A picture of you

[Piersicuta]

[-( Nu ma-ti anuntat relelor, si cat imi place ficul asta deci il ador. Scuzati daca comentariul este scurt dar ma cam grabesc deci m-a suprins atitudinea atat de calda a lui Sky, dar stiu ca in interiorul lui plange de durere, lafel si in cazul lui Axel, imi place ca se simte vinovat :x. Deci ficul acesta este foarte frumos, il ador, unul printre ficurile mele favorite. Repeeeejoorr cu next cat mai repeeedee si sa ma anuntati si pe mine.

Tai tai! :bye:

[AbiiShu']

Heei!>:D< Am aterizat si eu pe aici.:D
Nu imi face placere s-o spun, dar Sky a fost prost, nu ar fitrebuit ca el sa-si ceara scuze! Si totusi nu inteleg de ce, adica inteleg, doar si el a spus de ce, dar nu-mi convine! Nu-i corect! Nu mai ma joc!:))
Axel ar trebui sa il faca sa il asculte si sa-i spuna de ce a reactionat asa; motivul, sunt sigura ca Sky v-a intelege... sau poate nu.:-?
Acum ca Sky vrea sa iasa pe acoperisul cladirii, este un moment perfect ca Axel sa-l urmeze sa sa stea intre patru ochi, de vorba.:>
Multa bafta fetelor si sa ma anuntati si pe mine cand postati iar, va rog!;;)
Si apropo, astept alta scene yaoi dar de data asta sper sa fie altfel - nu un viol.

hugzz!

[Addeh]

God God o.o Bine că ajung şi eu pe aici - şcoala-i de vină; nu prea mai am timp, nici macar de stat pe zup - decââât, foarte rar -.-
Sooo :>

Se pare că dragul de Axel regretă ceea ce i-a facut lui Sky. Deh, dacă idiotul a ascultat de necunoscutul ăla din baie... Ştiti deja ce parere am eu despre acel tip but never mine :))
Mamăă ! =.= deci m-am mirat când am citit rândurile acelea pline de calmitate parcă - şi totul venea de la Sky. Tocmai de la Sky ! Îmi pare că nu are ură pe Axel O.O Bizarre O.O
However, dunno yet ; vreau să citesc în continuare...

PS : Sigur voi mai întârzia, dar NU abandonez cititul acestui fic ^^

[Beatrix LaVey]

Multumiiim :X Acum, next:

Capitolul 12
 
Ma durea inima acum. Pur si simplu cuvintele sale ma lovisera ca niste nenorocit, iar lui nici macar nu ii pasa. Pur si simplu doream... Sa dau timpul inapoi. De-as fi putut s-o fac as fi sters tot cu un burete, insa nu puteam si-acum eram curpins de regrete. Ma imaginam pe mine, o epava ajuns acum. Cand eram dezamagit si indurerat nici sa fac ceea ce imi placea nu mai puteam. Nici sa imi fac treaba nu mai puteam, nu mai puteam nimic. Sky credea ca era un obiect pentru mine, ceea ce pe mine ma durea ingrozitor.
Nu fusese un obiect si nu avea sa fuie in vecii vecilor un obiect pentru mine. Ceilalti fusesera obiecte, el era cu adevarat o pesoana. Ma durea ca ma certase, desi nu o facea. Erau multe in minea mea, nu stiam cum sa tratez lucrurile, ce sa fac sau cum sa le fac. Eram pierdut... Pierdut in durere, intr-o lume tacuta si totusi foarte galagioasa, in mintea mea erau acum numai tipetele lui de durere si imi simteam ochii umezi. Cand a plecat mi-am simtit cerul cazandu-mi in cap.
- Sedinta ta s-a amanat, poti pleca, imi spuse producatorul si mi-am luat hainele, plecand in acel costum sus, pe acoperis, unde il gasisem pe Sky. Statea pur si simplu si privea cerul cu acei ochi pierduti, incredibil de frumosi. Eram singuri acum, nu ne vedea nimeni. M-am apropiat incet de el. Statea rezemat de zidul de la casa de pe cladire a liftului, uitandu-se in gol.
- Sky...
Vocea mea era inceata, indurerata, profunda. Nu-mi venea sa cred ca ajunsesem sa fiu el cel dinainte, fara nicio masca, doar un simplu om. Tanarul isi intoarse pentru cateva momente privirea la mine. Imi zambea foarte dulce... Nu parea ca ar fi fost o problema tot ceea ce se intamplase in urma cu o noapte, insa pentru mine era o problema... Una mare, groaznic de mare.
- Stai jos, imi spuse zambind trist, apoi privirea sa se indreptase asupra cerului iarasi.
Mi-am dat sacoul jos de pe mine si camasa de la el, apoi si pantalonii si pantofii, luandu-mi maieul meu negru, blugii albastrii si taiati si tenesii negri in picioare. M-am pus exact langa el, trupurile noastre fiind lipite. Aveam loc sa stam si mai departati, insa nici eu nu stiam de ce vreau sa fiu langa el.
- Sky... i-am soptit numele cu aceeasi noanta trista in voce. Ochii incetosati acum scapau lacrimi si nu-mi venea sa cred acest lucru. Plangeam in fata cuiva... PLangeam in fata unui necunoscut, insa nici macar nu imi pasa de acest lucru. Sky, imi pare rau, din inima iti spun asta.
Eram ca un copilas acum si scanceam, inghitind gemete si lacrimi. Baiatul era de-a dreptul uimit de ceea ce vedea, insa nu scosese niciun alt sunet, nimic, nu facea decat sa se uite la mine, sa imi zambeasca usor, parca indiferent.
- Ti-am zis, Axel, nu trebuie sa imi ceri scuze... Eu imi cer scuze pentru faptul ca ti-am gresit, am facut eu ceva care sa te faca sa ma urasti...
Am inceput sa plang si mai tare in acel moment, deznadajduit. Baiatul insa isi puse o mana pe antebratul meu. Imi stransesem genunchii la piept si imi ascunsesem privirea in palme, dar el nu renunta si imi descoperi chipul cu blandete, incadrandu-mi-l in mainile sale fine, fortandu-ma, insa la fel de gingas, sa ma uit la el. 
Printre scancete, am reusit sa ii spun:
- Tu nu ai de ce sa iti ceri scuze... Am fost un adevarat monstru cu tine, m-am purtat ca o bestie ordinara. Nu reprezinti un obiect pentru mine, Sky. Poate ai avut impresia ca ceilalti reprezinta ceva pentru mine, insa ei sunt obiectele, nu tu. Pentru mine... Era doar placere. Si imi pare rau, dar nu pot nega acele lucruri... Te-am folosit sa-mi satisfac placerea si nu ti-as fi facut alea daca nenorocitul ala...
Sky facuse ochii mari acum, insa tot bland ma privea. Modul sau indiferent de a fi ma ingrijora prea tare, insa nu aveam ce sa-i fac, cum sa-l schimb, asta era el.
- Continua... ma indemna si imi sterse lacrimile cu degetele mari. S-a pus iarasi in aceeasi pozitie, continuand sa se uite la cer, asezandu-mi capul pe umarul sau.
- Stii, cel pe care l-am avut in baie... Mi-a spus ca ai fost al lui... Si al producatorului... Ca asa ti-ai castigat postul in Play Girl... Si ca ai ajuns prin patul mai tuturor de-acolo. Aflasem de curand ca esti gay chiar de la tine si pur si simplu am devenit furios. Poate daca mi-ai fi spus tu asta nu m-ar fi deranjat, insa mi-a spus-o el... Si a fost ca o palma pentru mine. Imi esti prieten... De fapt asa te consider eu, nu cer de la tine sa ma consideri asa. Nici nu ma mira daca ma urasti, ma urasc eu insumi...
- Nu trebuie, spuse in soapta, luandu-mi mana in mana sa pe care si-o lasa sa cada pe picioare. Incepuse sa mi-o mangaie usor, parca in incercarea de a ma calma. Lacrimile mele insa continuau sa-mi strabata chipul si nu ma asteptam sa inceteze prea curand. 
- A fost o ratacire de moment... De mai mult timp, de fapt... Si constientizez ca acum incerc sa imi justific comportamentul acelas... Si da, chiar o fac. Imi cer iertare, o fac pentru ca nu esti un obiect, nu reprezinti asta pentru mine si nici in momentele alea nu ai reprezentat. Ma doare insa ca te-am ranit, ca mi-am batut joc de tine ca de un strain, de parca nu ai fi fost Sky, ci ai fi fost un simplu '' cineva ''. De obicei sunt violent pentru ca nu ma satisface nicio persoana, aseara insa nici eu nu stiu de ce am fost asa... Poate din cauza faptului ca eram orbit de gelozie. Am reactionat ca un prost, voiam doar sa te am si eu. De ce sa te aiba ei si eu nu? Imi placeai prea mult, crezusem ca esti altfel si dupa spusele boului aluia concluzionasem ca esti ca toti ceilalti, insa cand m-am trezit mi-am dat seama ca nu esti... Priveam sangele si plangeam, Sky. Mi-e rusine de mine, nu imi pot ierta faptul ca nu te-am ascultat cand mi-ai zis ca fac o greseala... Nu-mi pot ierta faptul ca nu mi-am dat seama ca esti virgin...
Din nou suspinam si abia mai vorbeam. Eram insa coerent si stiam tot ceea ce spun, eram si incredibil de dezamagit, de trist. Ma uram pe mine insumi si el nu o facea!
- Axel, asculta. A fost poate si greseala mea. Tipul ala s-a dat la mine, eu l-am refuzat. Dar nu aici e marul discordiei, problema a fost Emmet. De cand m-am despartit de el, am ajuns doar o umbra a ceea ce am fost. Si nu iti port pica. Asa a fost sa fie, nu trebuie sa ne uram unul pe celalalt si nici pe noi insine.
Se intorsese spre mine pentru a-mi putea vorbi, pentru a ma putea privi. Ii strangeam mana intr-a mea acum, insa nu cugetam a face orice altceva.
- Imi doresc sa fie un vis urat... Din care sa ma trezesc si sa te am langa mine... Sa ti-l povestesc si sa radem copios amandoi, intelegi? Imi doresc, pe de alta parte, sa mor. Aproape ca m-as sinucinde...
- Nu mai spune asta, Axel. Nu vreau sa te aud spunand asta, imi comunica in soapta baiatul si imi sterse lacrimile. Haide, nu mai plange, nu vreau sa te mai vad facand asta. Ma doare cand plangi chiar mai mult decat durerea aceea fizica. Ti-am zis clar, nu iti port pica si nu o ducem nicaieri daca ne tot contrazicem in privinta acestor doua chestii.
Am oftat. Avea prea mare dreptate, eu ziceam una, el zicea alta, si ne tot contraziceam.
- Ma ierti? am intrebat stergandu-mi lacrimile. Nici macar nu stiam de ce intreb acest lucru, mi se parea teribil de prostesc. Cum sa ma ierte? Poate verbal o facea, insa in sufletul sau eram sigur ca ma uraste... Si nu stiam cum sa fac sa modific acest lucru.
- Da, te iert.
Vocea lui era in conitnuare calda, dar indiferenta. Ma speriase insa tonul dur din camera unde facusem poze. Doream sa il iau in brate si sa il strang, insa nu-mi permitea sa mai fac acest lucru.
- Sky, cred ca am probleme cu nervii, am spus in soapta, parca fiindu-mi rusine de ceea ce fac. Desigur, isi daduse el insusi seama de toate acele lucruri dupa ceea ce ii facusem.
-  Vad, dar de ce imi spui asta? Ce te framanta in afara de... ?
- L-am batut pe nenorocitul ala. Cred ca i-am lasat sechele. I-am scos dintii si l-am facut sa scuipe sange... Si merit sa intru la inchisoare, insa nu pentru el, ci pentru tine. Nu-mi vine sa cred ca te-am violat... Pricepi ce spun? Nu-mi vine sa cred, mi-e teama...Mi-ai spus ca m-ai iertat, insa oare ai facut-o? Eu o s-o fac vreodata? m-am intrebat oftand si inca o lacrima se scurse pe chipul meu.
- Nu mai plange, Axel. Sa nu o luam de la inceput, imi spuse nelasand loc de a-l refuza. Gata, ajunge. Ce a fost a fost, s-a intamplat acum si nu mai poti face nimic, pricepi? E gata, am trecut si eu, ai trecut si tu si suntem bine, ne-am impacat. Nu ma mai supara...
Avea dreptate, eram absurd, insa ma durea si aveam indoieli. Cum sa nu fi avut? Barem... Nu fusesem bland cu el si eu, nu ii aratasem ce e placerea, ci ma comportasem animalic. Eram un animal, insa se parea ca aveam sentimente, fiindca nu doream sa il mai supar. Mana sa era inca legata de a mea si i-am ridicat-o la buze, sarutandu-i-o usor. Isi inchisese ochii si se lasa pe jos, intinzandu-se. Ma indemna dintr-o privire sa fac precum facuse el, ajungand si eu sa stau ca si el. Imi lasase capul sa se aseze iarasi pe umarul sau si stateam amandoi si priveam cerul frumos...
'' Imi pare rau... Iarta-ma... Imi cer iertare... Jur... Jur ca ma doare... ''
 

[Zyklon]

Yaay s-au impacat? Banuiesc ca nu in totalitate :-? Ma bucur ca ia lasat sechele lu' nea idiotu'. Sky cred ca este ranit pe interior si exterior dar totusi nu arata. Sau nu e? Ma bucur ca s-au impacat... pe jumate. Axe parea asa de kawaii XD Cand eram la capitolul cu violul, mi-am dat seama ca de cand am inceput sa citesc, am incurcat putin persoanele :)) Deci mi-a placut capitolul asta mult si il astept si pe urmatorul.

Psycho XD

[hiimera]

Aproape că îmi curgeau lacrimile, Axel a fost aşa de comvingator, aşa de sentimental, emotiv aşa de ranit. Saracul de el, se vede că-i pare rau. Doamne Gabi, capitolul ţi-a işit super, chiar dacă este mai scurt, tot îmi place.
Şi off mai aveam putin şi plângeam, chiar mi s-au umezit ochii şi tot îmi imaginam cum se simtea Axel în momentul în care suspina, totul s-a derulat ca un film. Sper ca şi Sky să îl fi iertat, iar tipul acela a meritat-o, cum mama dracului şi-a permis să minte în halul acela, oricum nu avea să-l aibe pe Axel doar pentru el.
Ai avut doar 2-3 greşeli de tastare, în rest consider că este ok... Deci ador capitolul. Chiar ma înduioşat.

[AbiiShu']

Heeei!>:D<
Mersi ca m-ai anuntat. Mi-a placut foarte mult capitolul! Nu mi-as fi putut imagina vreodata ca Axel ar putea fi asa, ca ar putea sa fie asa sincer. Chiar incepuse sa-mi fie mila, sa imi para rau pentru el de cat sufera si cat de mult se chinuie si incearca sa il convinga pe Sky ca a reactionat asa intr-un moment in care era nervos, ba chiar si gelos... Pe de-o alta parte Sky cred ca se minte singur si ca incearca sa se faca pe el insusi si pe cei din jurul sau sa creada ca totul este bine si ca a trecut peste, dar eu cred ca incearca sa se ''stimuleze'' cu asta..
Vreau ca ei doi sa devina iar cum erau, poate chiar mai mult de atata.:>
Multa bafta in continuare fetelor si anuntati-ma si pe mine cand postati nuxt-ul, va rog!;;)


*hugzz!*

[Addeh]

- Da, te iert.

Aşa măăăă !:>
Într-un final, se pare că totul revine la normal o.o
Frate, era şi timpul de altfel *laughs* Hmm, a spus cineva mai sus că Axel a fost convingator; să ştii că da, ai dreptate, Devil <3 Nu mă asteptam ce-i drept să facă orice pentru a primi iertarea lui Sky; hmm şi a zis că îi este prieten ! o.o
Neah, cei doi sunt mai mult decât prieteni, mai ales după noapte aia =p~ daah, sunt crudă, dar mi-a placut măăăi ;;] .
Baftă în continuare fetelor ! ^^ .

[MiraA]

Multumim pt commuri fetelor:*

Capitolul 13

-Te simti mai bine acum? intreab cand vad ca nu mai zice nimic. Nu-mi raspunde. Imi intorc capul si-l privesc pentru cateva momente. Adormise cu capul pe umarul meu. Parea atat de linistit incat nu m-a lasat sufletul sa-l trezesc. Ma bucuram ca se calmase intr-un final si ca dormea, caci,dupa cum arata ceea ce facuse il socase. Mi-am ridicat mana si am inceput sa-i mangai obrazul pana ce l-am auzit oftand multumit. Pareau un copil, un simplu copil ce gresise si nu stia cum sa se revanseze.
-Sky...mormai in somn si-si trecut unul dintre brate peste talia mea, asezandu-se mai bine.
-Sunt aici, Axel. I-am lasat obrazul in pace, incepand sa ma joc cu parul sau blond si lungut ce era suflat de vant. Ceea ce facuse el era gresit, stiam asta, dar nu il invinovateam cu nimic. Ba mai mult, imi parea cu adevarat rau ca o facea el in locul meu. Nu meritam atata grija. El trebuia sa se concentreze la viata si cariera lui, nu la cineva ca mine. M-a numit prietenul sau, dar eu nu ma vedeam asa. Nu puteam fi prietenul nimanui, caci pentru aia trebuia sa te implici, lucru ce mie imi era imposibil. Totusi nu i-am zis nimic, caci banuiam ca se va simti si mai prost daca i-as spune.
L-am lasat sa doarma in continuare, iar eu mi-am indreptat atentia spre cerul ce capata treptat nuantele rosiatice ale dupamiezei tarzii. Era atat de frumos si de calm incat imi lua respiratia. As fi putut sa stau aici o vesnicie sa-l privesc, sperand ca, intr-un final imi va oferi raspunsuri la intrebarile mele.
La un moment dat usa se deschise, in raza mea vizuala aparand Jones.
-Ma gandeam ca esti aici. Am terminat. Vrei sa te...dar tacu cand il vazu pe Axel dormind pe mine. Se apropie si se lasa jos, incruntandu-se. S-a mai calmat?
-Pana la urma da.
-Ma bucur. Nu am mai vazut de mult un om atat de indurerat ca el. Isi muta privirea spre mine, cercetandu-ma cu atentie, apoi se ridica dand sa plece. Tu esti bine, Sky?
Poate pentru altii asta ar fi fost o intrebare normala, dar imi cunosteam profesorul prea bine ca sa nu inteleg si partea ascunsa a cuvintelor sale.
-Esti foarte perceptiv, i-am raspuns zambind.
-Sunt fotograf, ai uitat? Si, in plus, nu mi-a fost foarte greu sa ghicesc ce s-a intamplat. Natura umana e mult prea previzibila. Se uita peste umar la noi si ofta. Nici asta nu a reusit sa te atinga?
-Poate un pic, dar nu in modul in care crezi tu. Ciudat, dar imi aduce aminte de mine. De cum eram eu inainte.
-Blandetea ta il face sa se simta prost, vinovat si nenorocit. Cred ca i-ar fi placut mai mult daca ai fi urlat la el si l-ai fi facut in toate felurile. Asa l-ai dezarmat.
-Nu pot sa fiu altfel. Nu este vina lui.
-Sincer, esti singurul care crede ca nu e vina lui pentru ce s-a intamplat. Pana si el stie cat de mult ti-a gresit. Iar tu...tu esti tot tu. Cel ce se considera vinovat pentru tot. Zau, Sky, intr-o buna zi asta te va ucide. Iti spun ca prieten nu profesor si nici mentor.
-Pentru mine nu conteaza. Chiar crezi ca moartea ar fi mai rea decat cum sunt acum? l-am intrebat ironic. Nimic nu e mai rau decat cum sunt eu acum, Jones. Tocmai deaia nu-l urasc. Aseara am simtit ceva. Dupa atata amar de vreme am simtit ceva! Cum pot sa urasc persoana care mi-a facut un asemenea dar?
-Ti-a dat durere, copile. Durere!
-Durerea e ceea ce misca lumea asta.
-Esti nebun...bolborosi dupa care deschise usa si cobora scarile.
Pe acoperis se lasa din nou tacerea, cel putin pentru o scurta perioada, caci aproape imediat dupa ce pleca profesorul meu, Axel isi deschise ochii somnoros si ma privi confuz.
-Am adormit? Se freca la ochi si casca zgomotos, facandu-ma sa chicotesc. Acum era altul, nu cel de aseara. Nu avea sa mai faca ce a facut. De asta era sigur si, ma bucuram, caci nu stiam daca as mai fi rezistat la inca o partida impreuna cu el.
-Da. Am face bine sa plecam si noi sau riscam sa ramanem inchisi aici pana dimineata. M-am ridicat, strambandu-ma cand durere isi facu din nou simtita prezenta. M-am scuturat de praf, asteptand sa se ridice si Axel ca sa plecam.
-Te doare, concluziona el. Ochii sai albastri erau tulburi si ma cercetau curiosi. Inca puteam sa vad in ei durerea si regretele de mai devreme. Speram sa priceapa pana la urma ca nu are rost sa se mai gandeasca la tot. Deja trecuse.
-Sunt bine. Iti faci prea multe griji. Hai sa mergem.
Ma urma ascultator pana in camera ce servea drept studio, unde puse hainele ce le luase mai devreme pe umerase, apoi merse pana la baie. Cand iesi arata un pic mai bine, mai fresh.
Sti, i-am spus in timp ce ne indreptam spre iesire, mi-a venit o idee in timp ce am stat pe acoperis. O sa vorbesc cu porducatorul sa aprobe o sedinta mai speciala pentru numarul viitor al revistei.
-Ce fel de sedinta? intreba curios.
Am zambit cand mi-am dat seama ca ii captasem atentia. Asta si vroiam: sa-i dau alte lucruri la care sa se gandeasca.
-Ce ai zice de o excursie? Undeva in munti la izvoarele termale. Apa calda, aburi si Axel Jonhson dezbracat. Cititoarele vor fi innebunite. Ca sa nu mai spun ca va fi si amuzant. O intreaba sedinta foto...tu si restul baietilor inconjurati de acea atmosfera feerica. Desigur, trebuie sa fie de acord prodcatorul si Jones. Ca sa tin o sedinta atat de mare si cimplexa voi avea nevoie de sprijinul si ajutorul sau. Dar, deasemenea stiu ca e mare fan a apei termale, asa ca nu-mi fac prea multe probleme. Tu ce parere ai?
-Vrei sa mergi intr-o astfel de excursie cu mine? Parea de-a dreptul uimit, ca si cum as fi spus cea mai mare nebunie din lume.
-De ce nu? Apa termala calmeaza. Te va ajuta. Sa fiu sincer, posteriorul meu ar avea nevoie de ea, am spus mai mult in gluma, dar mi-am inghitit cuvintele cand am vazut cat de mult l-au afectat.
-Imi pare rau. Daca nu as fi...
-Indiferent, posteriorlul meu cere niste apa calda. Are toanele lui.
-Esti o persoana ciudata, Sky. Nu te pot intelege. Oricat de mult incerc, nu reusesc sa-mi dau seama cum gandesti.
-Ti-ai dat seama de asta inca de cand m-ai cunoscut. Ti-am mai zis...imi acorzi prea multa importanta. Nu sunt decat un fotograf.
Eram deja in fata cladirii impunatoare. I-am facut semn sa ma urmeze si am urcat intr-un Mustang ce ma astepta frumos in parcarea mica.
Hai, te duc acasa, i-am zis cand am vazut ca nu face nicio miscare. A dat din cap in semn ca da, apoi s-a urcat in dreapta. Am pornit masina si am iesit in strada, conducand cu grija, caci era ora de varf. Am deschis geamurile, lasand aerul racoros al serii ce se apropia sa-mi spele fata incinsa. Cu coada ochiului il urmaream pe Axel, care, de cand plecasem, numai la mine se uita.
De ce te uiti asa la mine? il intreb intr-un final.
-Ma gandeam doar. Ofta, dar nu isi lua privirea de la mine.
-La ce? vocea mea era indiferent, dar trebuia sa recunosc ca imi trezise curiozitatea.
-La tine...la mine. Sti, dupa tot ce s-a intamplat, eu nici macar nu stiu cum te cheama.
-Cum sa nu sti, ii zic eu amuzat. Sunt Sky, ai uitat?
-Ma refer la numele tau real. Nu la porecla.
-Ahh. Ei bine, numele meu e...am facut o pauza, razand in sinea mea de mura lui curioasa si am continuat: SECRET!
Clipii de cateva ori, apoi se incrunta, dar intr-un final incepu sa rada.
In sfarsit! Sunetul cristalin umplu masina si urechile mele pana la refuz. Am reusit sa-l fac sa rada. Cu putin noroc in cateva zile se va simti mai bine si isi va uitat toate grijle. Pana la urma toata lumea stia ca apa termala calmeaza.

[Zyklon]

He he! Se pare că începe să fie mai blândă atmosfera acolo. A fost un capitol draguţ şi nu prea am ce comenta, doar că ai uitat nişte linii de dialog. În rest totul mi s-a parut perfect. Se aude de o excursie... mă întreb ce se va întâmpla acolo :> Axel chiar e foarte îngrijorat, iar Sky atât de nepasator. Se potrivesc mult :)) Sky parea chiar vesel. Well, cum am zis nu prea am ce comenta. Succes în continuare!

Psycho XD