48 de ore [yaoi]

[myuu]

Pfiu abia am gasit si eu timp ca sa mai trec pe forum si iti jur ca mi-a placut al dracului de rau capitolul asta:))..Oo incep sa vorbesc la fel ca si Kou...eh e molipsitor:-".
Deci in sfarsit ai decis sa-mi satisfaci asteptarea cu acest capitol superb...speram sa nu se termine niciodata..as fi citit in continuu si lasam balta tot:)). Ah cat de mult mi-a placut partida de sex dintre Kou si Hiro [si Kou e bun rau la pat :->]. Sfarsitul mi se pare foarte dulce, mai ales datorita declaratie lui Kou [hm...nu stiam ca e atat de sentimental;))] dar si momentul in care Hiro doar i-a strigat numele...asta imi aminteste de o scena asemanatoare dar nu mai stiu care. Cat despre sex in sala de teatru..wow asta m-a dat pe spate. Ce "copil" nebun si cat de mult poate sa-mi placa=P~.
Ne, Yoko-chan...o sa-mi fie doar de ficul tau, dar tu continua sa scri, iti urez succes si recuperez eu cand vin. Chuu:*:bye:

[love_anime]

Scuze pentru intarziere. Doamne ce capitol superb, splendid, fantastic, exceptional. Am tipat de bucurie cand am vazut ce este o scena cu Hiro si Kou. Sunt asa draguti si perversi si romantici si.... nu mai am cuvinte. Ii ador as vrea sa vad un cuplu ca ei si in realitate si cu acelasi simt al umorului. Ma bucur nespus si nu ai presupus bine, nu-mi place absolut deloc, sunt incantata, sunt mai mult decat incantata, explodez. IL ADOR:X:X:X:X.

[Yoko]

Mii de multumiri tuturor si scuzati intarzierea!
@ Lithium-angel - teehee! Ma gandeam ca un capitol intreg de yaoi ar fi macar un piculet satisfacator, dar am ajuns cu ficul undeva pe la jumate, deci astfel de scene vor mai exista! :D Din cauza ca a fost yaoi, posibil sa para ca a trecut cam repede, dar crede-ma pe cuvant ca din punct de vedere cantitativ, acelasi numar de pagini word au fost si la acest capitol. :)) Kou e complet indragostit de Hiro, primul si singurul pentru care simte asa, iar Hiro in mod clar se bucura de caracterul lui. Istoria dintre Jun si Ryu va fi prezentata in capitolul pe care-l postez acum. Multumesc frumos!! :D
@ Mousy - hmm... posibil sa urmeze ceva la fel de ... incendiar intre Kou si Hiro si intr-un altfel de spatiu. Poate nu chiar o cabina de proba, dar idei am eu destule. :)) Jun si Ryu dupa cum vei vedea nu-s rude, dar capitolul asta explica ce relatie exista intre ei. Ai prevazut al naibii de bine un aspect... Sa-mi spui ce parere ai despre dezvaluirile din capitolul asta! Multumesc frumos!!
@ pres.mar - mama mama zau ca mi se urca la cap! :)) Ma bucur ca ti-a placut capitolul si incep sa cred ca va mai urma ceva asemanator. Multumesc frumos!!
@ Ryuzaki - draguta mea, ti-am zis sa nu mai salivezi pe tastatura, dar tu nimic, Batman, Batman! :)) Scriitoare celebra? :))) E primul fic pe care-l scriu! Intr-adevar, ma bucur enorm de mult ca atata lume il citeste, dar e cale lunga de la una la alta! Te-am avertizat ca in capitolul asta se vor face doar dezvaluiri, se vor aduce lamuriri, dar fii pe pace! Scenele yaoi nu-s terminate nici pe departe! Multumesc frumos! :D
@ myuu - onee-san, intr-adevar, te-ai molipsit de la Kou! :)) Hmmm dar da, e molipsitor de dragut. :D Eram sigura ca iti va placea capitolul ala si , dupa cum ii spuneam si lui Mousy, e foarte posibil sa mai urmeze ceva asemanator cu cei doi. Sa te intorci cat mai repede, nee-san! Multumesc frumos!! :)
@ love_anime - ma bucur ca ti-a placut!! Trebuia sa pun un astfel de capitol fiind cerut de mai multe persoane si incep sa cred ca nu va fi singurul, dupa cum le-am spus si lui Mousy si myuu. :D Asadar, nu exploda inca! Mai avem! :)) Multumesc frumos!!
@ Shuichi_angel - mii de multumiri pentru cuvintele de incurajare si sper sa-ti placa si continuarea la fel de mult!

Tin sa va anunt ca eu si ficul meu vom lua o scurta pauza de o saptamana, timp in care nu voi avea acces la internet.
Ei bine, a venit momentul dezvaluirilor. Enjoy and see ya in a week!

--------------------------------------------

Cap. IX -- Denivelari --

Raman in pragul usii fara sa pot misca un deget. Trei perechi de ochi se intorc automat catre mine, insa nimeni nu-mi raspunde.
- Sa repet: ce dracului cauti tu in casa mea? intreb pentru a doua oara accentuand fiecare cuvant si simtind cum nervii mei sunt intinsi la maxim.
- Kenzo, ce s-a intamplat? Ryu mi-a spus mai devreme ca a reusit sa schimbe cateva vorbe cu tine azi la scoala, dar nu a apucat sa-ti explice toata povestea. Totusi… nu inteleg de ce reactia asta? ma intreaba Jun revenindu-si in fire si in mod firesc complet uimit.
Realizez ca orice as spune acum despre intalnirile mele cu Ryu ar duce clar la divergente cu Jun, lucru pe care nu-l doresc nici in ruptul capului. De asemenea, realizez ca reactia mea la vederea lui Ryu in propria-mi casa a fost exagerata si a ridicat semne de intrebare. Cuvintele lui Ryu imi apar in minte extraordinar de mari, stralucitoare, albe si gravitand in jurul unor ochi albastri: “ am sa fiu mai aproape de tine decat crezi”. Cum sa-mi repar greseala? Ce sa spun? Ce sa fac?
- Jun, nu-i nici o problema. Te-am avertizat ca dialogul meu cu Kenzo nu a fost tocmai in termeni amicali, explica Ryu a carei expresie imi face sangele sa inghete in vene.
Coltul stang al gurii ii este ridicat usor de un zambet rautacios si in acelasi timp pervers, iar ochii sai incredibil de albastri ma tintuiesc lasandu-ma incapabil sa fac un pas. Cu toata sinceritatea de care sunt capabil, imi recunosc mie insumi ca prezenta acestui om si privirea lui rece imi dau fiori pe sira spinarii. Nu inteleg ce vrea de la mine, de unde ma cunoaste si, intr-adevar, ce dracului cauta la mine in casa. In plus… cine e tipul care sta langa el?
- Kenzo, vino, te rog, si stai langa mine, imi spune Jun apropiindu-se de mine si intinzandu-mi mana. Iti explic imediat ce se petrece.
Mai mult ma las ghidat de Jun decat sa vad pe unde calc pana ajungem la canapeaua confortabila din living, unde ma asez alaturi de el. Nu reusesc sa-mi intorc privirea de la fata lui Ryu pe care il observ aprinzandu-si tacticos o tigare si oferindu-i o alta strainului de langa el. O duce la buze si apoi sufla incet un rotocol de fum in directia mea in timp ce zambetul de pe fata lui se largeste.
- Propun sa o luati de la capat, sa uitati discutia avuta mai devreme si sa faceti cunostinta cum trebuie, spune Jun pe un ton calm, dar hotarat adresandu-se tuturor. Kenzo, ei sunt Hirano Ryu si Takagi Sho. N-am apucat sa avem o discutie ceva mai detaliata despre cazul la care lucrez, asadar iti voi explica acum pentru ca amandoi au legatura cu asta.
Face o scurta pauza parca voind sa ma pregateasca pentru ceea ce va urma, iar eu ma simt ca un criminal pe drumul spre ghilotina.
- Omul pe care trebuie sa-l apar in procesul ce va avea loc peste o luna se numeste Hirano Masaro si este tatal lui Ryu. Dupa cum ti-am spus, habar nu am de ce bunicul tau se implica atat de mult in acest caz sau ce legatura are cu acest om. Banuiesc ca vei afla de la el cand va veni momentul. Cert este ca atat Ryu, cat si Sho vor fi chemati ca martori la proces pentru a demonstra credibilitatea, aspectul financiar si mai ales pentru a oferi alibiul de care are nevoie pentru a fi complet scos de sub acuzatii. Am tot amanat procesul si am tras de timp pentru ca Ryu sa implineasca 18 ani si sa devina major in fata legii, altfel marturiile lor nu ar fi fost luate in considerare.
Observand expresia consternata de pe fata mea, Jun se opreste si ma priveste intrebator. Nu reusesc sa vorbesc, dar ii fac semn din cap sa continue pentru ca pot sa bag mana in foc ca a lasat pentru final ceea ce e mai rau. Nu stiu ce anume ar putea fi mai rau decat ce am auzit pana acum, dar pe masura ce vorbele lui Jun sunt procesate de creierul meu, piesele lipsa din puzzle-ul pe care m-am chinuit atat sa-l duc la bun sfarsit incep sa formeze o imagine din ce in ce mai clara. Cu toate acestea, trebuie sa am o discutie cu bunicul meu cat se poate de repede. De ce este atat de implicat in povestea asta si care e legatura dintre el si tatal lui Ryu?
- Kenzo, nu stiu exact care a fost problema dintre tine si Ryu, dar sper sa treceti peste ea cat se poate de repede. Este spre binele tuturor avand in vedere faptul ca el si Sho vor locui aici pana la incheierea procesului.
Imposibil! Intreg universul a conspirat impotriva mea si acum rade in hohote privind roadele muncii lui. Oare am inteles gresit? Repet in gand cuvintele rostite de Jun si ajung la acelasi rezultat: eu, Ryu, un necunoscut si Jun vom locui sub acelasi acoperis. Le repet iar si iar, dar creierul meu, de fapt intreaga mea fiinta refuza sa asimileze aceste informatii. Ma simt minuscul si insignifiant. Ultima fraza a lui Jun m-a lovit in moalele capului ca o bara de otel de cel putin doua tone. Ce am facut atat de rau incat sa fiu pedepsit intr-un asemenea mod? De ce nu pot sa am parte de o fericire deplina? De ce tocmai acum si de ce tocmai el?
- Hei, stai linistit, … amice. S-ar parea ca ai intrat in stare de soc, mi se adreseaza Ryu avand o sclipire aproape malefica in privire in timp ce imi spune aceste cuvinte pline de subinteles. Vom incerca, si eu si Sho, sa nu-ti cauzam probleme.
Observ ca face un efort imens pentru a se stapani sa nu izbucneasca in ras, dar citesc cu usurinta in privirea lui cuvintele ironice si batjocoritoare pe care mi le-ar fi adresat. Ma intreb de ce ma uraste atat de mult...
- Acum ca a fost pus in tema si pustiul, nu mergem sa mancam ceva? intreaba cel ce mi-a fost prezentat ca fiind Sho, pe un ton plictisit.
Nu pare a avea foarte multi ani peste varsta mea, insa faptul ca m-a numit “pusti” ma face sa-l privesc cu ceva mai multa atentie. Corpul frumos lucrat ce se ghiceste pe sub tricoul negru si pantalonii kaki ma duc automat cu gandul la trupul lui Jun. In momentul in care realizez acest lucru, un tremur imperceptibil pune stapanire pe mine, insa nu-mi pot continua sirul frustrarilor mele interioare. Aceeasi intensitate cu care ma priveste Ryu de fiecare data se citeste cu usurinta si in ochii lui Sho. Singura diferenta este ca de data aceasta ma tintuieste o pereche de ochi verzi, migdalati, dar afisand aceleasi sclipiri rautacioase. Parul inchis la culoare, cu reflexii de aceeasi nuanta cu cea a ochilor ii cade rebel peste fata ajungand pana aproape de umeri. Poarta la gat un lantisor de care este atarnata o placuta metalica, dar nu reusesc sa descifrez ce scrie pe ea. Involuntar, din cauza acestei placute, aproape ma bufneste rasul gandindu-ma la posibilitatea ca acesta sa fi fost candva in inchisoare. Exact ca si pe parcursul discutiei avute cu Kou in masina, si acum mintea mea reuseste sa observe cele mai mici detalii la persoanele din jurul meu, la incaperea in care ma aflu, facand parca totul sa se hiperbolizeze. Culorile devin mai intense, dimensiunile obiectelor din jur se maresc amenintator, sunetele devin mai stridente, iar eu imi simt capul pe cale sa explodeze.
- Sho, ai mancat acum o jumatate de ora! i se adreseaza Ryu folosind un ton mai mult resemnat decat uimit, lucru care ma face sa cred ca se cunosc destul de bine.
- De cate ori sa avem discutia asta? Recuperez acum toate mesele pierdute in iadul ala. Asadar, mergem sa mancam? intreaba pentru a doua oara Sho insa nu mai asteapta nici un raspuns.
Se ridica si isi indreapta pasii spre bucatarie parand a se simti la fel de in largul sau ca in propria lui casa. Ryu il urmeaza plictisit lasandu-ma singur cu Jun.
- Kenzo, spune-mi, te rog, ce s-a intamplat? Ce te-a suparat atat de tare? Stiu ca va trebui sa ne ferim de a ne da in vileag relatia pentru o perioada, dar nu va dura mult, imi spune Jun imediat ce Sho si Ryu au parasit incaperea.
Imi ia mainile intr-ale lui si ma priveste vadit ingrijorat. Trag adanc aer in piept, imi adun toate puterile si ii spun:
- Jun, ma tot gandesc la relatia noastra si la o solutie pentru ea inca de cand mi-ai spus ca esti insurat. Chiar daca nu erau cei doi aici, relatia noastra oricum e nesigura, asa-i? Prin urmare, vroiam doar sa ma bucur cat pot de mult de momentele pe care le petrec cu tine, fiind constient de faptul ca nu exista un sfarsit fericit pentru noi. Venirea lor aici mi-a spulberat practic pana si aceasta farama de bucurie. Apoi, cand se va termina procesul si cei doi vor pleca de aici, si tu va trebui sa pleci. Ce-am sa fac atunci? Nu vroiam decat sa urmez sfatul bunicului si sa traiesc prezentul. Ei bine, imi urasc prezentul, inchei eu lasand capul in jos si simtindu-mi ochii umezi.
- Nu-i deloc asa. Absolut deloc, mi se adreseaza Jun pe un ton atat de hotarat incat imi ridic capul si imi adancesc privirea intr-a lui incercand sa ghicesc intelesul vorbelor sale. Nu vroiam sa-ti spun nimic pana nu finalizam toata treaba, dar se pare ca sunt constrans de imprejurari. Iti amintesti cand ti-am spus ca dupa ce am iesit de pe bancile scolii urma sa ma angajez la o firma de avocatura recomandata de un prieten? Ei bine, l-am contactat si l-am rugat sa ma puna in legatura cu directorul firmei respective. Am discutat deja cu acesta si i-am povestit in mare parte despre casnicia si cariera mea. L-am intrebat daca ar exista vreo sansa de a mai putea obtine un loc de munca la firma pe care o conduce date fiind conditiile in care ma aflu. Trecand peste detaliile discutiei, a fost mai mult decat incantat de a porni un adevarat razboi impotriva socrului meu. Se pare ca are ceva de impartit cu el, desi nu am cerut amanunte. Asadar, am de gand sa inaintez actele de divort imediat ce inchei cazul la care lucrez acum.
In momentul de fata nu stiu pur si simplu cum ar trebui sa reactionez si ce ar trebui sa spun. Sunt inmarmurit. Ma gandesc ca, pana la urma, viata e plina de denivelari, urcusuri si coborasuri; atunci cand primesti un pumn in fata ce te trimite doi pasi inapoi, incasezi automat si un picior in spate care sa te faca sa mergi patru pasi inainte. Jun va fi al meu; va fi liber si va fi doar al meu. Nu reusesc sa-mi mai stapanesc lacrimile ce se incapataneaza sa mi se prelinga pe obraji, dar nu-mi pasa. Nu-mi mai pasa de absolut nimeni si nimic. O caldura linistitoare imi invaluie inima si simt, da, simt ca totul va fi bine in final. Ma arunc in bratele lui si imi incolacesc mainile in jurul gatului sau sarutandu-i la intamplare, haotic si rapid pielea fetei. Reusesc intr-o oarecare masura sa ma linistesc si imi asez capul pe umarul lui desi bataile inimii mele au un ritm la fel de accelerat.
- Te iubesc, ii soptesc singurele cuvinte pe care sunt in stare sa le spun acum.
Isi pune palmele pe umerii mei si ma ridica aproape brusc fara sa-mi spuna nimic. Buimac, ma uit la el intrebator, insa privirea lui este fixata catre intrarea in living. Urmaresc la randul meu aceeasi traiectorie si ma intorc incet catre acel punct.
- Scuzati intreruperea. Credeti ca puteti sa continuati dupa ce ne aratati si noua unde vom dormi?
“Idiot arogant, cretin, insuportabil si al dracului de frumos, cum de apari in cele mai nepotrivite momente?”


http://i44.tinypic.com/2n0789h.jpg - Takagi Sho

-------------------------------
Multumesc celor ce au citit!

[I hate maths.]

Buuuun mi-ai inveselit dimineata sa stii=)) Da~r o pauza de o saptamana nu e cam mult:(

Acum trebuie sa iti spun ca ma bucur ca Ryu si Jun nu sunt rude.Totusi da, am intiut bine Ryu va locui in aceeasi casa cu ei:)) Si nu singur >:) Ci cu un frumos saten 8-> Maaama abia astept sa vad ce se va intampla.Oare Sho asta s ii va face si el vioata un calvar lui Kenzo?Eu asa sper=))
Cat despre Kou si Hiro vreau sa vad ce idei ai;;) Ne, va trerce foarte greu saptamana asta:( Ce ma fac io pana atunci?A, da fac ca la "Suflet Rebel" citesc tot ficu de la inceput.Cea mai sigura metoda de a nu muri.
“Idiot arogant, cretin, insuportabil si al dracului de frumos, cum de apari in cele mai nepotrivite momente?”=>Inca rad la faza asta.Deci recunoaste ca e frumos=)) Pei are dreptate, baiatu ala chiar e mumos rau.
Well, greselile nu le comentez, oricum nu cred ca sunt.

Cam atat.Sa vii cu forte proaspete dupa pauza.Muolt noroc la scris dupa ce te intorci.Ja-ne:bye:!

[Lithium-Angel]

ok..i assume that Sho dude will be trouble
sper ca Sho nu va intra pe radarul lui Kenzo...eu il vreau pe Sho cu Ryu ca sa ii faca in ciuda lui Kenzo..cred ca ar fi fenomenal sa ajunga amandoi in aceeasi camera si Kenzo sa vrea sa ii spuna lui ceva..dar sa il gaseasca intr-o pozitie compromitatoare cu Sho...as rade pe burta...and ar fi pervers.
Bunicul lui arata un enorm interes pentru Ryu..si asa ma face sa ma uit la ecran suspicios

Ma gandesc ca, pana la urma, viata e plina de denivelari, urcusuri si coborasuri; atunci cand primesti un pumn in fata ce te trimite doi pasi inapoi, incasezi automat si un picior in spate care sa te faca sa mergi patru pasi inainte. imi place modul asta de a gandi ....fraza asta ma face sa te apreciez si mai mult.
kiss.

[Luzer]

Uite-ma si pe mine dupa atatea zile de absenta....:(((
Devine din ce in ce mai interesant si abia astept sa citesc.
Doamne,chiar e foarte tare si nu stiu dak rezist sa astept atat de mult urmatorul capitol.
M-am indragostit de fikul tau si curiozitatea o sa omoare pisica dar,nu-mi pasa.Sunt nerabdatoare sa vad cum vor evolua lukrurile de acum incolo.
Vreau chestii pervii:x mult pervy:x:x:x
Spor la scris.
Chuuu:x:x:x

[Hetalia]

Imi place mult ficul tau, este foarte interesant, si imi place enorm de mult cum te exprimi si felul tau de a povesti.
As vrea ca Ryu sa nu-si bage nasul unde nu-i fierbe oala si sa-i lasa in pace pe Kenzo si Jun sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti.
So, astept nextu si success in continuare
ja ne :-h

[L'pti.chat]

“Idiot arogant, cretin, insuportabil si al dracului de frumos, cum de apari in cele mai nepotrivite momente?”

Ador fraza asta ... defapt ador stilul lui , adik al tau , de a privi lucrurile . Ca de obicei , mi-a placut , foarte muult :)) . Astept sa vad ce se va intampla cu Sho ... si Kenzo [ presimt ceva :)) ] . Jun divorteaza :-? ? Interesant , da' nu cred c-o sa-i mearga :-J .

Astept nextu , spor la scris si muuuulta inspiratie :*

[Yoko]

Ei bine, am revenit! Pana anul viitor nu voi mai avea parte de zile libere, asadar voi sta destul de mult la calculator, implicit nu voi mai avea pauze atat de mari intre capitole. :D Mii de multumiri tuturor si scuzati intreruperea!
@ Mousy - ei bine, incepe o viata destul de interesanta pentru Kenzo; multe schimbari de situatie si multe lucruri imprevizibile la care, evident, vor participa toti locuitorii vilei Nakamura. Sho va avea un rol destul de important de jucat si sincer daca n-ar fi Ryu, el ar fi personajul meu preferat. :)) Momentan, e lasat intentionat un pic in umbra, dar va veni si vremea lui. Multumesc frumos! :D
@ Lithium-angel (sorry, m-am invatat cu vechiul nick :D) - that Sho dude has "trouble" written all over his body!! :)) Vor fi ceva intamplari la care Sho va participa cu varf si indesat. :D Ca de obicei, spiritul tau de observatie e incontestabil. Intr-adevar, interesul bunicului lui Kenzo pentru Ryu este partea esentiala din segmentul ce nu tine de romantism, desi se va impleti la un moment dat cu acesta oarecum. Multumesc frumos! :D
@ Shuichi_Angel - multumesc frumos si sper sa-ti placa cum vor evolua lucrurile si de acum inainte. Vor fi ceva surprize... :D Multumesc frumos!
@ Kakashi Hatake - draguta mea, stii doar ca mintea mea nu-mi va da voie sa nu bag chestii pervy. :)) Vor mai fi cu siguranta si inca destule! Acum poti sa stai linistita, am revenit! Apropo! Nu pot sa ma abtin sa nu-ti zic si aici: felicitari pentru fic!!! Multumesc frumos! :D
@ ashya_love - multumesc frumos pentru cuvintele de incurajare! Ryu din pacate e de asa natura incat nu poate sa stea cuminte pur si simplu. :)) Oricum, sper ca finalul sa fie pe placul tuturor avand in vedere faptul ca mie personal imi plac happy end-urile. :D Multumesc frumos!
@ pres.mar - teehee! M-ai facut sa rad cu lacrimi! :)) Ma bucur tare mult ca-ti place si sper ca si continuarile se vor ridica la inaltimea asteptarilor. Sho.... uffff Sho... La ce am in cap pregatit pentru Sho aproape ca nu stiu de cine imi place mai mult: de Ryu sau de Sho. :)) Totusi, cred ca o idee mai mult de Ryu. Dap, Jun zice ca divorteaza. Acum... ce o sa se intample cu divortul lui o sa apara undeva in capitolele urmatoare. :D Multumesc frumos!

Bine v-am regasit! Enjoy the next chapter!

----------------------------------------

Cap X -- Lanturi --

Nu stiu de cat timp sta rezemat de tocul usii privindu-ne si nu stiu cat a auzit din conversatia mea cu Jun. Judecand dupa expresia fetei sale si dupa zambetul rautacios de pisica Cheshire sunt aproape sigur ca cel putin declaratia mea de dragoste nu a scapat auzului sau. Da, cand mi-am incrucisat privirea cu a lui m-am panicat imaginandu-mi o multitudine de scenarii posibile, dar ma gandesc ca poate totul este spre binele meu. Cu alte cuvinte, acum ca este constient de faptul ca exista o persoana pe care o iubesc si care ma iubeste cu aceeasi intensitate, poate ca tortura mea psihica va lua sfarsit si Ryu ma va lasa in pace. Nu ar avea nici un sens sa continue a ma hartui practic, dupa ce a fost martor la un astfel de moment intim intre mine si Jun. Oare ma imbat doar cu apa rece? Oare este doar partea mea optimista cea care gandeste acum? Pana la urma, de ce n-as fi optimist? Intotdeauna am analizat o problema din toate punctele de vedere inainte de a lua o decizie; rasuceam detaliile pe toate partile, le structuram, le cantaream si, de obicei, in final luam hotarari care nu tineau deloc cont de toate calculele mele complicate. De ce n-ar fi si acum la fel? Ma chinui singur cu toate aceste ganduri si am impresia ca tot eu le fac sa para atat de complexe cand, de fapt, lucrurile sunt mult mai simple decat imi imaginez eu. Hiro a avut dreptate cu tot ceea ce mi-a spus: evident, Ryu nu va sta departe de mine, dar poate ca acum treburile cu el vor lua o alta intorsatura data fiind conjunctura in care m-a gasit cu Jun; e clar ca acest om e incredibil de imprevizibil, asadar voi asculta sfatul lui Hiro si voi lasa lucrurile sa decurga de la sine. Voi continua sa fiu trup si suflet alaturi de Jun si voi trai din plin toate momentele petrecute in compania lui, mai ales acum ca stiu cat risca pentru noi si pentru fericirea noastra. Mai ramane doar problema sentimentelor mele pentru Ryu. “E arogant, increzut, se poarta de parca ar fi centrul Universului, iar noi, restul, suntem doar particele plutind in deriva in jurul lui. Pe scurt, e un idiot. Atunci de ce dracului ma simt atras de el? Kenzo, esti mai idiot ca el; credeam ca ai gusturi mai bune! Cum poti sa fii atras de o asemenea persoana?” Totusi, este vorba doar de o atractie fizica, iar atractiile de acest gen sunt temporare. Momentan sunt multumit cu aceasta explicatie.
- Serios, n-am de gand sa adorm intr-o pozitie de yoga pe canapeaua asta si sunt absolut sigur ca se poate gasi o camera cu un pat normal in ditamai vila, rupe Ryu momentul tensionat de tacere.
Ma ridic cu un calm imperturbabil si ma indrept spre el. Ma opresc in fata lui sustinandu-i privirea si asteptand sa ma lase sa ies din living avand in vedere faptul ca trupul lui bloca intrarea. Sta pe ganduri cateva secunde timp in care ma priveste tinta. Deodata, zambetul de pe fata lui se accentueaza si se aseaza intr-o parte neparasind insa intrarea in living. Practic, imi lasa loc sa ies doar daca imi ating corpul de al lui. Fara nici o ezitare, ma strecor pe langa el frecandu-mi pieptul de al sau. Incercand sa par netulburat, imi indrept pasii spre bucatarie unde il gasesc pe Sho terminand de strans masa.
- Urmeaza-ma, te rog, ca sa-ti arat camera unde vei dormi. Maine va voi prezenta si restul casei, ii spun destul de tare pentru a putea fi auzit si de catre Ryu care nu ma scapa din ochi si apoi ma intorc mergand spre scari.
Apucand un mar, Sho ma urmeaza plictisit fara sa-mi raspunda. Ryu se dezlipeste de tocul usii venind dupa noi. Ma opresc la primul etaj si incep repartizarea camerelor:
- Aici, spun aratand cu degetul prima usa, este camera de studiu si un fel de mini-biblioteca ce cuprinde doar titluri necesare scolii. Aici e camera mea, iar aceasta este camera lui Jun, continui prezentarea parcurgand mai departe holul si oprindu-ma in dreptul celei de-a patra usi. Unul dintre voi poate dormi aici, iar celalalt in ultima camera. Vis-a-vis de usile camerelor voastre sunt doua bai. Cred ca asta este tot. Daca mai aveti nevoie de ceva, imi spuneti. De maine, Rosa, bucatareasa, si Maria, menajera, se vor intoarce, asadar le veti putea prezenta lor doleantele. Noapte buna!
Pe tot parcursul prezentarii mele, Sho musca cu pofta din mar cascand din cand in cand, iar privirea lui Ryu imi ardea spatele. Fara sa astept sa vad ce camera va alege fiecare, ma rasucesc pe calcaie si parcurg inapoi drumul pe care am venit, cobor scarile si revin alaturi de Jun. Ma intampina cu o privire ingrijorata, dar ii zambesc, ma asez langa el si ii spun luandu-i mainile intr-ale mele:
- N-ai de ce sa-ti faci griji. Nu stiu cat a auzit din conversatia noastra, dar nici nu cred ca ar avea vreo importanta. Ce ar putea sa faca si chiar daca ar putea face ceva, de ce ar face-o? N-ar avea nici un motiv, nici un sens, ii spun incercand sa ma linistesc si pe mine odata cu el.
- Kenzo, nu ma intelege gresit. In nici un caz nu m-ar interesa daca raul s-ar abate doar asupra mea, dar ce crezi ca va spune bunicul tau daca ar afla de asta? ma intreaba vadit ingrijorat.
Ei bine, parca deodata toata situatia mi se prezinta intr-o alta lumina. Pana acum gandurile mele s-au indreptat doar asupra lui Jun, asupra relatiei mele cu el, asupra impedimentelor venite din cauza mariajului sau si nu in ultimul rand, asupra lui Ryu. Bunicul meu si iminentul sau refuz de a-mi permite sa am o relatie cu Jun nu m-au tulburat deloc pana acum. Poate si din cauza faptului ca ma stiam in siguranta pentru o bucata de vreme, avand in vedere faptul ca bunicul meu este la mii de kilometri departare in momentul acesta; poate si din cauza reactiei lui la aflarea planului meu de a ma insura cu femeia usoara pe care am adus-o in casa cu ceva vreme in urma. In mod sigur nu m-ar lua in serios si parca ii vad expresia rece a fetei si ii aud cuvintele ironice: “Nakamura Kenzo, esti un idiot!” Nu vad de ce ar avea o altfel de reactie acum. Nu-i pasa... Zambesc si ii spun destul de sigur pe mine:
- Bunicului meu nu-i pasa de mine. Este cu mult mai interesat de angajatul pe care vrea sa-l scape de puscarie decat de mine. O mai tii minte pe femeia care a iesit de aici in seara cand ai venit? Ei bine, eu i-am prezentat-o bunicului ca fiind viitoarea mea sotie. M-a facut “idiot” si m-a poftit sa ies din biroul lui. Bag mana in foc ca ar reactiona la fel si in cazul asta.
- Sper sa ai dreptate pentru ca in situatia in care ar lua lucrurile in serios n-ar iesi bine deloc. Personal, nu-i cunosc decat latura asta si stiu al naibi de bine ca nu-i de joaca...
Da, are dreptate. Totusi, bunicul nu m-a luat niciodata in serios. Ar fi ultimul lucru pe lista mea de griji.
- Cred ca ar trebui sa mergem si noi la culcare. Este destul de tarziu si tu ai scoala maine, imi spune ridicandu-se de pe canapea.
Urcam scarile tinandu-ne de mana, dar imi da drumul cand ajungem in dreptul camerei mele. Ma uit rugator la el, dar imi face semn din cap si imi sopteste apropiindu-se de urechea mea:
- Ar fi mai cuminte daca am dormi separat o vreme. Cel putin pana ne acomodam cu cei doi in prezenta noastra si ei cu noi. N-as vrea sa risc a pune in pericol relatia noastra.
Ma infior simtindu-i rasuflarea calda pe pielea mea si palmele lui pe umerii mei. Omul acesta debordeaza de o senzualitate iesita din comun; te face sa-ti pierzi mintile doar zambindu-ti, simti mii de socuri electrice strabatandu-ti intreg trupul la o simpla atingere a mainii lui si ti se taie rasuflarea la vederea corpului sau gol. Este exact opusul lui Ryu; in cazul lui, fiecare por al pielii sale emana o sexualitate aproape salbatica si ai impresia ca este oricand gata de a sari asupra prazii sale. Ceea ce este curios, e faptul ca prada s-ar simti al dracului de bine in ghearele unei astfel de feline. Involuntar, imi amintesc bustul gol al lui Ryu si sarutul sau mistuitor in mijlocul strazii si in plina zi. Imi scutur capul incercand parca sa scap de aceste imagini si imi incolacesc bratele in jurul gatului lui Jun cautandu-i buzele cu ale mele. Imi trec usor limba peste ele asteptand sa ma invite inauntru, lucru care nu intarzie sa se intample. Cercetez incet fiecare coltisor al interiorului umed incercand sa absorb cat de mult pot din gustul sau. Imi las mainile sa coboare pe linia spatelui sau si le opresc la scobitura ce anunta urcusul feselor sale. Le ridic iar, de data aceasta tragand si tricoul odata cu ele. Ma opreste si ma indeparteaza bland.
- Nu ma tortura, te rog, imi spune si apoi imi saruta scurt si apasat buzele.
Stiu ca ma doreste la fel de mult cat il doresc si eu si simt prea bine tortura fizica la care eu ne supun pe amandoi. I-am simtit barbatia intarindu-se cu fiecare clipa trecuta, acelasi lucru intamplandu-se si cu mine. Se retrage in camera lui. Speram totusi...
Intru la randul meu in propria-mi camera, inchid usa si aprind lumina. In urmatoarea secunda, duc instinctiv mana din nou la intrerupator dorind de data aceasta revenirea intunericului. Intr-atat de tare m-a speriat, mai bine zis m-a socat imaginea camerei mele scaldate in lumina. Da, camera mea atat de banala, atat de obisnuita, comuna, a reusit sa ma tulbure prin aparitia unui element nou, si anume persoana lui Ryu. Sta relaxat in scaunul din fata biroului la care obisnuiesc sa-mi petrec ore bune. Se pare ca trecerea brusca de la intuneric la lumina i-a deranjat frumosii sai ochi albastri, asadar ma asteapta de ceva timp. Isi revine, insa, repede si isi atinteste privirea asupra mea asteptandu-ma pe mine sa rup tacerea. Realizez acest lucru, dar nu stiu ce as putea spune acum pentru a nu suna penibil. Asa ma simt in momentul de fata si cred cu tarie ca asa si sunt. Ma aflu in propria casa, in propria camera si totusi eu sunt cel stingher de parca tocmai am intrat intr-un mediu complet necunoscut. “Kenzo, ce dracului faci? Ceva mai devreme ai stabilit singur ca omul acesta e imprevizibil, deci ar fi cazul sa te astepti de la orice din partea lui. Trebuie sa nu te mire, sa nu te socheze, dar cel mai important lucru, sa nu-l lasi sa te intimideze.”
Folosind acest monolog interior drept cuvinte de incurajare, imi incrucisez bratele la piept si adopt o atitudine ce se vrea a fi iritata.
- Ti-am explicat destul de clar repartizarea camerelor. Asta e camera mea.
- Stiu, imi raspunde cu un calm care ma scoate din sarite.
- Atunci te rog sa te duci in camera ta si sa ma lasi sa ma culc. Sunt destul de obosit si maine chiar am de gand sa stau treaz la ore, vine replica mea ce a inceput aparent calm, dar devenind din ce in ce mai enervata cu fiecare cuvant rostit.
Ridica mirat o spranceana, isi incruciseaza la randul sau bratele si imi spune pastrand aceeasi stapanire de sine:
- Serios? Tindeam sa cred ca esti pregatit pentru o intreaga noapte de sex salbatic judecand dupa rugamintile fizice catre Don Juan-ul tau. Ah, stai! Am lamurit deja faptul ca viata ta sexuala nu este satisfacuta; acum am aflat doar cine este cel care nu te satisface...
Simt cum mi se urca tot sangele in cap si sunt gata sa explodez din cauza nervilor ce ameninta sa rabufneasca sub forma unei tornade. Imi mut greutatea dupa un picior pe altul nestiind ce replica la fel de usturatoare i-as putea da.
- Uite care e treaba: nu ma intereseaza absolut deloc persoana ta si asta implica si parerile tale. Asadar, tine-le pentru tine, scuteste-ma de niste cuvinte inutile si mai ales, scuteste-ma de prezenta ta. Stai departe de mine sau...
- Sau ce? ma intrerupe brusc. Nu te vei mai putea stapani? Ii vei da papucii fandositului astuia pentru ca vei ajunge sa accepti si sa recunosti faptul ca esti atras de mine?
Deschid gura pregatind o rafala de proteste, dar aud usa deschizandu-se in spatele meu. Ma intorc incet si observ ca temerile mele s-au adeverit. “Jun...”

-----------------------------------
Multumesc celor ce au citit!
PS: Precizare - titlul capitolului se refera la lanturile emotionale ce-l tarasc pe Kenzo in toate partile pe tot parcursul acestui capitol; de asemenea, lantul intamplarilor destul de chinuitoare pentru mintea eroului nostru.

[Luzer]

Binenteles,un capitol super,fara greseli,foarte captivant.Si credeam ca o sa si-o traga...ehhhh...mintea mea perversa putea ea sa nu-si spuna cuvantul???
Moama,sisule esti tare rau.De data asta nu am mai salivat pe tastatura.Poate in capitolul urmator.
''Imi trec usor limba peste ele asteptand sa ma invite inauntru, lucru care nu intarzie sa se intample. Cercetez incet fiecare coltisor al interiorului umed incercand sa absorb cat de mult pot din gustul sau. Imi las mainile sa coboare pe linia spatelui sau si le opresc la scobitura ce anunta urcusul feselor sale. Le ridic iar, de data aceasta tragand si tricoul odata cu ele. Ma opreste si ma indeparteaza bland.
- Nu ma tortura, te rog, imi spune si apoi imi saruta scurt si apasat buzele''
''I-am simtit barbatia intarindu-se cu fiecare clipa trecuta, acelasi lucru intamplandu-se si cu mine. ''-Imi plac mult paragrafele acestea,mai ales ultimul.
Astept cu sufletul la gura urmatorul capitol.Next-ul cat mai repede.
Chuuu:*:*:*:*
P.S..Arigato pentru ca iti place ficul meu.:*Ma bucur enorm sa aud asta:*Ms k imi admiri munca.Macar stiu ca nu muncesc degeaba.:*:*