Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Amintiri...

#1
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Limbaj / Idei / Forma.

De ce intrebari macinatoare nu isi mai gasesc pacea in interiorul meu? De ce trebuie mereu sa sfarsesc cu inima franta? De ce? Spune-mi! Niciodata nu voi uita cand mergeam cu pasi lini pe soselele aglomerate de oameni care aveau fiecare o destintie. Numai eu nu, va intrebati de ce? Pentru ca dinou altii sau folosit de mine. Viata a fost mereu asa de cruda sau numai acum vad grijile si supararile oamenilor ce alerga din colo-n colo, numai pentru ca sa sfarseasca ce au inceput. De ce nu pot sa fiu si eu ca ei? La fel de hotarat? Din mersul meu calm m-am asezat pe o banca din apropierea parcului unde seara pusese stapanire. Nu imi pasa daca pateam ceva ... ca totusi am 18 ani. Eram afundat in peisajul care se desfasura inaintea ochilor mei. Vedeam cupluri trecand , si ce pasionati pareau. Oare si eu am fost la fel? Inima incepe sa imi bata din ce in ce mai incet. Cine m-o fi pus sa merg in acest parc? Dupa ca e a 4 oara cand o fata ma inseala , mai trebuie sa suport si cea ce vad. Dumnezeule de ce nu faci si tu o fapta buna , sa dea masina peste mine , sau orce, sa scap si eu mai repede de suferinta. Cu aceste ultimuri ganduri am plecat din parc intr-un ritm in care is melcul ma intrecea. Imi placea sa fiu calm in exterior in timp ce in interior fiebeam de dorinta de moarte si de ura pura. Dupa ce am mai oftat pe drum de propiemile ganduri , incer sa imi gasesc pacea concetundruma la cerul alabstru care mici stele formau diferite cosntelati. Oare cum arata o stea? Ma intreb eu in timp ce ma opresc din "mers" (din care si un bosorog ma intrecea , sigur). Tufe de trabdafiri albi se insiruiau pe langa teii inalti. Lacul cristalin ca lacrima ce se prelingea pe chipul orcuruia dupa pierduse ceva drag lor. Neobservand pietricelel ce erau drept model pe o peluza plina de stropitori ce din ele tasneau mici picuri de apa ce ajungeau pe fruntea mea scurganduse direct pe buzele fiebinti. Din neatintia mea ma impedic si ma rastogolesc pana in lac, bine ca imi ajungea pana la piept , ca eu nustiu sa intot si ma vad inecanduma. Aici a fost prima data cand am zarito pe iubita mea ce parea un inger sub lumina luni. Chipul ei imi apare mereu chiar si cand sufar parca o vad cum ma mangaie si imi spune ca totul va fi bine. Ea a fost singura si ultima persoana la care am tinut si voi tine. Iubirea pe care o port niciodata nu se va stinge la fel ca o flacara ce mereu ramane aprinsa cand sentimentele sunt mai puternice.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2

#2
cap II Dupa ceva timp de gandire , ma gandisem sa ma duc la mine in apartament, dar cand ma gandesc ca Isame ma va lu-a la intrebari, ma i-a durerea de cap. Daca va intrebati cine-i Isame, sa vad spun eu este un tip care e calm dar iti spune 100 de intrebari pe rand fara sa se mai opreasca, si daca nu ii raspunzi de cicala cam o luna sa ii raspunzi. Asa ca mai bine nu ati vrea sa il intalniti. Odata am intarziat acasa si ma luat cu intrebari ceva de genul : unde ai fost? cu cine ai fost? cum o cheama? cand vati intalnit? ... Si tot asa daca ar fi sa fac o lista ar incepe sa imi sangereze mana , dar sa nu ma mai plang si sa ma duc acasa ca poate am norocul si reusesc sa ajung inainte sa ma dea disparut Isame. <Nici mama nu isi facea atatea griji...> Imi spun eu in timp ce ma ridic din apa. Era ud leoarca dar parca imi pasa , tot ce imi mai trebuia acum e sa ma apuce o raceala. Ma indrept spre casa , vantul rece imi mangaie pielea prin usoarele ei adieri de toamna. Frunzele copacilor erau imbrastiate treptat pe strada in care ma indreptam. Gandul imi zbura din nou si pana imi dau seama ajung in fata unui bloc mare cu peste 6 ateje. Acum nu mai stau sa le numar , si deschis usa de la bloc pe care o las sa se tranteasca, cand ajung in blog liftul era liber , ma urc in el. Liftul incepu sa urce , durerea pe care o aveam in inima iar isi facea aparitia, ma las usor pe usa din fier a liftului ,cazand in genunchi , apa se scurgea usor din hainele mele , trezinduma la realitate , lacrimile nu se puteau distinge de apa si asa era mai bine. Cum ajung in fata unei usi mari si negre. Apas pe sonerie. La usa vine repede Isame si cand ma vede sta cateva clipe.
-Cu cine ai fost? Imi spune el ridicand spranceauna , un gest sigur daca vine din partea lui. Din cauza ca nu vroiam sa ii mai aud alte intrebari care nu isi au rostul, ma indrept spre camera mea. Isame sa invartea in jurul meu vrand sa aflle ceva , ce nici eu nustiu. Intru in camera mea , trantind asa de tare usa incat vaza de pe noptiera cazuse si se sparse chiar in fata mea. Am trecut nepasator pe langa acele cioburi , asezanduma pe patul cu cearsaf negru. Imi pun mainile sub cap si incep sa privesc isitent o poza in care ma aflam eu si o fata pe care o tineam de gat si o pupap in crestetul capului. Eu eram imbracat intr-o geaca neagra , tricou alb , adidasi negri de la nike si o pereche de blughi cu diefrite lanturi atasate de curea. Acea fata avea ochi negri si parul roscat, ce ne mai potriveam eu aveam parul negru si ochi visini. Ea era imbracata cu o rochie mov cu sandale cu toc-cui de o culoare neagra ca sa se asorteze cu manusile ei. Poza era facuta chiar cu o saptamana inainte de moartea ei. Ce zambert angelic , caracteristic ei , mereu eu eram retras si singur dar ea sa incapatanat si ma ajutat in orce faceam. Tineam la ea mai mult ca la familie pe care dea bea o cunosteam si inevrs. Eu mai aveam un frate la camin , parinti plecati in spania si celalante rude ori in cimitir in sicriu , ori in alta parte a lumi numai ca sa nu ma mai vada. Cat puteau sa ma mai urasca numai pentru ca familia noastra are legi si traditi, pe care mi lea indesat timp de cativa ani. Totul incepuse cand eram la liceu , eram atat de visator si o noua colega tot era in jurul meu incercand sa ma bina dispuna , dupa ce am petrecut o luna impreuna cu ea inimile noastre numai puteau sa stea departe una de cealalnta, cand nu o vedeam zile in sir simteam cum un nod mi se pune in gat asfel incat sa nu mai pot respira normal. Si finda noi ne iubeam mult am vrut sa ma cosatorec cu ea ca sa nu ma casatorec cu o necunoscuta pe care familia o alesese ca astea erau legile ca nustiu ce... ca la nastere aleasa mea imi este promisa, si alte banalitati... pe care sa fiu sincer nuami stiu cum erau. Familia nici acum nu ma iertat din cauza ca am ales sa imi urmez inima nu dorinta lor. Ce penibil...
Senor Senora Senorita

Shall we dance?

1, 2, step...step by step...

Nani wo kakusou senyoriita,
Watashi koso ga 1, 2, step...step by step...
Ikichi moshi tataru ii otoko
1, 2, step...step by step...
Onozomi to araba hone no zui to made
1, 2, step...step by step...
Kojiman no kiba wo meshi agare
Dupa ceva timp imi dau seama ca imi suna telefonul , sar repede din pat ca sa ajung las noptiera. Si... eseu, am luat telefonul , ma uit sa vad cine ma apeleaza "numar necunoscut", fara sa mai stau pe ganduri raspund.
-Mda... Ce-i? Spun eu in timp ce ma puneam pe un scaun ce se afla in stanga patului. De la cealalnta linie se aude un plans si o voce suspinand, imediat mi-am dat seama cine este si fara sa o iau la intrebari ea imi spune sa ne vedem in parcul in care obisnuiam sa ne vedem. Imi arunc telefonul si ies pe usa camerei , ducanduma la cuier ca sa ma incalt (dinou ==). Incep sa cobor scarile in cea mai mare graba , zici ca ardea ceva de alergam ca nebunul , nici nu ma uitam pe unde calc. Din cauza liftului pe care nu l-am putut astepta acum m-am lovit cu capul de un perete pe care nu il vazusem. ...[posturi unite]
ms aly , a am mai scris monoloage dar nu am stiut cum se cheama si i-am ascultat sfatul lui @andreeakiss si am facut inca un capitolca ma gandema ca macar asta sa ii placa , dar acum cred ca lam stricat pe tot :zuppy11: A orcumav multumesc si imi pare rau dar sunt noua...[posturi unite]
Scz dar i-am ascultat spatul lui @andreeakiss si ammai afcut un capitol ca sa vad daca ii place dar acum lam stricat . A va multumesc ... a scuzati-ma pentru greseli , sunt noua... , si nu vreau sa par acuma ca ma folosesc de asta ca scuza.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] Amintiri din viitor Prevented :D 9 6.888 17-11-2013, 02:55 AM
Ultimul răspuns: Prevented :D
  Jurnalul unei fete pierdute in amintiri Hinata-san 3 3.302 13-10-2013, 12:26 AM
Ultimul răspuns: Mathilde
  Tu ai cheia cufarului cu amintiri tacotaline 1 2.377 28-01-2012, 04:28 PM
Ultimul răspuns: Daria v2
  Amintiri pierdute Hasamy lost vampire 20 10.969 11-12-2011, 11:55 AM
Ultimul răspuns: Addeh
  Amintiri prafuite mady 16 9.487 18-07-2011, 10:01 AM
Ultimul răspuns: Mizantropul
  Amintiri prăfuite Teh 14 8.808 08-07-2010, 04:11 PM
Ultimul răspuns: Summer
  Amintiri dulci-amare Trioxide chocolate.۩ 7 4.863 26-06-2010, 01:46 AM
Ultimul răspuns: Jasmine
  Pierdută printre amintiri Nya. 5 2.962 16-06-2010, 10:23 PM
Ultimul răspuns: Dydo1234
  Amintiri uitate [shounen-ai / yaoi] Mitsukai Yoru 39 26.632 03-04-2009, 01:36 AM
Ultimul răspuns: Amaya_89
  Amintiri din trecut [yaoi] ThorthKa 4 5.086 15-02-2009, 06:52 PM
Ultimul răspuns: MisS.sAdiStic


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)