[Terminat] Gravi Fic 16+ [yaoy]

[Lye]

Tragedia se amplifica

In camera de hotel a cantaretului,era o liniste mormantala.Acesta continua sa se tina de gat,privind podeaua.Lacrimi ii alunecau pe obraji,cazand pe mocheta albastra.In jurul sau,Hiro se plimba nervos in timp ce ceilalti se priveau socati..Totul era un esec:videoclipul si concertul ce trebuia sa il sustina in Kyoto.Totul era distrus.Si asta din cauza neglijentei cantaretului,care si-a irosit vocea.Il considera vinovat pentru ce s-a intamplat.Scos din sarite,roscatul a luat paharul de pe masuta,aruncand cu el in unul dintre pereti.Vazand acest lucru,Fujisaki s-a apropiat de el,luandu-l de brate.
-De ce mama dracu nu te-ai oprit la timp?Ai titnut mortis sa canti!
-Hiro,termina!Nu e vina lui...nici-unul nu stiam cand se va intampla asta.Asa ca inceteaza sa mai vorbesti prostii.
Shuichi s-a ridicat de pe suprafata moale,dupa care a fugit din camera.Ceilalti se puteau descurca fara el in concerte si videoclip,insa vocea lui era sarea si piperul,multe persoane iubeau trupa doar pentru el.Asa ca era foarte greu ca Bad Luck sa supravietuiasca daca vocea nu ii revena.In cele din urma,s-a oprit intr-o toaleta,asezata pe uul dintre holuri.Se privea in oglinda,strand cu putere din pumni.
-"La naiba...numai mie mi se putea intampla asta.Ce patetic sunt..in loc sa fac ceva sa rezolv nenorocirea asta,stau si imi plang de mila.Milioanele de fani nu pot fi dezamagiti.".Gandeste vocalistul stergandu-si lacrimile.
In Tokyo,era aceiasi agitatie dintodeauna.Orasenii animau strazile,indreptandu-se spre destinatiile lor finale.In vila romancierului,era liniste.Yuki statea intins pe canapea,tinandu-si o palma pe frunte.Se simea rau,intreg trupul ii era fierbinte.Alaturi de el era Mika,ce il mangaia usor pe par.Acesta avea o intalnire cu un redactor si trebuia sa ajunga.Usor,s-a ridicat de pe suprafata moale,tinandu-se cu greu pe picioare.
-Tu nu pleci nicaieri cu masina in starea asta.Vrei sa patesti ceva?
-Da-te din calea mea.Am o simpla raceala sau ce o fi asta.
Blondul si-a luat sacoul din cuier,parasind vila.In urma lui,roscata il privea,tinandu-si mainile in san.Stia ca nu trebuia sa il lase sa plece.Era mult prea ametit ca sa tina masina sub control.Si mai ales la viteza nebuneasca cu care mergea.
In camera vocalistului din Kyoto,era inca liniste.Hiroshi statea pe scaun,tinandu-si palmele pe chip.S-a lasat dus de val.Stia ca nu trebuia sa tipe atat de tare la prietenul sau.La urma urmei,acest lucru i se putea intampla oricui.Insa momentul nefericitului "accident" a fost unul cat se poate de neprielnic.Trupa avea multe planuri si nu le puteau amana.Singura sansa era sa filmeze videoclipul fara Shuichi.Brusc,usa s-a deschis,facandu-si aparitia rozaliul.
-Amice,imi cer scuze pentru iesirea mea de mai devreme.Era nervos.
Shu a aprobat din cap,dupa care a zambit.Vroia sa incerce sa vorbeasca.Insa tot ce a reusit sa faca a fost sa tuseasca puternic.Vazandu-l,K l-a apucat de umeri,asezandu-l pe canapea.Toti trebuiau sa fie alaturi de el.
-Stai linistit.Vom face orice ca tu sa iti recapeti vocea.Nu te va lasa Thoma sa dispari asa,pur si simplu.
Cantaretul a zambit,aproband din cap.Stia ca lucrurile vor fi bine,pana la urma.
Pe strazile aglomerate ale capitalei,Yuki conducea cu viteza.Era in intarziere si trebuia sa se grabeasca.Simtea cum trupul ii arde pe interior.Privirea ii era tulbure,in timp ce masina se misca din ce in ce mai haotic.Intr-un moment de neatentie,acesta a intrat pe contra-sens.Vrand sa evite masina ce venea,a tras tare de volan,oprindu-se cu automobilul intr-un stalp.Impactul a fost atat de puternic,incat zgomotul s-a auzit in intregul cartier.Lumea s-a strans,vrand sa afle ce s-a intamplat.Printre ei,se afla si Tori,ce se afla in acel loc.Vazandu-l,pe romancier in masina,s-a strecurat cu greu in multime,si ajungand in dreptul sau,a deschis portiera,luandu-l in brate.
-Yuki!Revino-ti!Sa cheme cineva o ambulanta.
Insa scriitorul era inconstient.Jumatate de chip ii era acoperit de sange.Parea sa fi suferit o lovitura puternica la cap.Fata i-a sters urma rosiatica cu maneca bluzei,dandu-i parul de pe frunte.Era ingrijorata si speriata.Brusc,in minte i-a venit imaginea fratelui ei.Pana acum,a vrut sa il i-a pe Eiri de langa el,insa nu in acest mod.Regreta toate cuvintele urate spuse.Nu stia daca e bine sa il anunte pe vocalist.Insa un lucru era cert:novelistul trebuia sa scape teafar din acest accident.

[dia_love_gackt]

"Ai titnut mortis sa canti!" - Ai tinut mortis sa canti!
"nu ii revena"- nu ii revenea
"pe uul dintre holuri" - pe unul dintre holuri
"strand strand cu putere din pumni." - strangand cu putere din pumni
"-Amice,imi cer scuze pentru iesirea mea de mai devreme.Era nervos." -Amice,imi cer scuze pentru iesirea mea de mai devreme.Eram nervos.

Ok...deci deja s-a ajuns la o foarte mare incurcatura! De parca nu era de ajuns ca Shuichi si-a pierdut vocea, acum face si Yuki accident Deci daca Yuki nu scapa cu viata, cred ca o voi spanzura pe Mika ca l-o lasat sa plece de acasa in starea aia!
So...deabia astept urmatorul capitol! Gambate!
:bye:

[Lye]

Shuichi afla

Intr-o ambulanta alba,inconjurat de patru medici,Yuki se afla pe o targa.Chipul ii era acoperit de o masca de oxigen,in timp ce bandajul alb cu care ii era acoperit capul incepea sa capete o nuanta rosiatica,intr-un anumit loc.Alaturi de el,Tori il tinea de mana.Era speriata,ingrozita.Nu stia ce sa faca.Defapt,nu stia daca e bine sa se afle langa el in acel moment.Lacrimile i se scurgeau pe obraji,cazand pe bratul novelistului.Acesta respira din ce in ce mai rar,in timp ce ritmul cardiac scadea treptat.Brusc,unul dintre medici i-a pus fetei mana pe umar.
-Sunteti sotia lui?Intreaba acesta punandu-si stetoscopul dupa gat.
-Nu...cumnata.Va rog,salvati-l.
Acesta a aprobat din cap,continuand sa isi noteze ceva pe o foaie de hartie.Ambulanta mergea cu viteza,indreptandu-se spre spital.Trebuiau sa ajunga cat mai repede.
In Kyoto,era o atmosfera incarcata.Shuichi privea lung pe geam,tinandu-si barbia sprijinita de genunchi.De fiecare data cand incerca sa vorbeasca,gatul il ustura puternic.Brusc,acesta a inceput sa tremure.Mintea i-a zburat imediat la Yuki.Ceva i s-a intamplat,insa nu isi putea da seama.Era ca un presentiment.Il enerva cand i se intampla lucruri de acest lucru,deoarece se adeverea de fiecare data.In camera a intrat Hiro.Vazandu-si amicul aparent ingrijorat,i-a pus mana pe umar.
-Ce s-a intamplat?Tremuri ingrozitor de tare.
Rozaliul a luat o foaie de pe masa,scriind ceva.Era atat de ingrozit,incat litere erau intrerupte.Roscatul a luat hartia,citind cu greu ce era scris.
-Eiri?Este bine...dar ca sa nu te ingrijorezi,o sa il sun.
In vila romancierului,Mika statea pe canapea,frecandu-si palmele.Era ingrijorata ca novelistul nu o sunase.Acesta obinsuia sa o anunte cand ajunge la intalnirea cu redactorul.Insa deja a trecut o ora,iar el nu daduse nici-un semn de viata.Brusc,telefonul a sunat.Speriata,roscata a tresarit,insa a pus mana pe receptor,raspunzand in viteza.
-Yuki?Ce bine ca ai sunat!
-Sunt Tori.Eiri a...avut un accident de masina.E in coma,la spital.
Auzind acest lucru,Mika a scapat receptorul din mana.A cazut in genunchi,incepand sa tipe.Era sigura ca ceva avea sa se intample.In acel moment,in casa si-a facut aparitia Tatsuha.Acesta a sarit peste canapea,luandu-si sora in brate.Vroia sa stie ce s-a intamplat cu ea,de ce era in starea aia.
-A avut accident!E in coma!
-Cine?Mika...revino-ti!Cine a avut accident?
-Yuki!Striga roscata disperata.
Auzind acest lucru,brunetul si-a imbratisat sora,dupa care a luat-o de mana,parasind in viteza vila.Trebuia sa ajunga repede la spital.
In Kyoto,Hiro continua sa sune pe telefonul din resedinta,insa nu primea nici-un raspuns.In spatele sau,Shuichi isi freca mainile.Era deosebit de ingrijorat,mai ales ca nu primea nici-o veste.Brusc,in incapere si-a facut aparitia K.
-Ce se intampla aici?
-Shu...vrea sa sun acasa la el.Are o presimtire,dar nu raspunde nimeni.
-Ai incercat pe telefonul lui Mika?Ea trebuie sa fie cu el.
Inainte ca Hiro sa formeze numarul,telefonul a inceput sa sune.De partea cealalta,vocea stinsa si plansa a roscatei il anunta tragica veste.Roscatul nu a stiut cum sa reactioneze.Doar a apasat pe un buton de pe tastatura,intorcandu-se usor.
-Nu stiu cum sa spun...nu imi gasesc cuvintele.Yuki a...avut un accident.E in coma,la spitalul central din Tokyo.
Shuichi nu a mai reactionat.Pur si simplu a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare.In urmatoarea secunda,acesta a lesinat,prabusindu-se pe podeaua camerei.

[dia_love_gackt]

"-Nu stiu cum sa spun...nu imi gasesc cuvintele.Yuki a...avut un accident.E in coma,la spitalul central din Tokyo.
Shuichi nu a mai reactionat.Pur si simplu a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare.In urmatoarea secunda,acesta a lesinat,prabusindu-se pe podeaua camerei." - si eu cred ca as fi lesinat :dizzy: deja simt ca lesin...
Si daca Yuki nu isi va mai reveni? :scary: Ce se va intampla cu Shuichi? :yada:
Vai, aici innebunesc daca nu citesc urmatorul capitol! Gambate!
:bye:

[October]

hello, pana acum nu am postat pe-aici, pt. ca doar de cateva zile iti citesc ficul si in sfarsit am ajuns la ultim ul capitol. Ce pot sa spun, e absolut INCREDIBIL!! nu stiu de unde iti vin atatea idei, e absolut grozav! mi-a cam venit sa-ti rup gatul cateodata, cand i-ai despartit pe shu si yuki, mai ales cand shu s-a casatorit cu yuji ala...

si acum, ca sa nu fiu offtopic, sa spunem ceva si ceva despre ultimul capitol. cum adica yuki a avut un accident si e in COMA?! si pe deasupra shu isi pierde vocea?! mno, acuma chiar imi vine sa te bat... sper sa isi revina amandoi cat mai curand si sa nu dureze la fel de mult ca atunci cand shu a fost in coma... ca mooor!!

abia astept sa vad ce se mai intampla. chuu:-* and gambate!

[Lye]

Planurile se naruie

In camera de hotel,era o agitatie ingrozitoare.Shuichi se afla pe pat,fiind incostient.K se afla in dreapta lui,lovindu-l usor peste fata.Vestea data de Hiro a cazut ca un trasnet asupra lor.Era imposibil sa nu te socheze intr-o oarecare masura.Fujisaki statea pe pat,tinandu-si palmele incrucisate.Prietenul lui parea sa fie urmarit de ghinion.Mai intai,si-a pierdut vocea,iar acum,Yuki se afla in coma.Parea sa fie un cosmar din care spera sa se trezeasca.Insa asta era cruda realitate.Brusc,Shuichi a deschis ochii,ridicandu-se in picioare.Inca era ametit.Vroia sa stie daca ce a auzit a fost un vis.Asta spera.Insa chipurile celor din jur dezaprobau acest lucru.Managerul nu indraznea sa il priveasca in ochi,in timp ce ceilalti oftau adanc.Cantaretul a cazut in genunchi,acoperindu-si chipul cu palmele.Lacrimile i se scurgeau printre degete,cazand pe mocheta albastra.Ar fi vrut sa tipe,insa nu putea.Vocea ii disparuse.
-Trebuie sa ne intoarcem in Tokio.Sa o anunte cineva pe Serena.Replica reprezentantul serios.
La spital,era agitatie si galagie.Mika se plimba dintr-o parte in alta,continuand sa planga.Tatsuha statea pe un scaun,strangand puternic din pumni.Ochii lui negri erau inecati in lacrimi.Brusc,pe hol si-a facut aparitia Thouma,ce si-a imbratisat sotia disperata.Aceasta l-a apucat de camasa,strangand cu putere materialul vaporos.Departe de grup,Tori statea sprijinita de un perete.Vedea doctorii care intrau in salon,insa ieseau dezamagiti.Brusc,roscata a oprit un medic,apucandu-l de gulerul halatului.
-E fratele meu!Vreau sa stiu cum se simte!
-A intrat in coma.Acum,doar o minune in poate salva.Se zice ca cineva drag lui trebuie sa il strige pentru a-l readuce la viata.
-Domnule,nu vrem leacuri babesti!Nu conteaza banii...doar faceti-l bine!Striga Mika disperata.
Doctoru a lasat capul in jos,mergand mai departe.Femeia a intrat in salon,impingand asistentele ce erau alaturi de el.Romancierul se afla pe un pat inalt,conectat la fel si fel de aparate.Masca de oxigen ce o purta se aburea ori de cate ori acesta respira.Ritmul cardiac era din ce in ce mai slab.Deodata,roscata a inceput sa tipe,reusind sa ii sperie pe cei din jurul ei.
-Eiri!Trezeste-te!Nu mai glumi cu mine si revino-ti!
Tatsuha si Thouma au apucat-o de maini,iesind afara din salon.Ingrijorat ca sora lui sa nu isi piarda mintile,brunetul a apucat-o de umeri,strangand-o cu putere la piept.O singura persoana il putea readuce pe novelist la viata.Singurul care a reusit sa ii cucereasca inima.Insa el era departe,iar timpul trecea in defavoarea lor.Yuki putea sa faca stop-cardiac,si atunci,totul se naruia.
-Unde e Shuichi?Intreaba patronul N-G ingrijoat.
-Mika a vorbit mai devreme cu Hiro.Probabil ca i-au spus.Nu vreau sa aflu cum a reactionat.
In Kyoto,cei opt se pregateau de plecare.Toate planurile lor s-au dus pe apa sambetei.Poate ca era o incercare,prin care viata le testa limitele.Insa pana si ea a fost mult prea dura cu ei...mai ales cu vocalistul.Cat mai putea acesta sa indure?Aua vut noroc cu avionul cumparat de Thouma pentru trupa.Puteau sa plece cand doreau.Aproape de miezul noptii,acestia paraseau hotelul,departe de ochii presei.Dupa o jumatate de ora de mers cu lumuzina,grupul a ajuns pe aeroport,unde erau asteptati de cei doi piloti si stewardesele.Acestia s-au imbarcat,decoland in mai putin de zece minute.
Timpul trecea si cerul negru era acoperit de nori cenusii.In spital,era o liniste mormantala.Doar cate o perdea alba mai se misca,fluturata de adierea blanda a vantului.Existau momente in care aparea cate un medic,ce in halatul alb,semana cu o fantoma,insa disparea la fel de repede.Pe holul din dreptul camerei unde era romancierul,nu se auzeau decat suspine adanci.Mika continua sa planga,aflandu-se in bratele fratelui ei.Era foarte tarziu si liniste.Brusc,usile spitalului s-au deschis,facandu-si aparitia vocalistul.Acesta respira cu gre,in timp ce obrajii erau uzi din pricina lacrimilor varsate.Vazandu-l roscata s-a ridicat,indreptandu-se spre el.
-Ce bine ca esti aici.Vin-o cu mine...poate reusesti sa il aduci la viata.
Roscata a observat ca vocalistul nu spune nimic.Ingrijorata,s-a oprit din drum,stergandu-si obrajii.
-De ce nu imi vorbesti?
-Pentru ca nu poate.Shuichi si-a pierdut vocea.Replica managerul pasind in urma lui.
Auzind acest lucru,roscata a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare.Trebuia ca Shuichi sa isi recapete glasul.Doar vocea lui il putea readuce pe scriitor la viata.Doar cel pe care il iubeste poate sa inlature ghearele mortii din jurul lui.

[October]

eu sunt prima, yupy! nu se poate... lui shu trebuie sa-i revina vocea... nu se poate... sa nu indraznesti sa-i desparti iar, si mai ales nu in felul asta!!!

e un capitol bun, la fel ca toate celelalte pe care le-ai scris. nu-mi bat eu capu' cu greselile, nici macar nu stiu daca sunt nu prea-mi place cum decurg lucrurile, dar fara chestiile astea nu ar mai fi nimic, deci da-i bataie in continuare!

[Lye]

Timpul trece

O saptamana.Atata timp a trecut de cand Yuki era cufundat intr-un somn adanc.Trupul lui perfect era asezat pe patul inalt si tare al spitalului,avand fruntea bandajata cu un material alb.Suvite blonde ii cadeau pe chipul atat de inert.Buzele lui erau uscate,in timp ce ochii fiorosi si cruzi erau inchisi.De sapte zile,Shuichi nu plecase nici-un moment de langa el.Decat sa isi faca un dus si sa se schimbe.De o saptamana,acesta nu mai stia ce inseamna sa se odihneasca intr-un pat cald si moale.Atipea pentru cateva minute cu capul pe mana romancierului,insa se trezea la fel de repede,speriat de zgomotele facute de aparate.In aceiasi situatie se aflau Mika si Tatsuha.Acestia nu mai stiau definitia cuvantului "odihna".Mare parte din timp si-o petreceau la spital,sperand ca fratele lor va reveni la viata.Insa nu.Yuki parea sa se simta bine in lumea unde se afla.Doctorii era rezervati cu privire la sansele lui de supravietuire.Shuichi nu vroia in ruptul capului sa stie ca singura iubire din viata lui il va parasi.Prefera sa nu mai cante niciodata,insa sa il aiba pe scriitor alaturi de el.Zilnic,ziarele erau pline de fel si fel de vesti despre romancier.Unii spuneau ca a murit,altii ca nu isi va mai revenii.Insa Thouma avea grija sa distruga aceste companii,asigurandu-se ca nu ii vor mai face rau scriitorului cu articolele lor pline de minciuni.Clinica era inconjurata de reporteri,care vroiau sa alfe vesti despre novelist.De fiecare data cand Hiro sau unul dintre membri trupei paraseau sau intrau in cladire,o multime de oameni se napustea asupra lor.Intreaga populatie feminina a Japoniei era socata si trista.Nu vroiau ca idolul lor sa le paraseasca.Era o lovitura dura,chiar si pentru niste necunoscute.
Era o zi innorata de Luni.Cerul era acoperit de nori gri,in timp ce vantul sufla cu putere,maturand totul in calea lui.In salonul situat la etajul al patrulea,era o liniste mormantala.Shuichi plangea pe infundate,strangand cu putere cearceaful alb cu care era acoperit patul.Lacrimile lui mari si grele ii alunecau lent pe obraji,cazand mai apoi pe mana scriitorului.Usor,usa s-a deschis,facandu-si aparitia Mika.Aceasta se afla in aceiasi situatie.Cu miscari lente,i-a pus mana pe umar cantaretului.Acesta a ridicat capul.Ochii caprui ai roscatei erau inecati in lacrimi,in timp ce barbia ii tremura.
-Nu da semne de imbunatatire?Intreaba aceasta inghitind in sec.
Cantaretul a dezaprobat din cap,continuand sa isi tina fruntea lipita de structura metalica a patului.Era rece,dar dura in acelasi timp.Brusc,in salon a intrat o asistenta tanara,insotita de un medic batran.Halatul alb si lung ii ajungea pana aproape de glezne,in timp ce parul carunt ii acoperea crestetul capului.Ochii albastri si reci erau acoperiti de o pereche de ochelari,cu lentilele subtiri.Dupa ce si-a controlat pacientul,medicul a notat ceva in dosar,dupa care l-a privit pe vocalist.
-Ar trebui sa mergi sa te odihnesti.Sau va trebui sa te internam si pe tine.
Shuichi a dat din cap,continuand sa isi mangaie sotul pe frunte.Doctorul a luat-o pe Mika de brat,iesind afara din salon.Trebuia sa ii spuna ceva foarte important.Ceva...ce nu trebuia sa auda cantaretul.Cei doi au iesit pe hol.Tatsuha a venit alaturi de sora lui,luand-o de umar.
-Trebuie sa va spun adevarul...sansele lui de supravietuire sunt mici...chiar infirme.Noi am facut tot ce tinea de noi.De acum inainte,totul tine de el si de vointa lui ca sa traiasca.Sfatul meu...nu ii spuneti tanarului din camera.Asta l-ar putea demoraliza complet.
Auzind acest lucru,roscata a lesinat,prabusindu-se in bratele brunetului.O asistenta a venit langa ea,incercand sa o stabilizeze.Toata galagia facuta pe hol,a reusit sa il alarmeze pe vocalist.Acesta a parasit salonul,privindu-i pe cei d eafara.Tatsuha isi lovea sora peste fata,incercand sa o scoata din insconstienta.Vazandu-l pe cantaret,i-a facut semn lui Thouma.Presedintele l-a luat de umeri,intrand cu el in salon.
-Stai linistit...nu s-a intamplat nimic.Mika e doar obosita.
Shuichi nu credea ce i se spunea.Thouma avea lacrimi in ochi.De ce nu putea sa vorbeasca?Ar fi avut atata nevoie de vocea lui.Stia ca e singuru care il poate readuce pe novelist la viata.
-"De ce?De ce tocmai eu?La naiba...nu am facut nimic rau!Prefer sa nu mai cant niciodata...insa doar sa te am pe tine alaturi de mine!"Gandeste Shu stergandu-si lacrimile.
Acesta incerca sa strige numele novelistului,insa nu putea.Simtea o usturime in zona gatului,pe interior.Trebuia sa afle de ce a lesinat Mika.Ce veste ar fi putut sa o socheze tat de tare.si mai ales...de ce nimeni nu ii spunea ce se intampla cu adevarat?De ce toti il tratau ca pe un copil?Vroia sa afle starea in care se afla sotul sau.Usor,a deschis usa,iesind pe holul spitalului.Dupa un zid,roscata discuta cu Thouma,Tatsuha si membri trupei Bad Luck.
-Medicul mi-a spus ca...sansele lui de supravietuire sunt minime.Doar o minune il mai poate readuce la viata.
Auzind acest lucru,cantaretul a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare.Nu isi mai putea controla ritmul respiratiei.Aceasta veste a cazut ca un traznet asupra lui.Intrat in salon,a trantit usa dupa el.Pe hol,grupul a incetat sa vorbeasca.Cu totii au auzit zgomotul facut.Erau siguri...Shuichi a auzit conversatia.Iar asta...nu era bine.

[dia_love_gackt]

"sa alfe vesti" - sa afle vesti
"privindu-i pe cei d eafara" - privindu-i pe cei de afara

Bun...deci daca va zic ca la capitolul acesta mi-au dat lacrimile, ma credeti? Pentru ca chiar mi-au dat Deci cred ca eu sunt cea care o va lua razna daca Yuki nu isi revine
Deabia astept urmatorul capitol! Ai grija ce faci cu Yuki ca nu il vei omori numa pe Shu, o sa ne omori si pe noi Gambate!

[Lye]

Iubirea mea.Asta e tot ce am.

Shuichi statea sprijinit de usa,muscandu-si cu putere buza de jos.Lacrimile ii alunecau pe obraji,cazand pe podeaua rece.Corpul ii tremura in mod incontrolabil.Nu stia ce sa faca,cum sa reactioneze.Ii parea rau ca a ascultat vestea data de Mika.Insa intr-un fel,era suparat ca aceasta a decis sa o ascunda de el.Insa ce rezolva cu aceste sentimente?Cum l-ar fi putut face pe Yuki sa isi revina?Intrebari fara raspuns.Ar fi dat orice ca acesta sa deschida ochii.In acele momente,nu ii mai pasa daca nu poate canta.Se simtea neputincios si asta il durea.Cu pasii pierduti,s-a apropiat de patul unde romancierul continua sa fie cufundat intr-un somn adanc.Acesta a cazut in genunchi,sarutand mana rece a scriitorului.Lacrimile grele cadeau pe ea,disparand mai apoi la contactul cu cearceaful alb.
-"La naiba...ce coordonare proasta.De ce nu pot sa te strig...te vreau inapoi la mine.Vreau sa tipi la mine ori de cate ori fac greseli,sa ma imbratisezi atunci cand imi este frica,sa ma alini cand sunt dezamagit.Yuki...intoarce-te la mine".Isi spune cantaretul plangand.
Insa nu se intampla nimic.In incapere,nu se auzea decat vuietul vantului ce intra pe fereastra larg deschisa.Razele soarelui incercau sa isi arate razele de dupa un nor,luminand camera unde se aflau cei doi.Vocalistul incerca sa strige,insa nu putea.Glasul sau era pierdut.Nu exista nici-o urma ca ar vrea sa se reintoarca.Brusc,usa s-a deschis,intrand Mika si Tatsuha.Roscata avea ochii rosii din cauza plansului,in timp ce obrajii brunetului erau uzi.Vazandu-i,Shu a lasat capul in jos,strangandu-l de mana pe Yuki.
-Stiu ca nu e momentul potrivit,insa cineva vrea sa te vada.Spune femeia suspinand.
Pe usa salonului si-a facut aparitia Tori.Vazand-o,Shuichi s-a ridicat rapid de pe podea,sprijinindu-se de marginea metalica a patului.Ochii purpurii ai rozaliei il priveau,in timp ce barbia ii tremura.Cei doi semanau atat de mult.Shuichi si-a sters lacrimile,privindu-si adanc sora in ochi.
-Stiu ca m-am comportat ca o nenorocita...si mai stiu ca nu merit iertarea ta.Insa accidentul avut de Yuki m-a speriat ingrozitor de tare.Nu am nici-un drept sa fiu aici,asa ca o sa plec.Insa inainte sa fac asta,vreau sa iti spun doar ca orice s-a intamplat intre noi,nimic nu va schimba faptul ca esti fratele meu mai mare.Si chiar daca nu ma crezi,te iubesc.
Adolescenta a izbucnit in lacrimi,parasind salonul unde cantaretul se afla.Acesta a lasat capul in jos,lasandu-si lacrimile sa ii cada pe adidashi.Vazandu-l,Mika a decis sa il lase singur.Avea nevoie de asta.Shuichi si-a privit sotul,mangaindu-l usor pe chip.Buzele lui erau reci,in timp ce ochii patrunzatori si incredibil de frumosi nu vroiau sa se deschida.Intr-o ultima incercare,rozaliul a inceput sa faca diferite eforturi.Trebuia sa isi recapete glasul.Brusc,aparatul la care era conectat romancierul a inceput sa faca diferite sunete.Dandu-si seama ce se intampla,cantaretul a apasat rapid butonul de deasupra patului.In mai putin de un minut,in camera siau facut aparitia cativa medici,impreuna cu cei aflati afara.K a vrut sa il scoata pe Shuichi de incapere.Insa acesta se tinea de marginea usii,impotrivindu-se cu vehementa.
-"Nimeni nu ma ia pe mine de langa el".Yuki!
In acel moment,ca printr-o minune,ochii novelistului s-au deschis.Vazand acest lucru,medicii s-au dat speriati in spate.Ce se intampla?La fel de uimit,managerul i-a dat drumul solistului.Eliberat din stransoare,acesta s-a repezit la scriitor,apucandu-l de mana.
-Sunt viu?Sau am murit?Spune blondul privind tavanul.
-Bine ai revenit la viata,Yuki.
Shuichi zambea.In acel moment,in care sotul sau era gata sa paraseasca aceasta lume,vocea i-a revenit.O sincronizare perfecta.Lacrimile ii alunecau pe obraji,udand cearceaful alb din bumbac.Romancierul a ridicat usor mana,stergand urmele ude.Brusc,in incapere au navalit cei aflati afara.Mika sia-a apucat fratele de gat,imbratisandu-l cu putere.In sfarsit,totul se terminase,intr-un mod fericit.Medicii au aprobat din cap,parasind mai apoi salonul.Hiro si-a apucat prietenul de tale,imbratisandu-l.
-Se pare ca vocea aia minunata s-a reintors la posesorul ei de drept.
-Da...pana la urma,asta e o zi frumoasa.Replica solistul zambind in sfarsit,dupa mult timp de suferinta.
Dandu-si seama de un lucru,Thouma si K i-au dat afara pe cei prezent,lasand cuplul singur.Usor,Shu a inceput sa il mangaie pe Eiri pe frunte.Ii era atat de dor de ochii aceia minunati..Usor,acesta a sarutat buzele rozalii ale novelistului.Acesta a ridicat mana,apucandu-si sotul de ceafa.Soarele,o data acoperit de nori,stralucea acum in toata puterea lui.Lucrurile pareau ca se apropie de sfarsit.