Alege instant ! Focul sau apa ? [naruto]

[Ҝa-вοοm!™]

<Alege instant! Focul sau apa?>
Chapter III



Raman masca. Fix cand m-am decis sa-i raspund, intra doamna profesoara de matematica, renumita pentru comportamentul ei exigent fata de elevii dansei. A trantit usa dupa care ne-a impartit tuturor foile de test dupa care scrise pe tabla timpul in care trebuie sa efectuam exercitiile: < 25 minute . >
Multi dintre elevi fusesera oripilati de acele doua numere care urma sa le distruga intreaga medie generala.
Deci, incep testul. In timp ce efectuam exercitiile fara nici o oprire din lucru ma gandeam cum de mi-am facut atatia prieteni din prima zi. Toate acestea sunt datorate tatalui meu, care ma vegheaza de sus.
Nu incetez sa ma gandesc la el. Dar, sa-mi continui testul. Am terminat. Predau foaia si parasesc sala de examen cu o anumita speranta in suflet. Sper ca nu voi lua o nota de mantuiala chiar in prima zii petrecuta aici. Ce mai reputatie o sa capat....
Nici nu vreau sa ma gandesc. Ma gandesc... cum am aparut eu in ochii colegilor si a profesorilor. Ei bine, ramane de vazut in urmatorii patru ani.<Hinata , asteapta o clipa>.se auzi o voce din spate, masculina. Hmm... Seamana cunoscut. Corect! E Sebastian. Ii zambesc timid si il astept.
El isi ceru scuze, crezand ca fazele de dinainte m-au influentat in rau. Eu ii accept scuzele si incepem sa ne plimbam.
- Si, cat crezi ca vei lua la examenul de matematica? intreba el cu o anumita nesiguranta in voce, ceea ce ma ingrijora, dar nu destul incat sa o iau ca pe ceva serios.
- Ramane de vazut, spun eu pe un ton misterios facandu-l sa tresara la un momentdat.

Ne continuam plimbarea. Vai. De prima zi nu ma gandeam ca o sa imi fac atatia prieteni. Oare am eu acest talent, de a atrage lumea sa imi fie prieten? Banuiesc. Dintr-o data Sebastian se opri in drum si maraia ca o fiara salbatica gata sa atace.
Ma uit in ochii lui si observ ca ii sunt rosii ca ... focul. Si culoarea paruluo, care odinioara era de un roscat catre blond, deveni un rosu aprins. Eu il intreb daca ceva e in neregula. El se uita la mine fioros si imi spuse :

- Nu-mi placi defel ! Am facut asta, plimbarea, deoarece Ciel m-a obligat. Prezenta ta imi provoaca sila. Lasa-ma si pleaca acasa! Evita-ma pe cat poti, caci iti spun ca nu o sa iasa nimic bine daca stai aici cu mine .
Imi dadura lacrimile de ce-mi auzira urechile. In acel moment o iau la goana catre parcare cu ochii inlacrimati, lacrimile mele imprastiinduse-ra in atmosfera ca niste cristale minuscule.
Arunc o privire in spate, dar Sebastian pleca. Fug in continuare. Chiar asa de insuportabila sunt? Prezenta mea provoaca sila? Doamne! Tata, te rog, ajuta-ma! Nu stiu ce sa mai fac.
Ajung in parcare. Imi sterg lacrimile, ochii mei inrosinduse-ra. Zaresc masina mamei. Imi facu cu mana dupa care eu ma indrept catre ea, deschid portiera si o trantesc cand am urcat. <[ Si, cum a fost la scoala ? > intreba ea.
Eu ii mormai un < Bine ...>. In timp de mergeam catre casa mama porni radio-ul , dar eu ii fac semn sa il opreasca, ca nu vreau sa ascult muzica. Nu mai am chef de nimic. Imi vine sa ma iau pe mine si prezenta mea si sa ma arunc intr-o groapa adanca.
Undeva... unde sa ajung la tata, In gand incep sa fredonez o melodie, pe care o asculta tata pe masina in timp ce ma ducea la gradinita si pe Hanabi la scoala.
Ah.. o melodie atat de ritmata si totusi atat de eleganta. Cand imi aduceam aminte versurile, simteam cum un sentiment de nostalgie imi cuprinde inima... Da.. Tatal meu. Atatea amintiri cu el, toate sfaramate in aceea zi.. din aceea zi, am incetat sa fiu eu insami...

~ Flash Back ~
- Tati ! Unde esti ? Haide ! Trebuie sa plecam la gradi- ...
Aud niste zgomote din sufragerie. Usa era inchisa. O intredeschid discret si observ o scena parca desprinsa din Iad. Tata era macelarit de catre un individ, purta pe fata o masca, care ii tinea pistolul la tampla. Izbucnesc in
plans si fug catre tata, dar in acel moment atacatorul apasa pe tragaci, picaturi de sange improscand pe perete. O picatura facu contact si cu pielea mea. Ma uitam la corpul neisufletit al tatalui meu, in timp ce secundele se scurgeau ucigator de repede...
~End Flash Back~

Versurile de minte imi sunt intrerupte de mama care ma anunta ca a ajuns acasa. Ei bine.. Casa dulce casa. Vorbe desarte. Cu toate astea.. Am o casa mare, dar goala. Imi lipsesc rasetele lui Hanabi si ale lui tata cand se jucau dame, in timp ce eu vizionam acele scene. Imi iau geanata si deschid portiera.
Pasesc timida pe asfaltul tare si rece pana in fata casei. Astept sa vina mama sa deschida usa. Ma descalt, imi las geanta si urc la etaj, in camera mea. Ma arunc in pat, de parca aceasta a fost ultima zii de scoala, pe cand asta a fost doar inceputul...