Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Ce one-shot v-a plăcut mai mult?
Nya
48.15%
13 48.15%
Strawberry
51.85%
14 51.85%
Total 27 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Duel: Nya vs. Strawberry

#1
DueliÅŸti: Nya vs. Strawberry
Temă: Fantasy Romance [orice înțeleg dueliștii prin asta]
Număr pagini: maxim 5 pagini
Dată limită: 13 Decembrie
Dată limită voturi: 20 Decembrie

Well... Good Luck!
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.

#2
Vampirul

Un fulger se auzi în noapte. Nu știa ce a trezit-o din somn, dar știa că nu mai putea adormi. Pășea cu grijă pe coridoarele lungi din marmură neagră ale castelului. Pielea albă era foarte evidentă în contrast cu negrul care domnea în jurul ei. Părul ei roșcat și lung, ca sângele învechit îi flutura în urmă, în lipsa oricărei adieri de vânt. Era destul de frig, dar fata se obișnuise și nici măcar nu simțea, corpul fiindu-i și el rece. A mers până în sala de bal, unde s-a așezat pe podea și a închis ochii. Își aducea aminte de băiatul regelui, un vânător de vampiri, care venise la castel pentru a strânge informații despre ea și familia ei. Fata se îndrăgostise de el, aproape că nu îi mai păsa de originile lui, dar sângele prințului îi lăsa gura apă. Dansul lor fusese privit de toți vampirii care fuseseră la petrecere. Toți îi admiraseră, chiar dacă legătura aceea aproape insesizabilă care se formase între ei nu era una normală și nici bună. Un vampir și un muritor nu puteau fi împreună. Vampirii trăiesc din sânge, nu ar fi putut să stea pe lângă un muritor fără să îi bea esența vieții. Dar eu pot! gândea ea. Sunt sigură că pot. Ea se putea controla, și le-o demonstrase tuturor, dar familia ei nici nu voia să audă. Tatăl ei deja voia să o căsătorească cu un vampir din alte ținuturi. Știa că în fața tatălui ei nu avea câștig de cauză niciodată. Oftă, apoi se ridică de pe marmură și ieși pe balconul uriaș. Privi în noapte. Îl văzu pe prințul ei, deși castelul lui nu era așa aproape, la el în cameră, stând întins pe pat, dar cu ochii deschiși. Avea o vedere fenomenală. De fapt, era mai bună decât orice alt vampir. Se ridică pe marginea din piatră a balconului și sări în copacul din fața castelului. Continuă să sară din copac în copac, cu viteza fulgerului, ajungând într-un final în camera prințului. Când acesta o văzu, tresări. Se ridică de pe pat și se apropie de ea și îi puse o mână caldă, pe fața rece. Fata tremură. Nu era obișnuită cu căldură și acest lucru o speria. Băiatul își apropie fața de a ei și își lipi buzele de ale ei. Aceasta îl îndepărtă cu blândețe și prințul înțelese. Nu ar fi putut să se controleze dacă ar fi continuat.
- Mi-a fost dor de tine, Aimee, zise el.
Aimee zâmbi. Îi plăcea să creadă că măcar cuiva îi păsa de ea.
- Și mie de tine, Kay, zise ea.
Kay o luă în brațe, tremurând din cauza frigului ce îl emana Aimee. O sărută pe frunte, apoi își coborâ buzele până la ale ei și o sărută blând, introducându-și limba în gura ei. Respirația roșcatei îl amețea, făcându-l să și-o dorească cu mai multă ardoare. Kay își plimba o mână pe coapsa fetei, în timp cealaltă era pe talia ei subțire. Aimee avea mâinile după gâtul lui. Roșcata se lipi de el și reuși să îl dărâme pe pat. Aceștia rupseră sărutul și chicotiră. Fata era acum deasupra băiatului, privindu-l cu niște ochi pofticioși. Un glas feminin se auzi dincolo de ușă:
- Scumpule, sunt eu, mama, aș putea intra o clipă?
Cei doi au încremenit. Aimee îl sărută rapid pe Kay și îi spuse în grabă locul și ora la care să se vadă dimineața, apoi fugi de pe balcon prin copaci până la castelul ei. Ajunse de unde plecase, din sala de bal. Dar acum era mult mai fericită. Își atinse cu un deget lung buzele. Erau calde. Zâmbi, fiind fericită că prințul ei îi lăsase ceva în urmă. Restul corpului îi era rece, dar nu rece ca deobicei. Era rece într-un mod cald. Plecă din sală și urcă scările din piatră până la camera ei. Intră și se trânti pe pat. Se uită la reflexia ei în oglinda de deasupra patului. Ochii roșii îi străluceau și era ca și cum un foc ar sălăjui în ei. Inima îi bătea cu putere, deși nu bătea ca o inimă de om. Era ca și cum mii de pietricele se loveau de asfalt. Ușa de la camera ei se deschise și intră una dintre slujnice. Nu-și dăduse seama că era deja dimineață.
- Cu ce doriți să vă îmbrăcați astăzi, prințesă? întrebă slujnica făcând o plecăciune.
- Cu rochia roșie, primită de la mătușa mea, a răspuns Aimee plictisită.
Slujnica îi aduse rochia și i-o lăsă pe pat, ieșind apoi din încăpere. Aceasta o ridică și și-o puse peste corpul ca de piatră, mătasea mângâind-o. Își luă în picioare o pereche de pantofi din satin, cu toc. Coborâ spre sala unde lua masa deobicei cu părinții ei, gândindu-se la prințul ei. Când ajunse acolo părinții ei erau deja la masă, așa că fata se așeză și ea. În fața ei nu era decât un pahar cu lichid roșu și dens, ce părea a fi sânge. Îl privi cu niște ochi ce te băgau în sperieți, apoi îl luă și îl dădu pe gât în două secunde. Părinții ei o priveau amuzați, dar nu ziceau nimic. Erau obișnuiți cu purtarea fiicei lor, dar în plus nici nu erau prea vorbăreți.
- Pari grăbită în dimineața aceasta, spuse tatăl ei senin.
- Vreau să ies afară. Este o dimineață așa de frumoasă, îi răspunse Aimee zâmbind.
Mama ei chicoti. Afară nu era ceea ce oameni numesc ”o dimineață frumoasă”. Era chiar mohorât, iar ceața te împiedica să vezi la mai mult de cincizeci de metri distanță. Dar vampirilor le plăcea: era frig. Fata se ridică de la masă, apoi părăsi castelul. Luă o gură mare de aer, apoi porni sprintenă spre locul de întâlnire. Merse liniștită până ajunse la o fântână veche. Se așeză pe marginea ei și se puse pe așteptat. Își băgă mâna în apa rece ca gheața, care poposea de secole în fântâna care nu mai funcționa de mult. Se întreba când avea să vină Kay. Deși nu îl mai văzuse decât de câteva ore, îi era dor el. Știa că iubirea dintre ei nu era un lucru prea bun, dar se săturase să respecte regulile impuse de părinții ei. O siluetă blurată venea din ceață, iar peste puțin timp, Aimee își dădu seama că este Kay. Aceasta se ridică în picioare, iar el o prinse de mâini și o sărută.
- Iarta-mă că am întârziat, zise el, zâmbind. Părinții mei erau puțin suspicioși.
- Părinții mei îmi dau libertate totală. Asta pentru că nimic nu mă poate răni, spuse roșcata scoțând limba.
- Miturile despre vampiri... sunt adevărate? Adică chestiile cu dormitul în sicrie, usturoiul, țărușul...
- Depinde ce înțelegi prin adevărat. Nu toate sunt adevărate. Nu dormim în sicrie, usturoiul nu ne rănește, iar țărușul poate fi înfipt și de o mie de ori în inima noastră, a vampirilor, căci nu simțim decât un gâdilat. Mie îmi place să mi se înfigă un țăruș în inimă.
- Ești ciudată. Nici măcar vânătorii de vampiri nu vă pot omorâ?
- Dacă vânătorii de vampiri ar fi putut să ne omoare, eu și familia mea am fi avut morminte în cimitir. Familia ta a încercat să ne omoare de trei secole. Mă vezi moartă?
- Nu! Râse. Și nici nu vreau. Te iubesc.
Aimee rămase împietrită în loc și șocată, privindu-l pe Kay. Și ea îl iubea, dar n-ar fi avut curaj să îi spună. Se relaxă, iar fața i se destinse într-un zâmbet.
- Și eu te iubesc, zise și apoi îl îmbrățișă.
Nu știau ce să zică, erau doi străini, se cunoscuseră doar de o zi și câteva ore, dar deja știau că se iubesc. Iubirea se naște din ură, iubirea este pură și nu îi poți porunci iubirii când să apară. Dar iubirea lor nu era posibilă. Știau amândoi asta, nu vor putea niciodată să aibă o relație normală. Nu vor putea niciodată să le spună părinților lor ce este între ei și cu singuranță nu vor duce foarte departe relația. Acest lucru îl știau amândoi, ca să fie împreună mereu, trebuia ca Aimee să îl transforme pe Kay într-un vampir, dar roșcata nici n-ar fi vrut să audă. Nu voia să îi termine viața nimănui, indiferent pentru ce motiv. Cât despre Kay, el nu ar fi vrut să fie vampir. El disprețuia vampiri și voia să îi vadă suferind. Sau cel puțin așa era înainte să o cunoască pe Aimee. Acum, ura și disprețuia vampirii, dar cu excepția fetei pe care o iubea.
- Cred că ar trebui să plec, zise roșcata abia șoptit și se ridică.
- Stai! Nu vrei să-mi cunoști părinții? întrebă Kay, dar nesiguranța i se citea în glas.
Aimee îl privi șocată și clătină din cap. Îl sărută și plecă. Dacă ar fi ajuns aproape de familia șatenului ar fi fost în stare să îi omoare. Nu voia ca Kay să fie de fața dacă ar fi făcut vreodată așa ceva. Voia să îi omoare, pentru că familia lui încercase să îi cotropească familia ei și chiar pe ea. Dar ea a făcut greșeala să se îndrăgostească de cel care trebuia să încerce să o omoare. Ajunse acasă și intră pe ușa din metal. Părinții ei o priveau absenți.
- Hai la vână toare, spuse dintr-odată tatăl ei, dar roșcata știa foarte bine că nu la asta se gândea.
- Am mers aseară, nu mi-e foame, deci nu vin, zise Aimee.
Cei doi dădură din cap și fugiră pe ușă. Fata oftă, apoi urcă scările spre camera ei și, ajunsă acolo, se așeză pe pat, turcește. Închise ochii și se gândi intens la Kay. Nu înțelegea cum putuse să se îndrăgostească de el. Dacă părinții ei ar fi aflat ar fi clacat nervos. Dar nu putea să nu le zică, ar fi însemnat să trăiască în minciună. Se hotărâ ca atunci când ei vor ajunge acasă, le va spune totul. În plus, dacă trebuia să-l părăsească, nu era singurul băiat din lume. Dar nici unul nu va fi ca el. Ceasul de pe perete ticăia de zor, iar zgomotul o enerva pe Aimee. Se ridică nervoasă și ieși val vârtej din cameră. Se duse la parter, unde părinții ei tocmai ajunseseră.
- Mamă, tată, zise ea, trebuie să vorbim. Îl știți pe cel cu care am dansat la bal, nu? Este băiatul vânătorilor, și eu sunt îndrăgostită de el, iar sentimentul este reciproc
- Știam, scumpo, zise mama fetei. Știam chiar din noaptea în care ați dansat, că se va întâmpla ceva de genul acesta. Dar trebuie să te desparți de el. Astăzi a încercat să ne omoare. O metodă nouă. Așa va fi mereu, dar până când? Dacă această nouă metodă ne poate omorâ?
- Și atunci? Trebuie să îl omor? Dacă aș face asta, atunci familia lui va dori răzbunare!
- Omoară-l! Nu-ți face griji de familia lui. Ne vom muta de aici, dacă este necesar, dar nu va avea nimeni curaj după asta să se apropie de noi.
Aimee începu să plângă, lăsând lacrimile să îi învăluie fața. Fugi de sub ochii părinților ei și se aruncă pe pat, când ajunse în cameră ei. Nu îl putea omorâ. Era Kay! Era iubirea vieții ei, era cavalerul ei pe cal alb. Dar într-o zi, el tot va muri. Nu fac decât să scurtez această dată. Dar știa prea bine că nu avea curaj să îl omoare. Îl iubea prea mult. Dar părinții mei... Nu vreau să-i pierd, nici măcar pentru el... cel puțin așa cred. Se hotărâ să plece spre castelul lui. Fugi din copac în copac, apoi sări în balconul prințului. La el în cameră era tatăl lui, așa că fata îi auzea vorbind.
- Trebuie să o omor pe Aimee? se auzi glasul scandalizat al lui Kay.
- Da, spuse tatăl lui și ieși pe ușă.
Roșcata intră în cameră și îl privi pe prințul ei. Acesta o privea necruțător. Nu îi cunoscuse această privire, pe care o păstra doar pentru vampirii pe care îi ura. L-a privit atent, analizându-l.
- Deci acesta este sfârșitul? întrebă Aimee, tristețea simțindu-i-se în glas.
- Sfârșitul tău, iubito, îi răspunse Kay, tremurând, știind și el că nu avea destul curaj pentru a o omorâ.
- AÈ™ vrea eu! Te iubesc.
Spunând astea se năpusti asupra gâtului prințului, i-a inspirat mirosul plăcut al sângelui care îi curgea în vene, apoi a mușcat. Kay a scos un țipăt de durere, apoi a tăcut brusc și a căzut. Pentru moment, doar îl paralizase. Vampirul mai mușcă odată și îi văzu ochii dându-i-se peste cap. Aimee îi luase tot sângele care îl ținea în viață.
- Iartă-mă! A fost tot ce a mai spus.
Se terminase: vampirii au rămas cu vampirii și muritorii cu muritorii. Deși o fată vampir nu a uitat niciodată muritorii. Nu și-a uitat prințul niciodată.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.

#3
Poti iubi un inger?


Aerul de dimineata este placut si mirosul florilor de cirese din aer o imbata. Respira adanc si sacadat. Este frig. Vantul rasuna in vazduh si picaturile mari de apa se zdrobesc de asfaltul ud. Priveste melancolica pe fereastra si se joaca absent cu o suvita de par negru ca cel mai inchis diamant. O lacrima ii apare in coltul ochiului si isi aminteste de el. Stie ca iubirea lor este imposibila, dar totusi lupta pentru ea, lupta pentru a fi impreuna cu ingerul de care este indragostita.
Inca nu ii vine sa creada ca el o iubeste, iubeste o simpla muritoare insignifianta pe care a salvat-o.
Se ridica cu greu de la pervaz si priveste in jur, in camera sa. Aceasta este foarte incapatoare si primitoare, peretii fiind de o nuanta imbietoare de violet, iar tavanul este alb, cu mici desene infatisand niste trandafiri albastri. Semineul este stins, iar asternutul lila de pe pat este brodat cu dantela. Se uita la florile rosii si ofilite din vaza, toata maretia lor a pierit alaturi de culoarea sangerie a petalelor.
Se aseaza brusc pe canapeaua maronie si langa ea, mica sa pisica, Lulu, care toarce. Corpul ei firav si pufos este asemenea unui ghemotoc mic de blana. O ia in brate si o strange tare la piept. Creatura inocenta da alarmata din labute si fuge de langa ea. Asa sunt pisicile, nerecunoscatoare, dar pe aceasta o iubeste prea mult pentru a fi suparata pe ea, a crescut-o de cand era doar un pui.
Isi aminteste de faptul ca ingerul sau trebuie sa soseasca. Se priveste cateva momente in oglinda, este perfecta. Silueta ii este scoasa in evidenta de rochia alba cu maneci de matase, care se aseaza superb pe corpul ei de model.
Deodata, usa este deschisa si trantita rapid de perete. Imediat ce isi da seama ca in camera intra ingerul sau salvator, ii sare repede in brate. Se apropie incet de capul lui si-l saruta. Isi introduce rapid limba in cavitatea bucala a acestuia. Sarutul lor insa este intrerupt de aparitia lui Lulu, care zgarie cu unghiile sale mari pantofii albi ai musafirului. Pentru cateva momente nimeni nu spune nimic. Nici un cuvant nu isi are rostul in toata povestea lor de dragoste, comunica prin priviri. Bruneta il priveste din cap pana in picioare si nu poate trece cu vederea corpul bine lucrat al acestuia care se poate vedea cu usurinta prin costumul de un alb imaculat. Parul lui blond este in contrast cu ochii albastri, avand o nuanta misterioasa de verde, ce te vrajesc.
- Te iubesc, Ayame!
- Mai spune-mi o data, Daisuke, rosteste aproape stins bruneta.
- Te iubesc!
Auzind din nou aceste cuvinte, Ayame isi aduce aminte de prima lor intalnire. E una din amintirile pe care nu le va uita vreodata.


*Flashback*



Priveste fermecata in jurul sau, ii place peisajul de primavara care o inconjoara. Incepe sa grabeasca pasul, este in drum spre scoala. In urechi ii rasuna versurile melodiei sale preferate.
Observa ca in dreapta sa este un parc. Ii este dor de copilarie, ii este dor sa simta din nou inocenta anilor in care nu stia ca oamenii pot fi atat de duri si reci, ii este dor... Intra pe poarta din aluminiu si se aseaza pe o banca. Inchide ochii si isi lasa capul pe spate, acum mai mult ca niciodata simte lipsa parintilor sai. Ar vrea sa mai traiasca, ar vrea sa le spuna ca ii iubeste mult. Melancolia a cuprins-o. O lacrima ii apare in coltul ochiului, dar si-o sterge repede cu maneca de la bluza sa violet. Scoate din ghiozdan un mic ursulet de plus, un mic ursulet de plus primit in dar de la parintii sai. Il strange in brate.
Se ridica alene de pe banca si merge incet spre un tobogan. Isi ridica privirea spre uriasul bloc din fata sa si pentru cateva momente i se pare ca pe acoperisul acestuia se afla cineva. Curioasa din fire, alearga spre imensa cladire si urca repede treptele din interior. Cand ajunge sus, este uimita de minunata priveliste care i se infatiseaza inainte, dar nu vede pe nimeni. Vrea sa coboare, dar langa scari este un caine fioros care se apropie de ea cu pasi marunti. Ochii negri ai fiarei o atintesc. Deodata, creatura infricosatoare scoate un marait. Ii e frica. Merge inapoi fara a privi in spate. Face cativa pasi si ...cade de pe bloc. Tremura. Ii este frica, ii este frica de moarte.
Simte cum cineva o prinde repede de corpul sau plapand si o imbratiseaza. Amandoi coboara incet catre pamant. Ayame deschide repede ochii. Pentru cateva secunde crede ca a murit, dar vede ca este in parc. Se intoarce brusc catre salvatorul sau. Ramane uimita. Persoana care a salvat-o este un inger. Parul lui blond asemenea soarelui de la amiaza si ochii verzi-albastrui o captiveaza. Face un pas in fata si il atinge. Este real. Intredeschide gura sa spuna ceva, dar parca ghicindu-i gandurile, ingerul incepe:

- Esti teafara, nu mai trebuie sa fi asa speriata.
- Ce esti? il intreaba ea repede.
- Deocamdata sunt salvatorul tau si asta e tot ce conteaza.
- Dar pot sa-ti stiu numele?
- Numele meu este Daisuke, ii raspunde la obiect ingerul, apoi dispare fara sa-si ia adio de la adolescenta pe care a salvat-o.

Fata sta cateva minute speriata. Nu stie ce sa faca. A auzit multe povesti despre ingeri, dar niciodata nu a crezut ca sunt reali. Acum fiecare particica din corpul sau vrea sa stie mai multe despre mirifica creatura pe care a vazut-o. Simte ceva ciudat, oarecum placut, dar pe care nu l-a mai simtit niciodata. Roseste… simte ceva pentru baiatul care a salvat-o.


*End of flashback*



- Te iubesc si nu vreau sa te parasesc, rosteste repede Daisuke. Vom fugi in lume doar pentru a fi impreuna daca ne iubim. Cand iubesti orice este posibil, nici o dragoste nu este adevarata daca nu gasesti o solutie pentru a fi cu persoana iubita. Vreau sa traim impreuna pentru o eternitate. Vrei sa fi sotia mea?
Secundele trec repede si Ayame nu spune nimic. Este inmarmurita. Il iubeste, vrea sa fie impreuna cu el, dar intrebarea lui brusca a uimit-o. Nu stie ce sa raspunda, iar asteptarea il face pe Daisuke sa isi piarda rabdarea. Incepe sa creada ca nu vrea sa traiasca impreuna, ca nu tine la el suficient de mult pentru a-i accepta propunerea. Un oftat o trezeste pe bruneta din gandire si spre surprinderea lui, il imbratiseaza.

-Normal ca vreau sa ma casatoresc cu tine! tipa de fericire si ii sare entuziasmata la gat.

O indeparteaza repede pe Ayame de la gatul sau si isi introduce mana in buzunarul pantalonilor sai, scotand o mica cutie cu o pamblica rosie. I-o inmaneaza iubitei sale care exclama de bucurie cand vede ca inauntru este un inel din argint cu un mic diamant in forma de inima. Zambeste. Niciodata nu a primit ceva care sa-i placa atat de mult. Isi ridica privirea din pamant si intalneste ochii verzi-albastrui ai ingerului. Se ridica pe varfuri si ii da un pupic pe frunte, spunandu-i:

- Vom trai impreuna pana cand moartea ne va desparti!

Orice poveste de dragoste are un sfarsit fericit daca sufletele se iubesc sincer.
O iubire se naste dintr-un sarut, o atingere, o privire, iar tot ce au trait si vor trai ei va dainui secole… si chiar o eternitate.

Sfarsit!
[Imagine: 2uihshu.gif]

[Imagine: TheDream.png?t=1276345103][Imagine: EunHye22.png?t=1284281440][Imagine: 04.png?t=1304468354]
You’ve Fallen For Me.













#4
well ^^ deci am venit sa votez ^^
nya te pricepi foarte bine imi place foarte mult compunerea ta ...imi place cum descrii
esti inventiva...dar idee nu prea este buna si nici titlul nu este sugestiv " Vampirul"
dar oricum felicitari!! ^.^

strawberry titlul imi place foarte mult ^^ si ideea este spectaculoasa....;x
adica o fata se intragosteste de ingerul ei pazitor ^^ si se casatoresc.
Imi place foarte mult si inceputul : " Aerul de dimineata este placut si mirosul florilor de cirese din aer o imbata. Respira adanc si sacadat. "

cam atat am avut de comentatSmile relationat cu aceasta tema.

DEZNODAMANTUL:
VOTUL MEU MERGE CATRE STRAWBERRYpupic!!!!!!

#5
in primul rand, ambele one'shoturi sunt cu adevarat frumoase si interesante... acum dezbaterea21 :
Nya- povestea ta a fost mai interesanta;
-descrierea e superba;(ai avut foarte putine repetitii[nu ma refer ca figuri de stil], dintre care cea care mi-a iesit in evidenta si mi s-a parut cam suparatoare a fost cea din penultimul si antepenultimul enunt al povestii[si scris "vampirii" si dupa "vampir"]) smile
Strawberry-nu am gasit greseli de exprimare, tastare si nici gramaticale(poate sunt, dar nu mi-a iesit niciuna in evidenta)
-povestea e originala, adica sunt foarte putine cele cu iubirea dintre un inger si o fiinta umana(sau chiar nu mai sunt... dar nu sunt sigura)^^

Amandoua ati pus accent pe sentimentele personajelor(mai mult sau mai putin, dar important este ca ati facut-o), personajele sunt bine construite, nu m-am plictisit deloc citindu-le si chiar ma bucur ca am trecut pe aici sa le "savurez" 38 ... destul de greu sa aleg pe cine sa votez :-[ totusi, Strawberry, ai votul meu pentru ca povestea ta a avut un final fericit(desi sunt o fana infocata a tragediilor... dar parca intre un zambet si ceva care sa face sa bocesc sau sa fiu trista as alege sa zambesc smile ) si e singura pe care am citit-o cu tema iubirii dintre un inger si un om, in timp ce povestile cu vampiri sunt cam multe(insa trebuie sa recunosc ca aceasta este cu adevarat grozava si emotionanta:X)
Felicitari amandurora pentru munca depusa si nu conteaza cine castiga pentru ca pana la urma, sunteti doua invingatoare prin simplul fapt(care nu e chiar atat de simplu) ca scrieti si o faceti foarte frumos :bv:

#6
Oh, am aterizat aici 19 . In primul rand vreau sa va felicit. Ati scris amandoua niste povesti foarte bune, cu idei propii destul de originale. Mi-au placut amandoua. Acum sa vedem ceea ce m-a cam lasat de dorit la ambele. Imi pare rau daca o sa va suparati pentru ceea ce o sa va spun dar ... asta e, trebuie sa acceptati critica.


Nya :

Tu ai ales o tema cu vampiri. Bun, imi place. Mi-a placut cum a decurs povestea, firul narativ, ideea in sine e placuta. Totusi mi-ar fi placut sa dezvolti mai mult sentimentele fetei. Cum ti-am spus si pe mess, ai grabit actiunea spre final. Puteai sa lasi sa mai treaca o zi iar apoi sa ii faci sa se ucida reciproc, cum ar veni. 21 In rest chiar mi-a placut, greseli nu am vazut chiar deloc. De exprimare ... nu mi s-a parut ca ai. Nota mea pentru tine, daca ar fi sa-ti dau o nota e 9. Nu mi-a placut aceea grabire de actiune.


Berry :

Hm. La tine nu mi-a placut acordul timpului. Ai pus acelasi timp si la povestirea din prezent si cea din trecut. Acolo trebuia sa pui la trecut. Ai cam dat-o in bara la faza cu verbele. Chiar nu mi-a placut cum ai povestit din prezent in asa fel. Nu stiu de ce, sau daca chiar e gresit, dar nu mi-a placut chiar deloc. Actiunea ... hm ... nu stiu, relatia dintre cei doi puteai sa o decrii mai mult. Asa acum niste greseli.

Citat:Aerul de dimineata este placut si mirosul florilor de cirese din aer o imbata.

Ti se pare bine cum suna cu 'aer' in aceeasi propozitie ? 71

Citat:O lacrima ii apare in coltul ochiului si isi aminteste de el.

Lacrimile nu curg doar daca iti amintesti inainte de un lucru si apoi sa le dai frau, nu plangi si dupa iti amintesti.

In rest nu prea am observat. Totusi chiar ma asteptam la ceva mai mult :- ??. O actiune mult mai ampla. 71. Nota ta, daca ar fi o nota, e 7. Chiar nu am cum sa-ti dau mai mult.



Dupa cum am 'criticat' daca pot sa spun asa, mai sus, si le-am oferit fiecaruia dintre ele cate o nota, cred ca alegerea mea este clara. Nya are votul meu. Totusi si Berry ai lucrat bine, la urmatorul duel ma astept la mai mult. ^^

Bafta in continuare. ^^
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End













#7
Pot sa-mi bag si eu nasu' p-aici? : D

Nya, ai grabit actiunea rau de tot, mai ales la sfarsit >.<" am gasit o greseala care m-a disperat rau de tot
Citat:Dacă această nouă metodă ne poate omorâ? / Nu îl putea omorâ / Se hotărâ / pentru a o omorâ
De fapt, este omorî si hotărî ^^ oh, si sfarsitul a fost cam fortat.

Strawberry, ai scapat cateva virgule. si la tine am simtit o oarecare graba a actiunii, dar nu asa de mult ^^

Tin s-o felicit pe Strawberry pentru ideea sa ^^ nu ca cea a lu' Nya nu ar fi buna, dar a devenit prea banala, o vezi mai in orice fic : D so, felicitari ^^ la ambele mi-a placut inceputul ^^, dar spre sfarsit amandoua ati cam dat-o-n bara. In orice caz, Strawberry are votul meu ^_^
I'm not insulting you. I'm describing you.

#8
deci sunt pusa intre ciocan si nicovala. Pe de o parte am fic-ul lui Nya care e cu o iubire imposibila intre un vampir si un om si devine o drama la sfarsit cand cei doi se lupta( absolut fabulos! Nu am vazut nici o greseala. Mi-a placut mult descrierea si personalitatea personajelor. Ai un 10 din partea mea) si pe cealalta parte am fic-ul lui Strawberry care este cu o iubire imposibila intre un inger si un om dar care are un sfarsit fericit, deoarece ei reusesc sa treaca peste diferentele dintre ei( magnific! Nici la tine nu am vazut nici o greseala. Descrierea e frumoasa, personajele imi plac. Si tu primesti un 10).
Nu cred ca v-ati dat seama ce ati facut71. Poate nici cei care au comentat nu si-au dat seama. Voi doua ai pus in evidenta caracterele unui demon( vampir) si al unui inger. Desi este un duel povestea ta Nya face ca povestea lui Strawberry sa iasa in evidenta si vice-versa. Ai creat o antiteza. Si imi este foate greu sa ma decid pentru ca imi plac la nebunie vampiri si ingeri. Pentru mine amandoua sunteti niste castigatoare si v-as da votul meu la amandoua dar din pacate nu pot si trebuie sa aleg pe cineva.

Dupa ce mi-am stors creieri anunt ca votul meu il primeste Nya.

#9
Ei bine am citit şi eu şi am zis să şi argumentez / votez. Aşa e corect.

Nya
- În primul rând am apreciat faptul că ai scris cu diacritice, a fost foarte bine să înţeleg fiecare cuvânt cum e de la mama lui. Deşi am văzut că ai probleme cu â şi î [ vreau să zic că ai pus la omorâ de exemplu : â şi nu î la final, cum ar fi trebuit ] însă nu am luat aşa de tare în considerare acest lucru. Apropo, vezi că ai scris vânătoare dezlegat : p .
Lucrarea poate fi categorizată ca o lucrare bunicică, din perspectiva mea. Începutul m-a plictisit ca să fiu sinceră, dar unele pasaje au fost interesante. Mi-a plăcut finalul deşi cred că putea fi descris ceva mai potrivit şi mai intens. Să se potrivească cu atmosfera, I guess. Dar a fost ok. Nu mă aşteptam ca prinţul să moară, sau ca Aimee să moară, ceea ce mi-a conferit o mulţime de ... Dunno, satifacţie? Plăcere? Mi-a plăcut. Vampirii cu vampirii şi muritorii cu muritorii ; foarte bine punctat. Se pare că dragostea nu orbeşte chiar pe toată lumea şi că există şi responsabilitate dincolo de aceste lucruri frivole. Am simţit puterea şi tristeţea, regretul şi durerea. Titlul este sec şi cam lipsit de orice ... sentiment. Mi-a plăcut enorm finalul, a fost extraordinar. Cealaltă parte din lucrare, ca să fiu per total sinceră, nu mi-a plăcut. Dar finalul merită toate aprecierile şi toate laudele; este foarte bine pus la punct. Îmi place. -

Berry
Limba în cavitatea bucală -- deci asta aproape că m-a făcut să mă gândesc la.. Nu contează. Nu prea-mi place cum sună. Vreau să zic, pentru ceea ce ai scris tu e prea violent, exprimarea este prea agresivă. Părerea mea. Restul lucrării a fost obişnuită. Ştiu că a fost fantasy, dar a părut mai mult ceva real căruia i se adaugă un fel de iluzie. Aşa că nu am putut simţi lumea fantastică. Perfecţiunea persistă în lucrarea ta dar .. Hmm nu am putut deduce cu exactitate cum şi unde se aflau. Cine era cu adevărat fata şi îngerul, care era faza? A fost cam neclar şi totodată.. Well, obişnuit şi simplu. Nu m-a dus cu gândul la nimic extraordinar şi sentimentele lor au fost aduse şi descrise prea repede. Nu le-am prins prea bine. Lucrarea este ok, drăguţă dar nu este realizată tocmai aşa cum aş fi sperat să fie. Nu îmi place finalul. Mă aşteptam măcar la ceva mai complex, chiar dacă era fericit. Aşteptam ca măcar un conflict să le spună " Nu " iubirii lor. Nu am simţit nici un fel de interdicţie, poate chiar nu exista una. Aşa că nu înţeleg ce rost mai avea fuga. Romance este cu adevărat, presupun că şi fantasy având în vedere îngerul; dar nu am simţit atmosfera de ireal. Ceea ce a fost frumos, a fost titlul. Deşi pentru conţinut, e chiar prea profund. Poate de asta aşteptam altceva. Puteai mai mult Berry.


Concluzie
Ei bine lucrările sunt foarte diferite, şi cred că toată lumea vede asta. Fetelor, nu vă supăraţi dar ambele începuturi au fost cam plictisitoare, banale and so on. Pentru că tot m-am apucat de citit a zis să o fac până la sfârşit ca să pot argumenta cum trebuie, dar nu mă atrăgea deloc . Aţi avut nişte scăpări de scriere pe ici colo, descrierea nu a fost extraordinară. Simplă sau prea detaliată [ în cazul lui Nya ] . Hm, la Berry ştiu că putea ceva mai mult deşi văd că s-a străduit destul şi apreciez eforturile sale. Nya, nu ştiu adevărata ta capacitate de a scrie [ pentru că nu am mai citit ceva scris de tine, nu prea îmi amintesc să o fi făcut ] aşa că nu am ce comenta în această privinţă. Cum am zis , am apreciat diacriticile care au fost foarte ajutătoare. Ăăh, nu ştiu ce aş mai putea comenta . Votul meu va fi clar şi sper să nu se supere nimeni, dar pur şi simplu eu aşa consider . În primul rând nu votez cu cine sunt neapărat prieten ci votez cu lucrarea. Aşa că, sper să nu existe neînţelegeri.
Nu m-a atras conţinutul niciunei lucrări în mod special, dar mi-a plăcut finalul poveştii lui Nya. Titlul lucrării mi-a plăcut doar cel al lui Berry, dar nu este de-ajuns.
Votul meu merge către Nya

#10
Nya

Ce pot zice? Îţi ştiu felul de a scrie, deci pot analiza destul de bine lucrarea. Ideea este bună, mi-a plăcut sfârşitul la nebunie şi am plâns like hell. Titlul este simplu şi sugestiv, dar totuşi putea fi dezvoltat. :3
Mi se pare o idee foarte bună, căci ai arătat că în iubire există raţionament şi nu toată lumea se lasă orbită. Ador vampirii, deci acesta este un atu. ^^ Din punctul meu de vedere, one-shout'ul tău este foarte frumos. Descrierea este armonioasă şi nu te plictiseşte. Ai cam grăbit acţiunea, dar nici nu prea aveai ce scrie.

Strawberry

God, când am citit ce ai scris mi-a venit să urlu. În primul rând, te rog frumos, când scrii un one-shot sau un fic, pune mamă diacritice! Apoi, cine te-a învăţat pe tine că la Flashback se scrie la prezent? >.<"""""" Povesteşti ceva din trecut, deci trebuie scris la perfect [că e compus, simplu, m.m.c.p. sau ce dracu' mai e, asta e altceva]. Mă deranjează că ai scris la prezent. Sună foarte stupid, in my opinion.
Ideea este bună, dar într-o iubire e ciudat să fie totul lapte şi miere. Povestea ta m-a plictisit. Scuze dacă am criticat prea dur, dar aşa sunt eu. D:


Deci, dragelor, îmi place ce aţi scris, dar votul meu merge către Nya.
[center][Imagine: vtrhrtcopy.png]

I always want to make you laugh.[/center]




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)