Am realizat ca te iubesc

[CandyGirl]

Ei bine, scuze de intarziere, Sper ca ati avut un Craciun frumos. Va urez si eu un am nou fericit fiindca nuj daca mai intru pe aici anul asta:D Iar acum in dar de Craciu, An nou ce vreti voi va aduc ultimul capitol al povestirii. Spor la citit si sper ca nu am scris povestea asta doar ca sa ma aflu in treaba.

Capitolul XVI Anna P.O.V.

Absolvirea… partea aceea a vietii in care realizezi in sfarsit ca nu mai esti un simplu copil, ci un adult care in curand va trebui sa se descurce si care sa ii gaseasca un drum in viata. Stateam in multimea de elevi impreuna cu Neji si ceilalti colegi si asteptam ca toate dilomele noastre sa fie impartite. Deja aveam in gand ce voi face in continuare, poate, nici eu nu eram hotarata.
In cele din urma toate diplomele au fost distribuite elevilor care faceau poze in curtea liceului sau isi imbratisau parintii. Si eu as fi vrut ca ai mei sa fie alaturi de mine dar din cauza afacerilor nu au putut ajunge, se pare ca tot afacerile sunt mult mai importante decat propriul lor copil. Ehh…asta e, macar il am pe el alaturi de mine in orice moment al zilei. In putinul timp ramas, discutam impreuna cu prieteni, colegi si profesorii cu care am stat impreuna atata timp, uni plangeau, alti radeau, altora nici nu le pasa.
Dupa ceva vreme ne-am luat cu toti la revedere unul de la altul si am plecat fiecare pe drumul lui. Nu e ca si cum nu ne-am mai revedea, doar locuim in acelasi oras, darn a trebuie sa mai dramatizam si noi putin. Oricum avem o vara intreaga la dispozitie, petreceri, soare, mare etc., dar si cand o incepe faculatea… .
- Unde mergem? Vocea lui Neji ma trezi din visare.
- Ma gandeam ca o baie ar fi buna, dar poate luam masa undeva, sau mai bine mergem acasa si asa sunt putin cam obosita!
- Haide, e vacant, gata scoala, gata invatatul pute in sfarsit sa facem ce ne dorim si tu vrei acasa, dar bine cum vrei.
Ajunsa acasa, am facut o baie calda dupa care m-am pus in pat la mine in camera. O sa imi lipseasca zilele in care ma antrenam cu fetele, in car sustineam echipe e de fotbal si baschet.
- Ce zici de un film? Satenul intra in camera si se aseza pe pat langa mine. Ce ai, de ce nu parin incantata de vacant?
- Pai… nu e ca si cum nu imi doream vacant dar o sa imi fie dor de restul.
- Haide mai, sti ca o sa ii revedem acum nu mai dramatiza atat si ai sa vedem un film.
Am luat drumul sufrageriei unde Neji a pus un film al carui nume nu l-am retinut, popcornul si sucul au fost nelipsite, dar filmul era plictisitor.
Mai pe la jumatatea filmului -unde actiunea devenie déjà plictisitoare si iti puteai da seama cum se va termina-, am inceput sa ne sarutam ca apucatii, intinzandu-ne pe toata suprafata canapelei. In ultima vreme aveam tot mai multe astefel de “apucaturi”.
Relatia noastra mergea din ce in ce mai bine, desi niciodata nici unul dintre noi nu a zis ca suntem iubit si iubita oficial. Cand au aflat colegii de la scoala, au ramas pur si simplul cu gura cascata nevenindule sa creada. Bineinteles ca si reactia noastra a fost pe masura iar de fiaecare data cand cineva intreba pe noi ne apuca rasul.
Saruturile, mangaierile si restul lucrurilor au continuat in camera mea unde mai nou dormeam impreuna.
A doua zi, undeva pe la pranz ne-am trezit amandoi transpirati, imbratisati si cu patul ca dupa razboi. Ne-am facut dus, iar restul zilei urma sa ne-o petrecem in oras doar eu si el.
Nici nu pot sa imi imaginez cat de repede trece ziua, dupa cateva cumparaturi, masa la restaurant, mers in parcul de distractii si intorsul acasa ceasul arata déjà ora zece seara.
Nu era o ora cine stie ce tarzie avand in vedere orele la caere ne culcam de obicei, dar totusi parca a trecut prea repede.

Tot asa zilele au trecut una dupa alta fara ca noi sa ne dam macar seama. Intre timp ne-am si luat si slujbe astfel incat sa ne putem intretine fara ajutorul parintilor. Eu lucram la o sala de sport unde predam dansuri, iar Neji era barman la un restaurant din centru. Cat am mai ras in primele lui zile de serviciu, i-a luat ceva pana s-a obisnuit cu sortul si caratul tavelor dar in cele din urma a reusit.
Era o dimineata frumoasa de vineri si ma indreptam spre serviciu. Era pe sfarsitul verii dar afara era tot cald. Desi urma toamne si trebuia sa ne inscriem la facultate, hotarasem impreuna cu Neji ca anul acesta ne vom baza pe joburile noastre ci dabea la anul ne vom inscribe la colegiu. Am condus pana in parcarea salii de gimnastica, iar acolo mi-am lasat masina si am urcat spre sala unde aveam eu ore. Predam fetitelor care vroiau sa invete sa danseze orice fel de dans ci nu sa faca performanta.
Orele au trecut repede iar cand am terminat mi-am luat lucrurile si am iesit din cladire. Nu mica mi-a fost uimirea cand langa masina mea l-am vazut pe Neji imbracat intr-o camasa deschisa la cativa nasturi, o pereche de blugi si tennesi. Chiar daca il mai vazusem imbracat asa de data asta mi-se parea ceva mai frumos la el.
- Hei, ce e cu tine pe aici? M-am indreptat spre el dandui un pupic mic.
- Am venit sa te iau, dupa care mergem impreuna undeva.
Nu am mai zis nimic ci am ramas tacuta. L-am lasat pe el sa conduca iar acesta ne-a dus undeva pe margina apei. A oprit si ne-am dat jos din masina. Pe malul apei, era o cabanuta mica cu un etaj si o gradina cu flori in jur.
- Ce… adica…ce facem aici?
- La multi ani! Asta e cadoul tau, un weekend aici doar noi doi,
- Dar, ziua mea e abea pesteo saptamana, nu crezi ca e prea devreme pentru cadouri?
- Nu conteaza, saptamana viitoare alt cadou. Oricum as putea sa iti fac cadouri zilnic, tot nu ar arata cant de mult te iubesc.
- Cel mai mare cadou pe care mi-m faci e acela ca in fiecare zi esti alaturi de mine si ma iubesti.
Ne-am plimbat toata seara me marginea apei, valurile de spargeau la mal atingandu-ne din cand in cand si pe noi. Atunci cand ne-am oboist ne-am asezat si priveam luna plina care se reflecta in apa limpede.
- Ce repede trece timul cand esti cu persoana iubita.
- Da…
- Ti-am mai spus vreodata ca arati minunat in razele lunii?
- Hai termina-te cu filozofia. Am zis in timp ce l-am impins in joaca in umar.
- Nu chiar nu glumesc, arati superb.
Pe amandoi ne bufnea rasul si amandoi stiam cu se va termina aceasta gluma.
M-a apucat de mana si m-a tras in bratele lui, mi-a soptit un “Te iubesc” si ma sarutat.
Era perfect, nimic alceva nu imi mai doream in acel moment. Mi-as fi dorit ca cineva sa imortalizele acel moment, dar nu intr-o poza ci iintr-o pictura realizata cu cea mai mare grija.
Asa am ajuns ca de la cei mai buni prieteni sa film cel mai frumos cuplu –in viziunea mea-. Si imi doream ca asa sa ramanem, nimeni si nimic sa nu ne desparta, chiar si dupa moarte sa fim impreuna.

Sfarsit…