Citate memorabile

[Teh]

Adela, Garabet Ibraileanu

Prostie sa crezi, prostie sa nu crezi. Cine poate sa stie daca este? Numai... Dumnezeu stie.

Adela s-a intors la sase si treizeci si cinci de minute. I-am iesit inainte din intamplare, sau ca din intamplare, nu stiu sigur.

Adela mi-a spus ca o iubesc: "Stiam ca ai sa vii dimineata asta la mine", nu putea avea alt sens.

Un logodnic este o virtualitate. Un amant este o realitate teribila. Incomparabil mai ingrozitoare decat un sot.

Si apoi, bun, inteligent, frumos poate fi si unul si altul, dar Te sunt numai eu...

Si totusi, stiu ca nu vreau nimic de la ea, ca nu urmaresc nimic, ca nu trebuie sa urmaresc. Ca nu se poate...

Fara ochii ei, am impresia ca monologhez, oricata atentie ar arata vorbelor mele, confirmata de participarea ei normala la discutie si prin promptitudinea raspunsurilor.

Prietenia noastra a murit odata cu cea dintai bataie de inima pentru ea, fiindca foamea selectiva de femeie, numita impropriu si aproape in deradere iubire, este intotdeauna intoarcerea la animalitate, este, gandind bine, o impulsie sinistra.

E asa de incantatoare femeia asta urata, ca incepe sa mi se para frumoasa! Si ce odihna pentru suflet, ce eliberare e farmecul unei femei care te incanta fara sa-ti inspire nicio umbra de dorinta.

Dar pe femeia pe care as injosi-o si care s-ar injosi, n-as mai putea s-o pretuiesc.

Senzatia de voluptate, provocata de cuvantul "Ea", cand o numesc astfel, oral sau mental, probabil pentru ca fiind contradictoriul lui "El", si atat de femeiesc prin fizionomia lui, diformismul gramatical proclama cu putere diformismul sexual, concentreaza intreaga constiinta asupra femeii, pana la halucinatie.

Dar pentru ce glumeste mereu? Iubirea nu glumeste, e grava.

Fara sa-mi dau seama, avusesem iluzia ca timpul sta si el impreuna cu noi, amical. Dar el isi indeplinea implacabil functia de a uza totul si de a ucide viata.

[Teh]

Cel mai iubit dintre pamanteni, Marin Preda

Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimantator.

Se spune ca un arhitect neamt, prieten cu Carol I, dupa ce a stat vreo zece ani la noi si a construit cateva edificii frumoase, i-a cerut regelui promisiunea sa se intoarca in Germania.
-De ce, Frant, l-a intrebat suveranul, nu-ti place tara asta?
-Maiestate, i-a raspuns arhitectul, tara e frumoasa, oamenii veseli, femeile atragatoare, dar prea mult p... mo-ti!
-Adica cum? s-a mirat regele.
- Pai, i-a explicat neamtul, deraiaza un tren, morti, raniti, romanul zice: p... mo-ti! Seceta, inundatii, p... mo-ti! Prea mult p... mo-ti!

Fii generoasa pe cont prorpiu, i-am spus, nu pe contul altuia. Cui ii place sa citeasca, sa se ghiftuiasca mai putin si sa-si cumpere carti, n-ai decat sa-ti faci biblioteca ta si pe urma s-o dai cu imprumut tuturor vitelor din oras care sa ti le inapoieze pline de caca...

Desigur, in conceptia mea, si in ceea ce priveste viata sentimentelor nu exista deosebirea intre un om cultivat si unul cu o meserie simplista si fara cultura. Intelectualul putea doar complica meschinaria vietii in care traia, perorand si vorbind despre idealuri, in timp ce omul simplu putea recurge la violenta sau sa sufere in tacere, fara generalizari filozofice.

Da, dar oamenii numiti de toata lumea de treaba nu sint de treaba deloc daca pot pastra in sufletul lor, atat de multa vreme, o jignire, chiar daca e grava.

Un fior rece de invidie grea ma strabatu. Cum de nu intalnisem eu o astfel de femeie si o intalnise petrica? Cum dracu au noroc unii si dau peste astfel de femei fascinante, cum se intampla, unde le gasesc sau culmea, cum de sint gasiti de ele?

In fata mortii nu mai esti nimic, nu mai esti poet, esti un simplu om care trebuie sa dispara.

Intr-o zi venise de la Bucuresti in vizita in orasul nostru um membru al Biroului politic insarcinat cu invatamantul si cultura ca de ce nu stim inca ruseste? (...)
"Dar dumneavoastra cand aveti de gand sa invatati romaneste? raspunse atunci Ion Micu.

Fiindca una e sa cunosti amenintarile din istorie si alta e sa le cunosti pe cele care te pandesc pe tine insuti in timpul unei istorii vii, care se face sub ochii tai si in tara ta.

Dar hai sa zicem ca te vira chiar pe linia intaia. Si aia sint mai multe posibilitati, ori mori ori scapi... Cine ai spune ie ca n-o sa scapi? dar hai sa zicem ca nu scapi... Si aici sint doua posibilitati, i-a mau spus rabi foarte hotarat. Poti sa mori sfartecat de o bomba, sau poti sa mori de un glonte si sa fii ingropat frumos cu sapa si lopata...

Daca n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra.


(...) femeile pot fi urate, dar niciodata dispretuite.

Cine n-are bunici sa si-i cumpere!

Barbatul meu spunea: la prima sticla te simtica un inger, la a doua ca un leu, la a treia ca un porc.

(...) nicio femeie nu e in mod absolut frumoasa sau urata pana n-o cunosti.

Dimpotiva, fericirea nu poate veni decat din scurgerea neincetata a clipelor linistite si senine, fiindca ce altceva e suferinta decat o oprire a fiintei noastre, o uriasa inertie care face sa se apese asupra ei tot ce exista?

Fara suferinta! Deloc! Nici macar o adiere... Iar daca nu va fi nimic, cu atat mai bine, despartindu-ne, tot ceea ce a fost va ramane curat, pur,o amintire de nesters.

Sa ne casatorim,murmura... Cum, pentru toata viata?!!

Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pamanteni?

Medicul ( dumirit): aha! si ce-ai vrea dumneata?
Pacientul ( umil) : sa fac si eu normal,
Medicul ( expeditiv ) : mananca cacat!

Mi-a fost frica! Ai fi vrut amanunte sa ma ajuti, si el ar fi aflat ca sintem impreuna si scena care a avut loc aici in cabina s-ar fi produs atunci, cand eu ma indragostisem de tine si nu vroiam sa te pierd.

Te mai intorci? o intrebai. 'Bineinteles ca ma intorc' protesta ea. Bineinteles ca mintea. Nu se mai intoarse...

Si atata timp cat aceste trepte urcate si coborate de mine, vor fi urcate si coborate de nenumarati altii, aceasta carte va marturisi oricand: ... daca dragoste nu e, nimic nu e!...

Ratiune si simtire, Jane Austen
Oare n-are sa-mi para rau dupa tine, cand am sa incep sa ma simt ca acasa in alta parte? (...) Si voi, copaci pe care va cunosc atat de bine! Dar voi n-o sa va schimbati. N-o sa va cada nicio frunza pentru ca plecam noi de aici, iar ramurile voastre vor fremata mai departe, chiar daca n-o sa mai fim aici sa ne uitam la voi. Da, n-o sa va schimbati, nu va dati seama de bucuria sau de regretul pe care il pricinuiti si ramaneti insensibili la schimbarile celor care se plimba pe sub umbra voastra! Si cine-o sa ramana sa se bucure de voi?

-Sa-ti spun?
- Sigur ca da.
- ei bine, afla ca am ghicit ca domnul Willoughby vaneaza.

- Casa noastra de la tara nu e prea departe de a lui. Cel mult zece mile, cred.
- Mai precis, treizeci spuse sotul ei.

- Dumneata si cu mine, Sir John, spuse doamna Jennings n-am mai tine seama de atatea reguli de politete.
-Atunci ati fi foarte prost crescuti! exclama domnul Palmer.
- Iubitule, ii spuse sotia lui razand ca de obicei. Tu ii contrazici pe toti. Stii ca esti foarte nepoliticos?
- Nu stiam ca daca ii spun mamei tale ca e prost crescuta, contrazic pe cineva.

[Lunatics.]

Teh, imi plac primele trei citate si ultimele doua.

Kafka:
Atata timp cat nu incetezi sa urci, treptele nu se vor termina niciodata. Sub pasii tai care urca , ele se vor inmulti la nesfarsit. (America)

In lupta dintre tine si lume, pariaza pe lume.

Traiesc si acest lucru imi este cat se poate de clar.

Orice fiinta, oricat de neinsemnata ar fi, constituie centrul unui cerc trasat in jurul ei.

Antoine de Saint-Exupery:
Singur te simit si printre oameni (Micul Print)

Nu poti vedea bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi (Micul Print)

Eu stapanesc stelele pentru ca nimeni inaintea mea nu s'a gandit sa le stapaneasca.

M'a intrebat atunci daca nu mi'ar placea o schimbare in viata. Am raspuns ca nu schimbi niciodata viata, ca in orice caz toate vietilee sunt la fel si ca a mea aici, nu'mi displacea deloc. (Albert Camus - Strainul)

[Addeh]

Memoriile unei gheise - Arthur Golden
Oricare ar fi chinurile si triumfurile noastre, oricat de mult am suferi, mult prea curand se imprastie toate, ca tusul prea subtire pe hartie.

Brida - Paulo Coelho
E atat de complicat sa traiesti.

Panza de paianjen - Cella Serghi
Te gasesc atat de schimbata, incat imi este teama sa nu te insel pe tine cu tine...

Albert Camus
Extrag din absurd trei elemente: revolta, libertatea si pasiunea mea. Printr-un joc de constiinta, din invitatia la moarte fac regula de capatai a vietii -a refuz suicidul.

[Teh]

Ce am mai extras si eu din ce am citit lately...

Visul - de Emile Zola
- O casatorie in afara cerintelor obisnuite ale fericirii ar fi fost cu adevarat scandal. Totul se va ridica s-o impiedice. Ea socotea, deci, sa lupte impotriva tuturor?
- De ce nu?

- Insoara-te cu ea... Trebuie sa-l asculti!
El se opri la randul lui langa fereastra, gata sa plece din moment ce ea il alunga.
- Dar tu vei muri, striga el.
Ea, linistita, murmura cu un suras.
- Oh! Si sunt pe jumatate moarta!

Daisy Miller, Henry James
American candy's the best candy.
And are American little boys the best little boys? I asked Winterbourne.
I don't know. I'm an American boy, said the child.


Eu si amanta lui - Marcel Prevost
Iti mai aduci aminte pasajul din Heinrich Heine, unde, privitor la Gottingen, spune ca e un oras cu trei mii de locuitori „printre care se afla si cateva suflete..."? Ei bine... in grupul in care te afli tu si scumpii tai tovarasi, barbati si femei, se gasesc desigur si cateva suflete.

Razboiul a fost realitatea vietii de cinci ani de zile pentru milioane de fiinte umane.

Contemporanilor care spun ca sunt plictisiti cand li se pomeneste de razboi, tinerelor generatii care habar n-au de el, le pot declara din proprie experienta „ca am facut razboiul". Transeele, retelele de sarma, macelaria sectoarelor, gazele mortale, membrele smulse din corp, creierii care tasneau din teasta, abdomenele deschide, sangele, moartea, nu sunt o inventie de gazetari sau o tema de romane.

Ea a indepartat de mine toate dorintele ambitioase care n-ar fi insasi ea. E tot ce vreau si n-o vreau decat pe ea.

Iata in sfarsit, gandii eu, iata o femeie pe care o pot gasi grumoasa, pe care o pot privi, careia ii pot vorbi cu placere. Si aceasta femeie, in afara ca firea ei este dreapta si sincera, apartine celui mai scump prieten al meu. Ceea ce-mi interzice orice incercare galanta. Mi-o interzice, si slava Domnului! ma scuteste de ea.

Oare mp minteam pe mine insumi? Nu. Dar pe cand gandeam hotarat si sincer: „Totul se va sfarsi..." instinctul dragostei prostesta in mine si soptea: „Ba nu... totul incepe abia..."

Fireste, experienta pe care am avut-o cu celalalt sex m-a invatat sa cunosc ca o femeie nu este aceeasi cu doi varbati deosebiti carora le apartine, fie in acelasi timp, fie succesiv.

Mi-e teama de noapte, nu de spirite, ci de gandurile mele. Ca si cum gandurile mele incatusate ziua de vointa-mi ferma, si guvernate de ratiunea mea lucida, ar fi lipsite in intunericul nocturn de orice putere de stapanire: noaptea gandurile mele capata un fel de insusire imaginativa, o ascutime, o combativitate ciudata, care lupta impotriva mea si sfarseste prin a ma invinge.

(...), nu m-am intins niciodata fara frica pe culcusul meu alaturi de patul Sophiei, si, ridicand bratul meu pana la ea, adormeam strangandu-i degetele intr-ale mele.

-Stii, zisei caporalului care era cu noi, sunt nemti.
El raspunse:
-Ce-mi pasa... Lasa-ma sa dorm.

Mai tarziu, intalnind-o pe Sophie, aflai ca puteam sa sufar prin prezenta unei femei care nu-mi apartinea: dar sufeream pentru ca nu era a mea, iar nicidecum pentru ca era a altuia.

Astazi puteam tolera momentan ca acest trup sa se fi retras de la mine, deoarece nu apartinea nimanui; dar reluarea spiritului ma ofensa ca o tradare, pentru ca altul il poseda.

(...) o mana luneca sub brat, degetele se imbratiseaza.

Domnie efemera: Cand o femeie s-a dat catva timp intreaga, oricat de putin ar retrage din ceea ce a dat, tot darul se afla in primejdie.

Care femeie fericita prin dragoste sta sa analizeze fericirea ei? Barbatul care i-o da este primul printre barbati. Nu exista gand de comparatie: el este regele...

Nu mai suntem nici unul, nici altul, aceiasi admiratori orbi, dar suntem aceiasi amanti.

Cand aceste doua fiinte predestinate se tinura de mana, stiind ca aceste maini, odata despartite, nu se vor mai atinge probabil, ochii barbatului adanciti in ochii femeii recunoscura ii ei o tulburare pe care el o cunostea bine. El sopti:
-Dar... ma iubesti...
Ea facea semn ca da si induiosarea ei era la culme.
-Atunci, zise el, ramai?
Ea isi trase mainile dintr-ale lui.
-Te iubesc... pentru ca plec...

[Cherie]

Seria Fracurile negre: Manusa de otel - Paul Feval

"Contesa Corona! murmura la un moment dat. Nu stiu daca o urasc sau o iubesc pe aceasta femeie!"

Lampa contribuia mult la ambitioasele visuri ale lui Michel. La 20 de ani nu dai stralucire numai pentru tine unui blazon inchipuit.

Maurice ramasese in fata usii si se uita la cele scrise pe tabla.
" Daca ar intra Michel! spuse Etienne nu fara ingrijorare.
" Michel nu va intra, raspunse micul blond ca si cum ar fi vorbit singur. Apoi, cu o manie brusca: Ce dracu poate sa faca? Si de ce ne-o fi parasit?
" E un barbat ocupat, raspunse Etienne numarand pe degete: primul rand, Olympe Verdier; in al doilea, contesa Corona; in al treilea Edmee Leber!

" Am banii, spuse Michel in loc sa raspunda si batand cu palma buzunarul de la vesta, ca omul care triumfa simtindu-l plin. Ce e si cu noi! adauga el cu un accent vrednic de mila. Am gesturi, cuvinte si bucurii de mic-burghez, eu, care acum sase luni puteam sa trec drept oglinda unei true gentleman (adevarat gentilom)! Banul este insusi sangele care curge in vinele acestui secol, acest lucru este sigur! Am dus lipsa de bani, fapt care m-a degradat! Unde ramasesem? Bruneau este un nelegiuit si contesa Corona nu valoreaza mai mult decat el. Fara domnul Lecoq, ti-o spun in mod serios, Edmee, eram pierdut si lipsit de mijloace de trai.
Tanara fata isi intorcea ochii stanjenita de fiecare data cand pronunta numele domnului Lecoq. Ea intreba:
" Domnul Lecoq este cel care ti i-a vorbit de rau pe domnul Bruneau si pe contesa Corona?
" Nu ai s-o aperi acum si pe contesa Corona! izbucni Michel.
" Ea te place! dar tu nu o placi, murmura Edmee. Cand sufeream, ma gandeam la ea ca la o prietena.
" O prietena! repeta Michel ranjind. Dar, in definitiv, nu este vorba de contesa Corona, si vom reveni la acest onorabil domn Bruneau! inca o data, iti spun, stiu toate povestile tale cu domnul Lecoq.
O aveam pe contesa Corona, care imi vorbea in enigme mai putin naive, aratandu-mi poarta deschisa a gradinii Armidei ; mai era Trei-Labe, schilodul de la Plat-d'Étain, care imi aducea mesajele acestei incantatoare femei. Iata un rebus, acest cuplu fantastic: contesa si Trei-Labe! Ea vine la el sa-l vada! stii la fel de bine ca si mine! Dar singurul om care cunoaste misterul acestei povesti ca in romane este domnul Lecoq.

Puse lingura intre dintii bolnavului, care clampanira la atingerea metalului.
" Tu ma iubesti, Fanchette, murmura el dupa ce bau. Multumesc.
" Te iubesc, Tata, raspunse contesa. Daca l'Amitie devine Stapanul, ma va distruge.
" Tu nu esti decat o femeie; nu poti sa fii Stapanul.
" Uita-te bine la mine! spuse ea.
Talia ei supla si muschiuloasa se arcui. Avea o frumusete regeasca.
Batranul ii facu un semn admirativ si sopti:
" Ai fi mai puternica decat barbatii! Ai dreptate!! dar mai avem timp.

" Ca doar nu mi-o fi si inima paralizata, raspunse Trei-Labe. E frumoasa ca un inger!
" Ei as! La dracu, daca aceste doua bucati de hartie nu seamana ca doua picaturi de apa! Nu-ti mai continui povestea "Frumoasa si Bestia" cu contesa Corona?
" Imi plac femeile! raspunse Trei-Labe cu o afectare neasteptata.
" Si mie, spuse domnul Lecoq, mascand un zambet. Esti cam ciudat, domnule Mathieu! Si trebuie sa fi fost un mare crai cand aveai picioarele intregi!

" Inima mea! spuse ea cu amaraciune. Rana mea, poate vrei sa spui, in care toti si-au rasucit cutitul! Si cei pe care ii urasc, si cei pe care ii iubesc! Dumneata ai sa te razbuni, Andre; eu nu am nici macar razbunarea! Dumneata ai fost de doua ori nefericirea mea, si totusi mi-as da viata pentru dumneata!
Dupa o scurta pauza, continua:
" As putea oare sa le urasc pe aceste doua femei, pe rivalele mele? De doua ori am fost infranta: de dumneata, si de fiul dumitale! si, in fond, ce fel de fericire pot sa ofer unui om eu, care sunt insasi nenorocirea? Nu, nu le pot uri, pentru ca dumneata le iubesti. Asta sunt eu: am cucernicia si devotamentul banditilor. Sunt intocmai ca asasinii din tara mea, fac milostenie chiar cu sufletul meu.
" Ai dreptate, Fanchette, spuse Andre grav, m-ai miluit.
Ea isi arunca bratele in jurul gatului lui Andre si ramase un timp asa. Apoi izbucni:
" Nu iti reprosez nimic! Sunt a dumitale, asta e destinul meu. Sufletul meu de copil s-a avantat spre dumneata. Am fost geloasa pe Giovanna din prima zi. Si cat de frumoasa era, scaldata in lacrimi! Dragostea ar fi facut din mine o fiinta buna, Andrea, iti jur! Daca ai sti cum sunt visele mele, cand ma intreb ce anume se poate darui unui barbat adorat! Te rog, lasa-ma sa-ti vorbesc! Cine stie cand vei mai putea sa ma asculti! Am impresia ca voi suferi mai putin daca iti voi marturisi toata durerea mea. Nu stiam ca Michel este fiul dumitale, dar de fapt pe dumneata te iubeam in el. Ä‚sta este adevarul: te-am regasit in el. Pentru ce m-ai trimis la aceasta moarte, Andre, Andre, nu ajungea un singur chin?
Erai dumneata, mai tanar si liber. Poate atunci nu o iubea pe Edmee. I-a fortat insa dragostea prin chiar taria iubirii ei. Nu o urasc; are ceea ce eu nu ii pot da lui Michel al meu! Michel al meu!! Nebunia mea! Pentru ce m-ai aruncat prada acestui leu, mai timid si mai bland decat un miel? Iti trebuia un ochi deschis asupra lui! Ai pus dinamita sa supravegheze flacara? L-am iubit mult mai mult decat te-am iubit pe dumneata! Oh, dar cu totul altfel, navalnic, cu varsta mea arzatoare, cu biata mea tristete si forta. Eu am fost aceea care i-am facut curte; am coborat pana acolo incat intr-o zi am devenit complicea lui Lecoq, omul acesta care il tara spre prapastie. Imi spuneam: voi fi langa el si il voi salva! sau ma va tari si pe mine cu el!

" Dar despre Edmee nu imi spui nimic? mai intreba Andre.
Contesa se intrista iarasi:
" Este deci cu mult mai frumoasa decat mine? intreba ea.
Apoi, facand un efort si ridicandu-si fruntea, continua:
" Nu pot sa o urasc, jur pe Dumnezeu si pe Fecioara, in mila carora imi pun acum toata nadejdea! As fi ucis-o daca Michel ar fi sovait intre noi doua. Dar el a ales: sa mi se implineasca deci destinul! Ea va fi fericita; si-a plans ultimele lacrimi. Trasura doamnei Schwartz o va duce la bal.

" Sunt foarte nefericita, relua ea eu vocea sugrumata, sunt obosita si chinuita. Atata vreme cat sunt cu dumneata Andre, si atata vreme cat il vad pe Michel, pentru care as renunta la fericirea vietii de apoi, nu imi pot gasi refugiu in religie. Religia ii respinge pe cei care nu vor sa se pocaiasca. Si, totusi, nu am alta cale de ales. Andre, imi trebuie liniste, singuratate, moarte! Cand spuse ultimele cuvinte, se infiora.

Am coborat pana acolo incat intr-o zi am devenit complicea lui Lecoq, omul acesta care-l tara spre prapastie. Imi spuneam: voi fi langa el si il voi salva... sau ma va tari si pe mine cu el!

Ei stiu ca eu am fost am fost ultima care l-a vazut in viata pe Colonel. Toulonnais-l'Amitie este acum Stapanul: de duminica mana contelui Corona sta amenintatoare deasupra capului meu.

Iti multumesc. Esti bun, ti-e mila de mine. Dar timpul dumitale este masurat si temerile mele sunt curate nebunii. In jurul meu am numai prieteni devotati: Battista, vizitiul care asteapta in colt ma stie de cand eram copil si si-ar da viata pentru mine; oamenii din casa mea ma iubesc: am facut tot ce am putut ca sa fiu o buna stapana. Ma vor pazi bine in cele cateva ore care te mai despart de telul dumitale, Andre, si cand iti vei fi atins acel tel, totul se va fi lamurit intre mine si lume. Unde va trebui sa ne intalnim data viitoare?

Piramidele lui Napoleon - William Dietrich

Atunci norocul ei, si al meu, ca tu ai fost cel care ai gasit-o. Spune-i ca i-am ucis stapanul in lupta si astfel am devenit noul ei stapan. Si ca eu, Napoleon, o dau in grija aliatului meu american - adica tie.

Panza de paianjen - Cella Serghi

Un barbat abil se ascundea sub aceasta infatisare modesta, un barbat care a stiut sa faca din prezenta lui o otrava placuta, pe care mi-o dadea si mi-o refuza capricios, ca s-o doresc din ce in ce mai mult.

Te gasesc atat de schimbata incat imi este teama sa nu te insel pe tine cu tine.

Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit. Stiu ca sunt femei mai frumoase decat mine, dar asta nu are nicio insemnatate, fiindca oricat de frumoasa ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care sa fie si mai frumoasa; dar cred ca poate exista o adancime sufleteasca, o sensibilitate, o inteligenta care pot insufleti in asa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibila, amalgam unic de insusiri de neinlocuit, cel putin intr-o clipa data, pentru un om intr-un anume climat sufletesc.

Nu ma doare nimic anume, si totusi ma simt bolnava.

Ceea ce ma atragea la el era impresia pe care mi-o dadea ca e singur, nenorocit, ca unicul lui stimulent in viata sunt eu, ca sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Daca nu-i asa, nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit.


P.S. Nu-mi vine sa cred ca n-am vazut topicu' asta mai devreme - o sa revin cat mai curand.

[Teh]

The Collector, John Fowles
Only once, before she came to be my guest here did I have the privilege to see her with it loose, and it took my breath away it was so beautiful, like a mermaid.
I can't say what it was the very first time I saw her, I knew she was the only one.

then again I knew it was ridiculous, people oonly married for love, especially girls like Miranda. There were even times I though I would forget her. But forgetting's not something you do, it happens to you. Only it didn't happen to me.

She spoke as she walked, as you might say.
That's the thing about money. There are no obstacles.

you never know with girls these days

It finally ten days later happened as it sometimes does with butterflies. I mean you go to a place where you know you may see something rare and you don't, but the next time not looking for it you see it on a flower right in front of you, handed to you on a plate, as they say.

I know it's old-fashioned to say you love a woman, I never meant to do it then. In my dreams it was always we looked into each other's eyes one day and then we kissed and nothing was said until after.

But when I had her there imy head went round and I often said things I didn't mean to.

The truth was she couldn't do ugly things. She was too beautiful.

We all want things we can't have. Being a decent human being is accepting that.

'I thought all men had to know dirty jokes'
'I wouldn't tell you one if I knew it' 'Why not?' 'They are for men.' 'What do you think women talk about? I bet I know more dirty jokes than you do'
The beauty confuses you, you don't know what you want to do anymore, what you should do.
Sex is just an activity, like anything else. It's not dirty, its just two people playing with each other's bodies. Like dancing.
It was no good, she had killed all the romance, she had made herself like any other woman. I didn't respect her any more, there was nothing left to respect.

I know what I am to him. A butterfly he has always wanted to catch.

The ordinary man is the curse of civilization.
He is ugliness. But you can't smash human ugliness.

I have a strange illusion quite often. I think I've become deaf. I have to make a little noise to prove I'm not. I clear my throat to show myself that everything's quite normal. It's like the little Japanese girl they found in the ruins of Hiroshima. Everything dead; and she was singing to her doll.
I never go to bed with the people I love.
Men are vile.

Just those three words, said and meant. I love you. They were quite hopeless. He said it as he might have said 'I have cancer'. His fairy story.

But now I think of G.P. and I compare him to Piers. And Piers has got nothing on his side. Just a golden body throwing stones aimlessly into the sea.
Men are a joke. We're so weak physically, so helpless with things. Still, even today. But we're stronger than they are. We can stand their cruelty. They can't stand ours.
I think we are just insects. We live a bit and then die and that's the lot.

[Lia]

The two towers

J.R.R. Tolkien

" There is some good in this world, and it's worth fighting for."

" All your words are but to say: you are a woman, and your part is in the house. But... I can ride and wield blade, and I do not fear either pain or death."

" Gimli [kills Orc]: Legolas! Two already!
Legolas: I'm on seventeen!"

" Help means ruin and saving means slaying."

" I was talking aloud to myself. A habit of the old: they choose the wisest person present to speak to"

" But you comfort me, Gimli, I'm glad to have you standing nigh with your stout legs and your hard axe. I wish there were more of your kin among us. But even more would I give for a hundred good archers of Mirkwood."

" And that's the way of a real tale. Take any one that you're fond of. You may know, or guess, what kind of a tale it is, happy-ending or sad-ending, but the people in it don't know. And you don't want them to."

" Tall ships and tall kings
Three times three,
What brought they from the foundered land
Over the flowing sea?
Seven stars and seven stones
And one white tree. "

[Niska]

Ileana Vulpescu - Arta comversatiei

"Sa-mi para rau? Sa-mi para rau ca-n viata asta, facuta-n mare parte din rutina, mi-a fost dat sa traiesc ceva adevarat si-atat de frumos? Daca maine as lua viata de la capat si cineva m-ar pune sa aleg, infatisanu-mi de la inceput si suferinta cu care-as plati bucuria, eu tot te-as alege!"

"Cand te simti lovit, apasat de viata, trebuie mai ales atunci sa-ti indrepti ochii spre zona solara a speciei: sa asculti muzica, sa recitesti o poezie, sa te uiti la un tablou. Dintr-o data, simti cum, de la nivelul ramei, fiinta ta se ridica pe verticala piscului."

"In viata trebuie sa inveti sa citesti printre randuri si in oameni. Sa citesti printre vorbele lor si chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteste mai mult decat un roman-fluviu, o privire - mai mult decat o biblioteca."

"Ma atrag oamenii complicati. Ma atrag major, nimicitor, doar oamenii care ma fac sa visez, care mascheaza atat de bine implacabilele roti dintate ale imuabilelor legi care ne guverneaza, atat de bine ca ma fac sa le uit existenta. Cu cat sufletul tau intra mai profund in hatisurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atat actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfaptuit. Nu ti-l mai poti inchipui. Desi-l doresti, nu ti-l mai poti inchipui."

"Mai schimbator decat sufletul omului, decat conceptiile sale si decat vremea nu e nimic."

"Mintea si sufletul omului nu merg intotdeauna pe aceeasi poteca."

"Nimeni nu are dreptul sa aleaga pentru altul, oricat l-ar iubi."

[yaoi maniac]

[cateva citate... mai asa]

Luna nou de catre Stephenie Meyer.
"Intre durere si nimic, alesesem nimicul."

"Cand am ajuns la cinema, Jacob mi-a dat o bacnota de zece dolari.
- Ce-i asta? am obiectat eu.
- Nu am varsta necesara ca sa pot intra la filmul asta, imi aminti el.
Am izbucnit in ras.
- S-a zis cu varsta relativa. N-o sa ma omoare Billy daca te ajut sa intri?
[replica superba] - Nu. I-am spus ca ai de cand sa-mi corupi inocenta copilariei."

"- Suntem o pereche destul de dereglata, nu-i asa? spuse Jacob. Nici unul dintre noi nu isi poate tine corpul intr-o pozitie normala.
- Induiesator, am spus eu, respirand cu greutate.
- Macar ne avem unul pe altul, spuse el, cosolandu-se cu gandul acesta.
Si eu ma simteam alinata.
- Macar avem asta, am incuviintat."

"Si ingerul plangea fara lacrimi, cu suspine intreteiate."

[mai sunt, insa trebuie sa caut prin carti ]