[+15] That F***ing Thing Called Love

[Googga]

Accept orice fel de critica.

That Fucking Thing Called Love
Prolog

Dragostea e o minune. Cel mai bun lucru care ti se poate intampla e sa gasesti acea persoana speciala, care te face sa te pierzi atat de usor in ganduri, sa nu mai stii nici cat fac doi plus doi. In acele momente, inima iti bate atat de repede si acea persoana te vede intotdeauna zambind, deoarece pentru tine doar faptul ca te priveste e suficient ca sa fii fericit.
Totul pare grozav pana acum, dar atunci cand iubirea vietii tale iti cere sa te schimbi, sa fii altcineva, e clar ca va iesi rau. De la o astfel de relatie pana la a considera amorul un blestem e doar un pas. Aveti grija ce faceti. Si daca totusi va treziti intr-o asemenea situatie, incercati sa nu pasiti in directia gresita.

Capitolul 1
In templu

Antoine incerca cu disperare sa gaseasca un punct slab al zidului de pietre care bloca iesirea din templu. La inceput se gandise ca va fi usor, dar dupa cateva ore pierdute, era convins ca va muri acolo. Se intreba ce fusese in capul lui cand acceptase sa intre singur acolo si sa mai si ramana trei zile.
Singura lui speranta era ca fetele se vor intorce dupa cele saizeci si opt de ore care urmau sa treaca pana cand el va fi castigat pariul. Pana la urma, din cauza lor era blocat in acel loc. Nu puteau sa-l lase asa. Poate celelalte, dar nu Chloe. Ea era prea buna pentru a se cobori la un asemenea nivel. Si totusi, fusese prea buna si pentru nivelul lui. Daca isi batuse joc de el in tot acel timp? Si el, prostul, avea sa moara pentru distractia ei.
Dar oricat s-ar fi chinuit, nu putea uri acei frumosi ochi verzi. Ochii primei si singurei lui iubiri. N-ar fi putut s-o acuze de nimic. Orice gand rau atragea un alt gand despre el insusi, in care se descria ca un cinic incoerent. Cine era el sa judece perfectiunea incarnata? De la inceput, el era acolo doar ca sa asculte in tacere criticile ei, chiar si pe cele facute pe la spate, si sa se metamorfozeze in persoana pe care o dorea ea. La momentul acela, acest ideal ii parea demn de admiratie: un om incercand sa fie pe placul celorlalti. Dar uitase de propriile vise si iata unde ajunsese.
Era singur, intr-o pestera, simtindu-se de parca nu mai vazuse de ani intregi lumina soarelui. Asta era templul: nu un grup de ruine din vremuri indepartate si nicidecum vreun loc din Orient unde puteai intra in comuniune cu o Divinitate necunoscuta in afara propriilor tale orizonturi lipsite de vastitate, ci o pestera a singuratatii, cu marturiile acesteia vizibile in orice loc unde ar fi putut fi lasate. Artefactele erau variate, caci unii se multumisera doar cu dedicatii de dragoste scrijelite in graba pe peretii de calcar, altii se incumetasera sa lase pliculete cu suvite aurii, in timp ce cativa isi depozitasera in acel loc care radia un romantism terifiant chiar si propriile oase. Nimic ingrijorator pana acum, caci in orice zona din lume s-au vazut nebuni indragostiti.
Templul a fost ignorat mult timp de oamenii care scapasera deja de necazurile primei iubiri. Toata aceasta liniste s-a evaporat insa atunci cand un oarecare logodnic gelos a omorat-o acolo pe cea careia cu nici o luna inainte ii promisese dragoste eterna. De atunci, in acel loc nu s-au mai inregistrat sinucideri, ci morti care de care mai ciudate, pe care nici macar mintea depresiva a unui iubit visator nu le-ar fi putut concepe, cu atat mai putin pune in practica.
Tuturor le era frica sa se aproprie de templu si tocmai acest lucru a facut-o pe Chloe sa aleaga explorarea acestuia ca o prima proba pentru Antoine, care incerca sa-i demonstreze ca, in ciuda aparentelor, este demn de ea. Ii fusese usor sa se joace cu el. Intre ei nu putea exista nimic serios. Erau din lumi diferite. Ea era o diva, el un simplu om. Nu iesea in evidenta prin nimic. Fusese intotdeauna foarte greu de observat, incat daca intrebai pe cineva daca l-a vazut intr-un anumit loc, acea persoana nu-ti putea da un raspuns sigur. Chloe i se parea sansa vietii lui. O intreaga noapte ii rasunasera in minte vorbele ei: “Esti dragut, dar mai e cate ceva ce poate fi schimbat la tine.”. Chloe stia ca el exista…Chloe credea ca el e dragut. Doar asta conta. Trebuia s-o faca pe ea fericita. N-ar fi putut anticipa rezultatul. In viziunea lui, aveau sa formeze cel mai fericit cuplu din lume. Cand ea i-a cerut sa intre in templu, a spus "Da." fara sa se gandeasca. Acum regreta asta.

N.A.: Scuze, stiu ca este un capitol foarte scurt, dar in ultimul timp m-am axat mai mult pe genul dramatic si-mi va lua ceva pana sa ma obisnuiesc cu naratiunea.