Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Va place ideea de shounen-ai a ficului?
Da
92.86%
39 92.86%
Nu
7.14%
3 7.14%
Total 42 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

My overcast abyss is gone [shounen-ai]

#31
Helau si milioane de scuze ptr intarziere ^:)^. Dupa cum am scris si la ficul " L's journal" am fost plecata in tabara si nu am putut sa pun continuarea. M-am dus in Maramures, taman in varfu muntelui o.o'. Ok, deci nu am scris de o saptamana deci capitol s-ar putea sa nu fie hiper reusit, de aceea imi este mai teama decat deobicei. :-S. Eu oricum, sper ca de fiecare data, sa va placa ^:)^. Enjoy!

Capitolul 14:


Trecusera doar doua zile din aceasta saptamana blestemata, insa spre fericirea mea nu s-a intamplat mare lucru. Inafara faptului ca Yuuki dormea cu mine in fiecare seara si eram obligat sa-l imbratisez, nimic special. M-am gandit si la variant in care ar cere mai mult… ce puteam face? Mi se parea imposibil sa-l sperii. S-a luptat cu o suta de ninj, a ajuns pe jumatate mort, plin de sange… si totusi, la final, zambea! O idee mai buna nu aveam. Daca il respingeam de tot, as fi riscat sa pierd puternica influnta de manipulare pe care o aveam asupra lui…
Acum profitam de ocazia ca a mers la cumparaturi cu Juugo in satul apropiat. Aveam si eu cateva ore libere in care puteam respira usurat. In legatura cu misiunile nimic nu era nou. Tobi nu ne-a mai presat cu prinderea lui Nekomata – spunea ceva de gasirea ultimului loc in care a fost vazuta. Dintre toti cei noua Bijuu, acesta era cel mai greu de prins. Nu stia nimeni exact cum arata gazda lui. Infara faptului ca este de sex masculin, nu avem alte detalii. Exista doua posibilitati sa-l prindem: ori Tobi il gaseste si ne da mai multe detalii despre infatisarea gazdei, ori il gasim din pura intamplare.
-Sasuke-chi, Tadaima*.
-Okairi**.
Iata-l. Dupa cum arata, are o idee. In ultimele doua zile, stand asa de mult cu el, am inceput sa-mi dau seama ce gandeste numai dupa expresiile care le face. Doamne… ce ti-am cerut si ce mi-ai dat.
-Sasuke, am o idee!
Dupa cum ma gandeam. Am oftat.
-Spune.
-Ce ar fi daca am juca cu totii shogi? O sa fie amuzant.
-De ce ma mai intrebi? Si asa sunt obligat sa fac tot ce spui tu timp de o saptamana.
-Nu-i chiar asa. Nu te-as pune niciodata sa faci ceva ce nu ti-ai dori, imi spune acesta oarecum… dezamagit de replica precedenta.
Am stat asa cateva moment, fara sa-i raspund. Fiecare replica pe care mi-o dadea… ah… Yuuki chiar imi vine sa te omor!
-Cheamai pe ceilalti.
Nu mai pune sa fac ceva impotriva vointei mele? Chiar crezi ca imi plac toate tampeniile astea? Preferam sa fiu in mijlocul unei lupte decat sa ma joc shogi cu idiotii aia. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce va iesi. Oricum de data asta e sigur, nu mai joc pe pariuri, mai ales daca este vorba de un oponent ca Yuuki.

Ne-am strans in camera mea, Yuuki pregatind dinainte jocul. Toti pareau uimiti de ceea ce vom face, insa dupa cum spuneam, nu aveam de ales. Yuuki a castigat pe buna dreptate pariul acela si eu va trebui sa ma supun. Primul meci era intre Karin si Suigetsu. Cel care castiga avea sa joace cu Juugo.
-O sa te bat si apoi o sa-mi fii sclava toata viata ta!
-Idiotule! Am fost printre cei mai buni tacticieni a lui Orochimaru, crezi ca ma poate invinge un copil tinut intr-un tub cu otet?
Era gata sa-i sara la gat. Deja isi pregatise sabia. Nu glumea! Macar imi facea o favoare…
-Tu… Koro shite!***
-Terminati si incepeti dracu’ odata! le zic, gandindu-ma la ce va crede Yuuki daca ii lasam sa se omoare unul pe altul.
Dupa ce am tipat la ei s-au mai calma si au inceput jocul. A fost unul destul de interesant. Karin incerca sa-l atace pe Suigetsu direct, iar el de cate ori era atacat facea o singura miscare in asa fel incat orice mutare ar fi facut Karin, tot trebuia sa-si sacrifice unul dintre pionii importanti. Nu mi l-am imaginat niciodata Suigetsu genul de persoana strategica; era mult prea idiot pentru asa ceva!
-Sah mat.
Glasul lui Suigetsu ne-a atras tuturor atentia. Intradevar, castigase, era sah mat! Pana si Karin era uimita de castigul lui. Cine ar fi crezut ca e posibil sa descoperi asa ceva la un idiot ca Suigetsu?
-Suigetsu va juca cu Juugo, iar cela care castiga il va avea ca oponent pe Sasuke-chi, anunta Yuuki.
Oricat de bun ar fi Suigetsu la shogi n-o sa-l invinga pe Juugo. O persoana care se enerveaza si cade usor in capcane nu o sa invinga un ninja calm precum Juugo. Oricum, cine stie? Poate Suigetsu este mai bun de atat. Are si el o calitate.

Cred ca trecusera in jur de douazeci de minute si nici unul nu dadea semne de retragere. Eram atent la miscarile celor doi, cand glasul soptit a lui Yuuki mi-a distras atentia.
-Sasuke-chi, pot sa stau la tine in brate? Se pare ca meciul o sa mai dureze ceva.
Am oftat.
-De parca as avea de ales.
S-a asezat pe mine si si-a sprijinit capul de pieptul meu. Mi-am pus mainile in jurul abdomenului sau, imbratisandu-l. Ce-si mai doreste si piticania asta. Trebuie totusi sa recunosc… e pentru prima data cand fac una ca asta.
Nimeni nu a observat schimbarea pozitiilor noastre; cu totii erau concentrati asupra meciului. Suigetsu mai avea doar trei piese, in timp ce Juugo avea in jur de zece. Dupa cum ma gandeam, nu mai sunt sanse sa castige.
-Sah mat.
Glasul lui Suigetsu ne-a atras atentia pentru o a doua oara. Ne-am uitat cu totii uimiti spre table de joc. Si de data aceasta, castigase! Cine s-ar fi gandit la asta… I-am aruncat o privire fugitiva lui Yuuki, nici el nu se astepta la una ca asta.
Un zambet mic mi-a aparut in coltul gurii. Pana la urma, aceste partide de shogi nu au fost o pierdere de vreme. Am aflat mai multe despre idiotul de Suigetsu.
-Se pare ca e randul meu.
M-am asezat in fata lui Suigetsu, aranjandu-mi piesele pe tabla de joc. Yuuki inca se afla la mine in brate si nu dadea semne de retragere. Trebuia sa-l suport si pe el. Eh… de acum putea, spune ca m-am obisnuit cu situatiile de genu.
-Gambate****, Sasuke-chi.
Am dat afirmativ din cap si am facut o prima miscare. Nimic interesant… Suigetsu parea sa joace normal.
-Se pare ca ai si tu o calitate printre toata prostia aia, ii zic cam dupa o jumatate de ora de joc.
-Cand stateam in Satul Ascuns intre Nori obisnuiam sa joc shogi cu batranii satului.
-Satul Ascuns intre Nori? intreb.
Se pare ca totul devine din ce in ce mai interesant. Cred ca o sa ma pot folosi de Suigetsu, avand in vedere locul sau natal.
-Tatal meu erau unul dintre consulii lui Raikage-sama. El era cel care depista locatia inamicului si facea tactica pentru a fi invins. Mama… nu am cunoscut-o niciodata, nici macar nu stiu cum arata. Tata spunea ca seman foarte mult cu ea. Cine stie… Inca din nastere am avut puterea de manipulare a apei asa ca singurii care stateau cu mine erau cei mai batrani din sat. M-au invatat sa joc shogi si sa gasesc strategii pentru fiecare mutare. Totul mergea bine pana cand m-a descoperit Orochimaru… A omorat jumatate de sat numai pentru a pune mana pe mine. Din acea zi nu am mai avut dreptul sa intru in Satul Ascuns intre Nori.
A fost o povestire scurta, insa pentru prima data il vad pe Suigetsu lipsit de energie. Din cate se vede nu prea ma pot folosi de asta. A fost restrictionat si nu are voie sa intre in sat. Ce pierdere…
Cand sa fac urmatoarea miscare l-am vazut pe Yuuki. Dormea. Idiotul! Nu m-as fi gandit ca Yuuki a vazut povestirea lui Suigetsu atat de plictisitoare incat sa adoarma. Eh… Va trebui sa-l suport… inca patru zile… doar patru.
M-am uitat atent la tabla de joc. Mda. Din trei miscari pot sa-l bat. M-am cam plictisit asa ca mai bine sa termin.
Mi-am facut rapid mutarile.
-Sah mat, ii spun in soapta.
-Cum… de?! a zis in timp ce se uita neincrezator la pozitia pionilor.
-Faci atacurile in asa fel incat sa-ti apropii pionii din ce in ce mai mult de ai mei. Ti-am luat-o inainte, folosindu-ma de propria ta strategie.
Castigasem. Nu ma asteptam sa pierd in fata lui. Am observat dinainte ca foloseste tactica asta. De fapt, erau doua tactici, cea pe care o vedea toata lumea si cea care era ascunsa in spatele primeia. Cam asta a fost.
-Cum ramane cu meciul tau cu Yuuki? intreba Karin, fiind gata sa-l trezeasca pe Yuuki.
-M-a infrant odata, n-are rost si un al doilea meci.
Parea dezamagita de raspunsul primit. Oricum, i-am dat pe toti afara din camera. Cu toate partidele din acea dupamiaza a ajuns ca acum sa fie seara. Cred ca ma voi culca.
Toti iesisera, mai putin Juugo.
-Ce mai e?
-Nimic. Voiam doar sa-ti spun sa ai grija. Stii ca ceea ce faci acum are si niste consecinte. Trebuie sa renunti, ca apoi sa dobandesti -a facut o pauza care in acel moment mi s-a parut lunga-. Nu uita asta, continua.
Acestea fiind spuse, a iesit pe usa.

Tadaima* si Okairi**- Pentru cei care se uita in exces la anime cred ca ati observat ca atunci cand o persoana ajunge acasa spune " Tadaima" pentru as anunta prezenta, iar celalata persoana care este deja in casa ii zice " Okairi" pentru ai ura un " Bun venit, acasa".
Koro shite!***- in traducere: Te omor! sau Te voi omori! [ nu mai stiu exact timpul <.<]
Gambate****- in traducere: Da tot ce ai mai bun! sau in engleza pentru ca se intelege mai bine: Try your best!
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*


#32
Capitolul 15:


“Trebuie sa renunti, ca apoi sa dobandesti…”
Asta a spus. Sa renunt la ceva… ca sa dobandesc altceva. La ce as putea renunta ca sa ajung la Yuuki? Nu este o piedica pentru ceea ce vreau sa fac. Ba chiar, ceva necesar. Daca vreau sa disturg Konoha am nevoie de niste Bijuu, iar Yuuki este destul de bun in tactica, deci ne va fi de ajutor. Verdictul: stupid. Chiar nu stiu de ce imi bat capul cu asa ceva. Am oftat.
-La ce te gandesti?
-Nimic important.
M-am uitat la el. Se presupunea ca trebuie sa doarma. Desi este treaz, cred ca e printre putinile dati cand il vad atat de cufundat in ganduri.
-Dar tu? il intreb.
-Nimic, sunt doar trist. In curand va trebui sa ne despartim.
Despartim? Oh… observ ca ti-ai facut deja alte planuri. Tocmai cand incepeam sa ma obisnuiesc cu prezenta ta. Cat de ironic. Oricum, pana imi sunt gata planurile trebuie sa-l mai tin ceva timp aici. Ca sa imblanzesti un urs, trebuie sa te comporti ca unul. Pentru inceput, sa vedem motivul.
-Ai de gand sa pleci? si odata ce am vorbit l-am strans mai tare in brate.
-Nu chiar. Va fi alegerea ta.
S-a intors cu fata spre mine, apropiidu-se usor si sarutandu-ma. Mereu era la fel. De cate ori aveam o discutie serioasa, cand insfarsit se comporta si Yuuki ca un om cu creier, trebuie sa se intample asta. Cu fiecare secunda sarutul se intensifica si puteam spune ca nu este la fel. Niciodata nu a fost asa. Cred ca ma incruntasem. Yuuki, cate secrete mai ai de ascuns?
-O sa-mi fie dor de tot ce a fost intre noi.
-Esti idiot sau ce? Nu mai vorbi de parca mai ai putin si te duci dracului.
-Se pare ca nu te-ai schimabt deloc, Sasuke-chi.
Mi-a zambit. Pana la urma, chiar era un idiot.
-Iati mainile de pe el!
Tavanul se crapase, bucati din el fiind gata sa ne zdrobeasca. L-am luat pe Yuuki de acolo si m-am indreptat spre celalalt colt al camerei. Ce naiba?
-Am spus sa-ti iei mainile de pe el!
Un par lung si roz se putea distinge in acel fum creat. Arunca niste kunaiuri in directia noastra, insa le-am oprit cu ajutorul unor fulgere. Era periculos sa ma lupt aici. L-am luat pe Yuuki in brate si am iesit din camera. Pe coridorul lung si ingust nu se auzeau decat ecoul pasilor mei.
M-am uitat inspre el. Era uimit si nu se misca deloc. Cine s-ar fi gandit sa apara intr-un moment ca asta.
-Aceea era…era… Sakurai.
Nu i-am spus nimic. Cum a putut sa intre aici fara sa fie detectata de Karin? Nici macar eu nu i-am putut simti prezenta sau chackra. Ceva nu e bine. Nici Suigetsu… sau Juugo.
Am iesit din ascunzatoare, insa acolo eram deja asteptati de Sakurai. Ne-a luat-o inainte, se pare. Si cand te gandesti ca dimineata a inceput atat de bine. Oftasem. L-am lasat pe Yuuki jos si mi-am scos sabia din teaca.
-Ai venit dupa Yuuki.
-Sakurai ce e cu tine? Mai aveai putin si ne omorai!
-Yuuki, idiotule. Mai tii minte, eu eram logodnica ta… nu Uchiha. Eu sunt cea care a fost langa tine inca de cand eram copii… nu Uchiha. Eu sunt cea care a trecut prin tot acel chin doar pentru a fi indeajuns de buna in fata familiei tale… nu Uchiha. Eu sunt cea care stie secretul tau… nu Uchia. Eu sunt cea care te iubeste ca o proasta!
Lucrurile devin interesante. Logodnici, copilarii, dragoste, alte secrete. Ce-ar fi sa le spulberam pe toate?
-Frumos discurs, dar din pacate pentru tine, Yuuki imi apartine.
-Sasuke…
Yuuki ma privea cu o licarire ciudata in ochi. Asta nu arata bine. Mi-am intors privirea rapid.
-Uite ce e, daca tii atat de mult la el, de ce te tot invarti in jurul cozii? O lupta, doi la doi, cine castiga il are pe Yuuki.
In spatele meu au aparut si Karin, Suigetsu si Juugo. Le-a luat ceva. I-am zis lui Yuuki sa le explice situatia; se pare ca eu trebuia sa scap de acest oaspete nepoftit. Va fi o lupta interesanta. Oricum, cine s-ar fi gandit ca o sa ma lupt dintr-un asemenea motiv?
Si-a scos sabia si s-a indreptat spre mine. Oh, un atac direct. Mi-am activat Sharinganul. I-am blocat atacul. Mi-am incarcat sabia cu electricitate. Un mic soc electric nu strica niciodata. Era o clona, dupa cum ma asteptam.
M-am uitat imprejur, nu era de gasit.
-Nu e prima data cand trec prin asta.
Mi-am infipt sabia in pamant, mentinand acea electricitate pentru un timp. Am inchis ochii. Unde esti?
-Chiar aici!
Am auzit o voce venind din spatele meu. Ai cazut in capcana mea, te credeam mai inteligenta. M-am teleportat in spatele ei, punandu-i sabia la gat.
-Nu ai o tactica prea buna, ii spun.
-Serios?
Disparuse. Si cand credeam ca s-a terminat. Recunosc, m-a luat prin surprindere. Acum ca a disparut din nou… Mi-am ridicat capul, simteam o prezenta ciudata… ceva in genul… unui sigiliu. La naiba!
-Esti al meu!
I-am auzit vocea… de peste tot. Parea mai mult un genjutsu, insa nu era finalizat. Toate acele atacuri au fost dor o fatada ca sa ma aduca unde voia ea, inteleg… Am facut niste semne cu mainile, era un nou jutsu. O combinatie mai bine spus… In momentul acesta corpul meu e incarcat cu electricitate. Orice ma atinge… moare.
Nu o vedeam pe Sakurai. Totul era roz. Ce jutsu ingrozitor. Mai bine eram scaldat intr-o balta de sange decat sa vad numai roz in fata ochilor. Un kunai a venit spre mine. Am incercat sa contraatac dar realizasem ca nu ma puteam misca. Kunaiul se apropia cu repeziciune de mine. Din ce in ce mai aproape… Isi atinse obiectivul. Am zambit, invins.
-Chiar credeai ca esti atat de bun?
Vocea ei se auzea normal. Se pare ca renuntase la genjutsu. Mi-am ridicat usor capul, privind in jur. Totul revenise la normal.
-Sasukeee!!
Am auzit vocea lui Yuuki. Ce idiot esti. Toti se uitau uimiti in directia in care ma aflam. E chiar asa greu de crezut ca… mor? Am vazut-o pe Sakurai cum se indrepta spre mine. Ea era. In urmatoarea secunda ma aflam in fata ei. Am impins-o, cazand jos. Mi-am lipit sabia de gatul ei. Totul a fost prea rapid pentru ea.
-Cum… ai?
-Am jucat teatru. Imediat ce ti-ai facut genjutsul mi-am incarcat corpul cu electricitate. Atunci cand ai trimis kunaiul spre mine ai avut doar impresia ca mi l-ai infipt in inima. A fost oprit de acea electricitate creata de mine. Daca ma credeai mort, atunci dezactivai si genjutsul. Am facut-o mai mult pentru a nu irosi chackra inutil. Nu te gandi ca nu puteam sa scap de genjutsu acela… Prin urmare, am castigat.
-De data asta ai castigat. Insa lasa-ma sa-ti spun un lucru despre Yuuki.
Despre ce mai poate fi vorba? Toata povestea asta cu logoditul si marea ei dragoste devine deja stupida. Ce naiba mai are de spus?
-Esti pregatit, continua ea, sa traieste cu cel care este gazda… Nekomatei?
Mi-am intors capul spre Yuuki, disparuse.
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*


#33
Hey!

Stiu ca pana acum nu ti-am lasat niciun comentariu (doar unul insa s-a sters din nu stiu ce problema) asa ca o voi face acum si sper sa nu dispara si acesta.

Ce pot sa spun este OAU!... si asta ca Yuuki este gazda Nekomatei. Am foarte surprinsa si-ti voi spune de ce.
Chiar cand am terminat de citit celalalt capitol, 14, mintea mea m-a facut sa ma intreb cum ar fi ca Yuuki sa fie gazda pisicii aleia pe care Sasuke o tot cauta. Nu pot sa spun clar de ce mi-a strafulgerat aceasta idee prin cap. Dupa, chiar am inceput sa ma gandesc cum ar fi fic-ul cu Yuuki in rolul gazdei Nekomatei. Imi faceam tot felul de scenarii si tot felul de ganduri imi strabateau capul.
Pe urma ma intrebam de unde toate ideile acestea si am zis STOP! Sigur am innebunit.
Eram sigura ca vei scrie ca Yuuki il va ajuta pe Sasuke sa o prinda pe Nekomata si ca isi va pune in valoare si mai bine abilitatile de tactician. Desigur si ca va dezvalui puterea sa.

Chiar nu ma asteptam ca toate supozitiile si parerile mele sa fie corecte.

Acum despre fic pot spune ca imi place foarte mult. Are la baza o idee originala(in fine... cat se poate de originala, ma refer ca personajele au legatura cu anime-ul).
Imi place cum descrii actiunea si caracterul personajelor.
Dialogul nu este sec, ba chiar ma atrage foarte mult.

In legatura cu acest capitol:

Cuvintele spuse de Juugo, pot spune ca au avut un impact foarte puternic asupra acestui capitol. Dupa parerea mea ele stau la baza capitolului 15. Cum Sasuke nu se astepta ca tocmai Yuuki sa fie cazda pisicii, el se gandea la ce sa renunte pentru al face pe Yuuki sa-l ajute in prinderea Nekomatei.
Chiar Sasuke recunoaste ca se obisnuise cu prezenta baiatului, asa ca asta ar putea fi, in mintea brunetului, ca o tradare din partea lui Yuuki la aflarea secretului si sa creada ca a fost folosit. Asta ar putea declansa o "explozie" in Sasuke, deoarece chiar daca nu recunostea tinea catusi de putin la Yuuki.
O urasc pe Sakurai! De ce trebuia sa vina ea sa-si deschida gura? Ehh... in fine

Am vazut si o greseala. La ultima linie de dialog, cand il intreaba Sakurai pe Sasuke daca este pregatit sa traiasca cu el. Tu ai scris "traieste" cand trebuia "traiesti".
Cam atat. Asta este singura greseluta care mi-a sarit in ochi. Este si foarte tarziu... .

Abia astept viitorul capitol si sper sa fie cat mai curand!
Spor la scris!
pwp ^_^
FICURILE MELE:

Dincolo de secrete:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=2261

Naruto Fic:Secrete ascunse si dezvăluite *Saku love Sasu*:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=1913

Suspinuri în culori de vară [yaoi, drama]:
http://www.animezup.com/forum/showthread.php?tid=22546

#34
Hey! M-am gandit sa-ti las si eu un comentariu avand in vedere ca-ti citesc de foarte multa vreme ficul:D.
Imi place foarte mult ideea si faptul ca nu ai grabit actiunea.L-ai lasat pe Sasuke sa-si faca nervi in timp ce Yuuki se juca cu ei.Despre acest capitol...Uau.Sincer nu ma asteptam.Defapt intr-un fel da pentru ca stiam ca trebuia sa fie ceva legat de Yuuki dar preferam ca Sasuke sa afle singur de demonul Nekomata in schimb a venit Sakurai (pe care nu prea o suport , fara suparare).Acum sa fiu sincera, cred ca pentru Sasuke lucrurile au devenit si mai interesante.Ceea ce cauta era exact langa el.

Nu as vrea ca brunetul sa profite de atractia pe care Yuuki o simte pentru el doar ca sa puna mana pe demon.Atunci chiar m-ar lasa rece :|.
Descrierea foarte buna , naratiunea idem,dialogul foarte interesant , nici prea mult dar nici prea putin si deloc sec.

Abia astept urmatorul capitol
Succes ^_^


Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.

#35
Yumeka: Ma bucur enorm sa aud ca iti place si chiar e interesant faptul ca te-ai gandit la asta=)). Ma gandeam sa va iau prin surprindere. Oricum, am avut aceasta idee inca de la inceput, deci poate vam dat nsite indicii pe parcurs, cine stie:)). Sper sa citesti incotninuare:P.
Arianalyn: Sasuke este foarte ciudat si sincera sa fiu, inca nu m-am agdnit ce decizie va lua=)). Trebuie sa meditez la acest lucru. Imi place sa fiu spontana. Oricum, sper ca vei citi in continuare si vei fi satisfacuta de ideile mele:)).

Scuzati ptr marimea mica a capitolului. Am trei ficuri la care terbuie sa scriu si imi este destul de greu. O sa incerc sa pe viitor sa le fac mai mari >:D<.

Capitolul 16:


Yuuki este gazda Nekomatei. Totul are logica acum: cantitatea imensa de chackra pe care a avut-o ca sa ne vindece pe toti, modul in care a reusit sa-i omoare pe toti acei ninja, tactica care o foloseste -mereu el trebuie sa fie fara partener in lupta-. Cine s-ar fi gandit? Juugo avea dreptate. Trebuie sa renunt la tot pentru a ajunge la Yuuki. Daca il predau lui Akatsuki e rau, daca nu-l predau… iar e rau. Pentru acest vis care il am abandonat Konoha, am omorat toti oamenii care mi-au fost aproape, am fost indiferent fata de cei care ma iubesc si in final… mi-am omorat propriu frate. Yuuki… este… nici eu nu stiu exact. Cand a venit prima data la noi era foarte impacient, energetic, mereu dornic sa-i ajute pe ceilalti. Ce era el pentru mine? Nu puteam gasi un raspuns… sau poate nu voiam sa o fac. Mi-am inchis ochii. Indiferent ce alegeam, Yuuki tot mort ajungea.
-Sasuke, nu e nevoie sa te gandesti atat de mult la ceea ce trebuie sa faci. Eu voi fi deacord cu orice decizie vei lua.
Si-a facut insfarsit aparitia. Ma privea de ceva vreme.
-Idiotule, de ce nu mi-ai zis?
-Cu ce ar fi schimbat situatia? Tot aici am fi ajuns. Aceeasi dezicie: eu sau visul tau?
Nu l-am privit. Mi-am ridicat capul, privind cerul. Era o noapte senina, nici un nor pe cer… Destul de rar pentru zona in care ne aflam. S-a asezat langa mine. Acum stateam amandoi, unul langa celalalt, fara a ne pasa ca la mai putin de un metro de noi se afla o prapastia. Varful muntilor este un loc linistit, unde poti medita oricand.
-Sasuke, eu sunt fericit atata timp cat si tu esti. Nu am deranjeaza daca iti alegi visul. Este ceva normal, pentru asta ai trudit in dealungul acesto ani, eu sunt doar un intrus nepoftit in viata ta.
Un intrus nepoftit in viata ta. Nu cred.
-Oricum, continua acesta, e doar o chestiune de timp pana cei din Akatsuki vor afla. Ar fi bine sa iei o decizie cat mai repede, sa nu regret dupa aceea.
-Inceteaza sa te tot gandesti la ceilalti! Nu trata totul de parca viata ta ar fi o chestiune de timp!
Era pentru prima data cand tipam cu adevarat la el. Nu m-as fi gandit niciodata ca astfel de lucruri s-ar putea intampla. Trebuie sa fac o alegerea, insa nici una dintre conditii nu-mi convine. Mereu aratam de parca respectam regulile, insa in realitate doar pretindeam asta cu scopul de a le incalca. Oamenii sunt niste fiinte atat de ciudate, insa in acelasi timp… foarte interesante.
-Atunci voi lasa totul in seama ta. Sper sa iei alegerea potrivita.
A aparut in fata mea, fortandu-ma sa ma uit la el. M-a sarutat, lungindu-mi corpul pe acea piatra dura de munte din care era alcatuita stanca pe care ne aflam. Se lungise si el peste mine. Intensifica sarutul…
-Sa vedem daca acesta va fi ultimul sarut pe care il vom avea.
A zambit, apoi… a disparut.
Tot ce se intampla ma deruta si mai tare. Daca la inceput avem o oarecare idee asupra deciziei pe care ar fi trebuit sa o iau, acum totul era neclar. Visul meu… sau Yuuki? Privind din alta perspectiva, daca il aleg pe Yuuki, Akatsuki oricum va veni dupa el ca sa-l captureze, iar eu, Juugo, Suigetsu si Karin nu cred ca vom fi indejauns de puternici incat sa facem fata la toti membri. In plus, la majoritatea dintre ei nici nu se stiu puterile exacte sau tipurile de jutsu pe care le folosesc. Daca imi aleg visul atunci ar trebui sa pretind ca Yuuki nu a existat vreodata. Dupa ce voi distruge Konoha, voi fi oare… satisfacut? Am stiut inca de la inceput ca Yuuki imi va face probleme, iata si consecintele. Acum trebuie sa iau una dintre acele decizii care nu va schimba doar soarta noastra, ci a celor 5 natiuni. Nekomata si Kyuubi sunt ultimii doi Bijuu ramasi. Cu acestia doi, Pain poate sa-si duca planul la capat, sa creeze un razboi. Dupa cum am mai zis, orice as alege… Yuuki tot mort va fi. Daca as fugi… nici nu se discuta problema. Ar fi o dovada de lasitate din partea unui Uchiha! Sa fugi de propia soarta… prefer sa-l vad pe Yuuki murind in fata ochilor mei decat asta.
Am oftat.
Acum nu ma puteam intoarce inapoi la ascunzatoare. Nu aveam chef de intrebarile si predicile celorlalti. Ma intreb unde s-o fi dus Yuuki. Ar fi atat de ironic sa moara chiar acum. Poate asa… n-ar mai trebui sa iau decizia asta.
-Hei, Sasuke! Te-ai gandit ce o sa faci?
Numai de Suigetsu nu aveam chef acum. Ce moment de discutie isi mai alege si el.
Nu i-am raspuns.
-Sa inteleg ca nu, raspunse el. Orice va fi, eu voi fiu alaturi de tine si sunt sigur ca si ceilalti vor proceda la fel.
N-am raspuns nici de data aceasta. Toti… aveau prea multa incredere in mine. Exista mereu sansa de ai trada.
-Oricum piticania ne-a fost de ajutor in ultimele misiuni, plus ca nu te-am mai vazut niciodata asa. Cat ai stat la Orochimaru, o singura data nu am observant lucrurile ce le observ acum.
-Suigetsu, ii zic…
-Ce e?
-De cand ai inceput sa gandesti?
Mi-a aruncat o privire furioasa. A inceput sa ma injure si sa imi explice cat de rau ii pare deoarece a vrut sa ma faca sa ma simt mai bine. Nu pot zice cat de mult a functionat.
-Sasuke, pana si un cub de gheata ca tine si-ar da seama ca nu ar mai fi la fel daca Yuuki nu ar mai fi langa noi.
Avea dreptate… sau poate nu. Ce puteam face? O sa ma gandesc la asta.
-Te las atunci. Sper sa iei decizia potrivita, zise, apoi… disparu.
Toti vor sa iau o decizie potrivita, insa iei c ear face daca s-ar afla in locul meu? Sa iei o alegere, niciodata nu stii daca e buna sau nu. Trebuie doar sa ai incredere… Ce cretinism!
Chiar si asa, Yuuki sau… visul meu?
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*


#36
Hey!
Ma bucur foarte mult ca ai pus acest capitol :X pe care il iubesc.Imi pare rau ca am dat comm asa de tarziu da imi cam face fitze netul.Revenind, ..Uau..chiar nu mi-am imaginat ca se v intampla asa ceva.Este total dramatic.Bietul Sasuke, ma intreb ce va alege.Adica nu ca ma intreb, daca nu-l alege pe Yuki il scot pe Nekomata din el :]].In schim Sasuke a ramas la fel.Extrem de rece, chiar nu inteleg de ce nu poate avea incredere in ceilalti.Cum zice si Suigetsu, daca Akatsuki vor veni dupa demon toti vor trebui sa-l ajute pe Sasuke.

Nu ma deranjeaza ca sunt mici capitolele, conteaza numai ca le pui.Imi place faptul ca nu abunda dialogul, este ..nici putin nici mult, deci e bun si foarte "colorat".Stiu ca iti este greu sa postezi la trei ficuri deodata si de aceea nu te voi grabi desi

Nu pot sa spun ca nu astept capitolul urmator!
Spor la scris si multa inspiratie
pwp


Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.

#37
Za next is here ^:)^. Sper sa va placa incontinuare, mi-am cam schimbat planurile :-".

Capitolul 17:


-Esti pregatit?
-Oh, Sasuke. Insfarsit! Astept de ceva vreme. Ai luat decizia, nu?
-Da, ii zic in timp ce-l aprob printr-o miscare usoara a capului.
-Si…?
In secunda urmatoare ma aflam in spatele lui. Ma hotarasem, asa era cel mai bine. Nu trebuie sa dau inapoi. Stiam ca indiferent ce s-ar intampla nu mai am acel drept de a renunta; o facusem de prea multe ori. Niciodata nu voi mai avea de ales… nu trebuie sa mai am. Decizia care am luat-o acum este cea mai corecta, atat pentru mine cat si pentru tine, draga Yuuki.
-Imi pare rau, ii zic, in timp ce-l lovesc la cel mai apropiat punct principal de chackra, lasandu-l inconstient.
Aveam un sentiment ciudat de déjà vu. De ce am impresia ca am mai facut asta odata? Hm… probabil era pe vremea cand inca eram in Konoha, o misiune sau ceva de genu. Am clatinat usor din cap. Lasand la o parte asta, l-am luat pe Yuuki si am iesit din camera. Era pentru a doua oara cand intrasem acolo -si cred ca ultima.
Iesisem din ascunzatoare fara a lua contact cu Juugo, Suigetsu sau Karin. Trebuia sa-l duc singur pe Yuuki pana la Akatsuki. Cred ca Tobi deja stie toata povestea, macar nu trebuie sa-i mai explic. Am ales ce trebuia. In aceste cateva luni petrecute cu Yuuki am uitat de deciziile facute in trecut si de motivul pentru care am ajuns unde sunt acum. Multumita lui mi-am uitat principiile si am incalcat promisiuni facute. Nu se va mai repeta. Il voi duce la Akatsuki si pentru restul vietii voi sustine inexistenta lui. Dupa trei zile ajunsesem insfarsit la concluzia corecta. Desi inca de la inceput nu eliminasem si varianta in care il voi alege pe Yuuki, a fost dificil. O viata fara piticanie… chiar cand ma obisnuisem si eu cu el. Am oftat, privindu-l. Daca as fi stiut de la bun inceput cine esti nu am fi ajuns aici. Nu puteai pur si simplu sa-mi zici? Ai fost prea egoist, ma voiai numai pentru tine. Ma gandesc… daca as fi fost in locul lui, nu as fi procedat la fel? Cine stie…
Trebuia sa merg pana in Tara Ploii; imi va lua doua zile daca nu fac pauze. Lovitura pe care i-am dat-o lui Yuuki nu cred ca-l va mai tine inconstient decat pana maine dimineata. Era seara… M-am oprit din alergat si am ridicat capul, privind cerul. Era instelat. Am oftat. Daca voiam sa scurtez drumul singura cale era aceea de a trece prin Konoha. Aveam o noua tehnica pe care inca nu o testasem, dar cred ca m-ar fi ajutat sa ma infiltrez mai usor. In plus, nu strica o mica intalnire cu fostii mei “coechipieri”.
Cand am plecat de la ascunzatoare nu era trecut de miezul noptii, iar daca nu as face nici o pauza cred ca undeva in apropierea orei trei voi ajunge in Konoha.
Am pornit asadar intracolo. Stateam si ma gandeam. Desi Yuuki era mic de intaltime si parea a fi usor ca o pana, era atat de greu. Dupa ce am parcurs o parte din drum aveam senzatia ca l-as fi carat pe Juugo, nici pe departe acea piticania.

Nu a intervenit nimic pe drum, totul decurgand conform planului. Asadar, acum iata-ma in fata portii ce despartea lumea din exterior de localnicii din Konoha. Partea frumoasa este ca Yuuki nu dadea semne ca se va trezi decat undeva in jurul pranzului. E bine… Cred ca ar fi fost mai bine daca imi foloseam sharinganul sa-l adorm. Nu-l mai loveam…
Inlaturand alte ganduri, l-am lasat jos pe Yuuki, timp in care mi-am si pregatit chakra necesara. Nu mi-a luat mult jutsul. In secunda urmatoare atat eu, cat si Yuuki, ne aflam undeva in centrul satului. Avand in vedere ca clanul Uchiha era in trecut cel care se ocupa cu “mentinerea scutului” care proteja satul, trebuia sa fac si o tehnica pentru asta. Ca urmare, nimeni din sat nu stie ca in acest moment niste intrusi se afla in mult iubitul lor Konoha.
Mergem pe una dintre aleile ce ducea spre celalata iesire a satului. Era un fel de “punct slab” al Konohai. Nu stiau multi de ea, de fapt doar cativa din jounini; era folosita penrtru a evacua satenii in caz de atac.
-Chiar asa Sasuke, treci pe aici fara ca macar sa ne saluti?
Vocea aceea aroganta si plictisita; fara chef de viata… cum as putea sa o uit? Shikamaru Nara.
-Nu ne-am vazut de mult.
Nu i-am raspuns. Uitasem de el, un geniu in ale tacticii. Ma intriga o competitie intre el si Yuuki, cine ar fi castigat? Nu i-am dat atentia, continuand sa merg.
A oftat.
-La fel ca intotdeauna. M-am trezit degeaba, concluziona.
-Tipic tie, era pentru prima oara cand vorbeam in acea zi.
-Prieten de al tau -intreba in timp ce isi muta privirea inspre Yuuki- sau doar unul dintre Bijuu?
Oh, stii destul de multe. Nici Konoha nu a stat degeaba in timp ce noi ne-am miscat. Asta explica multe, spre exemplu, motivul pentru care Sakura se afla atunci in apropiere insulei Jiro. Fostii mei coechipieri au facut cma multe stricaciuni in ultimul timp.
-Ambele, raspund intarziat.
A cascat, plictisit. Se pare ca discutia noastra se sfarsea aici. Mergea agale, indreptandu-se spre mine.
-Si ai de cand sa-l abandonezi ca pe ceilalti, nu? Era de asteptat de la un Uchiha.
Nu i-am zis nimic, lasandu-l sa treaca pe langa mine. I-am zambit, continandu-mi drumul. A venit pana aici doar ca sa-mi zica asta. Pierdere de timp. Ce usor ii este sa vorbeasca, nestiind care este situatia reala. Asa sunt toti oamenii, fiinte jalnice si dintre toti… cei din Konoha ma dezgusta cel mai mult. Tot ce-i mai trebuia lui Yuuki era sa fie de aici; asa ar fi devenit o enigma totala pentru mine.
Ajunsesem la acea iesire. Se pare ca in decursul celor trei ani in care am lipsit au mai schimbat cate ceva. Mi-am activat Sharinganul. Dupa cum ma gandeam. Era pazita de un scut. Bine de stiut pentru data viitoare. Mi-am scos sabia si am incarcat-o cu electricitate. Scutul nu a avut nici o sansa.
Am iesit cu success din sat. Comform ultimei dati cand s-a vorbit despre asta si erma si eu de fata, pe langa acel jutsu acolo trebuiau sa fie si niste gardieni. Din cate se parea, in acea zi “lipseau”. Cum a devenit satul asta, plin de ingrati. Prin urmare, infiltrarea a fost un succes, ma rog, cu exceptia acelei “intalniri” surpriza. Daca nu fac nici o pauza cred ca in seara asta, undeva in apropierea miezului noptii voi ajunge in Tara Ploii.
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*


#38
Next ^:)^
Scz ptr intarziere :-S.

Capitolul 18:


-L-am adus.
-Oh, Uchiha e aici.
Nu erau toti membrii prezenti. Kisame – cel care vorbise-, Zetsu si inca doi membri care ii vedeam pentru prima oara; se pare ca ceilalti sunt preocupati cu Noua Cozi. Am zambit in sinea mea.
-Cine e pustiul?
Mi-am indreptat privirea spre cel care vorbise. Era unul dintre cei noi. Nimic special, un par brunet ravasit si niste ochi de un verde intens. Nu parea sa atraga prea mult atentia, spre deosebire de persoana care statea langa el… o fata. Semana atat de mult cu Yuuki. Parul ii era de un mov deschis, insa mai scurt decat al piticaniei. Spre deosebire de Yuuki, ochii ei lila aveau o tenta mai inchisa, bine pronuntata. Nu am stat niciodata sa-l analizez in amanunt pe baiat, asa ca nu pot spune mai mult.
-Nekomata.
-Bijuu-ul cu doua cozi? Credeam ca a fost prins, zise baiatul cu o nota de uimire in voce.
Imi venise o idee.
-Acela era un fals. Kakuzu si Hidan ne-au jucat bine pe degete. Acesta pare sa fie cel real.
Zetsu vorbi pentru prima data, folosind un entuziasm exagerat. Il privea satisfacut pe Yuuki, din cand in cand afisand un zambet pervers. Libidinosul.
-Sa incepem.
Desi intensitatea care o folosi sa vorbeasca era una mica, vocea fetei a rasunat in intreaga ascunzatoare. Ciudat. Am ramas pe ganduri pentru cateva momente.
In fata mea si a lui Yuuki erau doua maini care nu depaseau zece metri. Nekomata era al doilea Bijuu, prin urmare nu era nevoie de toti membrii pentru a fi extras din Yuuki. Cei patru pareau a fi suficienti. Isi ocupasera pozitiile: Kisame- inelarul de la mana stanga, Zetsu- degetul mic de la mana dreapta, baiatul- degetul aratator al mainii drepte, fata- degetul mic de la mana stanga. Yuuki statea intins pe jos, parca asteptandu-si ceasul mortii.
Sa fac, sa nu o fac? Doamne, de ce ma mai gandesc oare? M-am hotarat deja asupra a ceea ce o sa se intample in urmatoarele momente. Desi pare o alegere nefireasca, care de fapt nu-mi permit sa o fac, cred totusi ca mai exista o sansa. Ce idiotenie din partea mea. Sa nu ma gandesc si la o alta varianta.
Incepusera. Asteptam, privindu-l pe Yuuki. Tipetele lui acaparau toata acea liniste mormantala. Era trist sa privesti un om in asa o suferinta si… sa nu poti face nimic. Am oftat. Imi pare rau ca te-am facut sa treci prin asa ceva, imi pare rau ca te-am lasat sa te apropii de mine, imi pare rau ca ai inceput sa ma iubesti atat de mult, imi pare rau ca trebuie sa fac toate astea pentru a satisface o dorinta.
In secunda urmatoare toata incaperea era acaparata de un fum gros si dens. Trebuia sa-mi fac si eu intrarea, nu?
Mi-am activat Shiaringanul pentru a reusi sa disting siluetele in acel fum. Toti se indreptau spre mine, n-am fugit. Mi-am indreptat atentie spre cele doua maini.
-Amaterasu!
Nu doar ca am “intrerupt” procesul de extragere a Nekomatei, dar am distrus si acele maini si flacarile negricioase au ajuns si pana la Zetsu.
-Indepartati-va toti!
Era o voce feminina. Dupa cum ma gandeam… Yuuki, ma intreb, cate secrete mai ai de ascuns? Tu nu esti invaluit in mister, tu esti insasi misterul. Abia astept interogatoriul.
-Baiete, nu fi atat de mandru, lupta tocmai a inceput.
Abia ii auzeam vocea in timp ce priveam sangele scurgandu-se dea lungul corpului. A evitat un organ vital, insa nu era departe de a-mi atinge inima. Chiar i-am subestimat pe adversarii mei. Nici macar nu am observant-o cand a venit spre mine. Teleportare?
M-am intors cu fata spre ea. Semana atat de mult cu Yuuki, parca nu as fi omorat-o. Aveam o impresie ca o sa regret mai tarziu.
-Ia de aici, tradatorule!
Un al doilea kunai era acum infipt in pieptul meu, insa si de data aceasta ocolind un organ vital. Radeam in sinea mea. Chiar eram prea egoist ca sa o recunosc. Nu stiu de ce eram asa de mandru de mine. Ma simteam euforic, nu stiu de ce.
-Amate…rasu.
Am mai incercat o data. Toata ascunzatoare se pierdea in urma flacarilor negre. Acum era timpul pentru a doua etapa a planului. Am facut niste semne cu mainile.
-Ne mai vedem.
Eu si Yuuki ne aflam cam la zece kilometri distanta de ascunzatoarea Akatsuki. Doamne, sunt extenuat. Sper sa fim in siguranta. M-am asezat jos, sprijinindu-ma de un copac. Am scos kunaiurile. Respiram cu greu. Cred ca pustiul ala mi-a atins plamanii cu unul dintre kunaiuri. M-am uitat spre Yuuki. Cred ca era bine. Am facut oare ce trebuia? Era singura cale de al salva nu? Am adormit cu gandul si mai ales speranta sa nu ne gaseasca nimeni.

***


Simteam cum niste picaturi calde imi atingeau fata din abundenta. Devenea deranjat de acum. Am incercat sa-mi deschid ochii. Uh, fiecare particica a corpului ma durea ingrozitor. Am reusit sa-mi deschid ochii pe jumatate.
M-am uitat imprejur, se pare ca a inceput sa ploua. Yuuki statea sprijinit de un copac batran,cu crengile lasate si cu un frunzis des. Nu ne-a gasit nimeni, ce bine. Am incercat sa ma misc. Ma durea fiecare particica a corpului. Intr-un fel sau altul am ajuns la Yuuki.
-Hei, Yuuki, trezeste-te.
A deschis incet ochii. Ma intreb cat timp am fost inconstient si mai ales de ce Yuuki nu s-a trezit inaintea mea. I-am dat o simpla lovitura de la care a fost inconstient trei zile, nu douasprezece ore cum ar fi trebuit.
-Am murit si am ajuns in Rai? Ce frumos.
L-am lovit usor peste cap. Doamne ce idei tampite mai are si mai ales in niste moment ca astea.
-Idiotule, esti in viata!
-In viata? ma intreba mirat. De ce?
Nu stiam ce sa-i zic. Ma gandeam ca o sa treaca peste motiv. Mi-am intors capul, ignorandu-i intrebarea.
-Sasuke, stai. Daca sunt in viata inseamna ca te-ai luptat cu cei din Akatsuki. Trebuie sa ai niste rani. Lasa-ma sa le vad.
E de rau. Daca imi vede ranile o sa incepea sa-mi faca o predica kilometrica. Doamne numai de asta n-am chef acum. Desi pare imposibil, trebuie sa evit situatia pe cat de mult posibil. Plus ca, la ranile care le am, Yuuki o sa-si consume prea multa chackra si apoi eu o sa fiu cel care trebuie sa-l care inapoi.
-Nu am nici o rana. Nu a fost cine stie ce lupta.
-Sasuke, nu te cred. Lasa-ma sa vad.
S-a apropiat de mine si a incercat sa-mi dea partea de sus a costumului jos pentru a ramane la bustul gol. Pe dracu. Trebuia sa-l impiedic, insa puterile mele nu revenisera nici macar pe jumatate.
-Nu am nimic idiotule.
-Sasukeee, asta e sange! a zis in timp ce a aratat spre locurile in care au fost infipte kunaiurile. Trebuie sa fie si niste rani. Sangele nu iese singur prin piele sa stii.
Am incercat sa-l opresc, insa a fost in zadar. Pana la urma, mi-a vazut ranile.
Ma privea intr-un mod ciudat. Nu puteam sa zic daca era trist sau fericit. Totusi, sa am niste rani de genul asta… Lupta nu cred ca a durat mai mult de zece minute. Am avut intradevar niste adversari puternici si totusi….
In secunda urmatoare m-am trezit cu obrazul drept inrosit. Yuuki ma lovise. Cred ca era pentru prima data in viata cand il priveam uimit. Ma… lovise. Nu imi venea sac red.
-Idiotuleee!! Poate ti-e nu-ti pasa de viata ta, insa sunt persoane care nu ar suporta sa te vada mort. Uita-te si tu la ranile astea! Ma mir ca mai traiesti! Plamanii tai arata groaznic, iar inima nu mai are mult pana cand sa fie afectata.
Tipa la mine in adevaratul sens al cuvantului. Respira sacadat si incerca sa nu planga.
-M-am saturat… m-am saturat.
A oftat si cu un zambet fortat a inceput sa-mi vindece ranile.
Am incercat sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat dupa ce mi-am activat Sharinganul. Imediat am intrat cu Amaterasu, iar fata stia despre el, asa ca le-a spus celorlalti sa se indeparteze. Totusi, Zetsu a fost prins, insa nu i-am putut observa chackra scazand extrem de rapid cum ar fi trebuit, ca mai apoi flacarile negre sa-l transforme in cenusa. Disparuse. Dupa asta, am pierdut conctacul cu restul siluetelor. De ce? Normal trebuia sa fiu in stare sa le vad chackra, insa nu am reusit. Apoi, acel kunai a venit de nicaieri si am auzit acea voce feminina. Trebuia sa ma pot feri de el, dar nici macar nu l-am simtit sau auzit venind. Kunaiul acela cred ca mi-a obsorbit o parte din chackra sau a avut un efect asupra simturilor mele deoarece nu am simtit nici cel de al doilea kunai. O lupta atat de scurta, insa asa de multe daune.
-Sasuke, ma asculti?
-Ma gandeam la ceva… ce ziceai?
A oftat, dand ochii peste cap. Era suparat.
-De ce? si-a lasat privirea in jos in timp ce vorbi.
Nu i-am raspuns. Nu m-am gandit si la momentul cand va trebui sa-i explic. Nu putea pur si simplu sa treaca peste asta? Chiar nu stiam ce sa raspund.
-De ce? isi repeta intrebare, incercand sa-mi capteze atentia. Sasuke, daca ai fi murit, nu mi-as fi iertat-o niciodata, in timp vorbi lacrimile au inceput sa i se scurga dea lungul chipului.
Am incercat sa ma ridic. Nu suportam sa-l vad plangand. Durerile pe care le aveam ma impiedicau insa- cu greu puteam sa ma misc. Cred ca abia atunci realizasem ca stateam cu capul pe genunchii lui Yuuki.
-Doamne, nu te mai misca.
M-am oprit, resemnat. Chiar nu puteam sa fac nimic in conditia in care ma aflam.
-Sasuke, continua acesta, inca nu mi-ai raspund la intrebare. Nu incerca sa schimbi subiectul.
Ma uitam la el. Chiar nu puteam… Mi-am intors capul, chiar nu puteam sa-l privesc in ochi in timp ce-i raspund:
-Nu stiu…
Nu a zis nimic. Cred ca era dezamagit de un asemenea raspuns. Sa salvezi viata cuiva punand-o pe a ta in pericol si sa mai ai si un asemenea motiv…
-Probabil a fost momentul acela… cand am vazut cum arata gazda lui Kaku.
-Kaku? Biju-ul cu sapte cozi?
-Da. Doar mainile au mai ramas din el.
Mi-am intors capul spre el, privindu-l. Oricine s-ar fi uitat la el ar fi zis ca e uimit, dar sub acel invelis se ascundea groaza provocata de soarta gazdei lui Kaku. Lacrimile i se scurgeau involuntar pe chip.
-Doamne, esti asa un plangacios. Nu poti pur si simplu sa fi fericit ca esti in viata? i-am zis in timp ce i-am sters lacrimile.
-Tu esti fericit ca traiesc?
Avea o privire entuziasta… mi-am indreptat rapid privirea spre orice altceva ce nu era Yuuki.
-Da…
-Atunci, sunt si eu fericit.
Mi-a zambit.

Poze:


Fata:
[Imagine: v8hhea.jpg]

Baiatul:
[Imagine: 20ffep3.jpg]

Mainile acelea:
[Imagine: 2hwe0zs.jpg]
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*


#39
Mi-ai facut seara de 100 de ori mai buna :X:X
Ai pus un capitol foarte lung, si apreciez pentru ca stiu cat de greu iti este sa postezi la trei ficuri.
Stiam eu ca Sasuke va face ceva si nu va suporta sa-l vada pe Yuuki suferind.Pot spune cu mana pe inima ca si-a mai revenit din aitudinea aia de "M-i se rupe".Partea mea favorita a fost la sfarsit:
"-Tu esti fericit ca traiesc?
Avea o privire entuziasta… mi-am indreptat rapid privirea spre orice altceva ce nu era Yuuki.
-Da…
-Atunci, sunt si eu fericit.
Mi-a zambit."
M-i sa parut foarte dulce inclusiv faptul ca Sasuke nu a indraznit sa-l priveasca in ochi.Sper sa se intample ceva mai mult :>.
Altceva nu ar fi de comentat. Ca de obicei a fost un capitol impecabil si te rog foarte mult sa-l pui pe urmatorul cat mai curand
Gambate P.s. :Te-am lasat comentariu si la celalalt capitol, dar cred ca sa sters :(.


Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.

#40
Wow...inainte de toate da-mi voie sa-mi cer mii de scuze pentru incredibila mea intarziere. Chiar am pierdut multe capitole si imi pare rau, deoarece fic-ul tau este genial. Am fost plecata la mare si nu prea am mai avut chef de zup, dar acum am revenit cu forte proaspete si am sa-ti comentez ficul. Inca o data imi cer scuze, mi-a luat ceva pana am citit toate capitolele o_o
Lasa-ma sa te felicit, deoarece am observat ca scri foarte repede pentru o persoana ocupata cu trei ficuri. I mean...din punctul meu de vedere este ingrozitor, chiar ma uimesti=]] Mi-a placut tot ce s-a intamplat pe parcurs cat timp am lipsit. Chiar mi-ai facut o impresie placuta. Sasuke incepe sa tina din ce in ce mai mult la micutul Yuuki, l-a salvat chiar si de la moarte. Oare cand o sa recunoasca si el ca este indragostit ? -.- Sper ca repede, deoarece eu nu mai am rabdare. Sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla cu cei doi, deoarece cei din Akatsuki nu ii vor ierta cu siguranta. Gestul lui Sasuke a fost unul eroic, demn de admirat. Nu multi ar fi facut acest lucru, iar el a facut-o doar pentru ca tinea la Yuuki. L-a ales pe el. Deja ma emotionez=]]
Greseli nu am observat in nici un capitol, deci este foarte ok. Stai foarte bine la capitolul moduri de expunere, descri minunat, iar naratiunea se imbina perfect cu dialogul care nu este deloc sec. Sfarsitul ultimului capitol mi-a placut foarte mult, chiar m-ai lasat cu semne de intrebare. As dori sa se intample mai multe intre protagonistii povestii, nu doar saruturi. Chiar ma ti pe jar, nu gluma. Ai niste idei superbe, care merita admiratie.
Ce pot sa mai spun? As vrea sa spun mai multe pentru a ma revansa, dar chiar m-ai lasat fara cuvinte. Imi place foarte mult cum scrii, chiar ai talent. Sper sa duci acest fic pana la capat, desi eu una nu as dori sa se termine vreodata. Succes in continuare:3
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !





Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)