Capitulare

[Piersicuta]

Ah, dulcele sunet al amorezatilor yaoi =p' cat il pot adora ;<. Deci Eric si Caleb sunt atat de...de perfecti ;x cred ca daca ar fi singuri pentru eternitate [pe pamant] pana la urma ar concepe un copilas ;o3 Imi place ca atat Eric cat si Caleb sunt romantici <3 pur si simplu ador personajele/intamplarile/ficul asta G E N I A L! ;x. SI tot nu mai anuntat ;-L, mrr...Repejor cu next va rog frumoooos ;3 daca puteti sa ma anuntati si pe mine, plasee ;]]
Va pup ;*

[Deeh]

Heii!^^
Mersi ca m`ai anuntat, in primul rand>:D<.
A fost superb capitolul..si normal..nu ma asteptam la mai putin din partea ta, logic!:x
Taicasu` lui Eric din partea mea poate sa moara...pentru ceea ce dorea sa ii faca lui Caleb[-(.
In rest, astia doi se potrivesc de minune :perv:.
De data asta Caleb a preluat oarecum initiativa:>..e baiat mare de acum:)).

Well..spor la scris in continuare si sa aduci next`ul cat mai repede!
Si daca poti sa ma anunti si data viitoare..:pls:

Bbye! :bye:

[AbiiShu']

Heeei!>:D<
Mersi ca m-ai anuntat si de data asta.
Capitolul a fost incredibil, n-a avut prea multa actiune dar mi-a placut la nebunie! ^^

- Hai, stai cuminte, sa facem baietelul frumos, da? 

Particica asta din fic a fost criminala, am ras pana n-am mai putul la faza asta, la cum ii vorbea Caleb lui Eric, parca fiind un copilas mic.
Greseli:-?... parca nu am vazut [am citit capitolul acum aproximativ o ora si nu mai tin minte, memorie de scurta durata...:|]
Caleb a fost putin cam direct - parerea mea - cand i-a spus lui Eric ca asta i-a fost soarta tatalui sau, cred ca ar fi trebuit sa fie ceva mai discret, este evident ca nu-l are la inima dupa ce era sa i se intample din pricina sa dar macar in fata lui Eric ar fi putut spune ceva mai dargut, avand in vedere starea in care se afla.
Imi place ca au devenit foarte apropiati si ca, Caleb nu mai are nici un gand de a pleca de langa iubitul sau conte.:x
Multa bafta in continuare, sper sa postezi cat mai curand next-ul si sa nu uiti sa ma anunti, te rog!;;)

*hugzz!*

[MiraA]

Baietii astia sunt extrem de draguti:X si de indragostiti, dar as vrea ca scumpul de Caleb sa fie in stare sa spuna ce simte, ce naiba. Banuiesc ca-si da si el seama ca Eric il iubeste. Noi ne-am dat seama deja, nu fetelor?:))
Bun, revenind la tatal lui Eric...imi pare rau k a patit ce a patit, chiar daca intr-un fel o merita. Sper doar ca asta sa nu le afecteze pe termen lung relatia celor doi (la draq vb in termeni economici:)) )
Bun...hmmm...oare ce o sa-i faca Eric lui Caleb? :-"
Oare ce? Chiar n-am nici o idee :-"
Astept sa vad:* Poop si spor ubita

[Beatrix LaVey]

Va multumesc :o3 Iar, un nou capitol :*


*

De la a ne sapuni, acum ajunsesem la a ne saruta. Limbile noastre se frecau usor una de cealalta, cu tandretea specifica indragostitilor. Imi inchisesem ochii, aprofundand sarutul. Revedeam in minte toate moemtnele cand ne iubisem pana atunci si ma rusinasem teribil.
- De ce? intrebase in soapta, iar eu il privisem neintelegand. De ce te-ai rosit? De ce ti-e rusine? Iubirea mea, nu trebuie sa-ti fie rusine cu ceea ce faci, cu ceea ce esti. AStia suntem noi, facuti unul pentru celalalt.
Imi inchisesem ochii. Da, avea dreptate, eram facuti unul pentru celalalt. Sau... Sau nu?!
- Tie ti-e usor sa vorbesti, Eric, care poate ai avut atatia, dar eu te-am avut doar pe tine. Si vei ramane al meu, am spus pe un ton hotarat. Nicio alta perosana nu te va mai avea, nu-i voi lasa!
Imi zambise. Se vedea ca ii faceau bine cuvintele mele, insa iarasi se intristase. Mi-am inchis usor ochii. Oare merita sa ii dezvalui ca il iubesc? Oare... Chiar il iubeam?
Dar era putin probabil. Eu, care trecusem printr-atatea, traisem daor cu o bunica, o femeie care ma iubise ca ochii din cap, dar caiera nu ii spusesem niciodata c-o iubesc? Cum sa-i spun lui, pe care abia daca-l cunosteam de cateva luni?
Oftasem profund, apoi oftase si el. Era trist si ingandurat, tot ceea ce facea pana atunci se vedea clar ca o facea doar pentru a ma simti eu bine.
Incet, il trasesem in apa, langa mine, sarutandu-l. Se asezase cu picioarele intinse, iar eu ma pusesem in bratele lui, cu picioarele strangandu-mi-se in jurul taliei lui. Era ceva mai implinit decat mine, care eram destul de slab, cu forme frumoase insa. Trupul parea a-mi fi firav, dupa cum imi spusese chiar el.
Fara sa ma pot abtine, mi-am dus mana intre picioarele lui. Rosisem, imi inchisesem ochii si imi apropiasem buzele de el. Oftase, facandu-mas a ma infiorez. Il atinsesem intre picioare, incepand sa-l mangai incet. L-am strans, cuprinzandu-l in palma mea, dupa care, sub apa, incepusem sa il mangai incet, cu blandete, insa destul de rapid astfel incat sa geama incantat din ice in ce mai rapid.
In acelasi timp cand faceam acel lucru, mana mea libera incepuse sa ii maseze sfarcurile unul cate unul, facandu-l sa se infioare, sa innebuneasca de placere, dupa cum gemea si se arcuia sub mine.
- Te vreau... imi spusese incet, al ureche. Rosisem, fara sa stiu ce sa spun. Am eliberat organul sau la insistentele lui, deoarece le luase el pe amandoua, si pe al meu, si pe al lui, intre trupurile noastre. Incepuse sa le maseze cu pricepere, facandu-ma sa gem si eu in acelasi timp cu el. Ma rosisem, realizand ca se pricepe mult mai bine cu mine, imi era superior din punct de vedere a priceperii de care dadea dovada.
Imi muscasem buzele puternic, scotand un geamat prelung si, neputandu-ma abtine, imidauasem brusc capul pe spate.
La naiba, ca nu ma puteam abtine! Mi-am inchis ochii, gemand iarasi.
Nu ma puteam atbine, asa ca, incordandu-ma, m-am ridicat, facandu-l sa rupa contactul cu mine. M-am uitat pe sub genele dese si negre, clipind des, si mi-am trecut limba peste buze.
Mana mea se lasa incet intre picioarele sale, pozitionandu-l. In urmatoarele momente, m-am chinuit sa-mi fac curaj, apoi m-am lasat incet in jos. Imediat ce simtisem organul la intrarea in mine, expirasem tot aerul din piept.
- Va fi bine, imi spuse in soapta. Prinsesem curaj, intr-un fel, si ma lasasem in jos, insa foarte, foarte incet. Il simteam cum patrunde usor in mine, spatiul ingurst largindu-se, insa provocandu-mi durere in acelasi timp.
Simteam cum tremur si frematam, inima imi batea din ce in ce ma itare. Altceva nu indrazneam sa fac. M-am impins dintr-o data cu putere, facandu-l sa ajunga mai adanc decat fusese pana atunci in mine.
- Doare! am sps brusc, gemand prelung, neputandu-ma abtine. Ma durea ingrozitor, dar asta nu insemna ca aveam sama dau batut. Ma ridicasem usor, dupa care ma lasasem iarasi in jos si tot asa. Ritmul imi era constant si ma miscam din ce in ce mai rapid si mai multumit.
- Mai incet, Caleb! spsue rapid, dar eu am dat negativ din cap, incepand din ce in ce mai tare, mai rapid.
Nu stiam ce e cu mine, imi faceam singur acea durere, cand puteam s-o evit foarte bine. Insa nu, imi era imposibil, nu-l puteam lasa, nu ma puteam opri, asa ca a am continuat cu repeziciune sa gem si sa scancesc.
- Te rog, Caleb, mai incet, o sa te ranesti, rosti prinzandu-mi buzele intr-un sarut. Am mormait un nu, incepand in acelasi timp sa-l sarut. Eric refuza sa se miste, dar o faceam eu si pentru el.
- Misca, am cerut incet. Nu era ca o porunca, mai mult ea o rugaminte, dar se conforma si se misca incet, in acelasi timp, soptindu-mi cuvinte de alint la ureche.
Ma simteam divin asa, cu el in itneriorul meu. Era asa de tare, incat simteam ca nu as putea renunta la actul dintre noi nici smuls cu forta. Am zambit bine dispus si mi-am muscat usor buzele.
- Imi place...
Iata cum se ducea pe Apa Sambetei toata hotararea mea de a ma tine departe de Eric si de a acoli contactele cu el. Nu, imi era imposibil. Ne sarutam din ce in ce mai apasat, incepand sa ne miscam amandoi mai rapid. Era ca si cum eram o singura persoana.
Simteam cum interiorul meu arde, e mai fierbinte decat oricand, fremata si pulsa, exact la fel cum era si cu organul sau. Mi-am muscat buzele din cauza dureii combinate cu placere nebuna... Si chiar si usturime.
Ma ustura, spre groaza mea. Mi-am strans ochii, insa nerenuntand la acest joc pervers si nebunesc.
Nu stiam cat aveam s-o pot tine asa.
- Ma faci sa ajung in Rai, spuse incet Eric, sarutandu-ma apasat. Imi musac buza inferioara usor si, imediat, simtisem gustul metalic al sangeli. Un mormait dezaprobator fu scapat de mine in acel moment si nu imi putusem abtine un suras.
- Te duc si in Iad, daca ma lasi sa te am, am rostit cu un zambet siret.
Ma rosisem din cauza indraznelii mele. Nu ma asteptam sa fi spuse acest lucru, dar fusese nebunesc si chiar binevenit , fiindca se parea ca si el apreciase perversiunea.
- Sa te vad cum o faci, rostise in soapta, iar eu imi muscasem buzele iarasi. Sa te vad... Sa te vad daca te descurci... Alta data, rostise apoi miscandu-se iarasi in mine, cand eu incetasem.
M-am arcuit prelung, incepand sa gem din ce in ce mai tare si, in acelasi timp, sa si scancesc nebuneste, muscandu-mi din ce in ce mai des buzele. Se impletea durerea cu placerea si, pentru cateva momente, simtisem o cauldura uimitoare in trup.
Din nou, acleeasi miscari repetate ma facusera sa ma infior. ERa atat de placut, incat abia ma abtineam sa nu urlu de placere si sa nu plang de durere.
Miscarile in mine mai continuara inca putin timp, apoi am genut lung, eliberandu-ma. Multumit, mi-am lasat capul pe spate, inca lasndu-l pe Eric sa se miste in trupul meu fierbinte, pana la momentul cand se elibera si el. Caldura lichida ce-mi invadase trupul ma facuse sa raman cu gura cascata, rusinandu-ma. Mi-am ascuns chipul in scurbura gatului baiatului, mai tacut ca niciodata.

[AbiiShu']

Primaaa! Sau dau edit.:D
In primul rand vreau sa-ti multumesc ca m-ai anuntat!
Abea astept capitolul in care si Caleb il v-a domina pe Eric:>
Mi-a placut felul in care s-a comportat Caleb, luand putin mai multa initiativa, si de asemenea a fost foarte dragut din partea lui sa il faca in acest mod pe Eric sa mai uita de ceea ce v-a urma sa se intample cu tatal sau; dragut pentru ca, chiar daca durerea si discomfortul il impiedica el tot nu si-a luat gandul din asi face iubitul sa se simta macar putin mai bine...
In concluzie capitolul a fost perfect inainte de somn, deci voi visa frumos. 8->
Mult succes in continuare si nu uita sa ma anunti, te rog!:*

*hugzz!*

[Beatrix LaVey]

Thanks, sweethearts, for the commz . :*

*

Era deja dimineata cand ma trezisem. Ma aflam in patul moale, infasurat in cearsaful de pe pat. Imi era cald si am realizat in scurt timp ca eram gol, rosind tot. Cu toate astea, ma aflam singur in camera, ceea ce ma facu sa zambesc binedispus, ridicandu-ma in picioare.
Era un capot de panza pregatit parca special pentru mine si l-am luat, imbracandu-l. Mi-am adus imediat aminte ca trebuia neaparat sa mergem la executia tatalui sau. M-am uitat in jurul meu, apoi m-am linistit, vazand ca ceasul indica doar ora noua. Era ciudat ca ma trezisem asa de devreme, dar era bine ca nu eram in intarziere de niciun fel. Am zambit, ridicandu-ma.
Pe masa, un caiet imi atrase atentia. Il mai vazusem undeva, dar nu stiam unde... sau stiam?! Era acel Jurnal pe care-l gasisem in momentul in care tatal lui Eric era gata-gata sa ma...
Am intins mainile, ridicandu-ma, si, in gand, am inceput sa citesc:
"... tin la el ca la ochii din cap. O persoana pe care s-o pretuiesc mai mult nu am intalnit. Dupa tot ce era sa-i faca tata, el mi-a spus ca ma insoteste la condamnarea sa. O persoana cu suflet mai bun nu sunt sigur ca mai exista. Buzele, ochii, parul, trupul micut si care tremura nebun in bratele mele, toate sentimentele pe care cred ca le are... Nu e o persoana falsa. Ochisorii aia albastri cu care ma priveste, toate ma fac sa imi ies din fire, sa-l iubesc intr-una.
Aseara, desi nu ma asteptam, l-am avut din nou. El a facut primul pas. Nu voiam sa-l mai fac sa-l doara asa de tare, insa s-a miscat foarte brusc, parca vrand sa creeze durerea. Cand m-am sculat, pe cearsaf erau cateva pete de sange. Nu l-am putut lua, Caleb statea pe el. E un inger cand doarme. De fapt, el e un inger mereu. Ceva mai frumos ca el nu stiu daca exista.
De fiecare data cand il vad, cu ochii carpiti de somn, imi vine sa-l sarut intr-una. Trezeste sentimente de care nu am mai avut parte niciodata pana acum. Il ador pe Caleb... "
In timp ce-i citeam cuvintele, sute de fiori imi faceau trupul sa se cutremure. Nu credeam ca tine asa de mult la mine, dar ma inselasem: tinea chiar mai mult decat as fi crezut eu vreodata in viata. Mi-am trecut limba peste buze si am lasat caietul acolo unde-l gasisem.
- Eric... am spus incet, incepand sa-l caut prin casa.
Cea care ne pregatise baia aseara imi aparu in fata, cu zambetul pe buze. Se inclina in fata mea, zambind, si spuse:
- Domnule Caleb, micul dejun este servit., domnul conte va asteapta.
- Te rog, spune-mi Eric, cred ca sunt chair mai mic decat tine, am spus rosind usor. Intrebatoare, se uita la mine, cerandu-mi varsta, iar eu, incet, am spus: 19. Zambise si inclinase din cap, apoi am intebat: Cum se simte Eric?
Femeia care zambea mai tot timpul se oferi, fara sa imi raspunda, sa ma conduca la Eric al meu. Am urmat-o, desi eram imbracat doar intr-un capot, prin tot conacul, pana ce ajunsesem intr-o camera micuta, plina cu haine. Ceva mai incolo, intr-un loc in jurul caruia era o panza de matase, i-am observat trupul celui ce aseara ma avusese.
Am zambit,realizand ca ma simt mult mai bine decat ma simtisem ultima data, desi, totusi, durerea exista si nu avea sa-mi dea pace prea curand, dupa cum se intamplase in urma cu cateva zile, cand o facusem pentru a doua oara si... si prima oara, cand abia daca ma puteam tine pe picioare si scanceam la fiecare miscare, fiecare pas sau fiecare momnet cand ma asezam jos. Si acum, de fiecare data cand faceam ceva mai brusc, partea de jos a trupului, interiorul in special, imi era cuprins de junghiuri enervante. Invatasem insa ma cotrolez, sa nu accept durerea, deoarece as fi marit-o.
Tanara fata cu care banuiam ca ma imprietenisem ma duse in camera unde se afla Eric. Nu-l vedeam pe el, insa ii vedeam silueta gratioasa, ascunsa dupa o usa ce se plia. Am zambit multumit in acel moment si m-am dus rapid in acel loc, intrand peste Eric, care tocmai isi dadea pantalonii jos de pe el.
- S-a trezit ingerasul somnoros? intreba, iar eu rosisem puternic. Eric veni si ma saruta apasat pe buze, dupa care intreba: Te doare? Mai curge sange?
Ma uitam la el ca si cum venea de pe alta lume. N-aveam idee la ce se refera, asa ca ochii mi se fixasera in cei ai sai, ciocolatii.
- Ce sa ma doara, Eric? intrebasem scurt, iar el izbucnise in ras, apropiindu-si din nou buzele de ale mele. M-am intins usor si l-am pupat cu dragoste, apoi am simtit cum mana sa coboara pe trupul meu incet-incet, ajungand pe fese. Stranse usor, insa fara sa-mi provoace vreo durere. In acel moment, prinzandu-ma, am rostit rusinat: Aaaa! Asta... Nu, nu ma doare... Dar nu stiu ca a curs sange, am spus incepand sa chicotesc.
Minteam, insa nu cu rautate, ci pentru ca nu voiam sa afle ca ii citisem jurnalul sau ce o fi reprezentand acea carte. Am zambit apoi, ascunzandu-mi privirea de el, si Eric ma pupa iar.
"Azi e procesul... " mi-am spus in minte cu parere de rau. In privirea lui citeam clar ura fata de tatal sau, repulsia si durerea. Pana la urma, sangele apa nu se face, iar el nu avea cum sa-l uite pe tatal sau, orice ar fi facut. Ofta prelung, apoi, incercand sa-si alunge durerea, spuse:
- Deci sa inteleg ca ti-e bine, a rostit, iar eu am inclinat din cap, fiindca, intr-adevar, imi era foarte bine acum, fara sa ma chinui zadarnic si sa ma gandesc tot timpul la durerea crunta. In fond, mi-o facusem cu mana mea si ceea ce traisem aseara merita toata durerea, fiindca fusese divin.
- Da, scumpetea mea, mi-e bine, am rostit incolacindu-mi mainile in jurul gatului sau. Voiam sa-i spulber toata nesiguranta pe care o avea, asa ca, incet, mi-am apropiat buzele de ale sale. Intelese ce am de gnad sa fac, astfel ca si el isi apropiase incet capul, rabdator. Ii vedeam buzele usor intredeschise, dulci, asteptandu-ma, si mi-am inchis ochii. Imediat, mi-am presat gura peste a sa, simtindu-i caldura. Sireata, limba mi se strecura in locul fierbinte, incepand sa se rasuceasca usor, valsand cu a lui.
Mana lui Eric se strecuura atunci pe sub bluza mea, mangaindu-mi pielea. Cateva minute mai tarziu, respirand sacadat din cauza nevoii de aer, amandoi ne uitam unul la celalalt zambind. Fusese un sarut nebunesc, pe cinste, si nu imi puteam retine un zambet.
- Ma bucur sa te vad asa, am rostit incet. El dadu din cap, incepand sa ma dezbrace. Hainele, care intotdeauna imi fusesera pregatite de o persoana din conac, imi erau acum langa cele ale lui Eric. El statea doar in lenjerie in fata mea si nu mi-am putut stapani un zambet.
- Atata timp cat vei fi langa mine, ingerasule, voi fi fericit.
Cuvintele sale imi facusera stomacul sa se stranga intr-un mod placut si zambisem, asteptand in tacere sa fiu dezbracat si apoi, ca si cum as fi fost un copilas, imbracat. Contelui nu-i lua mult sa-si ia hainele pe el si, in urmatorul moment, stateam amandoi, imbracati superb, si ne priveam.
- Stii, mai vreau sa fac tablouri cu noi doi, am spus calm. Si ti-am gasit gradina cu trandafiri, sa stii. Acolo, intr-o tufa, facem...
- Dragoste? intrebase el senin, uitandu-se la mine. Am rosit si am dat negativ din cap. Mi se pusese un nod in gat si nu eram in stare sa mai spun altceva, asa ca am aratat un tablou pictat tot de mine. Eric intelese si incepuse sa rada, apoi, luandu-ma de mana, ne indreptasem impreuna catre iesirea din conac.
"Sper sa fie totul bine... " mi-am spus oftand. Ma temeam de ce s-ar putea intampla acolo.

[Beatrix LaVey]

Multumesc pentru comentariu :* Iata next

*

Nu trecuse mult timp si ajunsesem la locul unde se tinea teribila executie a tatalui lui Eric. Toti oamenii ne priveau pe mine si pe Eric cu o curiozitate fara margini si nu mi-am putut retine repulsia. Nu-mi placeau oamenii, asa ca m-am retras in spatele contelui, in loc sa-l protejez eu pe el. Am oftat, nefiind in stare de nimic grandios, asa ca renuntasem la orice incercare de a face pe viteazul.
In spatele unei mase mari, am vazut un grup de oameni, zece la numar, care banuiam ca sunt cei ce corectau toate lucrurile. Am oftat din plin si mi-am trecut limba peste buze, apoi, discret, l-am strans pe Eric de mana, in incercarea de a-i da curaj sa treaca peste tot ceea ce se intamplase. Imi era teribil de teama sa nu se intample ceva rau...
Procesul incepuse in scurt timp, iar eu nu-mi putusem stapani trupul, care incepuse sa tremure la vederea tatalui lui Eric. Era acelasi barbat care incercase, la conac, sa-si bata joc de mine. imi simteam un gol teribil in stomac si maraisem fara sa vreau. Noroc insa ca ma aflam in primul rand, cu Eric, privindu-l pe tatal sau, si nu ma auzisera ceilalti.
Oamenii deja incepusera sa vorbeasca. In partea cealalta, in dreapta, statea, alaturi de o batranica, un baietel care era plin de vanatai si tremura din cap pana in picioare. M-am uitat cu tristete la el, aproape nevenindu-mi sa cred. Era atat de mic...
Imediat imi dadusem seama ca el fusese victima. In cateva momente dupa acest lucru, si un barbat din comisie aratase catre el, spunand ca tatal lui Eric fusese prins in fapt. M-am cutremurat in acel moment si l-am prins pe Eric de mana, inchizandu-mi ochii. Retraiam acele lucruri care aproape se intaplasera. Scapasem ca prin urechile acului. Si totusi, eu eram destul de mare, aveam 19 ani, pe cand el... El era doar un copilas. Am scancit, dandu-mi seama ca, daca la mine, prima data fusese groaznic, la el...
Sirul gandurilor s-au intrerupt cand cei din comisie i se adresara direct lui Eric. Eram insa parca dintr-o alta lume, nu pricepeam nimic din ce i se spune si nu-mi venea sa cred, dar tremuram eu ca si cand eu aveam sa fiu cel care avea sa fie condamnat. Mi-am inchis ochii, apoi mi-am lins buzele.
Marea de oameni era tacuta, cu totii asucltau procesul. Ma intrebam daca eram singurul care nu intelegea nimic. Eric parea calm, indiferent, insa stiam ca, in mintea si inima lui, ii venea sa planga. Si totusi, el suporta destul de bine, spre deosebire de mine, care, nevinovat, tremuram din cap pana in picioare.
Incepusem sa revin cu picioarele pe Pamant, fiindca prindeam franturi de conversatie:
- ...domnul Eric de Lioncourt Senior sa isi spuna, daca are, ultimele cuvinte...
Nu intelegeam prea multe. Oftasem si imi inchisesem ochii, lasandu-ma usor pe spate. Am suras fara sa vreau in urmatorul moment, fiindca tatal iubitului meu se uita fix in ochii fiului sau, apoi la mine. Credeam ca avea sa isi ceara scuze... In schimb, vocea sa suna enervant de racaitoare pe urechile mele, pe sufletul meu:
- Imi pare enorm de rau ca nu ti-am putut regula prietenul, pictorul ala pricajit, spuse ridicand din umeri. Uitati-va ce buze are, ce par, ochi, ce trup. Cred ca ar fi fost nebuneste de bine sa-l vad cum plange de durere, eventual legat de ceva, sa nu poata sa se miste. Ce rau imi pare ca ai aparut atunci! Puteam sa-mi bat joc de el si chiar sa-l si omor!
Toata sala se cutremurase, iar eu incepusem sa tremur. Lacrimi uriase mi se prelingeau pe chipul palid. Nu-mi venea sa cred. Simteam privirea tuturor atintita asupra mea si-mi venea sa intru in pamant de rusine. Eric ma lua in brate, incepand sa-mi sopteasca la ureche lucruri linistitoare, desi nu prea functiona, fiindca ma afectase deja ceea ce mi se spusese.
Juriul, vizibil scarbit de ceea ce auzise, hotari si calaul, un tip inalt, musculos si cu fata acoperita de o gluga neagra, sa nu ii putem vedea trasaturile. AJunse langa tatal lui Eric, care statea legat in fata noastra. Ii puse fara prea mare greutate latul in jurul gatului si, in acel moment, m-am facut mic in locul pe care stateam, iar barbatul, care statea in picioare pe un scaun, ma fixa cu privirea.
- A sosit momentul executiei, rosti clar unul dintre cei de la masa si il fulgera cu privirea pe barbatul condamnat. Calaul se apropie si, fara prea mare greutate, foarte rapid, inlatura scaunul de sub picioarele acestuia. In acel moment, imaginea pe care am vazut-o m-a facut sa ma cutremur: tatal lui Eric imediat ramase agatat de franghia aceea.
Aproape ca reuseam sa-i aud, in linistea de mormant, trosnitul oaselor gatului. Mi-am afundat chipul in palme, iar Eric isi pusese mainile pe spatele meu, incepand sa ma mangaie trist. Stia ca oamenii se uitau numai la tatal sau, dar nu indrazni sa ma atinga in vreun mod aparte.
Intr-un sfarsit, totul se terminase. Trupul tatalui lui Eric inceta sa se mai miste, spre marea mea groaza. Ma simteam groaznic. Fusese de ajuns insa sa fie prins in fapt divers, astfel ca fusese pus sub condamnare. Nu stiu ce as fi facut daca eu, personal, as fi fost direct vinovat de ceea ce i se intamplase bietului tata al iubitului meu. Acesta nu voia sa ma mai priveasca in ochi, ceea ce ma speria in mare parte. "Sper ca nu esti suparat pe mine... " mi-am spus in minte si am oftat cu vinovatie. Nu-mi venea sa cred unde se ajunsese, sa fie ucis tatal sau!

Ne intorseseram acasa de foarte putin timp, pe o zi ploioasa. Eric, care arata de-a dreptul distrus, incerca din rasputeri sa stea in liniste. Tot drumul si-a tinut capul pe umarul meu, cu ochii inchisi. Ma ingrijoreaza purtarea sa, nu vreau sa pateasca nimic rau... Imi era o mila teribila de el si nu-mi puteam stapani compasiunea. Cand incercasem sa il mangai, ma respinsese, semn ca avea nevoie de singuratate. Intelegeam acest lucru, insa ma durea enorm.
Ajunsi la conac, cu Eric inca simtindu-se teribil, acesta se izolase in camera in care dormeam impreuna. Inchisese usa cu cheia si, pentru cateva momente cand am trecut pe-acolo, am auzit plansete. Alesesem sa-i las intimitate, fiindca stiam ca e distrus, astfel ca renuntasem la orice idee de a-l face sa iasa de acolo. Imi parea rau ca nu eram in stare sa fac nimic sa-l imbunez, insa, daca el voia sa stea acolo, sa se linisteasca, eu aveam sa-i respect alegerile.
Imi petrecusem restul zilei intr-o camera intunecata, citind o carte si desenand diferite imagini cu mine si Eric care, spre marea mea bucurie, iesisera perfect. Eram fericit pentru acest lucru si abia astept sa i le arat si lui. M-am ridicat de pe fotoliul comod pe care stateam si, rapid, am mers in atelierul meu, si anume acea camera rezervata de Eric pentru desenat.
Incepusem un proaspat tablou, tot cu noi doi, si aveam de gand sa-l pictez. De aceasta data, eu si Eric eram unul langa altul, in biblioteca, zambind binedispusi. O lacrima mi s-a prelins pe fata realizand cat de mult sufera.
"Trebuie sa fac ceva... " mi-am spus in minte, dar ce? Ce puteam face pentru a-mi face iubitul sa se simte mai bine?
Un oftat prelung se auzi din spatele meu.
- Caleb, spuse o voce feminina, iar cand m-am intors, doua maini calde, fine, se asezasera pe umerii mei, incepand sa maseze. Caleb, esti foarte incordat, imi spuse fata cu care ma imprietenisem. M-am intors spre ea, usor uimit de aproprierea dintre noi. I-am zambit usor, iar ea mi se prezenta: Sunt Elisa. Am zambit si, galant, i-am sarut mana, apoi m-am intors la tabloul meu. In scurt timp insa, fata vorbi din nou:
- Tu si Eric sunteti... ? intreba parca nesigura, privind tabloul cand noi doi ne sarutam, terminat in urma cu ceva timp. Am dat afirmativ din cap, iar ea se inclina in fata mea, cerandu-si scuze, si pleca.

Era tarziu, trecut de miezul noptii, cand Eric iesise din acea camera si ma cautase. Avea ochii rosii, umflati de plans si era distrus. Stomacul mi se stransese intr-un mod neplacut, fara sa ma pot calma.. M-am ridicat rapid de pe fotoliul meu, luandu-l in brate. Contele imi arunca o privire trista, apoi intinse mainile catre mine. M-am dus in bratele lui si i-am depus un sarut pe buzele apetisante, apoi ramasesem asa, tinandu-l in brate strans. Era cald, iar inima ii batea foarte rapid.
- Ingeras, te simti bine? ma intreba in soapta, iar eu m-am cutremurat, fiindca acum, dupa ce vazusem cum un om, desi vinovat, murise, condamnat la moarte de altii, din cauza ca sodomizase un biet copil, sa aud cum alt barbat ma alinta si, mai presus de toate, era si cel cu care ma culcasem, ma afectase teribil, mi se parea ciudat, doar ca nu aveam de gand sa i-o arat, ma temeam.
- Da, sunt bine, am raspuns politicos, apoi am zambit la fel de trist ca si el. Amandoi eram, pesemne, distrusi de ceea ce se petrecuse. Tu cum te simti? am intrebat ridicandu-mi privirea catre el. Inca ne tineam in brate, incapabili sa ne indepartam unul de celalalt.
- Bine, printul meu, rosti si rosisem puternic. Multumesc pentru ca mi-ai inteles durerea si m-ai lasat sa ma descarc... Inca ceva, Caleb. Elisa te place.
Fara sa vreau, am inceput sa rad amuzat de ceea ce spusese. Eric se uita la mine lung, iar eu nu puteam sa ma calmez.
- Ce e asa de amuzant? intrebase copilareste.

[Kimera]

Multumesc enorm ca m-ai anuntat. Acest capitol a fost extraordinar. A avut drama deoarece tatal lui Eric a fost executat [doamne ce ultime cuvinte a spus! Il omoram eu daca mai spunea ceva! Da! Exact! Spre deoasebire de cei doi eu sunt ok cu moarte aluia. O chemama eu nu-i problema!] si si cateva pasaje de yaoi care au fost exact in cele mai tensionate momente.
Bafta la scris si abe astept nextul.
Te rog sa ma anunti si data viitoare.

[AbiiShu']

Heeei!>:D< Mersi ca m-ai anuntat si scuze ca n-am mai trecut pe aici, de citit l-am citit capitolul trecut dar de comentat... aveam impresia ca am facut-o.:| N-am inteles deloc finalul, de ce i-a spus lui Caleb de Elisa iar apoi se astepta sa nu rada? La ce se astepta sa-i spuna ca si el o place? Sau ca vrea o relatie sau ceva de genul cu ea? In continuare astept o scena yaoi.=p~ Multa bafta la scris si nu uita sa ma anunti cand postezi, te rog!

*hugzz!*