Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Accidentally in love [SasuSaku] +15

#1
Hei ! Este primul meu fic , deci am incercat sa abordez un subiect clasic care a prins bine in randul adolescentilor din cate am observat :D. Sunt putin neincrezatoare daaar .... Sper totusi ca o sa va placa. Astept toate criticile si sfaturile .
~Enjoy~
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din Naruto sau Naruto Shippuden, si nu fac profil de pe urma acestuia.

1.Inceputul

Vineri....ultima zi de scoala a saptamanii...ultima ora....ultimele minute.....ultima secunda....!ZBARRR!. Soneria ce anunta ultima ora a ultimei zi de scoala din saptamana facu ca toate clasele sa tipe in urale. Clasele incepura sa se goleasca una cate una. Elevii liceului fugeau in toate directiile, sperand sa scape cat mai repede de scoala. Totusi, in clasa 11 D , etajul 1 sala 12, mai ramasesera doua persoane care pareau sa discute ceva important :
-Liceul Konoha este un liceu onorabil cu o pregatire aparte. Multi elevi de acolo au ajuns in marile universitati ale lumii. Schimbul de elevi de anul acesta este unul important, deoarece relatiile dintre liceele noastra au inceput sa se cam raceasca. Intelegi?

-Ingeleg. Dar, tot nu inteleg ce legatura asta asta cu mine .
Profesoara lua un dosar de pe catedra, pe care`l studie timp de cateva secunde.
-Dupa cum era de asteptat, Konoha trimite un elev model, cu mari calitati intelectuale, Shikamaru Nara. Deci, si noi va trebui sa ne intrecem anul acesta, sa trimitem si noi un elev model, asa ca , eu impreuna cu celelalte cadre didactice, am decis ca tu sa ne reprezinti liceul anul acesta.
-Voi fi mai mult decat onorata sa fac acest lucru.
Acesta isi desfacu buzele carmine intr`un zambet larg, plin de bunatate ce transmitea o caldura sufleteasca, o liniste profunda, o armonie cu ea insasi.
-Perfect! Plecarea va avea loc duminica in jurul orei 7 a.m. . Vei sta acolo o luna. Gazda ta va fi familia Hyuuga, o familie respectata in Konoha. Sunt sigura ca te vei simti bine, si ca ne vei pune intr`o lumina mai mult ca perfecta.
-Asa voi face, va asigur :).
Sakura isi lua ramas bun de la profesoara, si pleca cu pasi repezi spre casa. Nu fusese niciodata in Konoha si isi doarea asta inca de cand era micuta. Auzise multe zvonuri cum ca padurile din imprejurimi ar fi bantuite sau ca ar exista extraterestrii, dar acestea o faceau sa rada sau chiar sa "ia peste picior" persoana care spusese asa ceva. Deja isi imagina liceul plin cu elevi bine-voitori, draguti cu persoanele necunoscute, asa cum era la ea la liceu.
Ajunsa acasa, ii spuse mamei sale despre aceasta plecare, iar aceasta a fost deacord in aceasta privinta. Tarziu fiind, cazura deacord sa vorbeasca in ziua urmatoare despre tot ce era de vorbit. Sakura urca scarile la mansarda {acolo era "zona"ei, dupa cum ii placea sa o numeasca :))} in pasi lenesi, obositi. Cum ajunse sus, isi arunca geanta cu carti intr`un colt si se tranti in pat, uitandu`se visatoare prin incapere. Probabil ca nu-si dete seama , dar somnul o cuprinse usor , ducand`o in tara visurilor. In acea noapte, Sakura a avut un vis bizar, cu un baiat pe care niciodata nu`l mai vazuse, tinandu`se de mana sub un cires inflorit , vantul alunecand usor pe ale lor chipuri fara nicio imperfectiune.Visul ii fusese intrerupt de o bufnitura asurzitoare, care o facu sa tresara speriata. Uitandu`se panicata prin camera isi dete seama ca geamul fusese inchis de o rafala de vant. Acesta isi puse mana in jurul gatului masandu`si usor durerea provocata de pozitia incomoda in care adormise. Se uita la ceas si vazand ca este 6 a.m. isi dete seama ca adormise fara sa se schimbe, fara sa`si faca dus si chiar fara sa se descalte. Se ridica gratios din pat si se duse spre oglinda. Fata ei albicioasa, parul ei roz[natural :))], ochii ei d`un verde pur si neatins, toate acestea se oglindeau intr`o reflexie a unui chip angelic. Isi desprinse cu grija parul din coada, lasandu`l sa curga pe umeri ca o cascada. Isi dete jos hainele lasand sa se vada un trup perfect, cu forme apetisante, si intra in baie pentru dusul de dimineata. Stropii de apa care`I mangaiau corpul o facura sa se simta de parca ar fi fost privita de acel baiat cu ochii negrii ca abanosul . Nu`l cunostea in realitate, dar in sufletul ei parea sa stie atat de multe despre el.
Cand termina dusul se facuse deja ora 8 a.m. . Se mira, vazand cat a stat sub dus, aproape doua ore. Si`a tras repede o rochita simpla alba pe ea si a coborat jos,pentru micul dejun. La masa o asteptau deja tatal ei, mama si fratele ei mai mare, Takumi. Se aseza pe scaunul ei si incepu sa serveasca micul-dejun. Au inceput sa discute despre plecare, mama ei incepand sa turuie despre cum sa fie atenta, ca acolo sunt numai necunoscuti, sa nu intre in paduri singura, sa nu raspunda vreunei ofense din partea vreunui baiat [sau al unei fete :))] etc.
Ziua a trecut mai rapid decat de obicei,iar, seara se asternu pe nesimtite, lasand sa invaluie tinutul in mirosul placut al ierbii ude.
Sakura se uita la ceas, era ora 8 p.m. , se ridica din pat si se duse spre dulapul alb cu modele negre-roz, si scoase un geamantan mare si un rucsac putin mai mic si incepu sa puna in el haine, incaltaminte, isi lua chiar si doua costume de baie, trusele pentru make up, incarcatorul pentru telefon, produsele pentru par si cele folositoare. In doua ore jumatate atat geamantanul cat si rucsacul erau pline cu varf si indesat. Se baga in plapuna si cu ochii la un film de pe HBO, somnul o fura…

2. Bun venit, Sakura !

Dimineata a sosit rapid si ceasul a inceput sa sune anuntand ora 05:30 . Aceasta se trezi rapid , isi facu igiena de dimineata , isi alese o pereche de jeansi verzi , un tricou simplu roz,o pereche de tenesi galbeni, isi prinse parul intr`un coc usor ciufulit lasand cateva suvite zburdand in pace [ :))], isi facu make up`ul rapid si fara sa`si fi dat seama se facuse 06:25. Cobori cu bagajele printr`un efort supraomenesc , iar jos o astepta mama ei si Takumi.
-Ma conduci tu,Takumi? Intreba aceasta analizandu`l din cap pana in picioare , observand cat de adormit parea.
-Mda…..
Din fata portii se auzi un claxon, care ii instiinta ca sosise taxiul.
-Ai grija de tine scumpo . Si ti`am zis , mama acesteia se apleca usor spre ea, ai grija cu baietii .
-Mama… Chiar nu cred ca scopul vizitei mele in Konoha ar fi sa am vreo treaba cu baietii.
Mama sa ii zambii prietenos si o conduse spre portita, vorbindu`i in continuare despre baieti, in timp ce Takumi injura de mama focului pentru ca ramasese cu toate bagajele de carat.
Acestia se urcara in taxi, Sakura lundu`si ramas bun de la mama sa. Tot drumul pana la gara au glumit pe seama unor chestii banale pe care le vedeau pe drum . Ajunsi la gara, au observat ca erau asteptati de directorul scolii si de profesoara Sakurei de japoneza.
-Ohayo gozaimasu ! spusera intr`un cor Takumi si Sakura aplecandu`se usor, lasand sa se remarce un respect urias.
-Aaaa ! Takumi ! Cum iti mai merge tinere? Am inteles ca ai intrat la universitate , spuse directorul strangandu`i mana intr`a lui.
-Intr`adevar. Am reusit sa intru . Este foarte frumos , iar cursurile sunt foarte interesante , pline de informatii utile chiar si in viata de-zi-cu-zi.
-Ma bucur sa aud asta . Sakura , esti gata?
Aceasta incuvinta din cap , deabi acum simtind emotia plecarii.
Trenul isi facu aparitia in gara la 06:55 . Isi ua ramas bun de la director , de la profesoara si de la fratele sau si ii asigura inca o data pe cadrele didactice ca ii va reprezenta cum stia ea mai bine.
Cerceta putin biletul sa vada unde trebuia sa se aseze. Se duse la locul ei , isi baga castile in urechi si astepta in tacere plecarea trenului din gara. Printr`un suierat puternic acesta anunta ca in max 5 min va avea loc plecarea mult asteptata de Sakura. Incepuse sa se joace un joc pe telefon pentru a trece timpul mai repede, cand primi un SMS. Inchise repede jocul si se uita rapid sa vada ce contine acel mesaj . Era de la un numar pe care nu`l cunostea si in care scria : “Sa fi cuminte … Doar nu vrei sal inseli pe iubitelul tau , nu? Mike “ .
Aceasta arunca telefonu usor pe masuta din fata ei , evident deranjata de mesaj . ‘’Pff…Mai are si tupeul sa`mi trimita mesaj ‘’ . Mike era fostul ei prieten care nu putea sa se obisnuiasca cu gandul ca o fata se putea despartii de el pentru ca era genul care statea cu fete doar pentru a le da papucii.
Trenul deja pornise , dar Sakura nu simtise , fiind prea tulburata de acel mesaj parsiv pe care tocmai il primise. Tocmai in acel moment se asezase in fata ei un baiat cam de 17-18 ani , inalt , saten , cu ochii putin ciudat de ascutiti , dragutel totusi. Sakura isi ridica usor ochii din podeua trenului parca prea prafuita si se uita timp de cateva scurte secunde la persoana din fata ei. Nu`i acorda insa prea multa atentie, aceasta revenind la privitul in podea . din cand in cand isi mai aducea aminte si mai ridica ochii vazand de fiecare data ca acesta o privea intens si cand isi dadea seama ca se uita la el , isi muta privirea in alta parte . Chestia asta se repeta de cateva ori pana cand , chiar daca nu`I prea statea in fire , fata ii spuse pe ton taios :
-Care`i problema ta prietene?
-Poftim?
-Numai pofti ca ti se apleaca /:). Stii foarte bine la ce ma refer . Inca decand te`ai asezat aici, te tot uiti la mine.
-Este cumva privitul interzis?
-Nu , dar….
-Bun. Deci am voie sa ma uit unde doresc.
Sakura paru putin socata de raspunsul acestuia si de faptul ca ii taiase vorba . Dar numai zise nimic , mutandu`si privirea pe geam. Stand putin si analizand , isi dete seama ca reactionase asa doar pentru ca era putin nervoasa din cauza mesajului primit.
-Imi cer scuze ! spuse aceasta inrosind putin la fata.
-Nu… Eu imi cer scuze. Nu ar fi trebuit sa fiu atat de grosolan . Motivul pentru care ma uitam asa de insistent este ca mi s`a parut ca te cunosc de undeva… Dar m`am inselat in mod evident. Apropo. Numele meu este Kiba.
-Sakura , incantata . Unde calatoresti?
-Acasa . Locuiesc in Konoha , dar am venit pana aici pentru a lua un lucru … Ceva personal .
-In Konoha? Si eu tot acolo ma duc ! Schimb de elevi … Doar pentru o luna din pacate.
Tot restul calatoriei au discutat despre diverse chestii , ascultand muzica , decoperind ca aveau multe lucruri in comun.
Timpul trecu trecuse pe nesimtite si la un moment dat , o voce de barbat anunta ca urmeaza stati Konoha , cu peronul pe partea dreapta [ :))] . Un scartait si o franare aproape brusca reprezenta faptul ca au ajuns in gara. Cei doi se ridicara si se indreptara spre usa. Cand coborara isi luara ramas bun , asigurandu`se ca se vor mai intalni si cu alta ocazie. “Bun. Si acum? Cum stiu eu care`I familia Hyuuga?” gandea ea privind multimea de oameni. Deodata ii aparu in imagine un barbat si o femeie cu ochi unici , d`un alb spre mov fantastic, avand amandoi parul lung si negru, tinand in mana un carton pe care scria ingrijit “SAKURA HARUNO”. De cum vazu , aceasta se indrepta spre ei , chinuindu`se cu bagajele . Cand ajunse in dreptul lor, lasa bagajele jos si se aresa cu un zambet larg pe buze :
-Konnichi wa! Sunt Sakura Haruno din partea liceului “Kaze”.
-Konnici wa , Sakura . Eu sunt Hanabi Hyuga iar el este tatal meu Hiashi Hyuga. Dupa cum probabil ai fost informata , vei sta cu noi in aceasta luna. Speram din tot sufletul sa`ti facem o sedere cat mai placuta.
Aceasta ii zambi placut , iar tatal aceteia se apleca pentru a lua bagajele, neparand ca ii este greu sa faca acest lucru. Cu totii se indreptau spre o masina destul de luxoasa si spatioasa. Domnul Hiashi ii puse bagajul in portbagaj, dupa care se urca in fata la volan.
Sakura privea pe geamul masinii , privind cu admiratie imprejurimile si locuitorii.
-Pentru prima oara in Konoha?
Sakura isi indrepta privirea spre barbat si vazu ca acesta zambea.
-D-da.
Aceasta se imbujora putin in obraji reatintidu`si privirea spre fereastra.
Dupa scurt timp, au ajuns la o casa imensa , viu colorata, cu o peluza impresionanta, cu o statuie in mijloc ce era defapt o fantana arteziana . Sakura ramase cu gura cascata. Numai vazuse asa ceva decat in filme. Dar dintr`o data se gandi doar la faptul ca era de capul ei la 500 km distanta de parinti. “Am pus`o ! “ se gandi ea in timp ce inainta pe aleea pavata ce despartea gradina in doua parti. Cand ajunse in fata celor doua mari usi de la intrare , acestea se deschisera si lasa sa se vada interiorul luxos , dar facut cu bun gust , dupa modelul japonez. Observa ca sus era o pancarda pe care scria “Bun venit Sakura”. O femeie, o fata si un baiat cam de varsta Sakurei aranjau o masa in mijlocul camerei. Femeia ii vazu stand in usa , se ridica si veni spre ei.
-Bine ai venit , Sakura . Suntem incantati sa fim gazdele tale in aceasta luna. Sper sa te simti ca acasa.
Fata incunvinta din cap si se indrepta sper masa unde stateau cei doi adolescenti.
-Da`mi voie sa ti-i prezin pe fiica mea Hinata si nepotul meu Neji. Sunteti de aceeasi varsta deci sper ca o sa va intelegeti bine.
-Sunt sigura . spuse aceasta zambindu`le celor doi.
Si ei aveau aceeasi ochi si parul negru. “Par de treaba. Ma mir ca nu par fitosi avand in vedera ca stau intr`un loc ca asta”. Doamna Hyuga o conducea la etaj spre camera ei. Se afla pe un coridor lung cu mult usi. Se opri la o usa lila, o deschise si vazu o camera superba. Avea un pat alb cu lemn negru , pe jos era un fel de parchet rosu cu un covor mic in mijloc negru cu alb , un dulap mare negru cu desene artistice rosii , o plasma nu exagerat de mare , o masuta din sticla neagra , un scaun pe care te legani [am uitat denumirea :)) SRRY!] rosu si o baie personala deasemenea stilata.
-Doresti sa te odihnesti putin sau cobori chiar acum la festin?
-Cobor imediat. Doar sa fac un dus si sa ma schimb.
Doamna ii zambi, lasand`o in camera.
Ştiai că cea mai puternică bombă atomică detonată vreodată a avut o forţă explozivă de 50 megatone de TNT (trinitrotoluen), de 2.500 de ori mai mare decât bomba de la Nagasaki?

[Imagine: aintallthat.gif]
Yeah... You Know.

#2
hello
un nou fic sasusaku (ai nimerit-o la faza cu "clasic" )
incep cu disclaimer-ul care iti lipseste cu desavarsire (ar trebui sa treci pe la reguli inainte sa te apuci de scris. Doar un sfat :P)
pai capitolul unu... ai intrat direct in actiune si asta nu m-a incantat prea tare dar nici nu a fost foarte deranjant (fiecare cu stilul lui)
actiunea mi se pare parca putin grabita desi capitolul este destul de lung sau ma rog, descrierile au fost scurte, ai trecut de la o faza la alta mult prea repede si deja ajungi sa te pierzi ca cititor daca nu esti foarte atent la fiecare propozitie in parte. Ma deranjat chestile alea ce le-ai scris in paranteze (adaugiri, observati cum vrei sa le zici) strica esteticul, mai bine nu erau deloc
capitolul doi
aceiasi chestie cu " [...] " mai ales ca ai mai pus si " :)) " sau chestia cu " [am uitat denumirea :)) SRRY!] " arata rau (ca sa nu zic altceva)
adica si eu pun unele observati in paranteze dupa cum ai observat probabil dar nu in mijlocul unui fic :P
dialogul nu o sa ti-l comentez prea mult, nu a fost nu stiu ce stralucit dar macar nu a fost in cantitati enorme si asta e bine
in rest nu stiu.. in al doilea capitol la un moment dat ma plictiseam (poate din cauza actiuni sau nu stiu... ) dar abia asteptam sa se termine sau sa inceapa ceva mai interesant
inca doua chesti :D :
nu se pune spatiu inainte de "." sau "," doar dupa
si in primul rand din primul capitol ne-ai bombardat cu puncte de suspensie, sunt prea multe si fara rost :P

cam atat cred (sa nu uiti de disclaimer ca altfel o sa ti se inchida fic-ul)
ps: sper ca nu am fost prea dura si sa nu o lasi balta din cauza mea doar ca asa e la inceput, vroiam sa-ti arat unde mai ai de lucru sau ce greseli trebuie remediate pt a te perfectiona

si aici inchei ca deja m-am prelungit prea mult :P
bye bye
4

#3
Daca nu iti plac com. dure nu citit ce am scris. Eu ma zece lucruri care nu mi-au placut, deci, destul de multe.

1) Nu este descriere. Ai citit si alte ficuri? Dar ficuri bune, care sa detina toata standarde. Presupun ca da, dar daca nu, citesti ca sa-ti dai seama de ce este o diferenta atat de mare intre ficul tau si celelalte. Nu am simtit nimic, descrierea sentimentelor este cea mai importanta, ea face diferenta intre profesionisti si incepatori. Nu ai deschis nici decorul, cum anume arata camera Sakurei. Dar bomba vien la descrierea personajelor, nici macar pe Sakura nu ai deschis-o foarte bine, ca ai spus clasa a unsprezecea asta inseamna ca are 18 ani, dar nu merge mereu, depinde si cand este data la scoala. Deci pe scurt nu ii stim varsta, stim doar ca are parul roz [natural], nu trebuia sa fie in paranteza, puteai sa pui virgula. Kiba nu a fost descris foarte bine, eu as fi spus asa: "In fata mea se arata un baiat dragut care se uita la mine cu ochii lui caprui plini de blandete, care imi da senzatia ca este un om bun. Parul lui saten ravasit ii arata caracterul rebel ce se afla in el, iar corpul lui este puternic, cred ca petrece multe ori in sala de sport" nu este tocmai perfect, dar nu imi sta acum agndul la asta. Dar cand apare Sasuke ce faci? El trebuie descris la sange, ca doar este personaj principal : Ochii lui precum cel mai intunecat abis ma patrund pana in suflet scotand la iveala dreagostea pura ce s-a aflat in mine. Parul lui ca pana corbului se potriveste perfect cu cele doua margele pline, dar firele de par sunt facute precum niste sageti la spate. Intunecimea lui este taiata cu pielea lui alba care da o potrivire perfecta cu chipul si corpul lui. Trupul lui prin de muschi se poate vedea prin tricoul albastru, facandu-ma sa-mi musc buza inferioara. Dar in final ochii mei verzi se opresc la buzele lui rosi si carnoase care ma roaga sa le gust, sa le ating dulceata incredibila.", mai trebuia imbracamintea, dar cred ca este de ajuns. De asemenea conteaza si cum se imbraca, imbracamintea il face pe om. La Sakura ar fi ceva de genul: "Port un maieu galben cu putine dungi negre, care imi scoate in evidenta sanii mari capatati la sala de sport prin multa munca. Pantalonii albi imi lasa picioarele zvelte sa se arata pentru a atrage privirile masculilor. In picioare port niste sandale negre care se prind de picioar." Asa.

2) Prea mult dialog. Nu mai puteam sa citesc, prea mult dialog. De multe ori puteai sa realizezi o discutie indirecta: " -Ohayo gozaimasu ! spusera intr`un cor Takumi si Sakura aplecandu`se usor, lasand sa se remarce un respect urias.
-Aaaa ! Takumi ! Cum iti mai merge tinere? Am inteles ca ai intrat la universitate , spuse directorul strangandu`i mana intr`a lui.
-Intr`adevar. Am reusit sa intru . Este foarte frumos , iar cursurile sunt foarte interesante , pline de informatii utile chiar si in viata de-zi-cu-zi.
-Ma bucur sa aud asta . Sakura , esti gata?" Mergea: " In fata noastra se arata directorul si profesoara de japoneza, Sakura si Takumi se apleaca politicos si ii saluta plin de respect pe acestia. Directorul politicos si miscat de aparitia baiatului il intreaba de facultate, iar politetea acestuia iese la iveala cu fiecare lauda pe acre o spune despre soala" Cateva dialoguri au fost bune, in rest toate puteau fi scurtate. Desi pare ca cap. este mai lung, de fapt dialogul il scurteaza, ii da o senzatie cititorului ca este prea putin,. si nici extetic nu este foarte bine.
Dialogul nu este atat de important pe zup, el are rol de-a prezenta o discutie intre doua sau mai multe persoane daca este neaparata nevoie. Pe scur, nu este prea indragit, dar trebuie sa apara in cantitati reduse si sa nu fie sec:"
-Buna, Sakura!
-Buna, Hianta!
-Ce faci?
-Bine.
-Ma bucur.
-Eu plec.
-Pa.
-Pa." Este sec, adica: plictisitor, neimportant, neatractiv si asa mai departe.

3) Actiunea este la rodeo. Sakura este in clasa, acum este acasa, acum este in camera, acum doarme, acum se trezeste, acum este urmatoarea zi, acum trece repedeziua , acum vine ziua precari, acum isi face bagajele, acum pleaca, acum ajunge la gara, acum isi saluta profesori, acum urca in tren, acum se aseaza, acum vine satenul, acum vorbeste cu el, acum se opreste trenul, acum coboara, acum isi vede gazda, acum este in masina, acum ajunge la ei acasa, acum intra, acum vorbeste cu ei, acum urca in camera acum coboara. Acum , acum, acum. Asta s-a intamplat in doua cap, este prea mult. Puteai sa incepi de la gara, si sa povestesi ce sa intamplat, ca asa suntem la curse de cai. O actiunea atat de rapida nu este bine venita, incearca sa scurtezi, sa pui descriere, sa tai din dialog, sa se intample mai putine lucruri, si cele mai importante. Ai mare grija, asta este importanta.

4) Naratiunea este un valmes-balmes. La inceput este obiectiva ( persoana a treia, poveste ce faci cineva), apoi mi s-a parut subiectiva ( peroana intai, naratorul este si personaj principal si nu poate sa spune ce se intampla undeva unde nu se afla, si nu detine toate informatile ce se petrec in acel timp). A fost un haos, ori obictiva, ori subiectiva. Dar cea mai buna este subiectiva, asa descrierea este cea mai buna si cel mai usor de realizat, iar aceasta este cea mai des intalnita. Cea obictiva rareori, la cateva ficuri incepatoare.

5) Ideea este asa si asa. Intr-un fic un rol principal il are si ideea, daca este una comuna nimanui nu-i mia pasa, spun ca a mai citit un fic asemanator si pleaca de pe pagina. Dar exista ideei care raman, dar cu timpul o sa se stearga si ele, cele cu mafia, Yakuza, sunt vreo cinci cu sasusaku si unul singur cu Pain&Konan, pe care le citesc, ca mai sunt cateva pe care nu le-am studiat. Aceasta este o idee ( cele mentionate mai devreme) interesanta, de care depinde caracterul personajelor, de multe ori Sakura este o fetiscana slaba si Sasuke un om fara inimi caruia nu-i pasa de nimic. Dar ideea ta este noua pe zup, insa simpla deoarece nu se intampla multe lucruri. Ar fi frumos sa arata: vampiri, magicieni, crima, extraterestri...lucru interesante care sa atraga.

6) Disclaimer-ul lipseste. El poate fi scurt: "Nu detin nici un personaj din Naruto sau Naruto Shippuden, si nu fac profil de pe urma acestuia", sau cel lung: " Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al carui posesor adevarat este defapt Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.". Care este rolul acestuia este evident, nu este corect ca orice user sa se foloseasca de munca unuia pentru el. Desi noi schimbam ideea, locul sau alte lucruri, pana la urma ne folosim de personajele din Naruto si Naruto Shippuden, care nu sunt realizate de noi, nu noi suntem la originea acestor persoane. Si nefind noi creatori, trebuie sa spunem cine sunt adevaratele geni, ca poate unii nu stiu, sau pur si simplu pentru noi. Daca ne gandim putin asta este furt. Ce faci cu disclaimer-ul pe care ti l-am dat: in primul rand il alegi, ca doar ti le-am dat pe amandoua, dai Copy ca sa-l copiezi si apoi Inserati la primul capitol, adica la primul post, imainte de-a incepe cap. Daca nu faci asta o sa ti se inchiga ficul. Cam nasol, scuzam limbajul de strada, dar asat mi-a venit si cred ca se si potriveste.

7) Ce a fost cu acel : "Ohayo gozaimasu " . Unu la mana, bravo ca sti japoneza. Doi la mana, eu nu stiu. Scrie la sfarsitul capitolului, dar mai intai o bara, si spui ce anume inseamna. MIe mi-ai dat un semn de intrebate ? uriasi, si sa sti ca nu prea o am cu cautatul asa ca nu caut. Pacat as fi vrut sa stiu, dar imi este prea lene.

8) Cred ca te cam inving la lungime :)) ))). Am un com la fel de mare precum cap. tau, inca putin de scris si te ajung, si inca putin te depasesc. NU am vrut sa scriu tat de mult, si spre mirarea ta, care cred ca o s-o ai, nici nu am scris tot. Sper ac nu am scris dejeaba, este cel mai lung com. pe care l-am lasat in toata perioada in care sunt pe zup, si ultimul sper, ca am pierdut mai bine de-o ora recitind si recitind cap., ca sa pot cuprinde toate sfaturile principale. Am cautat pana si Disclaimer-ul, deci am pretentia de-al pune, nu este in favoarea mea, eu doar citesc fic-ul, tu il scri, deci punel si gata.

9) Te-am suparat? Am si spus la inceput, daca nu suferi critica nu citit. Eu vreau ca toate ficurile incepatoare pe care le citesc sa devina unele importante, iar useri care le scriu sa devina tot mai buni. Am cunoscut o fata, nu vreau sa-i dau numele, chiar daca o laud, a avut un fci foaret slab, dau eu si cu o fata il citeam, era plin de dialog, si unul sec pe deasupra, o actiunea mai urata ca a ta, o idee foarte slaba si plictisitoare, un sfarsit de tot rasul, a fost ingrozitor acest fic. Dar acum nu mai este asa, are un fci la care intra multi critici, si sunt de multe ori com pozitive, desigur, par si persoane frustrante acre intra deoarece ei nu se pricem si rad de ea, dar are mult farmec ficul. Iar ea a devenit o scriitoare buna, a evoluat sublim, daca te uiti la inceputul ei si acum o sa te miri, o sa-ti cada fata. Si nu a durat mult, in cel mult doua luni a si aparut evolutia. Asa poate fi si la tine, poti sa devini chiar fenomenala, dar pentru asta trebuie: sa urmezi sfaturile, sa citesti si alte ficuri ca sa te inspiri, sa cunosti cat mai multe persoane ca sa cunosti ce anume le plac, sa modelezi continuarea ca sa fie minunata si surprinzatoare, sa-ti faci multi prieteni ca sa-i rogi sa intre, sa lasi com. la alti ca sa com si ei, daca sunt cumsecade si au obraz, sa-ti pastrezi critici care vin pentru a avea com si dupa aceea apar si alti, sa dai mesaj cand vin cap ca sa stie cititori, dar doar cei acre au mai com o data, de asemenea sa-i cunosti macar putin. TRebuie sa citesti ficuri, este foarte important, trebuie sa sti ce le plac cititorilor, sa cunosti cat mai multe idei ca sa nu le faci si tu, ca apoi sunt seci si neimportante. Daca vrei iti trimit o lista cu ficuri frumoase, care au importanta in zup si dupa acre sa inveti. Com. si tu, criticai si tu, nu trebuie sa inveti doar din greselile tale, si trebuie sa inveti de la toti. Cand o sa vezi greselile pe care le fac sau o sa te uimesti de cum scrie, o sa vrei sit u sa faci mai bine. Acum evolutia depinde de tine.

10) Doar de forma, asta este neimportant. Sper ac ti-a palcut com meu, chiar daca a fost urat. Sper ac o sa te bucuri de fic. Si sa ai macar o urma de recunostinta pentru timpul pe acre l-am pierdut si cautarile pe care le-am facut. Daca am greseli imi cer scuze, dar imi cad ochi pe tastatura si sunt cam plictisita de la atata scris.

:bye:

#4
Nu am un inceput dar te salut. Hii !! :]
De ieri stau sa citesc ficul, nici atunci nu l-am terminat fiindca trebuia sa stau cu ochii in patru dupa ai mei.. deoarece aveau treaba cu mine, sau mai degraba aveam eu treaba cu ei. :))
Dar sa lasam partile personale si sa trecem la treaba.
Dupa cum observ criticii au inceput sa colcaie, la fel si eu... >:)
So, nu te asigur ca am sa elimin critica din programul meu. Nup, din contra am sa-ti las fiindca tre' sa corectezi pe aici, pe acolo cate ceva si sa incerci sa te imbunatatesti.
Oricum eu dura de data aceasta nu am sa fiu, nici exagerat.
Deja vad ca Miranda ^_^ s-a ocupat de tine si de fic.. dar si eu am sa fac asta, pentru ca fiecare cu opinia si viziunea lui asupra primului tau capitol. ;)

Am sa incep cu inceputul luand fiecare particica in parte , pentru a te lumina asupra unor greseli, ce trebuie corectate neaparat.

1`Titlu & Tema: Titlul m-a dus cu gandul la cantecul "Accidentally in love", pe are sincer il iubesc enorm.. a fost o alegere buna, insa sa speram ca ideea ficului are sa se lege de titlul bine ales.
Pentru ca din cate vad, adica din primul capitol inca nu prea se lega, dar nici nu avea cum din prima, insa se vede o mica incepere a conexiunii cu desfasurarea actiune treptat, fiindca sunt sigura ca pe parcursul sejurului Sakurei, are sa-l cunoasca pe Sasuke si atunci chiar putem spune ca s-a legat totul. La tema vreu insa sa raman muta, caci inca nu ma pot pronunta atat de mult.

2`Descriere & Actiune & Dialog: Alegerea persoanei a-III-a este chiar foarte bine, aici tu esti stapana pe toti, poti foarte usor sa descrii din mai multe unghiuri fiecare personaj, fata de pers I-a, care se leaga doar de un pers.
Dar chiar si asa inca ai probleme, fiindca la descriere nu dezvoltii ideile indeajuns de mult. Intr-un fel sirul lor se opreste undeva si parca nu isi prea mai au rostul si suspansul.
Sentimentele par partial expuse, nu indeajuns de mult incat sa ne cuprinda si pe noi starile ce ii cuprind pe ei.
Pe Sakura ai descriso fizic bine, insa nu destul, trebuia mai ales in anumite parti sa maresti dinamismul actiunii, care sincer nu este asa de voluminos si unele idei par seci.
Cu toate ca ai descris asa si asa, ai reusit totusi sa ne faci sa ne creem o imagine asupra tot ce ai expus tu.
Cu dialogul, inca mai ai de lucru, chiar daca a fost sec la inceput si dupa ai mai adaugat si ai spus acolo ce fac personajele in timpul vorbiri, tot trebuie sa-i maresti suspansul, pentru a ne capta nou atentia.

3`Greseli: Ai avut destule, sincer. : |
Nu mai pune acolo unde trebuie "-", "`".. sincer ca nu este corect, "`" asta se pune doar cand prescurtezi cateva cuvinte. Incearca sa pui acolo unde cuvintele se despart linie.
Incearca sa te corectezi, ca nu doar de tastare ai avut, ci si de exprimare si de expunere..
Inca ceva.. nu mai pune asta: [nu am stiu : )) ] sau mai stiu eu ce, pentru ca nu prea cred ca ai vazut asa ceva in carti.. sincer dezobisnuestete de asta. Iar acel scaun care te balancsezii pe el de zici tu ca nu mai stii, se numeste balancsoar. XD

Acum sincer nu prea am chef sa las ditamai critica, ti-am spus asa ce ai gresit si pe unde ar mai trebui sa lucrezi, sincer daca puricam mai adanc totul faceam un com mai mare decat capitolul tau. :))
Dar nu am facut-o fiindca am putina treaba si nu vreau sa te supar, dar sa speram ca ai sa tii cont de ce am spus noi.
Nu prea cred ca esti la primul fic, sau poate esti, scrii destul de dezvoltat, dar inca mai trebuie sa corectezi anumite lucruri.
Sa nu te lasi indiferent de critica sau com, pentru ca toti evoluam in timp.
Si sa mai citesti si alte ficuri nu doar pe acelea super buna care au peste 2.000 de vizualizari, ci si pe aceelea care sunt cu vizualizari mai mici sau apartin unor autori mai incepatroi, pentru asa vezi diferentele. ^^

#5
Nu ai disclaimer. Iti las 2 zile sa dai edit la primul post. ^^
-

#6
3. Ochii negrii.

Lacrimile cerului li se prelingeau pe feţele aproape lipite ale celor doi de un sărut pasional. Rochia fetei albă cu un corset simplu până la mijloc urmat de măteasa fină ce îi cobora până pe pământ cat şi costumul băiatului d-un alb imaculat erau ude leoarcă, dar asta numai conta acum pentru ei. Stăteau acolo in mijlocul unui lan de flori viu colorate, sărutându-se, stând lipiţi unul de celălalt,nebăgând în seamă faptul că ploua abundent sau că bătea vântul. Mângâierea lui o făcea să se simtă ca un prunc în braţele mamei sale pline de afecţiune şi siguranţă. Simţea că doar ei existau în tot universul, că dacă şi-ar dori să zboare el ar fi putut să-i îndeplinească dorinţa şi că dacă şi-ar fi dorit să rămâna aşa pentru totdeauna, lucrul acesta s-ar fi putut îndeplini. Deodată, vântul îşi mări intensitatea iar ploaia deveni rece ca gheaţa, începând să tune şi să fulgere periculos. Scânteile albastre aterizau atât de des pe suprafaţa terestră încât păru că se foarmase un cerc în jurul celor doi. Sakura îşi deschise ochii privind in jurul său, speriată. Încercă să se desprindă din sărut dar băiatul nu-i dădea drumul sub nicio formă. Stătea în continuare cu ochii închişi, savurând sărutul, mângâind-o. Fulgerele aterizau violent formând un cerc perfect în jurului celor doi. Vântul atinsese o viteză uluitoare ridicându-i la un metru’ de pământ. Fata începuse să ţipe zbătându-se în braţele lui puternice. De data asta, băiatul îşi dechise ochii negrii ca pana corbului, uitându-se atât de blând la ea. Nevenindu-i să creadă că nu observă ce se întampla în jurul lor, aceasta încercă să-i vorbească, dar în locul glasului său cristalin se auziră nişte sunete sumbre, greu de perceput, pe care se părea că nici ea nu le inţelesese. Cercul de scântei albastre se apropia de ei, vântul ce urla asurzitor îi ridica şi mai sus iar băiatul din faţa ei se îndepărta sper perdeaua de electricitate. Aceasta privea dând din cap dezaprobator, cu lacrimi în ochii de smarald, întinzând ambele mâini spre el, inima bătându-i atât de tare încât bănuia că-i va sări din piept. Băiatul se tot îndepărta zâmbindu-i nostalgic ducând mâna la buzele-i cărămizii atât de apetisante, facându-i semn să tacă. Fata încă îl privea plângând încercând să-l apuce, să-l tragă înapoi spre ea, sper corpul ei care-i dorea atingerea plină de linişte. În spatele băiatului, pe perdeaua de fulgere, apăru o pată neagră, care se mărea,din interiorul ei ieşind ciori. Sub ochii îngroziţi ai fetei, acele creaturi negre ce ţipau asurzitor, îi cuprinse trupul perfect al băiatului, rupându-i hainele, muşcându-i carnea. În doar câteva secunde, acestea îl băgară în acea gaura. Înca îi zambea fetei, spre disperarea acesteia. Brusc pata neagră disparu, fulgerele retrăgându-se, vântul coborând corpul fetei, aceasta căzând uşor pe o parte. Stătea acum căzută în lanul de flori, privind absentă. Numai era nimic. Nici ploaie, nici vânt, nici fulgere, nici ţipete, nici el. Se simţea goală în interior, singură, abandonată. Tot universul ei alături de el se prăbuşise. Simţea cum uşor uşor se sufocă, cum durerea încerca să iasă afară din trup, cum visele şi sufletul ei se fac bucăţi. Încercarea ei absurdă să facă faţă panicii cedă în momentul în care observă că totul în jurul ei se prefacea în pene negre. Ceea ce provoca asta se întrepta spre ea din toate direcţiile cu repeziciune. Văzând că nu avea cale de scăpare, îşi ridică privirea la partea ce mai ramăsese din cer, începând să râdă ca un om ce-şi pierduse minţile. Tot ce spera era să se ducă acolo unde era el, unde era universul lor, unde viaţa ei să aibe rost... Alături de el. Toate aceste gânduri fură întrerupte de faptul că Sakura simţi cum cineva îi pune mâna pe umăr şi cum este uşor scuturată. Totul se făcuse negru în jurul ei, auzind parcă din neant venind un glas dulce, liniştitor al unei fete spunând calm „Sakura, trezeşte-te.”. Încercă să-şi dezlipească ploapele ceea ce şi reuşi dar vedea înceţoşat aşa că mai facu o dată acţiunea precedentă, de data asta văzând ceva mai clar un chip blând cu ochi d-un mov deschis pur, părul brunet lung lăsat să acopere fruntea într-un breton uniform, pielea albicioasă puţin roşie în obraji. Cum văzu că deschise ochii, bruneta îi spuse cu zâmbetul pe buze „Bună dimineaţa” după care ţi spuse să coboare jos pentru micul-dejun când va fi gata. Aceasta aştepta cu acelaşi zambet sincer până ce Sakura se ridică în fund şi ţi răspunse cu un „Neaţa” scurt şi leneş, întinzându-şi oasele. Îşi duse mâna din reflex în păr şi observă că era ud. Inima începuse să-i bată în ritm alert aducându-şi aminte de acel coşmar. „Iar acel băiat...Ce-o fi cu el? Cine este?”. Ochii îi se umplură cu lacrimi, durerea o prinse iar captivă, neexplicandu-şi de ce simţea asta, acum cât era trează. Un mic oftat anunţa prezenţa Hinatei în cameră. Îşi şterse ochii rapid, ridicând capul, zâmbind, asigurând-o că va coborî în câteva minute. Profitând de intimitate, aceasta le permise celor doi ochi să se elibereze de lacrimi. Se ridică din pat şi păşi spre baie, clătinându-se uşor pe picioare. Închise uşa după ea, dete drumu la duş, lăsând apa să-i curgă în cap. Probabil că nu-şi dete seama că înca era imbrăcată în cămaşa de noapte neagra cu bulinuţe mov sau că apa era rece. Vroia doar să-şi revină din acea stare de panică. Timp de zece minute a stat în cabina de duş, absentă, fără mişcare. Telefonul îi sună, trezind-o din visare. Deabi acum observă că apa era rece şi că era îmbrăcată. „O să răcesc dacă mai stau aşa” îşi spuse aceasta în timp ce îşi regla temperatura apei. Îşi dete cămaşa de noapte jos, spălându-se de-a binelea acum, lăsând telefonu să sune. Dupa cinci minute, ieşi afară din baie cu un prosop în cap şi unu pe corp. Luă telefonu să vadă cine o sunase. Număr necunoscut. „Ciudat” gândi aceasta, ţinând telefonul în mână timp de câteva secunde după care îl aruncă pe patul nefăcut. Îşi dete jos prosopul din cap, lăsându-şi părul să cadă pe umeri. Alese repejor o rochiţă mov puţin peste genunchi, cu breteluţe, având ca model nişte flori impraştiate rar pe toata suprafaţa ei de culoare neagra, îşi întinse repede părul cu placa, îşi facu repede make up’ul nu strident dar totuşi la locul lui, o gentuţă de mărime medie atârna într-o parte, iar in picioare luă repede nişte opincuţe mov cu puţin toc. Aranjă puţin aşternuturile pe pat şi porni în pas alert pe coridorul cu multe uşi, când în faţă îi sări Hinata, care tocmai ieşea din camera ei. Ambele scoaseră un mic ţipăt, după care începură să râdă pe seama sperieturii. Hinata încă îşi mai ţinea mâna la inimă iar Sakura începu să-şi ceară scuze. După ce se amuzară pe acest subiect îndeajuns, au hotărât să coboare împreuna pentru micul-dejun. Merseră în linişte, Sakura analizând-o din cap până în picioare pe Hinata. Îi părea o persoană timidă şi cumsecade. Era îmbrăcata cu nişte jeanşi albaştrii, un maieu cu un decolteu respectabil alb cu o inimă micuţă situată central albastră, încălţată cu nişte teneşi simplii albi. Într-un sfărşit au ajuns în gradină, unde era aşezată o masă rotundă albă, cu mâncarea pentru mic-dejun pe ea. Salută respectuos, aşezandu-se lângă Hinata. Doamna Hyuga o intrebă cum dormise, iar acesteia îi trecu ca un fulger prin minte visul, defapt, coşmarul acela, acel băiat. Un val de tristeţe îi se întipari pe faţă, dar reuşi să şi-l ascundă răspunzându-i cu un zâmbet larg, nesigur, că a dormit precum un prunc. Tot restul mesei discutară cu Sakura despre liceul de unde venea, despre împrejurimile din ţinutul ei, despre familia ei etc. Aceasta zambea şi le răspundea, dar se plictisise groaznic şi îşi doarea să termine o dată cu pălăvrăgeala. Hinata observă asta şi începuse să-i zâmbească, ridicându-se spunând că trebuie să plece la cursuri. Sakura îi aruncă o privire amuzată, mulţumindu-i în tăcere. Cele două îşi luară rămas-bun şi porniră spre staţia de autobuz. Se simţea puţin emoţionată având în vede faptul că nu cunoştea pe nimeni înafară de Hinata. Nu vorbeau. Sakura îşi punea întrebarea dacă fata asta vorbeşte vreodată mai mult decât strictul necesar. Dar mai bine. Nici ea nu avea chef de discuţii banale şi plictisitoare. Tot ce îşi dorea era să vină mai repede autobuzul ăla care se pare că nu vroia să-i asculte dorinţa. Din când în când îşi mai dregea vocea sperând că la un moment dat va fi nevoită să vorbească. Neputând să mai tacă, sparse gheţa şi încercă să aibe un dialog cu partenera ei de aşteptat autobuzu’.
-Åžii, cum sunt persoanele de la liceu?
„O întrebare mai proastă nu puteai să pui cap sec” îşi spuse aceasta în gând uitându-se la brunetă, care părea puţin surprinsă de întrebare de parcă cine ştie ce ar fi spus sau ăsta era felul ei de a spune „Amice, eşti idiot!”.
-Păi sunt draguţe. Majoritatea. Adică o mare parte. Nu cred ca o să ai probleme în a te acomoda.
Se juca cu degetele, înroşind puţin la faţă, încercând să ascundă asta lăsând puţin capul jos.
-Adică, pari o persoană sociabilă. Şi îmi va face plăcere să te prezint unor prieteni de ai mei.
Sper fericirea Hinatei, autobuzul sosi, obervând cu disperare ca era plin. Cele doua se strecurară uşor, împingând lumea şi cerându-şi scuze la tot pasul. Când Sakura trecuse pe lângă un barbat în toată firea, simţi o mână pe fund. Îşi ridică privirea privindu-l pe bărbat în ochi. Acesta zâmbea ironic, facându-i cu ochiul. Dezgustată, rozalia îi aruncă o privire urâtă, dar nu-i zise nimic altceva şi îşi vazu de drum prin mulţime, ajungând la Hinata, care acum reuşise să găsească o porţiune de bară liberă pentru a se ţine de ea. Sakura se prinse de mâna Hinatei pentru că altă soluţie nu avea. Mirosul proaspăt de transpiraţie îi ardeau nările, observând ca şi Hinata se strâmba puţin, deranjată de acelaşi miros. Spre norocul fetelor, ajunseră în staţia cu pricina, Sakura analizând maiestosul liceu. Era uriaş. Avea cinci etaje, era vopsit cu verde, iar geamurile sclipeau de curăţenie. Curtea liceului era plină de elevi care vorbeau între ei, amuzându-se pe anumite subiecte. Stătea nemişcată analizând şi cel mai mic fir de praf din întreaga locaţie.
-Mergem?
Privirea îi fu întoarsă spre Hinata care îi zambea, aşteptând-o. Aceasta dădu din cap aprobator şi amândouă înaintau spre intrarea liceului. Sakura simţi o mână pe umăr aceasta întorcând privirea şi vazându-l pe Kiba. Ceva era schimbat la el. Era îmbrăcat în nişte blugi gri, cu un tricou negru având un „SmileyFace” pe el, iar în picioare purta o pereche de teneşi negrii. Părul era la fel, şaten ţepos, faţa zambitoare cu care facuse cunoştiinţă în tren era aceeaşi, dar parcă era ceva schimbat la el. Băiatul îi zise „Bună!” zămbindu-i, iar Sakura îi raspunse la fel. Când văzu că şi Hinata era prezentă, o salută şi pe ea în mod identic, studiind-o din cap până în picioare. Bruneta se facu brusc roşie la faţă încercând să ascundă asta în acelaşi mod în care facuse şi cu Sakura. Băiatul văzuse asta şi se îndreptă spre ea, aplecându-se uşor şi spunându-i ceva la ureche, care oricât ar fi încercat Sakura să-l înţeleagă, nu reuşi. Şatenul plecă facându-le celor două cu mâna. Rozalia o privea pe Hinata neînţelegând ce se întâmplă cu ea. O luă de mână şi facăndu-şi loc prin mulţime reuşi să ajungă înăuntru, încercând să găsească baia. Când în sfărşit a găsit-o, intrară şi îi apucă faţa Hinatei în mâinile ei ridicându-i ochii la nivelul ochilor să-i. Plângea. Sakura dădu să o întrebe ce are dar se sună iar bruneta dădu din cap spunându-i :
-Promit că îţi voi spune. Dar nu acum. Te rog. Vreau să merg în clasă.
Aceasta îi lasă faţa din mâinile ei, ştergându-i uşor lacrimile. O luă de mână şi se duseră în clasă.
Dădură buzna în clasă. Profesorul deja intrase. Îşi cerură scuze de întârziere, iar acesta le făcu semn să se ducă la locurile lor. Toate privirile erau aţintite asupra celor doua. Stăteau pe rândul al treilea în mijloc. Hinata se aşeză prima, urmată de rozalie. Îşi scoaseră creioanele şi hârtia şi încercau să fie atente când, privirea îi fu luată de la profesor de doi ochi mari negrii ca , cărbunele. Se uita acum la acest băiat de pe rândul al doilea. Avea pielea albicioasă, părul negru puţin lung cu o tentă de ţepi, era îmbrăcat cu un tricou gri. Doar atât reuşi să vadă, deoarece stătea jos. Rămăsese cu ochii fixaţi pe el, nevenindu-i să creadă, albindu-se chiar mai mult ca faţă. Era chiar băiatul pe care îl visase, pe care-l iubea atât de mult fără să-l cunoască măcar.
Clar că numai era acum atentă la lecţie. Se uita încontinuu la acel băiat cu ochii negrii, scânteietori. Avea să-l cunoscă, să ştie numele celui care îi stârnise acele emoţii de singurătate dar şi de fericire ...
Ştiai că cea mai puternică bombă atomică detonată vreodată a avut o forţă explozivă de 50 megatone de TNT (trinitrotoluen), de 2.500 de ori mai mare decât bomba de la Nagasaki?

[Imagine: aintallthat.gif]
Yeah... You Know.

#7
sallut
vad ca sunt prima la comentat deci eu dau startul :))
deci numa lucruri bune de zis :D
ai evoluat foarte mult si brusc as zice, o trebuit sa ma uit la celalalt comentariu pe care ti l-am lasat ca sa ma inspir :)
Descrierea este superba, vad ca te-ai axat mult pe ea si ti-a iesit
Dialogul, mult prea putin ca sa il pot comenta (sa nu ma intelegi gresit, asta e un lucru bun)
Mai facut curioasa cu capitolul asta si nu m-am plictisit deloc cat timp l-am citit (si credema ca eu ma plictisesc foarte repede de apropae orice)
Actiunea nu a fost multa, dar e numai bine asa, ai trecut lent de la o chestie la alta si ne-ai aratat ceea ce simt personajele (in special Sakura) pe tat parcursul capitolului
O singura chestie, care m-a deranjat putin (nu exagerat de mult) ii paranteza aia cu " nu stiu daca l-am scris bine" adica eram prinsa ce ai scris si totul se derula ca un film in capul meu si cand am citit chestia aia m-am oprit pur si simplu si ma gandeam ce cauta paranteza aia acolo :))
Te-ai descurcat foarte bine cu capitolul asta si daca o ti tot asa "You're dream will come true" (sper ca am scris corect)

Sfat: daca nu esti sigura de cum se scrie un cuvant, cauta-l pur si simplu pe google si o sa-ti dai seama daca e bine sau nu, eu asa fac :D

Aici ma opresc. Pe data viitoare.
bye bye
4

#8
NU pot sa cred, nu am putut sa intru si Andra mi-a luat-o inainte. Sunt foarte suparata pe amandoua :))

Dar s-o lasam pe ami incolo. Avem un capitol foarte interesant aici, unul radical as putea spune. Dar cu mici pareri de rau pot sa spun ca nu perfect.

Descrierea este mult mai buna. Pot sa vad o evolutie formidabila, dar unele lucruri nu imi plac. Dra ma bucar ca ai descris: sentimentele, imbracamintea, infatisarea, dar decorul tot nu l-am simtit. Inca o data ai trecut pe langa camera Sakurei, ciudat, dar pur adevar. In rest mi-a placut, bine facuta. :d

Dialogul este bun, nu foarte bun, nici putin, potrivit. Mi s-a parut mie sau ai avut si dialog indirect?

Actiunea este buna, ma enerva putin trecerile astea bruste, casa, autobuz, liceu, baie, clasa. Ai realizat o descriere intre ele, dar intr-un fel sau altul au parut grabite. Ai descris putin, nu este chiar atat de rau, dar ai trecut prea brusc in opriere. Exemplu: Au urcat in autobuz, cineva ii pune mana pe fund, ea se supara, se tine de mana cu Hinata, se gandeste putin, apoi coboara, dar brusc. Mai citeste inca o data, mie asa mi s-a parut, putine ganduri, prea putine ca sa nu astupe graba, sau de vina este intrarea. O sa zic de asta cava mai incolo.

Naratiunea este buna. Dar cum sunt o samanta rea ... tac....)))

Acum faza tare.. ce nu mi-a placut... Mama... tinete bine...dar nu de Hinata :))

1) Trecerile bruste. Nu conteaza ce am scris mai sus, acum mi-am dat seama care este problema. Descri, nu comentez, dar cand treci in alta faza, spatiu, loc, etc. , tu opresti actiunea si apoi o repornesti. Descrierea unge usor gandurile, apoi dai o propozitie gen :" Dar nu dureaza mult ca se opresc", treci prea repede. Incearca sa inlocuiesti cuvinte cu sensul lui "dar". Asta este problema in sine, o trecere, nimeni nu poate s-o faca lin, toti cei care sunt atenti o simt, nu poti s-o schimbi. Dar scapa de "dar".

2) Repetitia. La asta ma doare capul. De fiecare data, dar de fiecare data, si inca o data, dar de fiecare data, cand schimbi locul ai aceasi formula sau cu acelasi sens. "Dar se opri deoarece". Cam asta este problema. Si inca ceva, a fost o propozitie in care ai inceput ceva si apoi fara sa pui virgula te-ai dus in altceva.

3) Structura. Doamne sfinte, bara verticala. Pierdeam randul de fiecare data, incearca sa limitezi, sa structurezi, ca se pierde randul. NU arat nici bine, e prea strans,a sta da senzatia ca este mult, iar multi nici nu vor sa discute... pentru a citi.

Stiu ca am fost o cata, am fost cam nesimtita, ai primit com bun si eu ... ti-am dat cu ceva in cap. Dar sa sti ca mi-a facut placere sa-ti citesc ficul...nu o sa mai citesc... daca data viitoare nu sunt prima :)) >:)

#9
deci de la capitolu 1 si pana la 3 ai progreast foarte mult,cred ca si comentariile te-au ajutat(e bine sa fi si dur)
Greseli de tastare mai putine,nu e o tragedie chiar si la cei buni se mai intampla
Dialog:a fost putin dar bun
descrierea este buna,chiar foarte buna pot sa zic,ai stiut cum sa exprimi sentimentele Sakurei(poate invat si eu ceva :d)
m-ai facut curioasa,de abia astept sa vad ce se intampla in capitolul urmator!!!:d
ok,spor la scris si multe ideei in continuare.byee!!
...Kiss me...
...Love me...
...Suck me...

[Imagine: eb1f934drag_var05.jpg]

http://light.sunphoto.ro/photos/thumb/Q/...SKOZCL.jpg

#10
4.A fi sau a nu fi îndrăgostit.

Avea să-l cunoască. Doar un rând de bănci şi câteva minute din oră îi mai despărţea. Inima îi surâdea, îi bătea cu putere. Vroia să iasă afară din piept să-i întâlnească inima brunetului. Nu-şi luase privirea de la el. Nu fusese atentă la nici măcar un cuvânt spus de profesor. Tot ce vroia era să sară peste bancă, să ajungă la el, să-l strângă puternic în braţe, să-l sărute. Starea asta de visare îi fu întreruptă de o bucată mică de hârtie care îi fusese aruncată în faţă. Luă bileţelul şi-l citi: „Ce ţi-a captat atât de tare atenţia?”. Se uită în jur, dar nu vedea pe nimeni care să mişte sau care să se uite la ea. Toţi erau pe jumătate adormiţi, gândidu-se că nu a ratat nimic nefiind atentă la oră. Profesorul stătea la catedră povestind visător despre nu ştiu ce carte pe care o citise în tinereţile lui de mult veştejite. Se uită la Hinata care mâzgălea absentă pe o foaie de hârtie. Stătea acum şi privea absentă prin clasă. Se gândea dacă nu cumva soneria se stricase. Nu exista niciun ceas în clasă, doar bănuia că ora era pe sfârşite. Următoarele câteva minute fură apăsătoare, fata încercând cu greu să-şi ţină capul sus, să nu şi-l pună pe bancă pentru un moment de linişte adormită. Într-un târziu, dorinţa îi fu îndeplinită şi clopoţelul anunţa pauza. Zgomotul furnizat de sonerie o făcu să tresare, gândindu-se că va veni momentul în care îl va cunoaşte. Bruneta nu se mişcase. Sakura o implora în tăcere să facă un gest prin care să-i spună să se ridice, să-i facă cunoştinţă cu prietenii ei. Hinata parcă o auzi gândind şi se uită zâmbitoare la rozalie. Aceasta îşi luă la rândul ei un zambet larg pe buze. Se ridicară de pe scaune şi se îndreptau acum spre primul rând de la geam unde se strânsese un grup de vreo 6 persoane. Se uită după brunet. Era acolo. Parcă aşteptând-o. Sângele îi pulsa nebuneşte în vene, parcă tot mai tare cu fiecare pas pe care îl făcea. Îşi aduse aminte cuvintele brunetei care îi spuneau că avea să se integreze imediat în rândul prietenilor ei. Spera cu toată fiinţa sa să nu se înşele. Privirile celor din grup erau acum aţintite asupra lor, rozalia înroşindu-se puţin în obraji. Nu-i stătea de obicei în fire să fie atât de timidă, dar prezenţa brunetului pur şi simplu o sufoca. Vroia să plece. Nu-şi explica de ce dar vroia să plece undeva departe, departe de ochii brunetului, departe de simţămândul acela pe care îl stârnea doar uitandu-se la ea. Hinata parcă trăgea de ea acum. „Taci şi mergi. Parcă vroiai să-l cunoşti”. Încerca să se motiveze dar nu-i reuşea foarte tare. Se apropiau repede, respiraţia începând să i se taie uşor, uşor. Stătea cu privirea îndreptată spre podea, prefăcându-se că analiza ceva de pe ea. Hinata se opri brusc şi la fel făcu şi ea. Îi strânse mâna atât de tare Hinatei încât probabil ca o durea, dar nu zise nimic. Se concentră puţin, îşi ridică capul într-un zâmbet puţin fals zicând cât de liniştită putea un „Bună” emoţionat. Aceştia îi răspunseră vesel şi plin de viaţă tot printr-un „Bună” dar ceva mai relaxat. Starea asta de bine pe care o aveau, trezi adânc în rozalie parca un gram de încredere. Aşa că îşi luă inima în dinţi şi prima dată dete mâna cu o fată blondină cu părul prins într-o coadă sus, o şuviţă fiind lăsată liberă. Avea ochii albaştrii veseli iar tenul îi era puţin bronzat. Era îmbrăcată într-un tricou verde cu floricele tot verzi, dar mai închise la culoare, cu pantaloni scurţi gri, iar în picioare cu o pereche de opincuţe verzi. Află că o cheamă Ino aşa că trecu mai departe la un băiat cu părul blond ţepos cu ochii d-un albastru pătrunzător cu o faţă drăgălaşă. Era îmbrăcat într-un tricou verde cu un hanorac fară mâneci portocaliu, jeanşi verzi cu o pereche de teneşi portocalii în picioare. Află că îl cheamă Naruto aşa că trecu mai departe. Urmară încă două persoane pe care le uită imdediat cum făcu cunoştinţă cu ele. Probabil că nu-şi dete seama dar acum stătea faţă în faţă cu brunetul. Îşi ridică ochii şi acum se uita în ochii ăia mari negrii in care-şi vedea reflexia. Credea că o să leşine, că o să i se facă rău. Dar nu fu aşa. Văzând că nu zice nimic, băiatul spuse zâmbind că îl cheamă Sasuke şi că este încântat să o cunoască. Părea că nu asculta ce spunea. În mintea ei, vocea lui era ca un cântec angelic care îi umplea sufletul de fericire. Îi privea buzele cărămizii pe care se abţinea cu greu să nu le sărute. Îl analiza din cap până în picioare, remarcând corpul perferc al acestuia care era acoperit din păcate de un tricou negru şi cu nişte blugi albastrii cu puţin tut şi încălţat cu nişte teneşi simplii verzi. „Păcat că este îmbrăcat?”. Aceasta râse la propiul gând, trezindu-se din acea transă, spunându-i ca o cheamă Sakura. Cu greu, trecu mai departe la următoarele persoane. Nu o mai interesa. Dar ca să nu facă o impresie rea, făcu cunoştinţă şi cu acestea. Dar ce mai conta acum? Băiatul pe care îl iubea enorm aproape accidental o privise, îi zămbise sincer. Fără să-şi dea seama, în sufletul ei se năştea acum un sentiment real nu doar un vis. Nu avusese timp să-şi pună întrebare dacă şi el o place, dar nu vroia să se gândească la asta. Tot ce conta acum era că stăteau acolo, vorbind, glumind, zâmbindu-şi reciproc.

Clopoţelul anunţa că pauza se terminase şi că începea o alta oră plictisitoare de istorie. Deci încă o oră în care putea să-l examineze pe Sasuke. Devenise obsesiv privitul ăla. Nu se putea opri din a-l privi. Îl iubea. Nu-l cunoştea încă aproape deloc, dar în iubea. Simţea că dacă cineva i-ar fi cerut să aleagă între familie, prieteni, viaţă şi Sasuke, l-ar fi ales fară să se gândească prea mult pe brunet. Tânjea după privirea băiatului, dar acesta deocamdată nu-i făcea pe plac. Ora trecu pe nesimţite şi spre dezamăgirea fetei nu primise nici o privire de la brunet. Dar nu-şi pierdu încrederea. Căzuse de acord cu ea însăşi să nu-l streseze pe săracul băiat cu prea multă vorbărie, lăsându-l să vadă dacă o bagă în seamă. Pauza trecu dar niciun semn, niciun cuvânt, nicio privire. Orele trecură, dar fata nu observă nici o schimbare în comportamentul acestuia, de parcă ar fi uitat de fata cu parul roz de pe rândul al treilea. Stătea gândindu-se că poate a fost doar un vis, doar o iluzie şi că nu are nici o legătură cu realitatea. Ce o tulbura însă era faptul că acum nu mai simţea că era doar un vis, că sentimentele au fost extrase din acel coşmar, nu, acum simţea ceva real, ceva care nu i se întâmplă foarte des, dat fiind că era o personă ceva mai rece privind băieţii. Spera să treacă tepetându-şi că doar i se pare, că nu o caracterizează o dragoste la prima vedere. Poate doar simţea un fel de atracţie la corpul său care arăta bine, sau că visul o influenţa într-un fel. Sau că despărţirea de Mike a derutat-o puţin, sau că avea nevoie de o atingere, una relaxantă, una care să o facă să uite de toţi şi de toate. Şi lista cu explicaţii ar putea continua.
-Nu-ţi bagi caietele să mergem?
Sakura se trezi din visare şi privi în direcţia din care se auzise vocea. Naruto stătea chiar în faţa ei, excesiv de aproape. Aceasta se trase un pic înapoi, făcând ca distanţa să fie mai discretă. Nu-şi dăduse seama că se sunase sau că toţi din clasă plecareseră.
-Haide. Ceilalţi ne aşteaptă afară.
Naruto începu să-i bage caietele în gentuţă fiind neexplicabil de amabil. Aceasta nu fu împotriva ajutorului, ba chiar îi mulţumi că făcea asta, deoarece avea o stare nu tocmai vioaie. Se ridică de pe scaun şi porniră către curtea liceului. Ieşiră din clasă şi acum mergeau pe coridorul îngheţat de linişte. Ecoul paşilor lor era singurul sunet subit ce facea ca liniştea să nu fie înnebunitoare. Nu vorbeau. Naruto îi mai arunca câte o privire pe furiş, dar aceasta nu-i răspundea la ea. Tot ce spera acum era să ajungă cât mai repede afară unde atmosfera spera să fie ceva mai veselă, sustăgând-o de la gândurile abstracte pe care le avea. Vroia să uite de Sasuke măcar pentru câteva momente.
-Până la urmă, la ce te uitai în oră?
Sakura îşi întoarse privirea spre el puţin uimită. Nu prea se aştepta ca el să-i fi trimis bileţelul.
-La nimic important. Sunt puţin obosită şi ora de istorie mi-a cam pus capac.
Naruto spuse un fel de „Ahaa” dezamăgit îndreptându-şi privirea spre pământ.

Când ajunseră într-un sfârşit afară, liniştea sufletească nu o cuprinse aşa cum se aştepta. Brunetul stătea chiar acolo, în lumina soarelui. Razele aurii ale mândrului soare aterizau pe pielea albicioasă a băiatului, făcând-o parcă să sclipească. „Este un înger...”. Dădu din cap încercând să alunge acea propoziţie din minte. Nu mai vroia să-l privească ca pe cineva special. Nu era. Nu exista în viaţa ei decât ca o umbră. Sângele îi fierbea în vene. Dorinţa cu greu stăpânită de a-l atinge devenea insuportabilă. Începuse să respire greu iar inima bătea atât de tare încât începu să creadă că forma acesteia se vedea prin haine. Se ura. De ce nu putea să facă faţă situaţiei. „Am trecut peste tentaţii mai grave. Pot să trec şi peste asta!”. Se uită la Hinata, dar aceasta vorbea cu un băiat roşcat. Mări pasul sperând să ajungă mai repede lângă brunetă. Ajunse într-un târziu, Hinata îi oferi un zambet larg, liniştitor. O luă de mână pe rozalie şi spuse un „Să mergem” vesel. Buna dispoziţie a brunetei o făcu şi pe Sakura să se simtă mai în largul ei. Brusc se opri şi îşi dete o palmă peste frunte, aducându-şi aminte cu voce tare că trebuia să se ducă după ore la directoare. Hinata o întrebă grijulie dacă vrea să o aştepte, dar aceasta dădu din cap dezaprobator spunând că s-ar putea să dureze ceva. Îşi luă rămas-bun de la gaşcă uitându-se pentru ultima oară spre brunet. Ar fi vrut ca acesta să-i fi spus măcar un amărât de „Pa” forţat sau să-i arunce o privire ca la al şaisprezecelea fel de mâncare dar nici măcar atât nu făcu. Toţi o priveau acum îndepărtându-se în pas alert spre intrarea în şcoală.
-Ştiţi la ce mă gândeam?spuse Hinata întorcându-se brusc cu fa-a spre ceilalţi. Mă gândeam să o luăm diseară la club.
Toţi zâmbeau aprobator, numai Sasuke stătea cu ochii închişi, calm. Îşi ridică ploapele şi spuse cu o fermitate deosebită în glas, dar totuşi calm, un simplu „Nu”. Toate privirile erau acum aţintite asupra lui.”Ce-o fi în mintea ta, Sasuke?” se întreba Hinata uitându-se dur la el.
-Ei bine. Dacă până acum te ascultam, de data asta sunt nevoită să mă împotrivesc. Nu înţeleg ce este greşit în toată treaba asta. Chidacă nu te interesează, este de treabă. Mie una mi-a câştigat încrederea.
Sasuke o privea indiferent şi îi făcu un semn cu mâna însemnând „Faci ce vrei”. Hinata zâmbi ducându-se spre el şi îl îmbrăţişă ca pe un frate la care ţinea enorm, şoptindu-i „Nu o să se afle nimic. Promit.”.

Sakura povesteÅŸte.
Mergeam pe coridorul gri luminat doar de câteva ferestre ce refractau o lumină gri din cauza norilor. Era pustiu, la fel ca inima mea. Nu vroiam să mai simt acea atracţie nebunească. Îmi doream să dispară pur şi simplu din gândul şi sufletul meu şi să nu se mai întoarcă niciodată. Îmi spuneam ca proasta că nu am niciun motiv să simt asta pentru el, dat fiind că nu-l cunosc decât de o zi. Şi cu gândul îmi dădeam dreptate, dar inima îmi spunea altceva. Încercam să nu o ascult, să nu-i dau atenţie. Dar nu puteam. O forţă misterioasă mă făcea să tremur, să mă clatin pe picioare. Dragostea? Nu. Obsesia? Cu siguranţă. Eram obsedată de acest băiat pe care îl cunoscusem doar de o zi şi care îmi făcea inima să bată excesiv de tare. Eram obsedată de chipul lui, de ochii lui, de zâmbetul lui, de vocea lui, chiar şi de mirosul lui. Felul în care mă trata, mă făcea să vreau mai mult să-l cunosc, să-i ascult gândurile. „Doamne, măcar un semn de la tine aş vrea, să mă conving că nu mă urăşte!”. M-am oprit. Aşteptam nimicul. Telefonul îmi vibrează. Îl iau repede şi vad ca am un mesaj. Era de la Hinata „Grăbeşte-te. În seara asta mergem la club :x”. Oare ăsta era semnul pe care îl aşteptam? Speram din tot sufletul să fie...
Ştiai că cea mai puternică bombă atomică detonată vreodată a avut o forţă explozivă de 50 megatone de TNT (trinitrotoluen), de 2.500 de ori mai mare decât bomba de la Nagasaki?

[Imagine: aintallthat.gif]
Yeah... You Know.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Blood Love (SasuSaku +18) श्रद्धांजलि 22 21.539 06-09-2011, 07:13 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  This is love? [SasuSaku] ~Pufarina~Puff~ 3 3.107 18-07-2011, 11:32 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  Love at first sight[SasuSaku`] Zuzulici 5 5.471 11-07-2010, 11:22 AM
Ultimul răspuns: Flash
  One life...One love(a sasusaku love story) SoUl EaTeR 40 45.401 21-07-2009, 08:26 PM
Ultimul răspuns: D@n@
  School love*Sasusaku fic* Andrutza 15 15.248 20-06-2009, 11:18 AM
Ultimul răspuns: !i! K o K o !i!
  SeXy LoVe [ SasuSaKu ] nimeni 29 36.190 19-06-2009, 09:25 PM
Ultimul răspuns: SoUl EaTeR
  Accidentally in love Silverrose 33 28.566 26-05-2009, 07:28 PM
Ultimul răspuns: ***candy bar***
  Love is a Game ( sasusaku) Mishelle 5 8.068 19-03-2009, 11:46 PM
Ultimul răspuns: Aly
  SasuSaku -- Missing love ShyLie 4 18.911 31-08-2008, 02:08 PM
Ultimul răspuns: Obsession.


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)