest atât de mărunt...
- Cum te numeÅŸti?
După ce îşi şterse ochii roşii, îşi făcu şi curaj să i se adreseze străinei.
- Ginger. Dar tu?
Se încumetă şi cealaltă.
- Maddy.
Răspunse aceea zâmbind. Mâinile lor s-au legat într-o strânsoare.


Capitolul unu

- Eşti o curvă! Asta eşti! Vi la ora patru dimineaţa acasă, şi ai tupeul să îmi zici că eşti obosită? Am avut grijă de tine şi tu astfel mă răsplăteşti? Copil prost!
Erau vorbe obişnuite. Le auzeam în fiecare zi. Normal că ajungeam târziu în această casă, nu era un cămin. Nu ştiam ce înseamnă asta. Deşi, mă încumetam să numesc acest loc „ acasă” , căci aceea era replica obişnuită pe care o dădeam când veneam aici. Nu aparţineam nimănui, poate doar nimicului... Şi asta nu sună atât de convenabil.
Şaptisprezece ani irosiţi, aruncaţi pe apa sâmbetii şi fără nicio valoare. Nu am făcut nimic cu ei. Apropo, „mamă”, azi e ziua mea... Nu îmi zici „ la mulţi ani” ? Cred că ai uitat.... Dar, ai ştiut vreodată?
M-am ridicat din pat indiferentă şi am igorat-o, trecând pe lângă ea.
- Să nu te aştepţi să îţi pregătesc micul dejun!
A strigat ea nervoasă ieşind din camera mea înainte să o pot depăşi. Tonul ei mă irita, faţa ei mă deranja. Existenţa ei nu era importantă pentru mine. Aşa o făcuse să fie. Poate că o uram. Sau, chiar era posibiltatea să nu am sentimente faţă de ea. Şi mai clar, nu aveam pentru nimeni. Părul meu lung mi se părea stresant azi. Am făcut un duş rapid şi apoi am decis să mă îmbrac. Casa era tăcută, semn că ceilalţi nu se treziseră încă. În cinci minute Louis va trebui să îşi mişte fundul la şcoală, iar John la serviciu. Doar atât mai aveam până ce nebunia ar fi început. Hainele le-am ales la întâmplare, datorită trupului arătam bine cu orice. Mi-am lăsat părul desprins şi m-am mai verificat odată. Blugi negri, tricoul asemenea şi tot felul de lanţuri agăţate de haine. Mi-am pus cercelul în sprânceană şi nas şi am decis că arătam bine. Părul brunet nu îndrăznisem să îl vopsesc, îmi plăcea întunecimea lui. Iar ochii mei asemenea mi se păreau la fel.
Mi-am luat ghiozdanul şi am fugit repede din apartament, înainte ca adevăratul balamuc să înceapă. Ţipetele fratelui meu şi ordinele tatălui meu vitreg, nu mulţumesc. Avusesem destul pe ziua aceasta.
Drumul până la liceu mi s-a părut mai lung decât de obicei, muzica mea mă acompaniase ca şi până acum, ca în fiecare dimineaţă.
Am prieteni. Sau ceea ce se numeşte pe acum „ prieteni” însă, nu îmi plăcea să stau mereu cu ei. Era ciudat cum o persoană ca mine ( având în vedere „cum” mă îmbrăcam ) putea fi vicepreşedinta consiliului de elevi. Însă, atunci când te pricepi, nimeni nu îţi scoate ochii pentru lucruri din acestea. Şi eu eram de temut. Mă ocupam cu ordinea, ca să fie mai clar.
Am stins muzica şi , aruncându-mi căştile în ghiozdan, am intrat în incinta liceului. Privirile mă urmăreau curioase şi cu toţii mă salutau. Eu îi scrutam din ochi, pentru a-i face să înţeleagă că azi eram prost dispusă. Era martie, mai clar ziua de treisprezece.
Viaţa mea era plictisitoare şi monotonă. Am crezut că după câteva droguri o să mă simt mai bine, sau o să prind dependenţă şi nu o să mai trebuiască să trăiesc. A fost în zadar, mă făceau să mă simt atât de rău că am renunţat la ele. Nici să beau nu îmi plăcea.
Singura alinare adevărată erau ţigările.
Şi împotriva oricărui regulament.
Asta mă atrăgea cel mai tare...
Am intrat în clădire şi am simţit iar alţi ochi curioşi urmându-mă. Un băiat din primul an m-a salutat şi eu am dat din cap. Nu aveam chef de asta. Era enervant să fi chiar atât de populară. În alte circumstanţe nici nu mi-aş fi dorit, însă aşa s-a cerut situaţia. Ea era. Trebuia să fiu şi eu.
Am auzit nişte paşi în spatele meu. După modul în care se mişca, am realizat şi cine era.
M-a bătut pe umăr iar eu m-am întors. Eram impasibilă, expresia mea obişnuită. Rece, indiferentă. Sincer, nu îmi păsa. Asta până mă enervam. Atunci era grav.
- Contez ÅŸi azi pe tine.
Mi-a zis pe tonul cald şi dulce pe care îl folosea cu toată lumea. Tom Hexter. Preşedintele consiliului elevilor, cel mai respectat student. Deştept şi frumos, plus plin de bani. Uşor de descris, înalt , blond cu ochii verzi . Seducător, un gentleman care nu vorbeşte urât , care are un fan club şi după care toate fetele sunt înnebunite. Ceea ce nu se ştie în afară este faptul că poate fi un nesimţit. Ca atunci când m-a întrebat dacă vreau să mă culc cu el şi am refuzat. Mi-a spus că mă iubeşte, sau aşa ceva. Mai clar, era un afemeiat. Şi totuşi, nu o arată. De asta nimeni nu îi ştia faţa. Ca să fiu şi mai explicită, eu eram cea mai bună amică a lui. Sau singura care era sinceră.
- Ca întotdeauna.
Am zis scurt şi am dat să plec.
- Auzi.. la mulţi ani.
A adăugat făcând pe eroul. De parcă ghicise că nu îmi zisese nimeni. Am dat din umeri.
- De ce nu se poate spune „ la puţini ani” ?
Am întrebat mai mult pentru mine. Nu înţlesese ce am zis, căci fusese mai mult un murmur. Am refuzat să repet şi acesta m-a îndemnat să ne îndreptăm spre clasă. Da, eu eram anul 3, clasa C. El anul 3, clasa A. La fel ca o altă persoană pe care o ştiam şi după care i se încinseseră de mult călcâile.
- Ce frumoasă e azi.
A spus repede când a zărit-o. Greu de negat, deşi voiam să o fac. O majoretă tocmai se pregătea să intre în sală. Avea părul foarte lung şi creţ, blond şi strălucitor . Ochii ei albaştrii scânteiau până la noi. Era îmbrăcată în uniforma de majorete, avea repetiţii, probabil. Tom fugi repede de lângă mine şi se află într-o secundă lângă ea.
- Neaţa, Maddy.
Îi zise el curtenitor şi o ajută cu lucrurile. Aceasta îi zâmbi jucăuş şi, foarte copilăroasă cum era de fel, intră fără a se uita înapoi. Eu am oftat şi am decis să îmi iau tălpăşiţa. Era pentru prima dată când nu întârziam la prima oră.

[center]*[/center]

A fost întotdeauna mai greu pentru mine să mă „ integrez”. Am fost mereu mai înaltă decât ceilalţi, mai ciudată, foarte rece şi niciodată primită cu căldură în grupuri. Am considerat o vreme că nu era ceva normal, odată ce gustasem din adevărata prietenie, aşa cum credeam atunci... Am zis că am şi eu un rol bine definit în societate. Că nu trebuie să regret că m-am născut.
Nu regret.
Şi nu ştiu câţi mă iubesc . Însă , nu mai pot simţi ceea ce odată a fost. Acum e diferit , eu sunt astfel. Nu mai vreau dragoste şi oameni în jurul meu. Mi-e greaţă de tot şi de toate. Îmi par cu toţii nişte ipocriţi, superficiali şi fără inimă. Eu nu am un suflet curat şi blând. Poate că sună prea egoist, dar aşa ceva caut. Cineva să mă înţeleagă.
Mi-aş găsi locul printre toţi deprimaţii de prin colţurile liceului? Gata să mă tai şi eu cu lama aşa cum mulţi o fac? Nu.
Apelasem la ţinuta închisă la culoare pentru că îmi plăcea, şi încă eram în doliu. De un an de zile, şi aveam de gând să mai continui o perioadă. Piercingurile mereu m-au interesat. Cât despre tatuajul de la încheietura mâinii drepte... Era prea simbolic pentru a-l îndepărta.
Mama mea mă ura pentru că aveam un tată „ groaznic” cum îl numea aceasta. De specificat că nu era vina mea că se culcase cu el. Eu eram rodul unei noapte de amor făcută la beţie. Tipul era însurat. Nu m-a recunoscut niciodată. Şi totuşi, ţineam doliu după el. Mă vizita la două săptămâni şi îmi dădea tot ce aveam nevoie; deşi nu am luat nici măcar un ban de la el, vreodată. Îmi zicea că vrea să stea cu mine şi o zi la două săptămâni mi-o dedica. A însemnat mult pentru mine. Chiar dacă acum nu îi duc flori la mormânt. Florile nu sunt pentru bărbaţi.
Tatăl meu vitreg este un mitocan oribil. Nu am povestit niciodată nimănui asta, şi nu mai contează pentru mine. Căci de mult am înţeles că viaţa este crudă, de rahat şi că nu merită să îmi fac atâtea griji. Nenorociriile au fost inventate pentru mine. Când am fost violată, maltratată şi batjocorită de noul meu tată, a fost îngrozitor. Nu mai aveam pe nimeni alături atunci. Cred că acela a fost momentul când m-am închis într-atât în mine. Am realizat că nu era doar povestea mea şi am acceptat totul. Cu speranţa că nu o voi mai păţi. Şi se terminase, căci John îşi găsise deja alte amante şi se săturase de trupul meu.
Tom era tot fratele meu vitreg. Un răsfăţat iubit de toată lumea. Din motive necunoscute mie, şi el mă urăşte.
Per total, de abia aşteptam să ajung în locul numit „ acasă” . Ei nu erau singura mea familie. Mai aveam un văr pe care nu îl mai văzusem de zece ani, Michael. Nici nu mai simţeam că ne vom întâlni vreodată. Ciudat, nu aveam chef de a trăi.
Şi totuşi, eram conştientă de faptul că viaţa e un har şi că mulţi ar da o grămadă pentru a putea-o trăi. De aceea nici nu am încercat să mă sinucid vreodată. Nu sunt chiar atât de slabă...

M-am trezit din visare atunci când a sunat clopoţelul ce anunţa pauza mare. M-am ridicat şi am realizat că ţineam în mână o lucrare de nota 10 la chimie. Am zâmbit, pentru prima dată în ultimele trei zile şi am aruncat-o la coş. Era normală şi situaţia aceasta .
- Broke, am auzit că e o încăierare la etaju’ trei la boboci.
Tonul ridicat şi amuzat al lui Gregor se auzi. M-am ridicat de pe scaunul incomod şi mi-am scos geaca. Şi uitasem că o aveam pe mine. Am rămas în tricou şi mânuşile erau nelipsite. Erau din piele, dar fără degete. Erau „ înalte” , trecând peste încheietura mâinii. Aşa îmi ascundeau tatuajul.
Mi-am prins părul într-o coadă strânsă şi mi-am promis pentru a mia oară că voi merge să îl tund, apoi am coborât rapid la etajul trei. Eu stăteam la patru.
Era uşor de dedus din ce clasă venea zgomotul. Cu paşii mei mari, am ajuns acolo într-o clipită. Trântind uşa la perete, i-am lăsat pe toţi să înghită în sec la vederea mea.
- Ce dracu e aici?
Am strigat . Ceilalţi au amuţit. Doi băieţi proşti se băteau, dar la auzul vocii mele s-au oprit. Eu nu am putut să nu chicotesc. Trosnindu-mi degetele, am început să merg spre ei. Erau mai mici de înălţime decât mine şi destul de slabi. M-aş fi putut bate şi cu unul de doi metri, totuşi. I-am apucat de gulere şi i-am dat cap în cap.
Ceilalţi au râs; dar, văzându-mi expresia, au început să spargă grupurile şi să plece din clasă. Probabil că le tremurau şi inimile de spaimă.
- Cine a început asta?
Am adăugat eu plictisită.
- El!
S-a auzit în cor iar eu i-am mai dat cap în cap odată. Aruncându-i la podea, le-am făcut semn cu mâna stângă să mă urmeze. Nu a trebuit să mă întorc pentru a fi sigură că asta făceau. I-am dus în cabinetul vice-directorului care le-a dat o avertizare de referat. Aşa mergea la cei din primul an . Plus o pedeapsă de două săptămâni să facă nu ştiu ce. Eu, în tot acest timp, m-am plictisit de moarte.
Am putut răsufla uşurată doar în clipa în care s-au sfârşit orele pe bune şi am putut pleca acasă. Am mers la vestiar pentru a lăsa câteva lucruri. Holul era gol, ceilalţi se pare că deja plecaseră. Mereu trebuia să mai dau o raită prin tot liceul înainte să plec; aşa se întâmpla să rămân ultima. Mirosul de vopsea era persistent, văzusem azi oamenii de serviciu cum vopsiseră câteva lucruri. Nu îmi plăcuse niciodată „aroma ” asta. Pereţii albi, podeaua lucioasă... Erau atât de familiare. La fel ca şi vestiarul.
Mai puţin foiţa lipită de acesta. Am deschis mai întâi uşiţa pentru a-mi pune lucrurile acolo şi apoi am despachetat foaia.

[center] La mulţi ani![/center]

Inima mi-a tresălătat şi corpul meu a reacţionat straniu. Aveam nevoie să mă calmez.
Am închis ochii şi am lovit undeva cu pumnul, lăsându-mă pe vine. Mi-am înghiţit lacrimile , m-am ridicat şi am plecat de acolo. Eram şi eu slabă uneori...
Ştiam cine îmi lăsase acel bilet...

#2
Hei:))ma bucur ca colaborati diin nou( nu imi plac cuv" colaborati' dar nah)

Nu imi pot da seama de prea multe din primul capitol. Insa mi-a placut. Stilul tau Teh stii doar ca imi place foarte muult. si ( caci am avut ocazia sa citesc mai multe scrise de Denny) al tau Denny, deci ma bucur ca scrieti impreuna, dupa succesul de la Iluzii si click si boom sunt sigura ca veti avea si mai mult succes impreuna, plus ca sunt absolut sigura ca o sa iasa ceva frumos.
Nu stiu de ce , dar mi-a amintit de o parte a vietii mele, si chiar m-am simtit cam rau...dar mi-a placut, lasand amintirile de o parte:)) mi-a placut!
Deci vreau nexu, pe cine trebuie sa omor ca sa primesc nexu?:o3 Se poate si inveninarea?:))Sugerea sangelui? Decapitarea?:))
Glumea, sau poarte nu:-)Cine stie:D
Succes la scris, vreau nexu, sa fie clar , da?

Kissu si hugz:X!
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#3
Se anunţă a fi o poveste interesantă .
Mi-a fost milă de Ginger , adică mama să o urăşte şi nu se teme să o arătă , iar tatăl vitreg a violat-o . A avut o viaţa tristă şi a dovedit că este puternică , trecând peste tot .
Maddy pare diferită mai sensibilă şi părul blond , creţ , ochii albaştri denota asta . Când era copil părea foarte afectată de moartea acelei păsări .
Citat:- Dar, vezi? E fericită aşa...
Am adorat replica asta , m-a atins . Câte dreptate avea Ginger când a spus asta .
Mi-au plăcut numele personajelor şi desigur întreaga poveste ( cu referire la ce am citit în acest capitol ) .

Întotdeauna mi-a plăcut cum scrii , Teh . Ai acel stil care te atrage , poate pentru că este uşor de citit . Nu cred că este necesar să spun cât mi-a plăcut descrierea şi totul .
Aştept nerăbdătoare următorul capitol . Baftă la scris !

#4
Heya(*.*)

Tin sa te anunt ca ai un fic extraordinar...O poveste interesanta cu personaje foarte bine puse la punct,ce ar putea sa fie mai bine decat asta?!

Ador personajul asta,Ginger,foarte interesanta...A avut o viata nasola,cu multe greutati si a suferit tare mult,mama sa este o scorpie si ii marturiseste fara tinere de inima ca o uraste,tatal ei adevarat a murit iar cel vitreg a violat`o...Si totusi a trecut peste toate astea si a demonstrat tututor ca nu este slaba..
Vreau sa adaug ceva,personajul Maddy,foarte,chiar foarte bine realizat...copilaroasa,frumosa si pare atat de "blonda",mai ales la faza cu pasarea[:))]...

Descrierea,absolut superba,se imbina usor cu naratiunea...Imi place ca narezi la persona I ji descrii foarte bine sentimenentele lui Ginger-se vede ca te pricepi;))
Actiunea-nu este grabita,deloc plictisitoare,mi`a captat atentia:bv:
Dialogul-nu faci exces si nu este sec,pe gustul meu...

Imi place tare mult ideea,originala si atractiva...Din cate am inteles din primul capitol,este un fic exceptional,dar vreau sa vad cum evolueaza povestea pe parcurs...

Am vazut si cateva greseli de tastare,dar asta nu`i o problema...

Tin sa`ti zic ca imi place felul tau de a scrie,este atat de usor de inteles,lucrurile cat si personajele sunt foarte detaliate iar felul cum povestesti ma face sa citesc mai mult...Imi place foarte mult cum explici totul si cum exprimi sentimentele traite de personaje in acele momente:bv:

Titlu-m`a astras intr`un mod placut...este foarte sugestiv si interesant...felicitari pentru el...

In concluzie iti ador ficul:chuu:

Astept nextu` repede ca`s tare curioasa,plus ca m`ai lasat cu ochii`n soare la faza cu biletul,dar banuiesc eu ceva;)

Ja ne` si multa inspiratie:*

#5
Well,a m venit cu capitolul 2, multumesc de commuri si sper sa va placa acest capitol, nu stiu cat de bun e. ^^' >:D< multumesc incaodata de commuri.

Melodia despre care am mentionat acolo :d o sa vedeti voi : http://www.youtube.com/watch?v=N7yS4FDonug
Partea pe care executa chestia aia incepe de la secunda 60. ^^'

Enjoy


Capitolul doi


[center]- Cum te numesti ?
- Ginger. Dar tu?
- Maddy.
[/center]

Zambesc la amintirea acelei prezentari facute. Atat de prostesc, atat de copilaresc. Tipic pentru doua fetite.
Azi m-am trezit bine dispusa, am evitat o cearta cu mama mea vitrega ca sa-mi pastrez dispozitia buna pentru scoala. Azi era o zi importanta. Aveam deja biletul scris, trebuia doar sa i-l las. Ca deobicei limuzina m-a condus la scoala, nu stiu dupa ce vroiam si eu sa merg ca toata lumea. Aveam norocul ca macar puteam asculta muzica, deoarece daca nu ar fi fost plictisitor. Ajunsa acolo, m-am coborat din masina dupa ce soferul mi-a deschis usa. Soferul era al naibii de frumos, inalt, saten si cu ochii verzi, mai ales ochii ii erau superbi, din pacate nu pot face nimic, trebuie sa-mi pastrez atitudinea de fata cuminte, nu ? Mi-am luat ghiozdanul si m-am indreptat spre intrarea scolii, mi-am intors capul si l-am vazut ca deobicei stand acolo pana intram in incinta liceului, ca sa se asigure ca nu voi pati nimic, ordine de la tata, desigur.
Cand am ajuns pe la jumatatea curtii, Helen, a venit la mine. Era cea mai buna prietena a mea. Era si ea majoreta la fel ca si mine, dar spre deosebire ea era roscata, asa ca nu era luata drept proasta. Da, eu eram luata peste picior, poate asa sa faca conversatie cu mine, de tipii mai mari, doar pentru ca eram blonda.
Am imbratisat-o si apoi am pupat-o pe ambi obraji, cum obisnuiam sa facem. In timp ce ne indreptam spre sala de sport, deoarece aveam prima ora sport, si noi practicam dansul pentru campionatul de anul acesta, ne-am povestit ceea ce am facut in weekend. Cand am ajuns mi-am dat seama ca nu aveam adidasii potrviti, ci cei pe care-i purtam inafara salii de sport, o regula importanta deasemenea in scoala noastra, cum sa o incalc tocmai eu ? Desigur, eram ironica. I-am zis lui Hele sa mearga ea caci aveam sa o ajung din urma.
Pe drumul spre vestiar l-am observat pe Tom, colegul meu de clasa, deasemenea presedintele consiliului de elevi, stand de vorba cu o fata, al carui chip nu l-am vazut. Cand baiatul si-a atintit privirea asupra mea si ea s-a intors, am recunoscut-o. Era ea. Intr-o clipa l-am vazut pe blondin langa mine. Cica i se aprinsera calcaiele dupa mine, desigur eu ma prefaceam ca nu stiam despre acest lucru.

- Neata, Maddy !

Mi-a zis numele pe un ton cuceritor. Mi-a luat ghiozdanul pentru a ma ajuta iar eu i-am zambit jucaus si am pornit spre vestiar impreuna cu el, fara sa ma uit inapoi, nu trebuia, nu-i asa, Ginger ?
Ora de sport a trecut destul de repede, avand in vede ca faceam ceea ce-mi placea, sa dansez. Dupa ce am terminat tot m-am dus in vestiar pentru a-mi lua lucrurile si pentru a pune acel bilet unde ii este locul. Mi-am cautat prin ghiozdanul roz pe care-l aveam si cand in sfarsit l-am gasit l-am lipit cu putin scoci pe care l-am adus special pentru aceasta ocazie.
M-am incaltat cu adidasii pentru stat in scoala si m-am dus la ore. Ziau a decurs normal, doar cu un test surpriza la istorie dar la care eu mi-am invatat lectia de zi, asa ca nu ma prea deranjam sa ma gandesc ce nota luam.
Ca deobicei la 15:00, Dean, ma astepta in fata scolii, mi-am luat la revedere de la fete si am intrat in masina, ce rahat ! Mi-am bagat castile in urechi si mi-am aprins mp4-ule, vroiam sa ma desprind de lume, macar pentru jumatatea de ora cat faceam pana acasa.

[center]***[/center]

Perioada cat am stat in casa a acelei zile a decurs normal, ca orice zi, mi-am facut temele am invatat, m-am uitat la un film ba chiar am putut sa ma relaxez putin langa piscina.
Eram in camera mea, mi-am luat un trening pentru a cina deoarece mamei mele vitrege nu-i placea sa fiu 'pe jumatate dezbracata'. Imi era dor de mama, insa ea era pleacata in Europa cu o parade de moda. Am oftat cand am vazut ca era prezent si fratele meu vitreg pe care nu-l prea agreeam dar incercam sa fiu cat mai draguta. Mi-am pupat parintii, desi am simtit un disgust profund. Asezandu-ma la masa i-am adresat printr-o privire un salut lui Greg, acesta mi-a raspuns cu indiferenta. Am inceput sa mananc in liniste, dintr-o data am auzit vocea mamei mele vitrege.

- Cum ti-a mers azi la scoala, draga mea ?

Hmh, draga mea, cat de falsa putea fi, desigur asa se purta de fata cu tata, sa pice bine in ochii lui.

- A fost bine, am dat un test surpriza la istorie, dar desgur mi-am invatat in acest weekend pentru el. Multumesc de intrebare.

Am raspuns politicos, am vazut zambetul plin de mandrie al tatalui meu si frustrarea mamei mele sperand sa ma prinda cu ceva ca sa ma acuze in fata lui.

[center]***[/center]

A doua zi de scoala a fost cam la fel pana cand am avut repetitiile, Dean m-a dus la scoala, a asteptat sa intru, am salutat fiecare persoana care trecea pe langa mine, adica raspundeam la salutul lor, era obositor sa fi populara si cel mai rau lucru e ca pe majoritatea nu-i cunosteam, dar ei ma stiau prea bine. Uneori ma ingrozea gandul la cate lucruri stiau ei despre mine, si eu habar nu aveam.
Ieri seara m-am ocupat de melodia pentru dans, desigur, era geniala, eu personal o adoram si fetelor le placea. Poker face de Lady Gaga, desigur cu putine efecte din partea lui Space Cowboy o faceau geniala. Miscarile erau superbe pe ea. M-am schimbat in uniforma de majoreta, rosu cu negru, erau culorile scolii. Mi-am prins parul lung si blond intr-o coada si am mers inapoi in sala. Am pus stickul la casetofon si am cautat melodia. Imediat a inceput melodia. Eu am pregatit dansul asa ca trebuia sa le arat si fetelor. Mi-am luat puffi si am inceput dansul. Un semicerc cu mana stanga in timp ce piciorul stang mi se ducea in spatele celui drept, apoi automat mana stanga venea in jos langa cea dreapta si am facut un cerc in timp ce picioarele mi se miscau pentru a-mi schimba pozitie. Mainile mi-a le-am pozitionat ca si cum m-as fi aparat de ceva, apoi le-am intins in laterala. Mi le-am pozitionat pe bazin si m-am miscat repede la stanga si la dreapta. Mainile au facut un semi patrat in fata apoi m-am intors spre stanga si am facut un fel de mars intinzandu-mi mainile inainte si inapoi.
Aveam de gand sa fac urmatorile miscari dar ceva m-a intrerupt. Vocile baietilor desigur. Nu era oare ora cand ei sa nu intre peste noi ? Ce dragut ! Au inceput sa se rada la vederea a cat de nervoase eram.

- Ce cautati aici ? Se presupunea ca mergeati pe terenul de fotbal.

Am spus clar si raspicat sa ma auda, adaugand putin 'acid' .

- Ploua. In plus ce te intereseaza ? Suntem in aceeasi clasa, avem dreptul sa stam aici pentru ca e si ora noastra. Sau ce ? Te crezi mai presus de noi doar pentru ca esti majoreta ?

A zis acesta. Da, Mark, el era cel cu gura mare. Am auzit pe cineva spuanand ca is blonda, d'aia ma cred mai tare decat ei. Asta m-a enervat si mai tare, am aruncat pampoanele jos si m-am apropiat de grupul lor.

- Care a fost dobitocul care mi-a jignit culoarea parului ?

Au inceput sa rada. Ratatii. Un baiat binefacut, brunet cu ochii albastrii s-a apropiat de mine.

- Eu am fost. Ce o sa-mi faci ? Manichiura ?

Asta a pus capac la toate ! L-am lovit cu genunchiul intre picioare si asa 'l-am obligat' sa se puna la inaltimea mea (1,75) si i-am tras o palma peste fata.

- Manichiura ti-o face poate maica-ta, dobitocule.

I-am zis si am plecat de acolo fugind. De fiecare data reuseau sa ma faca sa ma simt prost, nu prost, foarte prost. M-am dus in vestiar si m-am schimbat, mi-am luat blugii albastrii si tricoul albastru pe care l-am avut pe mine si restul lucrurilor si am plecat la cantina. Aveam nevoie sa beau ceva, un suc macar sau chiar apa plata. Am auzit clar cum mi-a chiorait stomacul, a da si de mancare ! Cand am intrat acolo am vazut ca nu era nimeni, inafara de cea care servea. Mi-am luat ceea ce am vrut si m-am asezat la o masa, imi venea sa plang, dar nu o faceam, nu trebuia sa ma arat slaba, de ce sa o fac ? Sa abuzeze toti de mine ? Mai bine-mi pastram atitudinea copilaroasa, curand, totul avea sa fie uitat si sa fie considerat doar un mic joc din partea mea.
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End













#6
Maddy este un personaj diferit de Ginger şi oarecum ma regasesc mai mult in ea . Părea tipul de personaj obişnuit : o majoretă blonda cu doi neuroni ( în cele mai bune cazuri ) , oricum acum nu este aşa . Este o prejudecata faza cu parul blond şi nu văd cum coeficientul de inteligenţa s-ar regăsi în culoare părului . Maddy nu ar trebui să se lase afectată de aceste răutăţi .
Mi-a plăcut gestul făcut de aceasta , lăsându-i un bilet cu ,, La mulţi ani ! " . Mă întreb ce s-a întâmplat între ele două , având în vedere că într-o perioadă au fost prietene .
Oricum a reacţionat admirabil în disputa cu acel băiat , deci a fost un moment minunat :)) Am apreciat-o pentru că a dovedit că este o persoană puternică . Atitudinea pe care a luat-o la sfârşit a fost una înţeleaptă . Oricât de mult ai suferi , niciodată să nu dai satisfacţia altora să văd că te-au afectat vorbele lor .
Au mai fost câteva greşeli de tastare : ,, desgur "- desigur
,,spuanand"- spunând
Cam atât ! Baftă la scris în continuare! >:D<

#7
Heya(*.*)

Ce bine ca ai pus next!Il asteptam!:love:

Nu-mi vine sa cred cat be bine sunt redate tresaturile personajelor:bv:
Maddy-atat de copilaroasa,insa batjocorita,chiar daca este populara, deoarece are parul blond si majoritatea nu o cred prea desteapta,chiar daca ea este destul de inteligenta...cat de draguta este:X
Nu inteleg totusi de ce Ginger si Maddy nu au ramas prietene si acum nu se mai cunosc.Defapt au inceput sa`si recunoasca chipurile unei alteia,insa tot nu inteleg ce s`a intamplat.Si asa,cu timpul o sa`mi dau seama,dupa ce povestea va evolua,intr`un mod placut,care cred ca se va intampla.

Descrierea,dialogul,naratiunea si actiunea-toate sunt bune si bine alcatuite.Totusi cred ca ar trebui sa mai adaugi ceva la descriere(scuze- sunt adepta a descrierii).In rest totul este in regula si nu am nimic de criticat.

Ai avut si cateva greseli de tastare,dar asta nu`i important.

Astept nextu` si repede ca sunt tare curioasa ce se va intampla mai departe...

Felicitari pentru fic!Este foarte reusit:bv:

Ja ne` si multa inspiratie va doresc:*:*

#8
Bună tuturor! Mulțumim de comentarii ;; ) sper să citiți în continuare. Eu am venit cu următorul capitol.
Cu o avertizare de + 16 din cauza unei anumite scene ( sărut dintre două persoane de același sex ) + limbaj vulgar.
Eh, fără alte detalii, descoperiți voi curând despre ce e vorba. Lectură plăcută! >:d<

Capitolul trei

- E, pe dracu!
Am auzit-o pe Marlene strigând cu toată forţa vocii sale. Am ridicat din sprâncene şi m-am văzut nevoită să îmi întorc privirea spre ea. Pentru că, îndr-adevăr, vorbea cu mine. M-am încruntat şi, făcându-i un semn din mână, am făcut-o să se apropie de grupul meu. Stăteam în parc, aşa cum făceam de multe ori, la o ţigară cu micuţa mea gaşcă. De fapt, nu era aşa o „gaşcă”, pentru că noi nu eram cu adevărat prieteni. Aici ne adunam să tragem un fum, să ne drogăm sau să bem. Eu făceam doar unul dintre aceste lucruri, şi veneam aici de fiecare dată când doream să îmi amân plecarea acasă. Locul acela dezgustător în care trebuia să mă întorc în fiecare seară, chiar şi azi ( acum când era ziua mea ) . Seara se lăsase deja, şi curând aveam să primesc un apel de la tatăl meu vitreg, prin care aveam ordine să mă întorc acasă. Iar eu îl ignoram, şi mereu ajungeam spre dimineaţă, când toată lumea dormea şi eu puteam să mă strecor fără să primesc morală, sau înjurături... Nu că nu aş fi fost obişnuită cu ele, dar mă săturasem să fiu scârbită de acele persoane.
Îmi promiseseră de multe ori că vor schimba încuietoarea de la uşă şi cheia mea nu va mai avea niciun folos; şi eu cred că le încercam voinţa, să văd dacă ar fi în stare să facă aşa ceva. Mă întreb ce ar spune vecinii? Nu pentru mine cât pentru draga mea mamă, care fugea de astfel de scandaluri. Iar eu ştiam să atac la ţintă.
La naiba, nu eram prea conştientă de ceea ce ziceam. Băusem un pahar, sau două la Barul lui Oliver, şi deja mă simţeam ameţită. Fusesem nervoasă, frustrată pentru faptul că primisem un bileţel cu „ La mulţi ani!” de la ea. La ce bun făcea asta?
Să mă înduioşeze? Să mă facă să regret faptul că nu mai eram prietene? Ei bine, deja făceam acest lucru. Pentru că ea era singura fiinţă pe care o iubeam. Rectific, pentru care simţisem această dragoste nebună. Nu eram lesbiancă, dar era singura prietenă adevărată pe care o avusesem. Şi de ce se sfârşise totul între noi?
Acum aflându-mă în ceaţă şi în abureala provocată de alcool, nici motivul acesta simplu nu îl mai desluşeam. Atenţia mi-a fost iar acaparată de şatena ce se aşezase drept în faţa mea. Am zâmbit ironic.
- Mary, draga mea – eşti cam scumpă la vedere. Ce pana mea te atrage aici? Te-ai săturat de trotuar?
Aceasta, bineînţeles, a zâmbit cu aerul ei de fată inocentă, mai fals chiar şi decât adidaşii Puma ai fratelui meu vitreg ( ţânc idiot fără principii şi cu arfe de copil prost crescut ). S-a apropiat şi mai tare de mine, şi trecându-şi braţele în jurul gâtului meu, s-a ridicat pe vârfuri şi şi-a lipit buzele de ale mele. Un gest atât de normal pentru această tipă, dragostea ei neţărmuită pentru mine era prea cunoscută de noi toţi. Şi totuşi, o curvă rămânea tot o curvă. Iar eu, în stare de uşoar ebrietate, mi-am trecut mâinile în jurul taliei sale şi am tras-o şi mai aproape de mine, introducându-mi limba în gura ei. Sălbatic, s-a apropiat şi mai tare de mine, încercând să mă pipăie.
Brusc, am priceput ce făceam!
M-am îndepărtat, şi cu un alt surâs pervers i-am mângâiat părul.
- Gin, dragă, eşti foarte pasională azi. Poate din cauza vârstei? La mulţi ani!
Am dat din umeri, practic indiferentă şi i-am întors spatele, cerându-i o ţigară lui Alexander, care deja stătea cu limba afară, salivând. Acest băiat era un fan înrăit al spectacolelor de acest gen. Iar eu? Mă lăsam uneori târâtă în lumea aceasta de rahat, neavând altceva mai bun de fâcut.
Am dus ţigara la gură, aprinzând-o şi am tras un fum, lăsându-mă învăluită de savoarea sa atât de plăcută, aproape ucigătoare. Tutunul mă făcea întotdeauna să plutesc, fără să îmi rupă contactul cu realitatea. Mă calma, şi ştiam că îmi provocase dependenţă. Nu mă puteam lăsa, şi de altfel nici nu voiam. Simţeam o nevoie subită să ţin o ţigară între degete, să o proptesc de buze şi să mă las învăluită de plăcerea ei ucigătoare. Închisesem ochii acum, lăsându-mi capul pe spate.
- Gin-ger!
Mi-am auzit numele şi am deschis ochii, căutând vocea ce mă căutase.
- Ce vrei?
Pe tonul meu rece şi totodată încărcat de răutate, m-am adresat Marlenei care, încă odată, se lipise de mine.
- Of! Ce morocănoasă eşti! Dar, de aia te iubesc eu! Nu mergi pe la mine?
O târfă, rămâne o târfă până la moarte. Această fată care îşi vândea trupul bărbaţilor, nu era decât o cârpă în ochii mei. Pentru că, nu se preţuia de niciun fel. Şi, de altfel, nici eu nu cred că o făceam. Dar asta nu mă împiedica să o critic. Nu simţea nimic pentru creaturile masculine, şi căuta în fiecare fată o nouă iubire. Pentru mine dezvoltase un fel de obsesie, ce avea să o distrugă mai devreme sau mai târziu ( zicea ea ) din cauza comportamentului meu.
Am strâns şi mai tare ţigara între degete, trăgând un ultim fum şi am aruncat-o pe sol, călcând-o cu piciorul ( foarte agresiv ). Am rânjit spre aceasta şi apoi, brusc, i-am întors spatele. Am ridicat o mână şi am zis:
- Distraţi-vă fără mine, astă-seară sunt prea indispusă pentru a vă dădăci.
Am plecat cu paşi mari, pentru că picioarele mele erau lungi şi mă bucuram de acest avantaj. Îmbrăcată la fel ca de dimineaţă, cum fusesem şi la liceu, şi cu ghiozdanul încă în spate, cărându-l fără o necesitate absolută în spate. Nu ştiam unde avea să mă ducă trupul meu, doar mergeam învăluită de gânduri şi cu căştile în urechi. Drumurile erau aproape goale, din cauza ploii ce anunţa să spargă cerul în această noapte. Se înnorase îngrozitor, stelele pieirdându-se undeva în întunecimea nopţii. Mie îmi plăcea această atmosferă oarecum sinistră, eram un fel de sadică înnăscută şi care, totuşi, nu se preda tacticilor îngrozitoare ale acestui curent, care părea că devenise deja o modă... Am oftat, şi am scos din pachetul meu o ţigară. Aprinzând-o, mi-am reluat mersul pe trotuarul luminat doar artificial.
Frumoasă era viaţa, într-adevăr! Să fiu condusă de această mizerie, să mă urăsc uneori atât de tare încât să mă cred cea mai odioasă fiinţă de pe planetă... Să mă pledez tuturor perversităţilor, să cad pradă acestei societăţi decăzute. . . Eu, eram doar o marionetă folosită de toţi, pe rând! De Tom, care mă voia neapărat în consiliu ca vice preşedintă, pentru abilităţile mele minunate de a menţine ordinea şi liniştea.... De Louis, frăţiorul meu vitreg care mă atrăgea uneori în cursele lui stupide, pentru a arăta prietenilor lui mai mari ( fără creier ) ce soră bună şi gata de regulat are! De Marlene, care ar fi dat orice să trec de cealaltă parte, sau măcar să devin bisexuală pentru a o plăcea, măcar, dacă nu îi împărtăşesc simţămintele puternice pe care le nutrea faţă de mine... Eram folosită chiar şi de mama mea, ce mă trata ca pe un obiect şi ce putea de atâtea ori să se plângă tuturor de fata ei, pentru a primi compătimire, pentru ca – tot eu – să decad.
Într-adevăr, viaţa era foarte frumoasă.
Şi, fără să realizez am ajuns iar cu gândul la draga mea prietenă, Maddy, pe care nu o puteam uita şi care... Totuşi, nu mai era prietena mea! Şi iar nu îmi aminteam cauza pentru care ne certasem. Probabil vanitatea mea, sau era din pricina faptului că eram amândouă prea orbite de faimă, popularitate, liceu... Eu nu fusesem mereu aşa de dizgraţioasă şi... Fumătoare? Şi totuşi, devenisem aşa, eram mai cool ca oricând şi atât de invidiată de alţii... Mă simţeam mai goală ca oricând pe dinăuntru, mâncată de cine ştie ce molii necunoscute. Da, eram jalnică... Şi totuşi, bucuroasă că încă trăiesc viaţa asta mizeră.
Fără să îmi dau seama, mă aflam deja în faţa casei lui Maddy. Cum ajunsesem aici? Cu neputinţă să spun. Şi fără să mai gândesc, fiind condusă total de impulsuri, m-am apropiat de casa ei. Stinsesem ţigara şi o aruncasem pe undeva, gura mea cred că duhnea a alcool ( când respiram, simţeam şi eu mirosul ). Ştiind atât de bine camera unde se afla blondina, am urcat şi am bătut la fereastra dormitorului ei, fix de trei ori ( aşa cum făceam odinioară.
Am aşteptat, însă nu prea mult, până ce geamul să fie deschis şi să pot intra. Era uimită, o puteam vedea în ochii ei. Era îmbrăcată într-o pijama lejeră, pantaloni scurţi şi maieu, ambele de culoare roză şi avea părul prins în două codiţe copilăroase. La care se adăugau, faimoşii săi ochelari cu care citea atât de des.
Un râs ciudat m-a apucat, pe care nu am putut să îl înăbuş deşi aceasta îmi făcea semn să tac.
- Ce cauţi aici?
Zise într-un final, nemaiputând să îşi înăbuşe curiozitatea. Am dat din umeri, m-am descălţat şi m-am aruncat în patul ei mare. Fără să îmi mai dea atât de multă importanţă, fiind destul de contrariată de prezenţa mea, s-a aşezat pe scaunul de la birou şi a continuat să îşi facă tema. Cred că a stat aşa cam zece minute, după ce a închis caietul şi s-a întors cu faţa spre mine. Camera era luminată doar de o lampă de pe măsuţa biroului ei.
M-am ridicat şi eu din pat şi m-am încălţat. Am luat şi ghiozdanul aruncat pe jos.
- Mersi de urare.
Deşi nu o arătam, eram practic cuprinsă de emoţii cu mult prea puternice, îmi venea să cad pe jos, să plâng, să îi cer puţină îndurare şi să o rog să stea cu mine, măcar cinci minute, să mă îmbrăţişeze.. Să fim aşa cum eram odinioară, două prietene atât de bune! De nedespărţit...
- Cu plăcere!
A zis aceasta vioaie şi jucăuşă, asemenea unui copil. Doamne! Cât de dor îmi era de această personalitate a ei, de-a dreptul fermecătoare. Mi-era atât de teamă să o recunosc, şi totuşi era adevărat... te cucerea.
- Şi pentru că ţi-ai amintit.
Am adăugat scurt, sec şi indiferent. Aşa îmi menţineam tonul, deşi înăuntrul meu se zbăteau o mulţime de sentimente. Apoi, inconştientă de gestul meu şi condusă de influenţa alcoolului, am strâns-o în braţe şi am sărutat-o pe obraz, ca odinioară... când ne puteam destăinui orice unei alteia.....
Aceasta, uşor speriată de reacţia mea, se trase înapoi. Am ridicat din sprâncene şi am întâlnit privirea ei îngrijorată. Ochii ei s-au umplut rapid de lacrimi, de abia puteam ţine pasul cu ritmul fulgerător al plânsului ei, aşa era întotdeauna. Două lacrimi mari s-au prelins pe obrajii ei îmbujoraţi.
- Ai băut...
A spus aceasta pe o voce prea înduioşată. Cât mă mai certa când luam câte o ţigară, şi cum mă mai făcea să renunţ la acest tic... Niciodată nu fusese de acord cu faptul că eu trebuia să îmi înec amarul în asemenea porcării. Şi totuşi, şi totuşi! De când nu mai era lângă mine, făceam numai prostii. Pentru că nu mai avea cine să mă oprească, să mă iubească... Să fie alături de mine! Mda, nu mai aveam pe nimeni... Şi, ciudat! Chiar dacă ar mai fi fost cineva, tot singură m-aş fi simţit fără ea. O ştiam prea bine.
Am îmbrăţişat-o iar şi i-am mângâiat părul. Eram ceva mai înaltă ca ea, nu fusesem întotdeaua? Mda, şi mai puţin elegantă, mai puţin frumoasă, rafinată, drăguţă şi orice altceva... Şi totuşi , când eram cu ea parcă străluceam mai mult ca oricând. Din cauza influenţei ei, o ştiu sigur. Inima mea bătea ca o nebună, aducându-şi aminte de vremurile trecute. Am stat aşa mult, una lângă alta, trăind emoţiile prieteniei trecute.
Am auzit nişte zgomote pe hol şi , fără a mai aştepta, am sărit pe geam şi m-am făcut nevăzută....
Când am ajuns acasă, toată lumea dormea. M-am strecurat în dormitorul meu, am aruncat ghiozdanul pe undeva, m-am schimbat şi m-am băgat în pat, încercând să nu mai gândesc, să nu mă mai molestez... Să uit de toate problemele. Căci, a doua zi, aveam să ne purtăm de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat...

Desigur, dimineaţa a venit prea repede pentru a putea fi controlată. Aveam o durere îngrozitoare de cap atunci când alarma telefonului meu a început să sune ca o nebună. Am stins-o şi m-am ridicat ca arsă din pat, pentru a face rapid un duş şi a mă trezi. Eram mahmură, şi avusesem un vis ciudat... Cu Maddy! Da, scumpa mea amică... Toată dimineaţa cât m-am pregătit pentru liceu, m-am gândit la asta. Azi îmbrăcasem o pereche de blugi închişi la culoare, teneşii nelipsiţi, un tricou negru ( care avea totuşi o inscripţie albă pe el ) şi mânuşile fără de care nu ieşeam din casă. Pachetul de ţigări era bineîndesat în ghiozdan şi, luându-mi geaca, am ieşit în fugă din apartament – înainte ca tot vacarmul să înceapă şi să mă cert iar cu cine ştie ce personaj de acolo...
Ajunsă la liceu, mai devreme decât de obicei, am realizat că nu fusese deloc un vis. Că ceea ce se presupusese că visasem aseară, era de fapt realitatea! Eu chiar fusesem la Maddy, ca un impuls nebun... pentru a cerşi puţină afecţiune de la fosta mea prietenă. Am oftat, intrând în clasă. Ce dracu era asta? Făcusem un gest nesăbuit, de parcă cedasem. Eu? Nu puteam face aşa ceva. Eram certate, pentru numele lui Dumnezeu! Şi nu aveam eu să fiu înfrântă de ea, niciodată. Nu, de fapt... De ce îmi era teamă? Desigur, de faptul că urma să îşi ferească privirea când mă va zări.... Aşa cum o făcea mereu. Nici nu se uita la mine. Eu, care sufeream după ... Ce spuneam? Încă eram în stare de ebrietate?
Nu conta nimic pentru mine. Totul se sfârşise. Murise. Nu aveam nici eu să o bag în seamă.
Şi astfel, am trecut iar pe hol, neputând sta închisă în sală. Am observat-o venind cu întreaga ei grupă de majorete şi am trecut pe lângă ele, urmându-mi drumul spre baie. Nu ştiu dacă şi-a ridicat ochii pentru a se uita la mine. Azi mă simţeam şi mai înaltă, sau poate că cele din trupa ei nu se ridicau la acelaşi nivel ca şi mine. De parcă aş fi avut clasă, de parcă stilul m-ar fi dat afară din casă, m-am fâţâit pe lângă ele cu o autoritate îngrozitoare, superioritatea semnalând în întreaga clădire.
Nu m-am uitat înapoi, deşi sufeream profund pentru comportamentul meu. Ce idioată eram... Şi totuşi, de ce să mă înjosesc?
- Săr’na!
Am auzit un băiat din primul an strigând. Adesea îmi ziceau aşa. I-am zâmbit batjocoritor şi acesta a roşit. Cine ştie ce înţelesese din gestul meu, dar eu am mers mai departe. Speram să găsesc toaleta fetelor liberă, şi totuşi nu era aşa. Chiar când deschisesem uşa, două fete trăgeau din nişte ţigări cu poftă şi bârfeau.
- Am vrut, pe dracu, să îi trag o mamă de bătaie proastei ăleia de Maddy, căpitana majoretelor! Auzi, să nu mă lase ea pe mine în echipă! Nu am reuşit să o prind ieri, dar i-o trag eu azi, îl chem pe David şi se rezolvă imediat.
Una dintre ele, roşcată şi cu ochii cenuşii, vorbea foarte superioară. În timp ce prietena ei, o şatenă ştearsă cu ochii negri inexpresivi, dădu replica.
- David? Ăla care e mort după tine? Ah, ce-o să-mi placă! Poate o rade în cap! Înfumurata aia, blondă, cretină şi cu arfe. Mă piş pe ea de mironosiţă. Se crede mai tare ca oricare dintre noi. Îţi închipui, acum se dă la dragul de Tom. Şi ştii bine că eu am fost cu el o grămadă de timp, acum vrea să mi-l fure nenorocita! David ar face bine să o bată bine de tot, altfel cred că o să intre în mâna mea! Şi ştii bine că...
Aceasta făcu o pauză pentru ca roşcata să o completeze.
- Cine intră-n mâna ta, nu scapă viu!
Deşi replica mi s-a părut nesărată, amândouă au început să râdă în hohote. Ceva mi-a tulburat sufletul, trupul meu parcă râvnea după ceva anume. Mi-am dres vocea pentru a le atrage atenţia, şi chiar mă priveau uimite şi speriate. Chiar şi pentru piţipoancele bătăuşe eram superioară, ce să zic!
Am adoptat tonul meu înfiorător, de necontrazis şi plin de o forţă cutremurătoare, poruncitoare. O singură întrebare am pus în timp ce mi-am trosnit degetele.
- Ce face?

#9
Am reuşit şi eu să citesc acest capitol , deşi era postat de ceva timp .
După ce am citit mi-ar plăcea să ştiu de ce sunt certate Maddy şi Ginger , chiar sunt curioasă care ar putea să fie motivul care le-a stricat prietenia . Am câteva ipoteze , dar vreau să aflu de ce şi cum .
În acest capitol , Ginger a fost cam slabă şi din nevoie de afecţiune a mers la Maddy . Nu mă aşteptam să o facă , poate pentru că o credeam o persoană orgolioasă . Un alt lucru care m-a surprins a fost sărutul dintre ea şi Marlene , asta nu credeam că o să se întâmple , cel puţin nu aşa repede . Nu prea îmi place personajului asta nou , mi se pare că este cam obsedată de Ginger , ceea ce nu cred că este bine . Ea nu are o viaţa tocmai fericită , dar până acum a fost puternică şi nu a dat semne de slăbiciune , fiind dispusă să treacă peste toate . Maddy este cam sensibilă aşa a părut în momentul când a izbucnit în lacrimi când şi-a dat seama că Ginger a băut şi a fumat . Înseamnă că încă mai ţine la ea şi îi pasă de soarta ei . Atunci de ce nu se împacă ? Care ar putea fi motivul atât de important care le împiedică ?
Mi-a plăcut finalul , sper să se ocupe Ginger de alea două ...
Aştept următorul capitol ! Şi baftă la scris !

#10
am aterizat si eu pe aici
Si nu pot spune decat ca imi place . Titlul este foarte bine ales.

Ginger e umpic cam rebela si nepasatoare fata de propria ei viata . Inteleg ca situatia ei de acasa nu e prea roz , dar sa te descarci in baautura e prea de tot .
Maddy mi se pare mai rationala , desi o cam obsedeaza faptul ca lumea cred ca este "proasta" din cauza culorii parului ei .

Desi cu doua personaliati total diferite , fetele astea au fost prietene , chiar foarte bune. Singura intrebare este " Ce s-a intamplat ?" . Este imposibil sa fie un lucru minor ca sa distrugi o prieteniea stransa. Trebuie sa fie ceva important.
Sunt de acord cu Neith... Ginger ar trebui sa se ocupe de alea doua , sa le dea o mama de bataie , pe care sa nu o uite prea curand.
Urmatorul capitol ! Spor la scris! :*
When the world gets in my face,
I say, Have A Nice Day.
There was a time
When I was so broken hearted
Love wasn't much of a friend of mine
The tables have turned, yeah
Cause me and them ways have parted

[Imagine: 2iv08c4.jpg]
weakness ??[/i][/b]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] Amintiri din viitor Prevented :D 9 6.846 17-11-2013, 02:55 AM
Ultimul răspuns: Prevented :D
  Jurnalul unei fete pierdute in amintiri Hinata-san 3 3.286 13-10-2013, 12:26 AM
Ultimul răspuns: Mathilde
  Tu ai cheia cufarului cu amintiri tacotaline 1 2.370 28-01-2012, 04:28 PM
Ultimul răspuns: Daria v2
  Amintiri pierdute Hasamy lost vampire 20 10.862 11-12-2011, 11:55 AM
Ultimul răspuns: Addeh
  Amintiri prafuite mady 16 9.442 18-07-2011, 10:01 AM
Ultimul răspuns: Mizantropul
  Amintiri dulci-amare Trioxide chocolate.۩ 7 4.826 26-06-2010, 01:46 AM
Ultimul răspuns: Jasmine
  Amintiri... yaoi maniac 1 2.505 20-06-2010, 05:02 PM
Ultimul răspuns: yaoi maniac
  Pierdută printre amintiri Nya. 5 2.948 16-06-2010, 10:23 PM
Ultimul răspuns: Dydo1234
  Amintiri uitate [shounen-ai / yaoi] Mitsukai Yoru 39 26.451 03-04-2009, 01:36 AM
Ultimul răspuns: Amaya_89
  Amintiri din trecut [yaoi] ThorthKa 4 5.062 15-02-2009, 06:52 PM
Ultimul răspuns: MisS.sAdiStic


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)