Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

48 de ore [yaoi]

#1
In sfarsit mi-am facut curaj sa ma apuc si de scris, nu doar de citit ficuri. Cateva trasaturi ale ficului ce urmeaza: titlul va deveni relevant abia pe la sfarsit, scenele yaoi vor fi (si inca cum!), dar pentru inceput vor exista doar niste tachinari ce pregatesc terenul, nimic nu este previzibil in primele capitole si pe masura ce postez va veti convinge. :)
Mii de multumiri lui myuu pentru corecturi!
Enjoy!

---------------------------------------------------

Cap. I -- Noapte buna! --

- Copil idiot...
Batranul din fata mea ma privea cu aceeasi expresie rece cu care eram obisnuit, incruntandu-si sprancenele stufoase in timp ce ma numea pentru a nu stiu cata oara �idiot�. Impunator, cu parul incaruntit de vreme, privire patrunzatoare incadrata de riduri adanci, semne ale unei vieti grele, dar si ale intelepciunii venite odata cu inaintarea in varsta, nasul acvilin dominand buzele subtiri si un pic prea vinetii, ei bine acest om este bunicul meu. Impropiu spus... Teoretic, sunt orfan. Practic, magnatul Nakamura Tadashi m-a cules de pe strazi si m-a crescut, autointitulandu-se �bunicul meu�. Nu stiu de ce, nu stiu de ce eu, de ce pe mine, de ce atunci si mi-e teama ca n-am sa aflu vreodata. Pana si faptul ca acest om nu imi este cu adevarat bunic l-am aflat din intamplare si in nici un caz nu de la el. Refuza sa-mi vorbeasca despre trecut repetandu-mi o fraza pe care clar n-am s-o uit usor: �Trecutul nu-l poti schimba, viitorul nu este scris inca, prin urmare invata sa traiesti prezentul, Kenzo!�
Probabil ca sa ma razbun sau probabil din cauza ca n-am avut parte de iubirea unor parinti, ci de severitatea unui pseudo-bunic sau probabil din cauza ca as vrea sa obtin orice alta reactie de la bunicul meu decat calmul lui impenetrabil, rece si dur, in fine, probabil cate putin din toate acestea la un loc mi-au modelat caracterul transformandu-ma intr-un adolescent rebel, ignorant, complet impotriva oricaror reguli impuse, incapabil de a vorbi despre propria-mi persoana, insa neavand nici o retinere in a spune exact ce cred despre altii. Am 17 ani, urmand sa devin major in 7 luni si 14 zile si locuiesc cu bunicul meu de cand ma stiu. Nici macar o singura data nu am avut parte de un altfel de comportament din partea lui, dar nu am renuntat sa incerc.
Acum? Acum tocmai am adus in casa bunicului o femeie de aproximativ 25 de ani, blonda, cu ochii de culoarea cerului senin, dar intunecati de negrul machiajului aplicat mult prea stangaci si mult prea mult , la fel de inutil de mult fiind si rujul de pe buzele ei. Articolele vestimentare neacoperind destul din trupul ei nu merita mentionate. Probabil decat faptul ca au niste culori atat de tipatoare incat intreaga imagine te face, barbat fiind, sa opresti langa ea si sa o intrebi cat cere pe ora... Ei bine, pentru a nu stiu cata oara pun la incercare rabdarea bunicului in speranta ca de data asta sa reusesc, daca nu sa il fac sa-mi vorbeasca despre sentimentele lui, macar sa il enervez in asemenea masura incat sa inceapa sa tipe, sa ma loveasca, sa-mi arate ca-i pasa...
- Bunicule, implinesc 18 ani in curand. Voi putea decide singur daca Aiko este femeia cu care vreau sa-mi petrec restul zilelor sau nu. Evident, o judeci dupa aparente. Nu tu m-ai invatat sa nu judec cartile dupa coperti? Afla ca Aiko este o femeie inteligenta, stapana pe sine, amuzanta, capabila sa poarte conversatii coerente. Singurul inconvenient a fost ca ea nu a avut pe nimeni care sa-i ofere niste conditii propice de viata. Este chiar atat de rau faptul ca vreau sa iau de pe strazi o femeie cu un potential fantastic de viitoare sotie?
Ma felicit in sinea mea pentru faptul ca am rostit aceste cuvinte complet stapan pe sine, calm si mai ales pentru faptul ca intr-o oarecare masura aduce cu propria-mi poveste, fiind la randul meu un fost copil al strazii. Nu, nu am nici o intentie de a ma insura si nici pe femeia ce statea in picioare, la cativa pasi in spatele meu nu o cunosc. Nici nu imi amintesc de la ce colt de strada am agatat-o si habar n-am cum o cheama de fapt. Cu o jumatate de ora mai inainte, in timp ce conduceam spre casa, avand evident permisiunea politiei pe care bunicul meu o finanta intr-o masura considerabila, printre mangaieri, saruturi si priviri lascive mi-a spus ca o pot numi cum vreau atata timp cat ii platesc suma de bani stabilita.
- Nakamura Kenzo, esti idiot, imi repeta bunicul meu plictisit. Daca nu mai ai nimic de adaugat, ia-ti, te rog, viitoarea nevasta si iesiti din biroul meu.
Ce-as putea spune in aceasta situatie? Calmul dezarmant al bunicului meu stand linistit si impasibil pe scaunul confortabil din spatele imensului sau birou a castigat inca o data, ca de obicei de altfel. Incaperea spatioasa si mult prea inalta pentru o camera normala, plina de carti legate in coperti verzi si negre, iluminata de un candelabru imens ce atarna de tavan pana la un sfert din inaltimea camerei, mi s-a parut deodata sufocanta, lipsita de aer si apasatoare. Trag adanc aer in piept, las privirea in pamant, ma rasucesc pe calcaie si o iau de mana pe fiinta spalacita si insipida care se plictisise teribil mestecand guma si asteptandu-ma pe mine sa-i dezvalui bunicului magnificul plan de insuratoare. Iesim impreuna din camera ce servea drept birou al batranului, strabatem imensul living cu dale de marmura alba si gri pe care tocurile blondei rasunau intr-un mod nemaipomenit de enervant si incerc sa deschid usa masiva de la intrare pentru a o pofti pe �domnisoara� sa-si vada de drum.
- Nu asa repede, iubitule. Cum ramane cu banii mei? Am muncit din greu pentru ei, nu-i asa? ma intreaba blonda incolacindu-si bratele in jurul gatului meu si spargand un balon din guma de mestecat.
- Asa-i. Ai muncit atat de mult incat ti-au intrat hainele la apa intre timp, ii raspund in timp ce ii dau bratele la o parte si ii inmanez suma de bani ceruta.
Plictisita, blonda imi smulge banii si reusesc intr-un final sa inchid usa in urma ei. Ma sprijin de toc, inchid ochii si reiau in minte conversatia ce a avut loc cu cateva minute in urma. Sirul gandurilor imi este intrerupt de un bazait enervant ce ajunge la urechile mele ca prin ceata. �Recunosc vocea femeii ce tocmai a parasit vila, insa vocea de barbat a cui o fi?�
- Iubitule, iti promit ca o sa te fac sa te simti ca in Rai.
�Hmph, mi-o si imaginez infasurata in jurul sarmanului om, oricine ar fi el��, gandesc automat in timp ce coltul stang al gurii mi se ridica intr-un zambet rautacios.
- Draga mea, eu ma pregatesc sa intru in Iad momentan. Nu stiu exact cum ai ajuns aici, insa ai face bine s-o iei inapoi pe drumul pe care ai venit.
�In Iad? Cum adica in Iad?... � Nu apuc totusi sa imi continui gandurile pentru ca soneria ma trezeste din visare. Odata scapat din imbratisarile femeii, necunoscutul s-a apropiat de usa in spatele caruia eu iscodeam vanatorul si posibila prada, apasand puternic butonul soneriei. Astept trei minute pentru a nu ridica banuieli si deschid.
�Omul din fata mea... Ce-i cu mine?...�, gandesc in timp ce-l masuram pe barbat din cap pana in picioare. Parul negru si ravasit de vant ii incadra fata intr-un mod excitant de adorbil, ochii caprui de o intensitate aproape coplesitoare ma fixau la randul lor din spatele unei perechi de ochelari subtiri, ii puteam ghici conformatia atletica a trupului de sub camasa descheiata neglijent la primii nasturi, iar turul pantalonilor bej lasat ceva mai jos decat in mod normal parca cerea sa fie dati jos.
Socat de aceasta aparitie si de propriile ganduri ce-mi fulgerau mintea, nu sunt in stare sa scot un sunet. Sunt salvat insa de acest barbat care rupe tacerea:
- Buna seara. Ma numesc Arakawa Jun. Imi cer scuze ca deranjez la aceasta ora, insa domnul Nakamura mi-a spus clar sa vin aici imediat ce ajung in Tokyo. Ma poti conduce, te rog, la dumnealui?
Sunt sigur ca, in cazul in care as incerca sa vorbesc, ar iesi doar niste cuvinte incoerente si fara noima, asadar ii fac semn din cap sa intre. Dupa ce inchid usa in urma lui, imi adun toate puterile pentru a ingaima:
- Urmati-ma, va rog.
Nu stiu exact cum reusesc sa ma deplasez pana la biroul pe care tocmai il parasisem, cum bat la usa si il las acolo pe acest om care mi-a tulburat simturile in asemenea masura, insa incep sa-mi vin in simtiri oarecum in momentul in care urc scarile spre camera mea. In momentul de fata sute de ganduri alearga haotic in mintea mea, ciocnindu-se si spargandu-se si ... inmultindu-se. Ajuns in camera ma indrept spre oglinda si ma uit mirat la imaginea din fata mea. Un adolescent cu par roscat-cafeniu un pic prea lung pentru gusturile bunicului, insa nu indeajuns de lung pentru ale mele, ochii caprui deschis, tenul pal, cu un trup tanar bine dezvoltat pentru un baiat de 17 ani. Port inca uniforma liceului: camasa alba insemnata cu simbolul Dojo Elite Highschool, cravata in dungi colorate in diverse nuante de albastru si pantalonii bleumarin. Privesc, dar nu ma recunosc. Ca si cand m-as uita la un strain. �Intre mine si ce vad in oglinda e o distanta ca de la Pamant la Luna... Cine e el? De fapt, de ce ma intereseaza cine e el? De ce a lasat o asemenea impresie asupra mea? De fapt, de ce am reactionat eu in felul in care am reactionat? De ce am ramas blocat? Da, este un barbat cu adevarat frumos, dar ... Pot spune despre un barbat ca e frumos? Ce e cu gandurile acestea? Kenzo, revino-ti, idiotule!�
Ma indrept buimac spre baie si dau drumul la apa. Imi desfac cu miscari mecanice cravata, deschei nasturii camasii care in secunda urmatoare face cunostinta cu podeaua, pantalonii, boxerii si sosetele urmand-o indeaproape. Ma las rasfatat de apa ce cade cu putere peste trupul meu sperand sa ia cu ea si gandurile mult prea de neinteles pentru mine.
Dupa o jumatate de ora, simtindu-ma intr-o oarecare masura revigorat moral, imi fac curaj si parasesc baia infasurandu-mi un prosop in jurul taliei. Nu apuc totusi sa inchid usa in urma mea, pentru ca raman pentru a doua oara blocat. �Doamne, nu iar!� A fost singurul gand coerent si automat ce mi-a venit in minte. In dreptul patului meu se afla barbatul de mai devreme, in picioare si fara camasa, pregatindu-se sa se elibereze si de inconvenientul pantalonilor. Ma imaginez indreptandu-mi pasii spre el, il ajut sa scape de articolul de imbracaminte care imi impiedica privirea sa se bucure de o imagine complet goala a acestui barbat in timp ce buzele mele le cauta pe ale lui...
- Oh, spune el putin surprins, scuza-ma, cred ca am incurcat camerele. Domnul Nakamura mi-a spus ca pot ramane aici si ca pot avea a treia camera de la primul etaj. Se pare ca oboseala drumului pe care l-am facut pana aici isi spune cuvantul si nu ma lasa sa numar nici pana la trei... Imi poti spune, te rog, care este camera corecta?
E superb... Un zeu perfect menit sa suceasca mintile oamenilor de rand prin simpla lui prezenta, un trup sculptat de mainile suave ale celor noua muze ale Greciei antice si o voce care rasuna in urechile mele precum cea mai dulce muzica. Trezit din gandurile perverse ce pun stapanire pe mintea mea, incerc sa ma adun si ii raspund incet, parca de frica sa nu pierd ecoul vorbelor lui:
- Este vorba despre camera de dupa a mea. Urmati-ma, va rog.
- Nu e nevoie sa te deranjezi. Sper ca n-am probleme in a numara, totusi, pana la unu, imi raspunde el zambind auto-ironic si adunandu-si in acelasi timp hainele. Noapte buna si scuze inca o data.


http://i42.tinypic.com/zkmntd.jpg - Nakamura Kenzo
http://i43.tinypic.com/zoej8.jpg - Arakawa Jun
I wish people would stop telling me what to do. I can make mistakes on my own too!
Genius by birth, lazy by choice. Mendokusai...

My anime wallpapers blog: http://animefact.wordpress.com/



[Imagine: lcopy.jpg]

#2
Hei in sfarsit ai postat:X si sunt prima;;). Eu stiu deja capitolul asa ca nu il voi mai citi, doar am aruncat o privire peste personaje. Se pare k pana la urma ai pus pur si simplu link-ul de la poze, dar e ok :3:
Acum in legatura cu ficul...cam sti ce parere am dar voi mai spune o data. In primul rand imi place cum scri, felul in care descri personajele si modul in care se petrece actiunea. Kenzo este unul dintre personajele mele preferate, dar cel pe care il indragesc cel mai mult va aparea putin mai tarziu, insa si imi place si roscatul :-> Eu banuiesc ca macar o scena yaoi va fi intre Kenzo si Jun dar asta ramane de vazut. Alte greseli nu ai, ti-am spus ieri micile scapari pe care le-am gasit. In rest nu stiu ce as putea sa-ti mai spun [nu-s prea buna la comentarii:-"], iti urez succes si abia astept sa citesc mai departe.
ja ne:bye:
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]

#3
Buna! Ma bucur ca ai postat. Pentru inceput imi place titlul, sunt foarte nerabdatoare sa aflu ce reprezinta acele 48 de ore. Felicitari pentru debut, este foarte reusit, totul este reusit, faptul cum descrii sentimentele, gandurile chiar si vestimentatia. E clar ca o sa fiu fana a acestui fic. Spor la scris si astept urmatorul capitol. Bye!

#4
Buuun?, v?d c? ai �nceput s? scrii ?i tu. Felicit?rile mele ! �n primul r�nd, am citit fictionul asear? dar nu am avut timp s? dau coment ?i , sincer? s? fiu, m-a? fi sim?it tare prost dac? nu veneam s? las m?car un coment micu?. A?a c? iat?-m? prin zon?.

Titlul
Da, ador titlul ficului ?i de abia a?tept s? v?d ce ne rezerv?. Nu ?tiu cum ?i-a venit ideea dar nu orice fic este numit 48 de ore. Are multe... �n?elesuri, s? zic a?a, �n imagina?ia mea. Plus c? orele alea mai sunt ?i m?surate =]] [ nu m? lua?i �n seam? ] . �n fine, cert este c? nu ?tiu cum de ?i-a venit ideea pentru un asemenea nume, probabil tu ?tii mai bin <3, dar �mi place ?i cred c? a atras aten?ia tuturor. De aia am ?i intrat s? citesc , pentru c? m-a atras numele <3. So, very good work in this.

Gre?elu?e
Hmm , nu am v?zut nici m?car o gre?eal? de tastare pe tot �ntregul capitolului. Fenomenal! Felicit?rile mele ?i pentru asta, God. Apoi mai sunt c�teva ... tr?s?turi [ s? le zic a?a ] pe care trebuie s? le men?ionez, altfel nu m-a? mai sim?i �n largul meu :]].
[ am fost eu beat? c�nd am citit asear? , sau ai corectat �ntre timp ? ]
Citat:mi-e teama ca n-am sa aflu vreodata.
Asear? era ' niciodat?' �n loc de ' vreodat? '. Eh, m? bucur c? ai corectat, m? deranjase tare de tot , adic? erau prea multe nega?ii ?i nu mai era o coeren??. Good work. De?i nici cu acel 'vreodat?' nu sun? prea bine, pentru mine. E �ncurcat, s? zic a?a, dar e cu mult mai bine :]].
?in s? men?ionez un fapt, nu este vorba de o gre?eal? de exprimare, sau a?a ceva , ci faptul c? faci frazele mult prea lungi, pui prea multe propozi?ii �n ele ?i e cam greu s? descifr?m. Sunt mai bine plasate �n fraze mai scurte, trebuiesc delitate altfel. I mean, ai avut o fraz? ditamai. So, the thing is that, nu toate sunt at�t de lungi, dar unele , c�nd am citit asear?, erau mult prea lungi ?i m? �ncurcau. Pierzi �n?elesul propozi?iei . Eh , cred c? ?tii ?i tu la ce m? refer, nu mai insist.
?i altceva nu am de men?ionat, sunt foarte mul?umit?... I mean, capitolul ?sta nu a avut a?a gre?eli, ce am men?ionat sunt doar fleacuri, s? zic a?a. E super OK.

Con?inutul ?i personajele
Povestea mi se pare foarte frumoas?, adic?... nu genul de frumoas? cu floricele pe c�mpii ?i unicorni [ ai prins ideea ] . Ci cum acest t�n?r �ncearc? s? �l impresioneze pe bunicul s?u. Nevoia de aten?ie este... wow, se comport? ca un copila? de 5 ani �n aceast? privin??. Nu de parc? asta nu ar fi o chestie absolut adorabil? . Bunicul lui pare un tip SUPER ok [ nu , nu de la melodia e?ti un gay e?ti ok =]] ] . �n fine, calmul lui inpenetrabil, a?a cum l-ai numit ?i tu, este foarte bine plasat unui b?tr�n. Te-ai orietentat foarte bine aici [ bine c? nu este un bo?orog cic?litor ]. �mi place apelativul pe care i-l acord?, " idiotul " . Tare smexi, nu am ce comenta <3.
Tipul nou care a ap?rut, de fapt, to?i sunt noi.. Sunt curioas? cine este?! Oare vreun partener de afaceri, sau ceva asem?n?tor? Partea aceasta de poveste o voi afla �n capitolul ce urmeaz? . Cred! �n fine, cert este c? mi-a pl?cut de el. Confuz, sau poate doar obosit? Prost orientat sau doar nedormit? A?tept s? descop?r.

Pozele alese
Sunt foarte faine. Ro?catul �i pune rebelitatea foarte bine �n eviden?? personajului t?u. A?a c? ai ales poza destul de bine, mi-l pot imagina astfel. C�t despre brunet, cred c? ai ales ?i poza asta foarte bine, poate chiar mai bine dec�t cealalt?. Este very OK. I se pune �n eviden??... frumuse?ea, atrac?ia, he's smexi and hot, so �l putem �n?elege ?i pe Kenzo. �mi plac!

P?rere general?
Ficul are un poten?ial minunat, promite extrem de multe. Nu este nici pe departe plictisitor, ci mai degrab? realist ?i confuz. M? g�ndesc, c�t de bine a fost pentru Kenzi s? �l ia de pe str?zi, nu are dreptul s? comenteze ?i totu?i o face. Ai accentuat bine partea aceasta. Apoi �mi place modul t?u de a scrie, este foarte fain. Conturezi sentimentele personaje destul de ok, la Kenzo s-a putut vedea asta. Ac?iunea, a?a cum o faci , este foarte bun? [ de abia a?tept ?i ceva scene yaoi : > ] . Nara?iunea scris? la persoana I ?i se potrive?te, a?a intri mai tare �n pielea personajului ?i vei contura din ce �n ce mai bine sentimentele acestuia [ cel pu?in a?a lucreaz? la mine ] .
Am dou? cuvinte pentru acest capitol : �mi place. A?a c? voi continua s? citesc, de abia a?tept s? v?d ce ne rezeri. Scri foarte frumos, so ganbatte kudasai!

#5
Salutare ! Am citit si eu si nu m-am putut abtine de la a-ti lasa reply. Mai ales datorita faptului ca mi-a placut in mod deosebit.

Nu stiu de unde ai scos titlul, dar e ciudat rau... Oare ce se va intampla in 48 de ore (doua zile , daca e s-o luam asa ) 8-> . Imaginatia mea deja a luat-o razna.

Imi place mult felul tau de a scrie pentru ca nu te complici prea tare si nu faci multe comparatii simandicoase cum gasesc in majoritatea ficurilor (nu zic ca e rau, dar ce-i prea mult nu-i sanatos si pe mine deja ma deranjeaza sa citesc aceiasi fraza in zece ficuri). Am observat ca imbini fara probleme modurile de expunere. Felul in care privesti lucrurile este, de asemenea, foarte interesant. A fost amuzand, daca pot sa spun asa, felul in care personajul din perspectiva caruia scriai, Kenzo, o privea pe "domnisoara " si cum a prezentat-o bunicului sau pe "viitoarea sotie gasita pe strada si platita pentru anumite 'servicii' ".

Jun, de asemenea, este prezentat de catre Kenzo ca fiind foarte sexy... Daca a reusit sa-l faca sa se piarda asa, inseamna ca e chiar interesant:X . Tipul politicos ce se pregateste sa intre in iad, huh ... ? Dar ce e atat de rau incat sa nu ii placa sa i se para ca a intrat in iad. Doar nu e un criminal platit sau un condamnat la moarte :)). Asa s-ar explica si cele 48 de ore...

Ummm, nu mai stiu ce sa mai zic , asa ca te las momentan.
Multa inspiratie si pofta de a scrie.
Chu !
:X

#6
Ceea ce m-a atras la ficul tau - dupa titlu care, din cate ai vazut si tu, este foarte interesant- a fost asta : "scenele yaoi vor fi (si inca cum!)". Yeee, asta promite multe :X. Deja m-ai cucerit :))
Actiunea este draguta, desi inca nu-mi pot forma o parere, intrucat este abia primul capitol.Insa, modul in care scri ma face sa cred ca imi va placea si de acum incolo.
Huh, nu prea mai stiu ce as mai putea zice, nu prea am inspiratie la ora asta.Insa nu puteam sa citesc fara sa las comm.
Spor la scis si asteptam continuarea :P
pa pa :bye:
Legile lui Murphy:
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
*
Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
*
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

*My anime list*

#7
wow....de ce nu a ramas in camera??? de ce a trebuit sa plece?
well...nu prea stiu ce sa zic despre inceput.....bunicul sau pare destul de afurisit daca pot spune asa. e intradevar interesant..ce se poate inampla in 48 de ore? dne...ma gandesc la multe posibilitati...si sper ca macar doua sa fie ceea ce ai si tu in minte.
tipa aia..n-am priceput inca ce folos avea.....de ce a trebuit sa o plateasca ca sa o duca acolo? si sa o prezinte ca iubita??!
hey dude...nu te mai scuza.... ( ar fi fost mai tare dak ar fi intrat in baie peste el [o nu...iar sunt perv...xD] anyway)
astept urmatorul capitol......ce se pare a fi....cred eu...mult mai interesant din punctul de vedere care ma priveste ( perv again o_O wonder why... :-? )
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#8
Va jur ca am un zambet cat toata fata in momentul asta! Sincer nu ma asteptam sa-l citeasca atata lume si sa-si mai faca si timp sa lase pareri si impresii, care mai sunt si bune pe deasupra! Va multumesc! Sa incerc sa dau explicatiile de rigoare:
@myuu - nu stiu sincer cum am ajuns sa pun doar linkurile, cred ca eram prea nervoasa cand am postat, dar macar am reusit eu ceva ceva. :D O sa tin cont de personajul tau preferat si ti-am spus cam ce am de gand cu el. :))
@pres.mar - multumesc frumos si sper sa-ti placa si continuarea la fel de mult!
@love_anime - din pacate nu pot sa dezvalui secretul celor 48 de ore si ma tem ca va trebui sa va tin in suspans cu asta pana spre sfarsit, mai ales ca momentan am in cap doar firul central al povestii, deci nu am reusit sa scriu practic decat cateva capitole pana acum. Ce pot sa spun este ca vor avea o mare insemnatate pentru protagonistii acestui fic. :)
@Teh - am o manie cu titlurile mai... ciudate. :)) Oricum, va avea relevanta, asta pot sa spun sigur! N-am apucat sa mai modific nimic in el dupa ce l-am postat; asta a fost forma lui bruta. Ai foarte mare dreptate cu frazele prea lungi, nu stiu ce-i in capul meu, dar am revizuit celelalte capitole si am facut cateva modificari in speranta ca imi voi repara greseala. Anunta-ma, te rog, cand o mai iau pe camp cu asta! Actiunea in sine se leaga foarte tare si de bunicul lui; tocmai de-aia am incercat sa-i fac introducerea un piculet mai accentuat. Tipul nou se va prezenta singur in al doilea capitol si va juca un rol destul de important. Nu in ultimul rand, multumesc frumos!!
@chrissta - se pare ca intr-adevar am facut o alegere buna cu titlul. Nu prea ma pricep la comparatii simandicoase (poate as fi bagat ceva in acest gen daca m-as fi priceput :D) si am decis sa scriu in propriul stil. Sincer nu ma asteptam sa fie atat de placut. Multumesc frumos!
@nolazy: actiunea o sa fie oarecum pe doua planuri: unul sentimental (de unde si scenele yaoi) si unul rational, ceva mai dramatic oarecum. Multumesc frumos!
@Lithium-Angel - tipa respectiva era doar o prostituata pe care Kenzo a prezentat-o bunicului ca sa-l scoata din sarite. :)) Evident, n-a reusit... Multumesc frumos!

Pentru toata lumea: va multumesc inca o data si acum sa lamuresc un mic aspect pe care il asteptati. Nu-mi imaginam ca va fi citit in asemenea masura, asadar am scris totul intr-un ritm mai lent. Dati-mi voie sa mai avem putintica perioada de calm pana sa ajungem la scenele yaoi. Inca nu am prezentat toate personajele, de aceea am spus ca nu este nimic previzibil momentan. Va veti da seama cand se va intregi tabloul personajelor si atunci veti putea face n combinari de cate k cu ele! :)) Credeti-ma pe cuvant, mintea mea pervy nu inceteaza sa lucreze! Mai indurati putintel cu mine, va rog! Ca sa "grabesc" un picut lucrurile, m-am hotarat sa postez azi al doilea capitol desi era stabilit pentru maine.

Enjoy!

--------------------------------------------------------------------


Cap. II -- Imaginatie si ganduri --

Ma trezeste sunetul enervant al telefonului care se pare ca astazi e dusmanul meu de moarte. Pe jumatate adormit, nu-mi dau seama ca se afla de fapt pe birou si ca eu am apucat in schimb ceasul de pe noptiera, insa e prea tarziu. L-am facut deja tandari izbindu-l de perete, iar taraitul telefonului continua sa-mi zgarie auzul. Ma ridic cu greu si apas pe toate butoanele deodata in speranta ca unul dintre ele va face sunetul acela sa dispara. Satisfacut de rezultat, imi indrept pasii inapoi spre pat, insa persoana care vrea sa vorbeasca cu mine este al dracului de insistenta. Injur si ridic receptorul.
- Ar fi bine sa-mi spui ca ai trei genti pline cu bani pe care vrei sa mi le dai sau ca esti o femeie cu masuri ideale care vrea sa faca sex cu mine in momentul asta. Altfel, nu-s aici pentru nimeni.
- �Neata, Kenzo. La fel de morocanos dimineata ca de obicei. Imi pare rau, n-am genti cu bani, nici femeie cu masuri ideale nu sunt, dar clar n-as refuza o partida de sex acum... Au! Hei, ma doare! Era doar o gluma, iubire. Stii ca nu te-as putea insela.
- Ah, tu erai Kou! Vrei, te rog, sa nu mai vorbesti si cu mine si cu iubitul tau in acelasi timp? Ma derutezi si e enervant, fara sa pun la socoteala faptul ca e dezgustator. Imi imaginez ca sunteti amandoi inca dezbracati alergandu-va prin casa...
- Asa care va sa zica, ai inceput sa iti imaginezi barbati dezbracati? Cine e dezgustator aici? , imi raspunde Kou pe jumatate ironic, pe jumatate razand. Cat despre iubitul meu, a devenit gelos, se pare. Cand a auzit ca iti fac propuneri indecente m-a muscat al dracului de tare de ureche si n-am putut sa ma abtin.
- Bine, bine. Spune-mi ce-ai pe sufletel si apoi lasa-ma sa ma intorc la patul meu care plange dupa mine.
- Lasa patul sa planga si misca-ti corpul ala frumos la noi acasa. Am chef de un menage a trois. Au!! Hiro, zau asa!
Incerc sa ma dezmeticesc lasandu-i pe cei doi sa se certe la capatul celalalt al firului. Intr-un final, Kou se lasa invins si Hiro pune stapanire pe receptor.
- Kenzo, scuze. Kou s-a trezit pus pe sotii si pe tachinari in dimineata asta, nu-l lua in seama. Stii ca azi trebuie sa terminam discursurile pentru festivitatea de inceput de an scolar. Iti dai seama? Ultimul an in sfarsit! Oh, in fine, imbraca-te si vino la noi!
- Hm da, uitasem de asta. Ne vedem intr-o ora.
Kou si Hiro sunt cel mai controversat cuplu din scoala. N-au nici o problema in a-si manifesta dragostea in mod deschis, lucru care ii face pe profesori sa-si iasa din fire insa inutil. Nu ii pot nedreptati, nu ii pot separa si in nici un caz nu ii pot da afara. Asta pentru ca, impreuna cu mine, avem cele mai mari note si reprezentam liceul la toate concursurile care ne sunt bagate pe gat practic. Este singurul aspect de care nu pot sa ma leg pentru a-l enerva pe bunicul meu. Nu vreau sa-mi neglijez educatia desi cred ca l-ar enerva teribil pe batran daca as face ceva probleme la scoala.
Dupa dusul care m-a ajutat sa alung somnul, imi trag pe mine o pereche de jeansi albastri si un tricou alb si cobor la bucatarie in speranta ca mai am timp la dispozitie pentru micul dejun. Arunc privirea la ceasul de pe perete avand in vedere faptul ca al meu inca zace pe podea facut una cu pamantul. E 9:00, e inca devreme. Nu stiu ce-a fost in capul lor sa ma trezeasca la ora asta, dar deja e prea tarziu ca sa ma intorc in pat. Deschid frigiderul si pun mana pe cutia cu suc de portocale.
- Buna dimineata! Foarte matinal pentru o zi de sambata. Felicitari!
In acest moment, toate ligamentele ce-mi tin corpul intr-o singura bucata, au paralizat. In consecinta, cutia de carton cade pe gresia bleu, sucul de portocale varsandu-se in intregime. �Vocea asta... Vocea asta ma scoate din minti!�
- Scuze, n-am vrut sa te sperii, spune el in timp ce se apropia de mine tinand doua lavete.
- Buna dimineata... , reusesc eu sa spun dupa care iau laveta pe care mi-o intindea si incepem amandoi sa curatam podeaua.
- Tu esti Kenzo, nu? N-am apucat sa facem cunostinta cum trebuie aseara. Bunicul tau mi-a povestit cate ceva despre tine, incepe el conversatia in timp ce parul lui aproape il atingea pe al meu stand amandoi aplecati.
- Da, eu sunt Kenzo. Bunicul insa nu mi-a povestit nimic despre tine, rostesc eu incet impins de curiozitate.
- Sunt avocat. Domnul Nakamura m-a angajat pentru a-l ajuta pe unul dintre angajatii sai care a fost acuzat pe nedrept.
- Ciudata poveste... Bunicul meu are mii de oameni in subordine si ii trateaza pe toti in mod egal. De ce s-ar implica el personal in treaba asta si de ce ar aduce avocatul aici si de ce i-ar pasa si daca ar fi intr-adevar un caz mai special, de ce ar angaja un avocat tanar, implicit nu cu o foarte mare experienta?
- Hei, hei, mai incet!, imi spune el razand si oprind ploaia mea de intrebari. Sa le luam pe rand.
Nici eu nu stiu cum de am reusit sa pun atatea intrebari intr-una singura, dar povestea asta chiar mi se pare ciudata atat per ansamblu, cat si detaliile pe care le cunosc momentan.
- Nu stiu de ce se implica personal in cazul asta, la fel cum nu stiu nici de ce ii pasa de acest om pe care trebuie sa-l apar. Nu ma priveste si nu tine de caz in sine. Banuiesc ca mi-ar fi putut spune sa-mi inchiriez un apartament prin apropiere cat dureaza ancheta, procesul si recursurile, dar mi-a spus ca atata timp cat voi sta aici va putea si el sa tina sub supraveghere toate demersurile. Cred ca a decis asa si din cauza ca a avut acelasi gand ca si tine in privinta varstei. Intr-adevar, sunt tanar, am 26 de ani, dar practic avocatura de cand am iesit de pe bancile scolii. Ba chiar mai devreme desi nu oficial. Nu am pierdut nici un caz , iar faptul ca am fost recomandat si de directorul biroului de avocatura la care lucrez, probabil ca l-a convins si pe bunicul tau sa-mi dea o sansa.
In tot acest timp eu am ramas cu privirea fixata la fata lui, nemiscat. Imediat ce a terminat de raspuns la toate intrebarile mele am realizat ca curatase si podeaua. Vroiam sa il intreb despre omul pe care trebuie sa-l apere, despre legatura lui cu bunicul meu si detaliile cazului in sine, dar telefonul meu mobil mi-a spulberat gandurile incepand sa sune. Din graba, ridicandu-ne amandoi odata, imi prind genunchiul sub al lui dezechilibrandu-ma. Rapid si puternic, ma prinde cu o mana de umar, iar pe cealalta si-o trece pe dupa mijlocul meu tragandu-ma spre el. Sunt constient de fiecare particica a corpului lui care o atinge pe a mea, sunt constient de sangele care mi se urca vertiginos in obraji facandu-ma sa rosesc si sunt constient de rasuflarea lui calda pe fata mea cand ma intreaba:
- Esti bine, pustiule?
In momentul urmator imi vin in minte tot felul de scene care ma lasa incapabil de a scoate vreun sunet, dar care imi aseaza pe fata o expresie destul de graitoare, banuiesc, pentru ca Jun continua sa-mi vorbeasca de parca m-ar citi ca pe o carte deschisa:
- Hei, stai linistita, domnita. Te-am salvat, dar n-am sa te si sarut, imi spune el razand si dandu-mi drumul.
- Scuze, trebuie sa plec, ii spun avand parca o urma de regret in glas. Pe mai tarziu!
�Kenzo, idiotule, ce-i cu comportamentul asta pueril de fata mare dusa la maritat? Nu mai esti in toate mintile in mod sigur!�, gandesc in timp ce aproape alerg sa ma incalt. Nici nu mi-am dat seama cand telefonul a incetat sa mai sune. Nu inteleg cum de este posibil sa ma simt atras de un barbat. Da, imi recunosc mie insumi ca sunt atras de acest Arakawa Jun si totusi nu inteleg de ce. Momentan cred ca nu mai inteleg nici pe ce planeta traiesc... �Bun. Sa analizam faptele la rece.�, incep conversatia cu propria-mi persoana in timp ce pornesc motorul masinii. �Am realizat faptul ca sunt atras fizic de el. E clar ca nu-mi doresc o relatie cu un barbat si e clar ca atractii de acest gen pleaca la fel de repede cum vin. Asadar, tot ce am de facut este sa pastrez distanta fata de acest om si lucrurile se vor rezolva de la sine. Totusi, as vrea sa mai am o discutie cu el inainte de asta. Vreau sa-mi explice detaliat cazul la care lucreaza. Prin urmare, diseara voi scoate de la el toate informatiile de care am nevoie si apoi uit de existenta lui.�
Cu mintea ceva mai limpede apas butonul soneriei de la apartamentul renumitului cuplu Hiro � Kou. Ambii sunt singuri la parinti si ambii au decat un singur parinte. Mama lui Kou a murit dand nastere baiatului, iar parintii lui Hiro sunt divortati de mult timp, insa nimeni nu mai stie nimic de mama acestuia. Astfel, Hiro si Kou au fost dati in grija unor doici atata vreme cat inca nu puteau lua decizii de unii singuri. S-au cunoscut cand Hiro a intrat la liceu, Kou fiind cu un an mai mare si au hotarat sa se mute impreuna intr-un apartament motivand tatilor alegerea facuta prin faptul ca astfel ar fi mai aproape de scoala. Parintii nu au opus rezistenta avand in vedere faptul ca erau ei insisi plecati mai tot timpul din cauza afacerilor, hotarand sa umple oarecum golul lasat de lipsa lor prin acceptarea oricaror doleante ale fiilor.
Kou este cel care ma intampina salutandu-ma scurt dupa care tipa la Hiro:
- Dragule, pregateste, te rog, niste cafele si vino cat mai repede! Kenzo arata ca naiba si are multe sa ne povesteasca judecand dupa expresia de pe fata lui.


http://i42.tinypic.com/ru9ydy.jpg - Hiro
http://i44.tinypic.com/e1dquo.jpg - Kou
I wish people would stop telling me what to do. I can make mistakes on my own too!
Genius by birth, lazy by choice. Mendokusai...

My anime wallpapers blog: http://animefact.wordpress.com/



[Imagine: lcopy.jpg]

#9
Pff nu am mai fost prima care posteaza..dar tot am ajuns si eu...you know mai bine mai tarziu decat niciodata;)). Pfoa deci capitolul asta imi place mult, mai mult decat primul, pentru ca a aparut dragutul de Kou in el=P~...vai ce-mi place cum vorbeste el "Imi pare rau, n-am genti cu bani, nici femeie cu masuri ideale nu sunt, dar clar n-as refuza o partida de sex acum... "; " Lasa patul sa planga si misca-ti corpul ala frumos la noi acasa. Am chef de un menage a trois. " ne ne...nu puteti si in aplicare?;;)...va roaga myuu frumos:o3... Si totusi mi-ar placea mai mult sa-l vad pe Kenzo cu Jun:-?...pacat ca nu s-au sarutat cand au avut ocazia, dar eu inca mai sper ca odata ce stau in aceeasi casa sa aiba parte si ei de o partida de sex:-"
Hai ca incep s-o iau pe aratura...oricum felicitari pentru fic.. ti-am spus eu ca e super tare si ca o sa le placa [bine nu ti-am spus chiar asa, dar asa era in mintea mea oricum:-"]
gambatte kudasai:*:-h
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]

#10
Foarte tare capitolul :)) . Ai spus ceva de un plan dramatic ? Perfect..ador dramele :D
Au fost multe pasaje din acest capitol care mi-au placut.Cum ar fi la inceput, cand incerca sa opreasca telefonul sa sune apasand pe toate butoanele :)).Exact asa fac si eu..numai ca la mine al naibii daca vrea sa se opreasca.A si sa nu uit de convorbirea de la telefon =) )."Menage a trois" ? Suna bine dupa parerea mea :))
Dar cel mai mult si mai mult mi-a placut asta :
Citat:- Hei, stai linistita, domnita. Te-am salvat, dar n-am sa te si sarut, imi spune el razand si dandu-mi drumul.
A fost bestiala fraza =)).Nici nu sti cat am ras :))
Gata, acum mi-am format o parere despre fic.Este foarte bun.
Abia astept sa postezi nextu'
pa pa :bye:
Legile lui Murphy:
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
*
Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
*
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

*My anime list*




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)