After a broken heart

[Too Many Dreams.]

Hello! Am ajuns pe aici shi eo :))
Deocamdatha...

Enjoy!!

Cap. 10

Invitatia. Zambet pentru zambet…


Sunt complet derutata de sarutul brunetului, dar incep sa nu bag asta in seama. Sasuke ma conduce catre gradina casei. O alta alee pavata, cu trandafiri de toate culorile pe cele doua parti.
-Multumesc ca ai venit.
-Nu ai pentru ce. Chiar imi face placere.
Sasuke imi zambeste dulce, usor. Se uita in ochii mei, si imi face semn ca trebuie sa o luam la dreapta. In fata mea se afiseaza o masa cu cateva scaune tip fotoliu in jur. Brunetul mi-o ia inainte si imi trage un scaun, politicos, pentru a ma aseza. Rosesc putin in obraji, imi dau geaca jos, iar el mi-o ia din maini si mi-o pune pe spatar. Ma asez iar el se retrage spre partea cealalta a mesei si se aseaza si el.
-Deci… ce ai patit?
-Pot avea incredere in tine ca nu vei spune nimic nimanui?
-Da. Iti jur pe orice! spun eu si imi indrept degetul mic de la mana dreapta, iar el face acelasi lucru, degetele noastre unindu-se si strangandu-se ca un mic lacatel, ce reprezenta juramantul nostru ca nu vom spune la nimeni.
-Se intampla ceva ciudat in viata mea. De curand a aparut o noua persoana in viata mea, si mereu cand nu este in preajma si imi aduc aminte de ea, ma ia o tristete de nu o mai suport, impreuna cu niste fluturi in stomac de nu mai pot. Incerc sa ma gandesc la altceva, dar pur si simplu nu pot. Raman blocat cu gandul la ea.
-Hmm… ca sa iti pot spune ce e cu tine, ar trebui sa iti pun o intrebare, dar mi-e putin cam jena.
-Spune. Orice ar fi, nu ma supar.
Las privirea in jos, iau o gura mare de aer si continui:
-Ai mai fost indragostit pana acum de vreo fata?
-Nu, nu acest sentiment nici daca ma chinui si incerc sa imi dau seama cum e, tot nu pot. Toata viata mea am fost concentrat soar pe razbunare.
-Ok, mi-am dat seama ce ai patit.
-Serios? Ce?
-Sasuke, iti voi da o veste buna dupa parerea mea. Dar ma tem ca nu ma vei crede, cel putin pe moment…
Brunetul se uita incurcat la mine nestiind la ce sa se astepte.
-Esti indragostit.
-Ma asteptam la orice altceva dar numai nu la asta. spune el cu o fata naucita, iar eu zambesc amuzata. Ce crezi ca i-ar placea unei fete sa primeasca de la un baiat? Sau ce ti-ar placea tie sa primesti de la un baiat? Sau sa ti se intample de la el sau ceva…
-Pai, eu nu sunt prea pretentioasa. Imi place sa primesc flori sau chestii de genul asta. Dar eu te sfatuiesc acelei fete cuvinte dulci, frumoase. Adica, sa iei subiectul pe ocolite, dar intr-un final sa ii spui ce simti pentru ea.
-Aha, mersi mult! Si, imi pare rau ca te-am deranjat.
-Nu este nici o problema. Oricand ai nevoie sa imi spui, poate te pot ajuta. spun eu si afisez un zambet dulce.
Dau sa plec. Imi iau geaca pe o mana si ma ridic de pe scaun, dar vocea ca de diamant de curata a brunetului ma opreste si imi spune ceva.
-Sakura, la ce ora era petrecerea? Mi-ar placea sa vin si eu.
-Aaa, pai la ora…
Dar nu termin de zis ca telefonul lui incepe sa sune de pe masa. Se pare ca a primit un mesaj.
-Ah, la ora 6. Mersi oricum. Mai am doar doar o rugaminte la tine. Sper doar sa nu te retin prea mult.
-Cu placere. Nu e nici o problema. Nebuna de Ten-ten cam toata petrecerea, deci am timp destul.
Sasuke se face tot rosu ca un rac. Zambesc spre el cu o privire smechera, care practic il obliga sa imi spuna. Ezita cam mult, dar totusi imi spune, dar ceva mai pe ocolite.
-Nu stiu sa dansez.
-Si de ce te rusinezi asa?
-Ma simt cam stanjenitor. Nu cred ca exista vreun adolescent de varsta mea care sa nu stie sa danseze.
-Nu ai de ce sa te simti asa. Eu de-abea am invatat saptamana trecuta de la un vechi prieten. Daca vrei, te pot invata. Doar pune niste muzica.
Mergem impreuna spre sfarsitul aleei, unde era un spatiu mare, pavat. Brunetul merge pana in sufragerie, care avea iesire la acea portiune mare si pune mai intai o melodie dance. Daca nu ma insel, era chiar Take it off-ul lui Kesha.
-Tot ce tebuie sa faci este sa dai din fund, pozitionandu-ti greutatea de pe un picior pe altul. Schimbul se face ceva mai rapid, in functie de ritmul melodiei.
-Se poate si o demonstratie?
Ritmurile bateriilor ma indreapta sa ma misc in voie pe melodia aceea. Brunetul prinde si el miscarea si incepe sa danseze alaturi de mine. Ne simtim minunat. Spre nefericirea noastra, melodia se termina, dar intra urmatoarea, care este chiar preferata mea: Avantasia – Dying for an angel.
-Si aici e cam la fel, dar in timp ce schimbi piciorul in care stai ca sa spun asa,dai putin fundul in fata si arcuiesti spatele. Pe la refren poti incerca sa iti misti usor umerii pe ritmul tobelor.
Spun eu si ii arat. Iubesc melosia asta, mi-as dori sa nu se mai termine niciodata. Sasuke este la fel de receptiv ca la prima melodie. Cantecul se incheie, odata cu replica mea:
-Cat mi se potriveste cantecul asta!
-Si la mine, de curand, este cam la fel…Marog…Acum, partea cea mai grea dupa mine: cum se danseaza pe melodiile lente? Fata aceea speciala va fi si ea acolo si vreau sa o impresionez invitand-o la dans.
-Melodiile lente nu sunt punctul meu forte. Dar totusi stiu cateva miscari.
-Nu conteaza. Cat de putin sa stiu, si tot e bine. spune el si imi afiseaza un zambet dulce.
-Tin minte de la cateva lectii de dans… De exemplu, am sărit, făcutd flicul pe spate, acesta beleste ochii, privindu-ma uimit. Incearca si el. La televizor incepe o melodie care se potriveste miscarilor pe care le am pregatite pentru micul meu invatacel. Il iau pe drunet langa mine, impingandu-i picioarele, incercand s ail invat asa sa danseze. Acesta imi imita pasii, incercand iar sa faca flicul pe spate sis pre uimirea mea reusind. Am cazut din picioare, parand ca vreau sa fac o flotare dar m-am ridicat in maini, facand foarfeca. Acesta se opreste. Eu facand roata, acesta privindu-ma uimit, din nefericire melodia lui T-Pain – Take your shirt off s-a terminat, prea repede. Las putin capul in jos, dar il ridic repede inapoi.
-Deci…cam atat. spun si afisez un zambet dulce.
-Mersi mult, Sakura. Mai am o singura intrebare: care crezi ca este cea mai potrivita imbracaminte pentru un baiat la o petrecere? Tie cum ti-ar placea sa vina unul?
-Eu zic ca un tricou mulat, ca sa se simta bine, si o pereche de blugi.
-Ok, mersi mult de tot.
-Nu ai pentru ce! Oricand.
Deja este cam tarziu, asa ca decid sa dispar intr-un alt nor de fum, si ajung din gradina brunetului direct in hol. Intru in sufragerie si il vad pe idiotul de Naruto cu urechea lipita de una dintre boxele combinei muzicale. Ma furisez in spatele lui cu o perna in mana, pe care ulterior i-o trag in cap.
-Asta pentru ce-a fost??
-Nimic, doar ca esti un idiot si jumatate, Naruto!
-Marog, pana acum nu am ales prea multe melodii, doar putine dintre ideile mele, cu care a fost de acord Ten-ten.
-Lasa ca m-am ocupat si de asta tot eu. Ca veni vorba de ea, chiar, unde este?
-La bucatarie, ia comanda de pizza.
Merg sa o ajut fara a mai stau la discutii cu tembelul ala. Ori il bateam rau, ori racneam la el, asa ca am preferat sa plec, ca sa nu ajunga la spital.
-Hey, ce faci?
-Vii la mine cu calmul asta si ma intrebi ce fac? Joc table, nu se vede? Mai bine zi-mi ce s-a intamplat la Sasuke si de ce ai stat asa mult! zice satena cu un zambet smecher.
-Taci! Nu vreau sa auda idiotul ala din camera de alaturi ca am fost la el.
-Iarta-ma. Poate mai vorbim despre asta ceva mai incolo. Vad ca deja incep sa ajunga invitatii. spune ea intrerupta la un moment dat de sunetul soneriei.
Deschid usa si in fata mi se arata Temari impreuna cu Hinata si Shikamaru.
Se face de-acum ora sapte. Vad ca Sasuke nu mai vine, asa ca ma hotarasc sa merg pana la el sa il chem. Ies pe usa si pornesc spre casa lui. L-am vazut iesind de pe poarta, si ma duc sa il intampin. Mergem impreuna pana in fata usii si ma opresc putin.
-Vin imediat.
Si iar dispar intr-un nor de fum. M-am teleportat pana in camera mea, unde ma schimb de hainele pe care le aveam si ma machiez un pic. Imi iau o rochie mov aproape negru, cercei si un colier cu o bratara finuta cu diamante si ma dau cu putin ruj de un roz aprins si creion dermatograf negru. Imi prind parul la spate intr-un coc din care las sa cada cateva suvite de par si cateva varfuri le las rebele. Imi las bretonul pe frunte si alte suvite sa cada pe langa chipul meu. Apar inapoi in fata usii dintr-un nor de fum. Sasuke ramane cu gura cascata.
-Inchide gura ca intra mustele!
Picatura mea de amuzament nu face nimic. Mai incerc inca o data:
-Heey! …No signal.
La auzul acestei replici destul de amuzanta spun eu, el scutura usor din cap si incepe sa zambeasca.
-Intram?
-Tu ce zici?
In buzunarul de la blugii brunetului era o forma cilindrica. Ciudat era ca asa aveau toti ceilalti. Incerc sa nu bag asta in seama, dar altceva imi taie respiratia. Brunetul era imbracat cu o pereche de blugi, un tricou mulat, o jacheta si adidasi. Vad in coltul gurii lui un zambet smecher specific baietilor. Nu il bag in seama deocamdata si intram. Toti au sarit pe mine cu confeti si mi-au urat “La multi ani!”. Imi vine sa o strang de gat pe Ten-ten ca a mai spus in invitatii si ca e ziua mea. Ce mai surpriza…! M-am speriat asa tare ca era sa sar la Sasuke in brate. Toti incep sa scoata chestiile cilindrice din buzunare. Erau defapt pergamente din care eliberau fiecare cu ajutorul chackrei cutiute de cadou. Primul era de la Sasuke, dar il las pe noptiera in camera mea, dupa care ma intorc la invitati.

Cam atat, sper ca v-a placut >:D< [Partea cu dansul, este facuta Edit by Who said i have to be normal, siss-u' meu :x]

Nextul...cred ca o sa il pun saptamana viitoare...depinde de chefu si de lenea pe care o am in mine...:D Sper sa nu ma bateti prea mult la cap... :pfiu::eto: :))

[Who said i have to be normal]

Hey sis, am apărut şi eu pe aici. Trec direct la subiect, dialogul în exces. Descrierea cam lipseşte, naraţiunea şi ea nu prea este prezentă, greşeli, da m-am grăbit ca %&("/ şi am o grămadă, în rest nu prea am stat după ele. Aştept nextu! Succes! >:D<
Acum partea mea, sunt de vină că m-am grăbit dar totuşi, printr-e toate greşelile m-am descurcat! :))

[Too Many Dreams.]

Bunaa >:D< am mai ajuns si eu pe aici. Iertati-ma ca nu am reusit sa postez noul capitol la timp, dar, nu am avut timp, chef...stiti voi... :D

Dar, sunt aici! -> Enjoy!!

Cap 11 – Un dans…

-Esti nebună sau ce? mă răstesc eu la Ten-ten după ce o trag un pic mai departe de restul lumii. Ştii doar că nu aveam chef să zic nimănui că e ziua mea!
-Îmi pare rău, Sakura! Dar toţi mă băteau la cap cu asta, şi nu am mai rezistat!
Dau să îmi răsucesc ochii, dar nu am timp că deja nebunul de Naruto mă trage pe ringul de dans. Nu am ce să fac şi încep să dansez alături de el. Îl văd pe Sasuke trecând nervos pe lângă noi. Strângea prea tare pumnul, cred că mai avea puţin şi dădea sângele din palma lui. Ten-ten îl trage puţin deoparte. El îşi pune mâinile în buzunar şi o urmează. Încerc să ascult ce vorbesc cei doi, dar muzica e dată prea tare că de-abea îmi mai gândurile mele, dară-mi-te ce vorbesc alţii. Brunetul devine din ce în ce mai indiferent, dar văd ca rupe dialogul plictisindu-se. Melodia se termină şi ea, într-un mod cât-decât melancolic.
Îmi cer scuze de la invitaţi şi plec o secundă să îl caut pe Sasuke. Mă uit prin casă şi nu îl văd pe nicăieri, aşa că merg şi prin grădina casei.
-Drăguţ! şoptesc eu în aşa fel încât să nu mă audă nimeni. Reuşesc să îl conving să vină, stă cinci minute şi-apoi pleacă nu ştiu unde. şi las şiroaie fierbinţi şi cristaline să îmi curgă pe obraji.
-…Şi, unde mai anume?
Aud o voce minunată din spatele meu. Mă sperii puţin si tresar.
-Ce ai paţit? Nu credeam că te voi vedea aşa tocmai de ziua ta.
Mă întorc, şi mă pierd într-o privire întunecată, dar caldă. O secundă rămân blocată. Nu mai ştiu ce să spun. E oare un vis? Este realitate? Nu voi şti prea curând, dar mai bine profit acum de acest moment, înainte să dispară pe veci.
-E-eu…
Nu termin de zis ce voiam eu să bâlbâi, că o mână caldă mă măngăie pe obraz, iar cealaltă îmi pune o cască în ureche. Ulterior, urechea stângă a brunetlui din faţa mea găzduieşte şi cealaltă cască.
-Îmi acordaţi acest dans? îmi spune el şi îmi întinde mâna, care o aşteapta pe a mea.
Nu pot refuza. Este şansa vieţii mele, pe care nu o voi pierde, chit că mor. Bine, exagerez un pic, dar nu voi rata aceste momente.
-Desigur. îmi las mâna să se prindă uşor de a sa.
Muzica începuse. Era o melodie lentă cântată de Miley Cyrus, The Climb.
Ne mişcam amândoi pe ritmul liniştitor al melodiei. Emoţiile mă cuprind, pun capul pe umărul stâng al lui Sasuke şi încep să plâng. Nu mai rezist să ţin totul îngropat în mine.
-Gata, nu mai plânge, este ziua ta. Ar trebui să fii fericită.
Mă îndruma o voce căldă, melodioasă, în timp ce eram strânsă la pieptul brunetului din ce în ce mai tare.
-Sa-Sasuke, eu… eu te iubesc! Nu mai pot sa îţi ascund asta! Te iubesc. Promite-mi ca nu vei pleca niciodată de lângă mine! Te rog!
Izbucnesc şi mai tare în plans. Nu ştiam dacă visez, dacă trăiesc cu adevărat, dacă am procedat bine.
Îl iau de mână pe brunet şi merg către spatele casei, unde aveam o fântână cu apă rece şi limpede, în caz că nu aveam chef să merg să iau apă de la robinet, din casă. Mă spăl pe faţă şi mă răcoresc, liniştindu-mi plânsul.
-Sakura, pot să te întreb ceva?
-Da, orice. Cred că nu mai pot exista secrete între noi.
-Vrei să fii împreună cu mine? mă întreabă brunetul, în timp ce ochii săi mă implorau prin blândeţea lor să accept.
-Da. Nu am vrut să recunosc până acum, dar inima mea îţi aparţine de mult timp.
Brunetul îmi înconjoară cu o mână şoldul, iar cealaltă o ţine de-a lungul spatelui meu. Eu îl prind de gât cu mâna dreaptă, iar cealaltă mână o las să se joace cu şuvitele lui negre de păr.
Pentru o secundă, realizez că faţa lui se apropie ameninţător de mult de a mea. Nu îmi dau seama pe moment ce vrea să facă. Dar, încet-încet, buzele noastre se apropie din ce în ce mai tare. Brunetul mă face să îmi pierd minţile într-un sărut din ce în ce mai pasional. Buzele mele fine se bucură cât mai pot de ale lui. Rup uşor sărutul, după care îmi las iar capul să cadă pe umărul lui Sasuke. Îi şoptesc la ureche:
-Te iubesc, Sasuke.
-Åži eu, Sakura.
Inima mea bătea într-un mod frenetic. Nu mai puteam să o opresc. Îmi închid ochii pentru câteva secunde.
-Hey, dragilor! Petrecerea se ţine înăuntru! aud vocea lui Ten-Ten care mă trezeşte din visare, după care faţa ei se înroşeşte şi dispare în casă.
-Sasuke, cred că ar trebui să mergem, am stat cam mult afară, plus că începe să se facă frig.
-Ok, să mergem. mai sec nu se putea: “Felicitări, Ten-Ten, mi-ai stricat momentul!”…
Intrăm în casă şi toţi ne îndeamnă să jucăm cu ei “Adevăr sau provocare”. Mă alătur jocului lor, după care îl îndemn doar din priviri pe brunet să ni se alăture şi el. Se supune cu greu numai de dragul meu şi vine şi el. Ten-ten desface o sticlă de şampanie, ne pune la toţi câte un păhărel şi începem cu toţii să bem şi să jucăm cu sticla rămasă goala. Prima întrebare sau sarcină îmi era pusa mie, de cel la care ajungea vârful sticlei. A început să se învârtă, îndrumată de mâna lui Ten-ten. A ajuns fix la Temari, care era mai şmecheră de felul ei. Aleg adevăr, ca să nu mă puna (iar) să fac ceva nebunesc.
-Este adevărat că eşti îndrăgostită de un băiat din această încăpere?
Mă uit scurt spre brunet, care mă privea şi el, marcându-şi sentimentele: se uita indiferent, dar eu îi puteam da masca jos. Îşi lasă privirea în jos şi dădu afirmativ din cap.
-Da, e adevărat. spun eu şi mă înroşesc toată.
Trec peste asta şi îmi vine şi mie rândul să învârt sticla. Acum era randul lui Ten-ten să îi pună o întrebare lui Sasuke, dupî ce toţi ceilalţi îşi folosiseră şansele de a juca.
-Sasuke, adevăr sau provocare?
-Provocare.
-Ok, spune-mi de care fată din lumea asta mare, sau din aceasta camera, i te-ai darui fara sa regreti, chit ca este un fel de adevar asta?
-…Sakura, spuse el cu jumătate de gurp şi lăsând privirea în jos.
Veni şi rândul ultimei mele provocări, din partea lui Naruto.
-Te provoc să scrii pe tort numele persoanei iubite, sau să recunoşti pe cine placi.
-Bine, gata. A venit timpul să recunosc totul. încep eu să zic, deşi tremuram toată; mai întâi îl iau de mână pe Sasuke şi îl trag în faţa tuturor. Eu şi Sasuke suntem împreună.
-Exact, puteţi să spuneţi ce vreţi voi. Cubul de gheaţa care era numit înainte Sasuke Uchiha a fost topit de ea. mă susţine şi brunetul.
Toţi se uită uimiţi de spusele noastre. Ten-ten nu se mira, ea deja ştia de când ne-a văzut îmbrăţişaţi când a venit să ne cheme înăuntru.
A fost adus şi tortul. M-am supus provocării puse de Naruto şi am scris pe tort numele lui, apoi al meu şi o inimioară lângă, în frişcă.
-Ooo! Chiar aşa? Dovedeşte! Adică dovediţi! zice Naruto.
-Serios? Chiar vrei asta? Bine.
Şi îl trag pe Sasuke de tricou şi îl sărut dintr-o dată.
-Ok, mulţumit? spun eu către blondul care face o faţă visătoare ca în desenele animate. Bun. Acum am o ultimă provocare pentru toţi, în special pentru Ten-ten.
Toţi mă priveau curioşi. Mă simt un pic ciudat să fiu chiar eu în centrul atenţiei, dar las asta nepăsării şi continui:
-Naruto, recunoaşte mai întâi tu pe cine placi din această cameră apoi cere-i să fiţi împreună.
Blondul lăsă capul în jos şi începe să mormănească ceva. Sigur zice ceva de genul: “Afurisită să fii tu, Sakura Haruno!”. Îşi târăşte picioarele până la o prietenă apropiată de a mea. Eu merg lângă ea să o prind în caz că va leşina iar, cum face mereu când Naruto se apropie prea mult. S-a înroşit toată, iar blondul începe de-abia după ce îi dau un pumn în umăr pentru că ezita prea mult, iar biata fată de lângă el era aşa de emoţionată că începuse să respire sacadat.
-Hinata, te iubesc. Vrei să fim împreună?
-D-da, Naruto. Vreau. spune aceasta şi mai avea puţin si leşina cât de emoţionată era, plus că era şi foarte ruşinoasă.
Eu încă nu v-am spus cine e Hinata. Ea este o membră a clanului Hyuga, verişoară cu prietenul meu cel mai bun, Neji. Din cauza ruşinii ei mereu intră în belele. Fata asta e chiar frumuşică, nu e de mirare că e aleasa inimii lui Naruto. O părea el un tembel, dar face asta numai ca să amuze lumea. La interior are o inimă mare, şi ştie cum să-i înveseleasca pe prietenii săi. Hinata e înaltuţă, cu părul brunet cu reflexii mov-albăstrui şi ochii lila. Are şi ea o inimă foarte mare, plus că ar face perechea perfectă cu Naruto. Ăştia doi se potrivesc din toate punctele de vedere.
-Acum, Ten-ten, este rândul tău.
-Te urăsc! Speram să uiţi măcar o dată. spune ea şi i-o întorc cu râsul ei malefic.
Mă duc încetuţ lângă Neji şi îi dau uşor şi rapid un cot, semn că să fie pregătit, după care mă duc înapoi lângă Sasuke, ce imi cuprinde umerii cu braţele sale puternice. Îi îmbrăţişez puţin mâinile, după care întorc puţin capul spre el. Acesta întelege din privirea mea că vreau să mă lase puţin lângă prietena mea. Mă duc la ea şi o bat uşor pe umăr, încurajând-o:
-Haide, Ten-ten, eu am avut curaj să recunosc, la fel şi Naruto.
Aceasta inpiră adânc şi lasă capul în jos.
-Îmi place de…Neji.
Îi fac semn să vină până la Ten-ten. El vine şi se aşază pe un genunchi, întinde o mână şi începe:
- Ten-ten, vrei să fii prietena mea?
Aceasta se înroşeşte, îi sare în braţe şi acceptă.
Se pare că a venit şi un tip simpatic din clasş la petrecere. Numele său e Sai, are parul închis la culoare şi ochii negri. Seamănă mult cu Sasuke, doar că are părul mai scurt şi nu prea şi-l piaptănă într-un mod special. Acesta merge la staţia de karaoke, ia microfonul şi anunţă:
-Toate cele trei cupluri ale serii sunt invitate pe ringul de dans.
Eu şi Sasuke avem onoarea să începem dansul (parca am fi la nuntă). Pornesc mai multe melodii printre care şi cele pe care l-am învăţat pe Sasuke să danseze. Mai fericită de atât nu pot fi: eu şi Sasuke suntem combinaţi, la fel şi cei mai buni prieteni ai mei, şi dansăm toti împreună. Ne simţim prea bine ca să ne mai oprim. Continuăm aşa timp de înca o oră, în care şi alte cupluri ni se alătură. Unii nu s-au combinat, dar mă bucur să văd că se distrează. Shikamaru a luat-o la dans pe Temari, iar Ino l-a rugat pe Sai să danseze cu ea. Toţi ne distrăm minunat. Din păcate, vine şi melodia care avea să încheie seara, una lentă, dar frumoasa. Toţi dansam, băietii gazduiesc cu umerele capetele fetelor, care afişează toate câte un zambet melancolic.
Petrcerea s-a încheiat. Sasuke dă să plece, dar îl opresc şi îl rog să vorbească cu mine între patru ochi după ce pleacă toată lumea. Toate cuplurile se strâng la casele lor. Sasuke mă aştepta înauntru, la uşă. După ce a ieşit din curte şi ultima pereche de îndrăgostiţi, închid poarta casei şi dau să mă întorc pe alee şi să intru în casă, dar brusc, mă opreşte o siluetă întunecată. Lumina bătea din spate şi nu puteam să îi disting chipul. Rămân pe poziţie, fiind gata de luptă în caz de orice.
-Ai ramas cam blocată, păpuşa. Ai paţit ceva, drăguţo?
Vocea sa îmi e cunoscută. Îmi devine şi mai cunoscută după ce se mai arată în mintea mea câteva imagini cu un nenorocit pe care îl imploram să nu se despartă de mine, îl iubeam prea mult. Strigam disperată: “Gaara, te rog, nu mă lăsa!” după care a ajuns în spatele lui o fată îmbrăcată ca la bordel, cu o javră care se pare ca era a ei, cu haine şi zgarda roz care ma făceau să vomit. Las amintirile şi încerc să îl infrunt.
-Ce mai vrei acum nenorocitule? Nu ţi-a fost de ajuns să îmi spargi inima ca pe o oglindă, acum trebuia să vii să îmi mai şi aminteşti de jumătate din viaţa pe care am pierdut-o iubindu-te pe tine?
-Drăguţa, nu fă pe dura cu mine, că s-ar putea să o încurci rău de tot cu mine. spune acesta după care mă apucă brutal de măini şi de bărbie, încercând să mă sărute.
Spre fericirea mea mă salvează Sasuke care bagă o viteză de abia l-am vazut şi ajunge în spatele lui, dându-i un genunchi în coaste, dupa care uită de strânsoarea mea şi îmi dă drumul, iar eu îi dau un pumn în stomac, după care îi frec una la moştenitori de cred că va vorbi cel puţin trei săptămâni ca “FlapJack”.
-Mersi de vizită, monstrule. spun eu şi intru cu Sasuke în casă.


Prietenii mei:
-Hinata: http://www.naruto-wallpaper.net/images/4/315.jpg
-Neji: http://fc01.deviantart.com/fs18/f/2007/1...ee_nus.jpg
-Naruto: http://spe.fotolog.com/photo/30/60/2/jor...6208_f.jpg
-Ten-ten: http://www.downloadanime.biz/images/wall...tenten.jpg
-Temari: http://www.narutowallpaper.biz/images/wa...-large.jpg
-SASUKE: http://images4.fanpop.com/image/photos/1...60-585.gif
-SAKURA (eu): http://fc01.deviantart.com/fs11/i/2006/2...arriku.jpg
-Gaara: http://www.narutoimagens.com/img/naruto780336183.jpg


La Atasamente v-am pus si cate o poza cu fiecare cuplu. Astept comentariile voastre despre fic, stiti ca vreau sa ma perfectionez :).

[Too Many Dreams.]

Buna >:D< Am venit si eu pe aici dupa un car de timp cu un next :)) Sper ca o sa va placa!


Cap. 12 – Ranile vechi se redeschid

-Iti multumesc de vizita.
Intru in casa dupa ce mai arunc inca o privire rece peste el, care ma privea insistent.
-Adio, fraiere!
Ma asez pe canapea incercand sa scap de amintirile care dadeau navala peste mine si mintea mea. Gandurile pe care le am nici macar nu ma mai lasa sa respir. Alerg in camera mea, ies pe balcon si ma ghemuiesc langa balustrada, cu spatele sprijinit de ea. Incep sa plang, si nu ma mai pot opri. De nrevi, de amintiri, nici eu nu mai stiu. Vad cum nenorocitul ala de Gaara iese din curtea casei, cu un zanbet victorios pe fata, in timp ce se uita superior si arogant la mine, zarindu-mi lacrimile. In aceiasi clipa Sasuke intra dupa mine. Ma vede ca plang, si cred ca a inteles clar de ce. Ma ia in brate, ma saruta dragastos pe frunte si ma tine aproape de pieptul lui mult timp. Se face cam racoare afara, iar brunetul ma ia in brate si ma duce in sufragerie. Ma ajuta sa ma linistesc, mangaindu-mi parul matasos.
-Te deranjez daca te intreb si eu ceva?
Imi sterg de pe fata ultimele lacrimi. Il privesc, dar nu pot lasa sa se vada nimic din ochii mei.
-Nu vreau sa rasucesc cutitul in rana.
-Nu, spune. Iarta-ma ca mi-am dat drumul asa.
-Ok, despre asta e si vorba. Care-I faza cu idiotul ala?
-Numele lui e Gaara. A fost acum mult timp iubitul meu, doar ca el nu m-a iubit cu adevarat, ci doar a profitat de mine. Doar ca sa il aud intr-o seara ca s-a plictisit de mine, in timp ce in spate ii aparu o f**a cu o javra alaturi.
Sasuke se uita la mine, ma strangea in brate si imi mangaia usor fata, consolandu-ma.
-Daca vrei, as avea eu planul potrivit pentru a-l face gelos. Doar ca nu cred ca ar fi bine ca tu sa stii.
-Macar de va merge… Nu mai bire ar fi sa schimbam subiectul?
-Cum vrei tu. spune brunetul calm dupa care vine si ma saruta pe frunte. Vrei sa vedem un film?
-Sigur, dar nu prea stiu ce se difuzeaza la ore ca astea la tv.
Iau telecomanda si deschid televizorul mare din sufragerie. Lasam pe un film de groaza cu mumii care invie si chestii de-astea. In loc sa ma sperii, ma plictisesc de nu mai pot. Imi las capul pe umarul brunetului, care isi ridica bratul si imi lasa capul sa cada pe pieptul lui. Loc mai cald ca asta nu am intalnit niciodata! Ma topesc aici. vreau ca timpul sa se opreasca, sa ramana timpul oprit si sa stau asa pentru eternitate. Pacat ca nu pot. Nu vreau sa adorm, nu vreau sa am impresia ca totul a durat doar cinci minute, si ~puf~ totul a fost ca un vis care a durat prea putin.
Neah, dorm prea bine ca sa ma mai gandesc la ceva. Doar mintea mea imi arata cum as fi la marginea unui lac dintr-o padure. Ma uitam in apa lacului, la reflexia imaginii mele in el. Din spate apare bunica mea, care ma indruma cu dragoste:
-Ai grija la ceea ce iti doresti, iubita mea si ai grija la viitor! Te iubesc. dupa care se pierde in padure printre copaci.
Tresar violent in bratele brunetului si reusesc sa il trezesc.
-Imi pare rau, Sasuke, nu voiam sa…
Dar el mi-o taie repede:
-Nu-i nimic. Se mai intampla.
Ma duc la bucatarie sa ma uit prin frigider, oentru ca stomacul imi da semnele ca a trecut de mult ora de masa. Ma uit mai intai la ceasul care era pus deasupra chiuvetei, intre doua dulapuri. Era deja ora 13:37. Aud cum stropi grei de apa se izbesc de podeaua dusului. Vad ca Sasuke asa se mentine in forma. Mai visez putin cu ochii deschisi si dau drumul la televizorul mic, care sta pe un blat de marmura. Nu am la ce sa ma uit: doar filme proaste, nici o stire, nimic. Iar sunt fortata sa las pe muzica. Stropii de apa ce cadeau violent pe podeaua din cabina de dus se pare ca sa-u oprit. Cred ca brunetul a terminat, deci ma apuc sa pregatesc repede ceva de mancare. Ma gandesc rapid sa prajesc niste oua si sa tai niste rosii. Chiar cand incepea partea mea preferata a melodiei Infinity de la Guru Josh Project, in timp ce taiam rosiile, doua brate puternice imi inconjoara mijlocul si doua buze calde imi saruta gatul. Suvite umede de par imi ating fata fina si ma fac sa tremur de placere. Mai am putin si cad din picioare de emotii. Incerc sa impiedic asta si dialoghez putin cu el:
-Mancam?
-Sigur, cum vrei tu. Ce avem?
-Ochiuri cu rosii. Da, stiu, e cam seaca si uzuala mancarea asta de-acum, dar altceva nu as fi reusit sa pregatesc in timp scurt.
-Nici o problema, oricum sunt obisnuit sa mananc asa la “micul dejun”.
Zambesc dragastos spre el si sparg ouale in tigaie. Brusc, ma cuprinde un sentiment de vinovatie. Imi dau seama si de ce: aseara am uitat sa il intreb pe Sasuke daca e adevarat ce mi-a spus Ten-ten despre el. Ma intorc cu fata la el, care vad ca ma priveste cu ochii aceia negri si intunecati, care ma obliga sa spun tot. La naiba! Mereu ii reuseste sa scoata tot adevarul din gura mea.
-Sasuke, trebuie sa te intreb ceva si o sa fiu rapida. Este adevarat ca ti-ai tras-o cu doua fete de a zecea?
-Ca le-am tras vreo doua palme sa nu se mai tina dupa fundul meu, da. Dar iti jur, niciodata nu am facut asa ceva. fetele din scoala noastra sunt prea fraiere, incat sa ma cucereasca, in afara de una. zice punand un mic accent pe “una”, dupa care ma ia in brate si ma saruta apasat.
Ma las in voia lui, poate sa faca ce vrea cu mine. Ufff! Un moment asa de frumos, stricat de niste oua! Urasc asta. Simt mirosul lor care imi da de inteles ca sunt deja rumene pe spate, nu mai aveau mult si se ardeau. Cu o miscare fina, scap din fortareata mainilor brunetului si merg sa pun mancarea in farfurii. Incepem sa mancam linistiti. De cand i-am pus acea intrebare brunetului, este ceva mai retras decat inainte, adica mai…tacut.
-Sasuke, imi pare rau daca te-am deranjat cu intrebarile mele stupide. Doar ca mintea mea e macinata de unele ganduri… ii spun eu dupa ce terminam de mancat.
-Stii, Sakura, imi pare rau, dar nu mai pot sta, trebuie sa ii zic lui frate-miu unde am fost noaptea asta, cred ca ma cauta peste tot prin sat. Vin inapoi cam intr-o ora. Iarta-ma. imi spune el in timp ce isi pune farfuria din care a mancat in chiuveta.
Simt cum din cauza mea s-a intamplat asta. Mai bine imi tineam gura asta idioata inchisa, sa nu imi mai provoc atatea greutati singura. Urc in camera mea, ma asez pe pat si imi afund capul intro perna. Dau drumul cristalelor limpezi sa imi curva nestigherite din ochi. Simt ca nu mai am deloc aer cand stau in camera mea, asa ca plec de aici. Inca cu ochii umezi, sar de pe balcon, iar apoi de pe casa pe casa, pana ajung in padure. Sar din creanga in creanga, pe copacii puternici, pana ajung la pomul in care am stat eu si Sasuke intr-o noapte in care eu am crezut ca visez. Vreau sa dau timpul inapoi, sa fie totul ca la inceput. Sa nu fi aflat de nici o minciuna legata de el si sa nu-l fi intrebat nimic. Sunt asa de nevoasa pe gura mea mare, incat imi adun chackrain mana si distrug o bucata buna din scoarta copacului. Cobor la baza lui si scriu: “Te iubesc, eu inca te mai iubesc. Imi pare rau.”
Incep sa fug iar. Nu stiu unde, nu stiu de ce. Ma opresc la baza unui cires vechi, care isi scutura florile tarzii de toamna. Am auzit de la sateni ca este singurul din padure care infloreste toamna. Mi-am dat seama atunci ca ma voi calma din orice. Si chiar asa a fost. Pana acum, eram izvorul de la un fluviu de lacrimi, iar acum fata imi este doar uscata de ele.
Inca mi se mai scurg lacrimi din ochii mei care au vazut destule. Din nefericire, am la mine telefonul, care incepuse sa sune. Dar de data asta ma sacaia o premonitie. Voiam sa raspund, sa vad cine o fi, cu toate ca presintirea mea era rea si imi spunea ca nu trebuie. Ma uit la ecran: ma suna nesuferitul de Gaara, din nou. Ma concentrez mult, sa am o tinta fixa, si arunc telefonul in trunchiul unui copac dupa care se face tandari. Aud dupa asta pasi care vin inspre mine. Se opresc brusc. Cred o o fi pe aici un idiot de padurar. Il las naibii in voia sortii. Imi strang la piept genunchii si ma concentrez sa reusesc sa nu ma mai gandesc la minic. Si reusesc.
Inca o lacrima mai evadeaza din ochii mei. Ii deschid si vad stupefiata cum in fata mea sta un tip ciudat. Nu prea pot sa ii disting chipul, pentru ca avea gluga de la hanorac trasa pe cap. Fac pe la spate semne cu mana, cat sa nu ma vada. Baiatul devine super enervant, stand cu mainile in buzunare, privindu-ma pe un ton arogant. O tehnica Fuuton: una de vant, destul de puternica cat sa ii dea jos gluga de pe cap.
-Ti-a fost dor de mine, iubita?
-Ca tot intrebi…
Si fac iarasi semne cu mana, pe care nu le mai ascund si ma ridic in aer pe o briza de vant. De la inaltimea aia pot vedea multe, dar de care nu imi pasa. Ma rasucesc de trei ori in aer si cobor alaturi de adierile de vant, acum insotite de petale de cires, care iau rapid forma unor arme ninja, kunai-uri si shuriken-uri. Acestea coboara spre el alaturi de mine. Iau un kunai normal in mana, gata sa il injunghii. Dupa ce ca m-a facut aproape sa ma sinuzid, mai si vine la mine cu fata aia de pervers cu capu’ sec.
Petalele care au mai ramas deoparte sunt inconjurate usurel de o lumina alba, modesta, dar care imi permite sa vad multe. Cu ajutorul ei am reusit sa vad si mai bine cine era nenorocitul ala: par roscat, facut tepi, ochii de un verde sters, piele palida si nu prea si tatuajul de pe fruntea lui cu cuvanul “Iubire” scris in japoneza. Iubure pe d***u’! Dupa ce mi-a facut atatea mai indrazneste sa vina la mine. Nu mai gandesc ca un om normal, acum vreau doar razbunare. Nimic mai mult.
Am ajuns rapid langa el. se fereste cu dibacie de toate armele, dar nici macar nu s-a uitat la ele. Se uita doar in ochii mei.
-Iubita, dar de cand ai tu ichii violet? De la prea multa dragoste reaprinsa pentru mine?
Ma opresc si ajung pe pamant in fata lui. Bat de doua ori din palme.
-Nu!
Dupa care toate armele trimise inspre el, ce ramasesera in spatele lui, se destramasera in mii de petale, care in doua secunde il inconjoara si explodeaza. Un fum dens se asterne in jurul lui. Folosesc o tehnica a lemnului si fac in jurul lui o inchisoare doar din crengute fine, dar multe si rezistente, pentru a impiedica orice alta fiinta sa intre si sa respire acel fum, care din pacate pentru Gaara era toxic. Era un miros minunat, doar ca era parfumul otravitor al unor crini, floarea pe care i-am trimis-o roscatului dupa ce ne-am despartit.
-Ma mir cum de mai ai curajul sa imi vorbesti. Dupa ce mi-ai facut, mai ai tupeu sa vii si sa apari asa in fata mea? Ai noroc ca nu am acum cheful necesar ca sa te omor. Data viitoare fii sigur ca o voi face daca ma enervezi.
Nevoia de a-mi incrucisa mainile ma cuprinde si ma supun. Litere scrise intr-o maniera ciudata, dar frumoasa, imi cuprind bratul stang. Vad ca e ceva ca un mesaj, care ma previne de ceea ce va urma. Primul mesaj mi-a spus ca Gaara e in spatele meu.
-Asta s-o crezi tu. imi spune el de la spate.
Nu mai pot de furie si ma dezlantui. De data asta folosesc arma mea cea mai de pret: cristalele. Ridic o mana de pe langa trup, o indrept spre el si stau o clipa sa-i ascult replicile idioate.
-Uu, mititica Sakurika s-a enervat? spune el pe un ton sfidator.
Ii cunosc puterile, si stiu limitele lui, dar el nu le stie pe ale mele. Din mana mea inca indreptata spre el, iese o lumina alba, care devine roz. Fin, dar repede si sigur, acea lumina se transforma intr-o floare de cires inconjurata de praf stralucitor, care se mareste si el si devine flori de cires, dar mici. Cu tehnicile mele de vant, indrept toate florile de cristal spre roscat. Lupta devine din ce in ce mai dura. Se apara usor de cristalele mele taioase, cu nisipul sau enervant, pe care il modeleaza cu chackra in forma de kunai-uri. Ma feresc gratios de toate, unul singur reusind sa ma taie destul de tare pe mana dreapta. Mai lupt cat pot, pana ce ametesc din ce in ce mai tare la fiecare miscare. Doar asta imi mai trebuia, o taietura de la un kunai otravit. Dar pe mine nu ma opreste asa de usor o porcarie de otrava. Desi imi va consuma ceva din chackra, folosesc o tehnica de substitutie. Am acum un alt corp, perfect sanatos, doar ca sunt putin obosita.
Gata. Nu mai pot continua asa. O sa imi folosesc aici si ultimii asi ramasi in maneca. Imi impreunez mainile, deschid degetele ca o floare care infloreste, de unde ies milioane de petale de cires, care au pe ele mici hartiute explozive. Petalele se unesc multe, romand niste flori de crin. Imi pregatesc ultima chackrea ramasa si dau lovitura finala. “La asta nu ai cum sa te feresti.” Imi spun in gand si fac cu mainile sigiliul tigrului.
-Katsu [Explozie]!!! Dupa care imi duc langa gura doua degete.
Suflu puternic. Din gura mea ies alte petale de flori care se transflorma rapid in particule de otrava, pe care o suflu asupra focului care il cuprinsese pe Gaara de la ultima mea tehinca. Se pare ca uitase de hartiile explozive iar acum striga disperat dupa ajutor. La o distanta nici mare, nici mica de mine, un shuriken urias trece prin suflul meu otravitor cu o viteza coplesitoare. Cu o viteza si mai mare, un tip brunet bine-facut ia shuriken-ul oprit acum in trunchiul copacului sare de pe el, trece in spatele meu aruncand-ul spre roscat, cazand apoi lin pe pamant. Sare de acolo si niste aripi albe, ca de inger, i se desfac din spate. Zboara si se opreste in dreapta mea: Sasuke.
-Ai incredere in mine!
-Asa am sa fac.
Shuriken-ul trece rapid si taie prielea gatului lui Gaara, de unde izvorasc siroaie de sange. Simt cum ultimele picaturi de chackra se scurg in adierea care ma mentine in aer. Ma ridic fara sa vreau un metru in aer si cad la pamant fara sa mai fiu in stare sa mai fac vreo miscare. Scot un geamat de durere si ma prabusesc fara sa mai pot face vreo miscare. Am avut noroc doar datorita aripilor. Reusesc sa mai zic doar careva cuvinte.
-Esti…ingerul meu!
Si lesin.

~ Va urma! ~

Va rog sa ma scuzati daca am vreo greseala de exprimare sau de tastare, n-am mai avut chef sa corectez [ca intotdeauna] :D Bye :-H

[Who said i have to be normal]

Hey sis, am venit şi eu pe aici, well pai am de spus multe şi nu prea drăguţe. Descrierea, se putea şi mai bine, "lupta" dintr-e cei doi pot spune că m-a plictisit de moarte şi asta nu e bine, adică trebuie să faci în aşa fel, scenele de violenţă încâ să simţi că nu te poţi opri din citit, dar având în vedere că tu nu prea ai legătură cu violenţa adevătartă, o las moartă.
"Ma ridic fara sa vreau un metru in aer si cad la pamant fara sa mai fiu in stare sa mai fac vreo miscare. Scot un geamat de durere si ma prabusesc fara sa mai pot face vreo miscare." Aici am văzut că ai scris de două ori acelaşi lucru dar sub altă formă. :)) Naraţiunea bunicica, dialogul cam mult şi la unele faze cam sec. Acţiunea hmm oarecum alergată. Am început cu capitolul 12 iar acum capitolul 11. Voi spune in mare, descrierea mergea si mai bine, naraţiunea comsi-comsa, acţiunea nu e prea grăbită, dialogul cam mult dar nu aşa de sec. So cam atât am avut de spus, succes şi aştept nextu.

P.S. Dacă comentariul meu te-a deranjat îmi spui şi dau un edit.