Mi-am facut si eu curaj sa scriu un fic pe tema asta. Spun de la inceput ca nu va fi un fic SasuSaku insa sper sa va placa
Varsta minima: nu cred ca are vreuna, eventual vor fi cateva injuraturi dar voi anunta pe parcurs daca se schimba ceva
Gen:Romnace, evntual Action si poate Drama
Limba:Romana
Tipul de comentariu solicitat: unde credeti ca e nevoie sa schimb ceva
Disclaimer:Nu detin niciun personaj din Anime-ul Naruto/Naruto Shippuden si nu vreau sa fac profit de pe urma acestora. Toate persoanjele apartin lui Masashi Kishimoto
Prologul va fi mai scrut si din perspectiva Hinatei, insa chiar vreau sa stiu daca merita continuat.
So, let's start!
Viata este un lung sir de regrete si sperante ruinate, un loc in care visele nu au ce cauta, un loc in care tristetea si ura este pretutindeni…. Oriunde te-ai refugia in aceata lume, tristetea te ajunge din urma. Disperarea te cuprinde si inainte sa realizezi esti unul dintre ei: o umbra, o fantoma lipsita de sentimente, care se chinuie sa traiasca. Fara un scop in viata, fara nimic, de la o zi la alta incercand sa depasesti greutatile, dar niciodata reusind. Atunci pentru ce traiesti, care este rostul tau pe lume? Sa suferi mereu in tacere si sa treci pe langa altii ca tine? Lumea asta nu a fost altceva pentru mine decat durere si tristete, decat ura care te transforma dintr-un copil plin de sperante intr-o persoana dura lipsita de sentimente, de bucuria de a trai.
De multe ori m-am intrebat daca sunt singura care gandeste asa, daca numai mie mi-a fost dat sa trec printe acele amintiri. Daca voi fi mereu singura si neinteleasa. Insa sunt sigura ca sunt si altii ca mine. Odata ce exista iubire, va exista si ura. Odata cu fericirea vine si tristetea care ne copleste treptat pe toti. Insa de ce sunt ele atat de insemnate pentru noi? Ce este tristetea, ce inseamna durerea? Am putea raspunde multi la aceste intrebari, dar nu cred ca cineva ar gasi cu adevarat raspunsul. Si atunci daca nu stim ce inseamna oare cum le-am putea intelege? De fiecare data cand ma gandesc la ele imi apare in minte o imagine cu o fetita care plange din rasputeri. La inceput n-am inteles de ce, dar cu timpul am gasit durerea din inima fetei, tristetea din ochii ei pierduti de timp.
Varsta minima: nu cred ca are vreuna, eventual vor fi cateva injuraturi dar voi anunta pe parcurs daca se schimba ceva
Gen:Romnace, evntual Action si poate Drama
Limba:Romana
Tipul de comentariu solicitat: unde credeti ca e nevoie sa schimb ceva
Disclaimer:Nu detin niciun personaj din Anime-ul Naruto/Naruto Shippuden si nu vreau sa fac profit de pe urma acestora. Toate persoanjele apartin lui Masashi Kishimoto
Prologul va fi mai scrut si din perspectiva Hinatei, insa chiar vreau sa stiu daca merita continuat.
So, let's start!
Prolog
HinataViata este un lung sir de regrete si sperante ruinate, un loc in care visele nu au ce cauta, un loc in care tristetea si ura este pretutindeni…. Oriunde te-ai refugia in aceata lume, tristetea te ajunge din urma. Disperarea te cuprinde si inainte sa realizezi esti unul dintre ei: o umbra, o fantoma lipsita de sentimente, care se chinuie sa traiasca. Fara un scop in viata, fara nimic, de la o zi la alta incercand sa depasesti greutatile, dar niciodata reusind. Atunci pentru ce traiesti, care este rostul tau pe lume? Sa suferi mereu in tacere si sa treci pe langa altii ca tine? Lumea asta nu a fost altceva pentru mine decat durere si tristete, decat ura care te transforma dintr-un copil plin de sperante intr-o persoana dura lipsita de sentimente, de bucuria de a trai.
De multe ori m-am intrebat daca sunt singura care gandeste asa, daca numai mie mi-a fost dat sa trec printe acele amintiri. Daca voi fi mereu singura si neinteleasa. Insa sunt sigura ca sunt si altii ca mine. Odata ce exista iubire, va exista si ura. Odata cu fericirea vine si tristetea care ne copleste treptat pe toti. Insa de ce sunt ele atat de insemnate pentru noi? Ce este tristetea, ce inseamna durerea? Am putea raspunde multi la aceste intrebari, dar nu cred ca cineva ar gasi cu adevarat raspunsul. Si atunci daca nu stim ce inseamna oare cum le-am putea intelege? De fiecare data cand ma gandesc la ele imi apare in minte o imagine cu o fetita care plange din rasputeri. La inceput n-am inteles de ce, dar cu timpul am gasit durerea din inima fetei, tristetea din ochii ei pierduti de timp.