13-03-2011, 01:08 AM
Sunt conştientă de faptul că nu mă pricep la compus poezii,dar...încercarea moarte n-are >.<" .
Umbre reci printre nori se’arată
Mulţimea se-mprăştie-n zări,speriată.
Urlete-ngrozite din piepturi se-aud
La vederea personajului întunecat şi crud.
Pretutindeni e-ntuneric ÅŸi rece ,
Groaza prin bietele suflete trece.
Speranţa în ei nu mai poate să-ncolţească
E cotropită de’acea cruzime drăcească .
Luciri de săbii se’avântă-n gloată
Inimi străpunse uită să mai bată.
Prin bălţi de sânge moartea-naintează
Împrăştiind în jurul său tot mai multă groază.
Oameni plângându-şi morţii sunt la fiecare pas
Îmbrăţişând cadavre dragi în puţinul timp rămas.
Hohotele de jale se sting treptat
În lamele-nroşite ce viaţa le-a curmat.
Din marea de sânge şi carne sfârtecată
Un tânăr cu negre plete s-arată.
Îndurerat de’atâta moarte şi cruzime
Ar vrea să răzbune cumplitele crime.
Duşmanul se’apropie şi-n faţa lui s’opreşte
Îşi scoate săbiile,apoi crud zâmbeşte
L-acel copilandru ce David se crede
De-l provoacă-n faţă, c-o praştie şi pietre.
Fără milă-n carne săbiile lovesc
Râuri de sânge îndată ţâşnesc .
Sărmanul copil cade zdrobit
La picioarele celui ce’omenirea-stârpit.
Înfrângere
Umbre reci printre nori se’arată
Mulţimea se-mprăştie-n zări,speriată.
Urlete-ngrozite din piepturi se-aud
La vederea personajului întunecat şi crud.
Pretutindeni e-ntuneric ÅŸi rece ,
Groaza prin bietele suflete trece.
Speranţa în ei nu mai poate să-ncolţească
E cotropită de’acea cruzime drăcească .
Luciri de săbii se’avântă-n gloată
Inimi străpunse uită să mai bată.
Prin bălţi de sânge moartea-naintează
Împrăştiind în jurul său tot mai multă groază.
Oameni plângându-şi morţii sunt la fiecare pas
Îmbrăţişând cadavre dragi în puţinul timp rămas.
Hohotele de jale se sting treptat
În lamele-nroşite ce viaţa le-a curmat.
Din marea de sânge şi carne sfârtecată
Un tânăr cu negre plete s-arată.
Îndurerat de’atâta moarte şi cruzime
Ar vrea să răzbune cumplitele crime.
Duşmanul se’apropie şi-n faţa lui s’opreşte
Îşi scoate săbiile,apoi crud zâmbeşte
L-acel copilandru ce David se crede
De-l provoacă-n faţă, c-o praştie şi pietre.
Fără milă-n carne săbiile lovesc
Râuri de sânge îndată ţâşnesc .
Sărmanul copil cade zdrobit
La picioarele celui ce’omenirea-stârpit.