Răspunsuri: 30
Subiecte: 6
Data înregistrării: Dec 2007
Reputație:
18
Zupi: 200 z
Azi mi-a venit ideea, dupa ce am postat la Gravitation luasem o pauza. Si brusc am avut un fel de "flash" scurt cu scena asta pe care am scris-o imediat. Vor urma si altele, desigur. Sper sa reusesc sa cuprind toate cuplurile, dar cel mai adesea cuplul favorit mie - Usami si Misaki.
Povestile vor fi scrise tip scenariu anime. Cu inceput si end. Desigur, nu vor avea neaparat ordine cronologica.
Warning: Acest fic nu este adresat minorilor sau homofobilor.
____________________
Toate drumurile duc spre plecare
O zi prea senină pentru a sta în casă, şi nicidecum pentru a scrie. Măcar de-ar fi scris ceva folositor, se gândea Misaki, trăgând ocheade indispuse spre iubitul său…Lordul Usami Akihiko, nuvelist de mare succes, cel mai tânăr câştigător al Premiului Naomori. Toată masa unde mâncau de obicei, era acoperită de carioci, pixuri sau creioane.
- Scrie prea gros!
Vocea nemulţumită a scriitorului răsuna în gol, Misaki simţind cum obrazul stâng e cuprins de convulsii scurte datorită nervilor. Era pentru a mia oară când auzea asta.
- Prea subţire. Prea gros. Prea albastru. Prea negru….
Începuse să-şi ignore partenerul dar fără prea multă reuşită. Unul din pixuri îi aterizase în cap.
- Usagi – san!
Se ridicase nemulţumit de pe canapea.
- Ce contează cu ce pix scrii şi cum are pasta?! Fratele meu oricum va fi mulţumit că a primit o felicitare de la noi cu ocazia Festivalului Cireşilor.
- Dar trebuie să fie perfectă! Am găsit urarea perfectă, felicitarea perfectă - arătându-i încă odată coperta fină pe care se regăseau prinse flori de cireş presate – şi acum încerc sa scriu textul perfect.
- Eşti prea perfecţionist! Nimic nu e perfect! Dacă totul ar fi perfect n-ai mai sta atâta pană să găseşti ceva perfect, şi din asta rezultă că totul e imperfect! Ahh!
Renunţase singur, apucându-se cu mâinile de păr şi aşezându-se la loc pe canapea. Oricum şansele de a-l face pe Usami să se răzgândească erau nule.
- Åžtiu!
Îl auzise exclamând şi privise înspre iubitul său ce se ridicase brusc de pe scaunul unde stătea. Simţise cum se aproprie de el şi luase o poziţie defensivă pe canapea, refuzând să-i stea în proximitate. Era semn rău când scriitorul avea idei noi. Însemna întotdeauna ceva pervers, şi desigur, era prins şi el în ecuaţie.
- Ne facem bagajele.
- Ce?!!
- Da.
Răspunsese Usami simplu, aprinzându-şi o ţigară. Colţurile de la buzele sale erau ridicate într-un zâmbet scurt de satisfacţie. Avea o idee perfectă, plus îl ţinea pe Misaki în suspans.
- De ce să-i trimitem o felicitare fratelui tău când îi putem face o vizită?
- Ehh…Dar nuvela la care lucrezi ?!
- M-am gândit deja la asta şi este terminata. În seara asta am să editez la ea.
Şi desigur peste nici o zi se aflau în maşina lui Usami, în drum spre Osaka. Simţindu-şi telefonul vibrând în buzunarul de la pantaloni, ca de obicei, Misaki avu proasta inspiraţie de a răspunde:
- Alo?
- Misakiiiiii! Unde este Usami - san!? Nu a terminat manuscrisul ÅŸi nu a trimis nuvela cum a promis!
Se auzise vocea de femeie de la capătul celălalt al telefonului.
- Ahhh! Îmi pare rău! O să ne întoarcem înapoi şi o să scrie azi. O să fie totul b – ine?
Nu apucase să-şi termine fraza căci Akihiko îi luase telefonul din mână, închizându-l.
- Am să-i trimit un mail că îmi iau concediu pe perioada cât stăm la Osaka.
Normal, nimic din toate astea nu se întâmplaseră. Undeva la mijloc de drum Usami se răzgândise, hotărât ca ei doi să petreacă zilele libere la o staţiune balneară. Fratele lui alegându-se cu o felicitare scrisă cu un creion cu mină de cărbune, singurul găsit prin preajmă. Nu se abţinuse din râs când Usami rupsese mina de trei ori în încercarea de a scrie.
Răspunsuri: 322
Subiecte: 16
Data înregistrării: Aug 2009
Reputație:
56
Zupi: 2.704 z
04-06-2010, 10:23 PM
(Ultima modificare: 28-07-2010, 08:08 PM {2} de Flash.)
Vad ca nu vrea nimeni sa lase comm <.<. Inseamna ca's primaSa vedem...In primul rand ma bucur mutl ca ai incercat sa faci un fic legat de altceva infara de Naruto. Puncte bonus ptr asta Partea proasta sta in titlu. Trebuie sa gasesti ceva sugestiv, ingenios... sa atraga cititorul. Schimba repede titlu ca e pacat de fic In al doilea rand, pot spune ca imi place. Bineinteles, oricine o sa iti spuna ca ai prea mult dialog si ca in curand o sa dai intr-unul sec si bla bla bla:)). Sa stii ca mie imi plac ficurile cu mult dialog, pentru ca nu imi pot imagina o carte fara asa ceva. Mi se pare ceva esential. [ ai sa observi in ficurile mele daca le citesti:P]. Asa, revenind la subiect... cred ca ar trebui sa lucrezi putin mai mult la actiune. Capitolul este unul scurt si nu prea da spre o actiune grabita, insa daca il faceai ceva mai mare... Incearca sa mai lucrezi la astaInca ceva... Incearca sa eviti pe viitor expresiile " Misakiiiii". Sunt prea multi de "i". Cred ca daca ai fi spus "Misaki!!" si puneia 2x"!" era mai bine.Nu prea ai greslei de tastare, oricum nu prea ma uit dupa ele.Zbye si astept capitolul urmator. Sper sa nu abandonezi ficul.
Sank you, Valkyrja *hug*
Răspunsuri: 30
Subiecte: 6
Data înregistrării: Dec 2007
Reputație:
18
Zupi: 200 z
Nu, Naruto nu e genul meu. Foarte rar privesc altceva in afara de yaoi si shounen-ai. Comedii cum ar fi Gintama, sau filme anime ca Tokyo Godfathers.
Ma bucur ca ti-a placut partea de inceput, sper sa citesti si de acum incolo.
Nici eu nu-mi imaginez o carte fara dialog :)) O sa ai parte de suficient dialog de acum incolo.
Da, de obicei lucrez la actiune, e punctul meu forte. Pentru ca inainte ma cam grabeam, din cauza asta inceputurile la mine vor fi intotdeauna poate mai scurte si putin simplificate. De obicei tind sa echilibrez situatia pe parcurs.
De ce nu am ales alt titlu? E un fan-fic, chiar daca i-as da alt titlu, originalul oricum va exista. Ai sa vezi in schimb ca titluri interesante exista la fiecare capitol in parte, aici am vrut sa pastrez acelasi stil ca in manga/anime.
Oke, in ceea ce priveste expresiile cu multi "iiii" aici vreau sa te contrazic si sa atrag oarecum atentia. Aceste expresii nu sunt gresite, nu deranjeaza si nici nu trebuie evitate de cei care doresc sa le introduca.
In primul rand, e un fan-fic, deci oarecum ar trebui sa existe o mai mare libertate de exprimare pentru ca nu se scrie o carte, nu e o creatie originala. Creatia deja exista, si chiar si acolo cuvintele sunt destul de libere, nu exista prejudecati.
Apoi, exista expresii de genul asta gasesti si in carti. "Guraaaaaa!" - si celelalte a-uri dupa primul a sunt scrise cu litere mici. "Inceteaza, te roooog" si ca sa poti verifica sursa chiar tu, citatele sunt din Mari Akasaka - Vibrator.
Nu o sa abandonez ficul, s-a intamplat la Gravitation pentru ca deja am scris prea mult, ideile ma paraseau si la fel ca Murakami, am luat pauza :))
Multumesc pt reply >:D< Hugs!
________________
Unde este o brichetă, este şi foc.
Nu credea că Usami ar fi claustrofob…dar nu îşi putea explica în alt mod faptul că scriitorul alegea mereu camere de hotel spaţioase, având de asemenea un apartament spaţios. Nu îl auzise vreodată plângându-se din pricina asta, şi totuşi excesul de spaţiu era ceva care îl fascina.
- Usagi – san, de ce alegi de fiecare dată camere atât de mari? E o risipă de bani.
- Cum de ce? Ca să te am în fiecare loc al camerei, cu cât mai multe locuri cu atât mai multă satisfacţie.
Mai bine nu întreba. Nu mai reuşea să-şi simtă obrajii de căldură şi roşeaţă. Probabil arăta ca o ridiche, dar nu lucrul acesta conta.
- Prostule! Nu te poţi gândi la altceva!
Plecase repede, cu pumnii strânşi, bombănind nervos. Îşi auzise iubitul râzând scurt şi paşii ce răsunau în spatele lui îi confirmau faptul că Usami îl urma.
- Nu e nevoie să vii cu mine la baie.
- Dar mă gândeam că poate vrei să te ajut. Să te ţin de ….
- Ahh! Încetează!
Închisese uşa în urma lui, izbind destul de tare. Auzindu-şi iubitul vorbind atât de vulgar, abuzându-i urechile şi mintea, uneori era suficient să-l scoată din sărite. Nu îl deranjau asemenea discuţii, alese la momente potrivite, dar Usami nu le alegea deloc, şi aducea vorba despre sex când gândurile lui erau ocupate cu altceva. Îl bulversau, îi dădeau senzaţia că nu se va mai putea gândi la nimic altceva. Ca un stop continuu, unde era asaltat cu imagini despre ei doi.
Expirase aerul reţinut în plămâni până atunci şi ca să-şi ia gândul de la scriitor începuse să studieze baia cu atenţie deosebită. Gresia de culoare mov îi aminteau de ochii lui, şi luminile difuze ce creau o senzaţie de coborâre într-un spaţiu violet. Îşi imagina cum mereu se pierde în ochii lui, emanând adesea când făceau dragoste o dorinţă şi sentimente pe care îi era greu să le descrie în cuvinte.
Cada era una largă, în care puteau încape mai mult de două persoane. Se apropriase de margine, imaginându-se deja înăuntru alături de Usami. Albastrul de pe marginea ei îi amintea de cămăşile lui, atât de bleu ca cerul în zilele senine de vară.
Întors spre oglindă unde era chiuveta, se zărise dintr-o dată. Reflecţia lui începuse să devină din calmă, una iritată.
- Nici măcar la baie nu mă pot duce fără să mă bântuie imaginea ta! Usagi prost!
Vorbea cu nimeni în particular, şi se grăbise spre toaletă. Desfăcându-se la şliţul de la pantaloni, în sfârşit se lăsa condus de propria nevoie fiziologică. Uitându-se în jos însă, mai adăuga încă una pe listă.
- Numai mie mi se poate întâmpla asta…
Privise în jur ca şi cum ar fi observat cineva erecţia lui. Muşcându-şi buzele încercase să scape de mica neplăcere gândindu-se la lucruri urâte: emisiuni tv cu oameni graşi, fratele lui Usami, profesorul lui de la colegiu. Aproape că reuşise când o bătaie în uşă îi întrerupsese formula magică.
- Misaki sper că nu faci ceva prostii înăuntru fără mine!
Îşi exprimase iubitul său nemulţumirea. Vocea lui dubios de fermă îl îndemna să se întrebe dacă nu cumva are un dispozitiv de urmărit ataşat de el. Oricum, problema rămânea aceeaşi.
- Numai din cauza ta!
Ridicase vocea pentru a fi auzit, şi imediat uşa se deschise. Ca întotdeauna când iniţia ceva, Usami rămânea cu ochii mari şi fixaţi spre el. Ca acum, plus ţigara care-i atârna între buze, aproape căzută.
Oare gresia avea găuri? S-ar fi ascuns în ele cât ar fi clipit…
- Misaki. Eşti un băiat rău…de ce să te atingi singur când ai pe cineva care să facă asta?
Rânjise scriitorul observându-i mâna ce deja aluneca lent pe erecţie. Tânărul îşi muşcase buzele, din ce în ce mai excitat. Prezenţa bărbatului îi influenţa fiecare gest. Mirosul emanat de trupul lui, căldura cu care-l învăluia îl făceau să nu-şi dorească nimic altceva în acel moment. Simţindu-şi spatele încins, acum că Usami îl luase în braţe, îşi lăsase capul pe umărul lui.
- Faci des asta când îmi duci lipsa?
Auzise murmurând la urechea lui, şi închisese ochii cu putere. Simţea mirosul de ţigară aproape şi ignorase izul ce-i pătrundea nările. Mâna scriitorului îi apucase penisul, cu atingeri atât de lente şi chinuitoare încât simţea cum îl lasă picioarele.
Nici dacă ar fi vrut să vorbească, în acele clipe, n-ar fi reuşit să scoată altceva din gură decât cuvinte împerecheate cu gemete. Preferase să tragă aer în piept şi să respire greoi.
Avea una din mâini ridicată în sus, apropriindu-i capul de a-l său. Se simţea puţin ruşinat să iniţieze un sărut între ei, dar simţea nevoia să-l sărute. Bucuros că bărbatul scăpase de ţigara enervantă îşi despărţise buzele pregătit să fie cu totul cuprins în acele senzaţii ce-i făceau mintea să plutească prin aburii plăcerii. Şi nimic nu-i schimba gândirea că sărutându-şi iubitul nu putea intensifica acele senzaţii. Ca întodeauna, efectul era garantat.
- Usagi – san…
Îi apucase părul între degete strângând convulsiv. Se ridicase pe vârfuri, coapsele mişcându-se mai lent sau mai brusc spre mâna care-i provoca atâta plăcere.
- Misaki, va trebui să mai exersezi. Nici nu mi s-a terminat ţigara şi te-ai terminat tu.
Observase Usami, cu nemulţumire voalată în glas ducând ţigara la gură cu mâna cu care tocmai îl masturbase. Vădit surprins de remarca iubitului său, Misaki simţise cum i se risipeşte orgasmul, lăsând în urmă aceeaşi senzaţie de la început. Enervarea.
- Nu am rezistenţa ta, Sensei!
Îl ironizase, dar ştia prea bine că într-adevăr, Usami Akihiko rezista suficient de mult pentru a-şi dovedi virilitatea. Dar luând în considerare diferenţa de vârstă dintre ei doi, unele lucruri încercase să şi le explice prin prisma asta.
- Ei bine, hai să repetăm experimentul.
Apucat de încheietura mâinii, Usami îl trăsese aşa cum era, cu pantalonii în vine şi cu penisul semi erect, prin baie şi cameră, ajungând într-un final pe pat. Cu lejeritate obişnuită, îi dăduse brânci în pat. Nici măcar nu ţinuse cont de protestele sale.
- Ce ai de gând?
Întrebase văzând cum stinge ţigara într-o scrumieră aflată la îndemână şi aprinde repede o alta. Ridicase numai o sprânceană privind spre el.
- O să testăm teoria mea, din nou.
- Nu văd de ce am testa aşa ceva! Sunt un tânăr perfect sănătos!
Degeaba se împotrivea. Ştia că Usami o să facă ce vrea cu el.
- Asta vreau şi eu să văd. Poate că fumez prea încet…
Glumise apropriindu-se. Îşi pusese ţigara cu tact între buze şi cu ambele mâini îşi îndemnase iubitul să se întindă în pat.
- Misaki, te iubesc.
Cuvinte repetate nopţi la rând, şi nu numai. Deşi urechile lui ascultaseră până la refuz, de fiecare dată când Usami îi şoptea acele cuvinte, tonalitatea cu care o făcea, aerul fierbinte cu care îi pătrundea pielea şi modul în care îl fixa erau unice. Nu putea ignora situaţia şi devenea un amalgam de dorinţe, strânse în sufletul său.
Săruturile bărbatului ce erau insuficiente şi scurte, strânse pe carnea sa în grabă. Usami se aplecase pentru a-i da jos pantalonii şi boxerii. Cât nu îşi folosea buzele, ţinea ţigara cu una din mâini, şi invers.
- Ai mâinile aşa reci.
Era o remarcă obişnuită. Ceva ce spunea doar de dragul de a-şi exersa vocea pentru a fi sigur că nu geme decât în capul său, şi nu cu voce tare. Numai gândul de a-şi simţi iubitul aproape era de ajuns să aprecieze vocal totul.
- Aştept să le încălzeşti cu pielea ta fierbinte…
Îl auzise şoptind domol, în timp ce-i săruta talpa piciorului. Cealaltă talpă se curbase pe covor, degetele strângându-se uşor. Fiecare parte din trupul lui reacţiona la gesturile bărbatului, chiar şi cea mai neînsemnată.
- Încălzeşte-ţi-le singure, perversule!
- Am să fac şi asta…
Palmele scriitorului se opriseră exact peste sfârcuri, mişcându-se lent pe pieptul său. Scăpase primul geamăt, roşindu-se probabil şi mai mult. Usami ştia foarte bine că acela este unul din punctele sale sensibile. Mângâierile duraseră prea puţin pentru a fi total mulţumit, şi adăugase la acel geamăt încă unul de protest pentru pierderea unor senzaţii atât de plăcute. Încercase să-şi acopere chipul ruşinat, dar bănuind asta, nuvelistul fusese mai rapid şi îi prinsese mâinile.
- Misaki, eşti foarte simpatic când faci asemenea gesturi. Nu ai de ce să te ascunzi de mine.
- De parcă aş avea încotro!
Replicase, însă spre final ajunsese să geamă ca la început. Usami îi apucase erecţia, strângând spre vârf, mişcându-şi mâna prea repede pentru ca să înregistreze altceva decât plăcerea în stadiul ei incipient. Picioarele i se îndepărtaseră din instinct, şi nu avea timp să înregistreze unele gesturi pe care le făcea, decât treptat. Uneori avea senzaţia că trupul lui se mişcă în dezacord cu mintea, conştientizând într-un târziu ceea ce se întâmplă.
Considera drept sigură strânsoarea pe care o ţinea cu fiecare mână, degetele sale fiind prinse de cearşaf, în încercarea de a găsi o punte care să-l ţină ancorat încă în realitate. Nu vroia uneori să cedeze atât de repede, ca acum…
Ţigara se terminase. Fumul nu îi mai venea în nări aşa des, dar la fel ca şi dispariţia fumului, Usami dispăruse pentru câteva clipe de deasupra lui.
- Usagi- san?
Întrebase cu o oarecare nelinişte în voce. Nu vroia să rămână singur într-o asemenea situaţie. Excitat, doritor şi gata să se supună oricărei metode care să-l aducă spre împlinirea sexuală. Acea Nirvana personală, dar de care iubitul său nu trebuia să afle. Nu vroia să recunoască faptul că îl satisfăcea total, deşi o partidă de sex între ei deschidea întodeauna pofta pentru altele noi. Ceva prea complex de explicat, un fenomen pe care refuza să-l conceapă.
- Imediat. Nu îţi face griji, am de gând să te devorez.
Înghiţise în sec, ridicând-se uşor pe coate. Admira trupul bărbatului din faţa sa, ipostaza ce i se prezenta şi pe care o considera atât de senzuală. Hotărâse să nu-i vorbească, nici măcar să nu îl atingă, deşi şi-ar fi dorit. Usami lăsase pe jos cămaşa ce o purta şi se desfăcuse la pantaloni. Simţea sângele pulsându-i în jos spre penis, şi lăsase capul uşor pe spate tulburat de acea imagine erotică. Îi era ruşine să recunoască astfel că renunţa prea repede la inocenţa sa, dar nu reuşea decât să-l dorească mult mai mult. Nu plănuise nimic din tot ce i se întâmpla, ci doar se pierdea în lumea lor. În ochii lui, când tăcea şi nu îi repeta cuvinte de iubire şi în acele atingeri ce întârziau să apară.
Revenind aproape de el, scriitorul iniţiase un sărut care nu îl lua deloc prin surprindere. Deschisese singur buzele, primindu-le pe ale acestuia într-o joacă ce după câteva clipe devenise un lucru intens şi serios. Îşi ridicase braţele pe umerii lui, apropriindu-l. Usami nu ezita, răspunzându-i la fiecare gest, existând o ciudată armonie între ei.
Odată ce buzele nu i se mai aflau peste ale sale, auzise scăpărarea unei brichete. Ţigara deja aprinsă îl făcuse să strâmbe din nas.
- Credeam că măcar acum ai să renunţi.
- Poate vei reuşi să mă convingi pe parcurs.
Făcuse Usami cu ochiul, şi depărtându-se uşor îi apucase posteriorul, ridicându-l încet de pe pat. Misaki apucase cu mâna dreaptă cearceafurile şi trăsese cu putere aer în piept.
- Relaxează-te puţin.
Îi şoptise la ureche nuvelistul, ca apoi să-i muşte lobul şi să-l lingă. Tremurase imediat, copleşit de senzaţia ciudată de plăcere. Se simţise penetrat în acelaşi timp, dar nu reuşise decât să geamă pierdut. Buzele lui Usami coborau spre gâtul lui, muşcând cu lăcomie. Degetele păreau a se înmulţi, din unul devenind două iar la final, trei… ieşind şi intrând uşor. Simţea cum anusul său se lărgeşte permiţând penetrarea adâncă. Uitase de durerea scurtă de la început.
Lăsase capul într-o parte ca apoi să deschidă ochii larg, filtrul de la ţigară aproape că se turtise între degetele bărbatului. Avea mâna stângă ţinută lângă el, şi Misaki îl apucase de braţul liber, trecând cu palma de jos până sus unde muşchii braţului se uneau cu cei ai umerilor. Nu îşi explica de ce trupul său reacţiona atât de repede, prin simplele atingeri.
- Usagi –san, dacă nu te grăbeşti…
Şi imediat coapsele i se ridicaseră uşor, încordându-se dureros de plăcut. Gura lui Usami coborâse la timp peste erecţia lui, lingând tot ce ejaculase cu o plăcere ce-l făcea să se sufoce cu prima pernă pe care o apucase.
- Iar n-am terminat ţigara… Misaki va trebui să repeţi până la perfecţiune.
Ştia că este numai un pretext pentru a continua, şi coborâse uşor perna de peste ochi pentru a-l privi pe Usami. Acesta avea ţigara între buze, aproape terminată.
- E a doua…
Recunoscuse arătând spre scrumiera, bricheta şi pachetul de ţigări de lângă pat.
- Usagi prost! O faci intenţionat!
- Şi ce dacă.
Îi prinsese mâinile deasupra capului, imobilizându-l. Se zbătuse de câteva ori, dar imediat ce primise un sărut de la bărbat renunţase la acea idee. Simţea erecţia lui de fiecare dată când îşi apropria trupul, bănuind ca întotdeauna o partidă de sex care să-l lase imobilizat câteva ore. Dar nimic nu se putea compara cu faptul că erau împreună în acele clipe. Ridicase coapsele spre bărbat, pentru a fi penetrat mai uşor. Usami încetase să-l tachineze, stinsese până şi ţigara sa enervantă.
Nimic nu mai conta în acele clipe, cât înghiţea aerul încins pe care îl respira scriitorul spre el. Citind plăcerea de pe faţa sa era singurul lucru important, ca şi ce avea să urmeze după un sărut lent. Dispariţiei oricărui gând din capul lui era pusă pe seama faptului că Usami începuse să se mişte. Coapsele lui se depărtau suficient pentru a crea fricţiune. Era stimulat până la refuz, chiar dacă abia începuseră partida de sex.
- Misaki, nu e momentul…
Încercase scriitorul să-l oprească simţind cum pereţii anusului se strâng peste penisul său. Era atât de fierbinte, senzaţia trecându-i prin tot trupul, făcându-l să lase capul pe umărul tânărului. Nu vroia să înceteze atât de repede, şi din instinct începuse să-şi mişte coapsele rapid. Nimic nu se putea compara cu graba de a-l avea pe tânăr, nu o grabă în a termina mai repede, cât în a-l satisface cât mai mult.
- Usagi!
- E bine aÅŸa, Misaki?
Renunţase în a-i şopti asta la ureche, preferase să-l privească. Avea ochii înceţoşaţi de plăcere, buzele întredeschise părând a murmura cuvinte potrivite cu ceea ce simţea Misaki în acele clipe, dar atât de încet că nu ajungeau la urechile lui. Imaginea tânărului era una care o adora, mişcându-se lent pentru a putea observa schimbările pe chipul său. Coapsele i se loveau insistent de ale lui, ştiind că în curând va ajunge la orgasm.
- Daaa…
Îi ridicase partea de sus spre el, într-o îmbrăţişare strânsă, cât timp Misaki îi tremurase în braţe. Ejaculase gemând pierdut, cu voce suficient de tare pentru a-l face să zâmbească mulţumit.
- Te iubesc, Misaki.
Cuvintele aveau efect imediat, în mod ciudat trupurile lor mişcându-se de la sine. Tânărul schimbase poziţia fără să-şi dea seama, în fierbinţeala acelor clipe. Usami doar îi urmase coapsele în timpul penetrării, privindu-l cum se lasă într-o parte, ca apoi să se întoarcă cu spatele spre el. Îl sărutase pe tot spatele, de-a lungul coloanei de jos până sus la gât. Nu-i ignorase nici umerii, muşcând carnea până ce lăsase mici urme roşiatice.
Nu primise un răspuns la cuvintele sale de dragoste, cel puţin nu unul verbal. Misaki îi prinsese mâna dreaptă într-a sa şi o ridicase spre locul unde îi bătea inima. Un gest ce-i amintea de prima oară când deveniseră intimi. Parcă auzea prin palmă, pulsul iubitului său fiind la fel de ridicat şi haotic precum al lui. Încercase să-l îmbrăţişeze, deşi într-un mod ciudat, numai cu mâna stângă ţinându-i talia strânsă. Tânărul preferase să-şi unească degetele cu ale lui, ţinându-l atât de strâns până ce Usami tresărise mirat.
- Nu am să plec niciunde, Misaki.
Îl liniştise mângâindu-l cu mâna stângă peste coapse şi talie.
- Usagi - san, nu vreau să se termine totul aşa repede.
Un râset scurt se auzise şi Misaki se întorsese nervos spre el pentru a-i spune ceva. Usami pregătit ca întotdeauna înghiţise reproşul lui cu un sărut pasional.
- Vom continua cât îţi doreşti.
Promisese apoi cu un zâmbet mulţumit pe buze, în ochii lui ascunzându-se un licăr sadic.
*
- Usagi prostule! Ştiam eu că o să mă abuzezi o noapte întreagă!
Se plânsese cu vocea şoptită şi nemulţumită spre iubitul său, care fuma indiferent. Oamenii din jur păreau a ignora minora ceartă, văzându-şi de relaxarea lor.
- Acum nu încerca să ascunzi că ai cerut singur asta…
Îl ajutase să intre în piscina cu apă termală, având grijă să-l ţină cât mai aproape. Cu un sărut scurt de împăcare reuşise să-i schimbe dispoziţia, Misaki lăsându-se spre el.
- Mâine vom merge să vizităm templul din apropriere.
- Pot să fac poze?
- Câte vrei…dar le prefer pe cele cu tine.
- Cu mine?
- XXX.
- Usagi – san!
Încercase să-l îndepărteze suficient de mult înainte ca Usami să-l mai poată apuca de posterior. Fundul lui fusese abuzat destul pentru o noapte. Din greşeală însă îl împinsese peste altcineva.
- Scuze…
Murmurase scriitorul şi era gata să se întoarcă cu spatele când auzise o voce cunoscută:
- Akihiko!!
- Hiroki!
Răspunsuri: 30
Subiecte: 6
Data înregistrării: Dec 2007
Reputație:
18
Zupi: 200 z
Prima este doar o întâmplare. A doua e pură coincidenţă. A treia este acţiune premeditată.
A. Goldfinger
Întors cu toată faţa spre cel care îi strigase numele, Usami Akihiko clipise lent. Amicul său din copilărie arăta la fel de uimit, şi după ce pronunţase numele său nu-i mai venea în minte nici o altă replică. Asta pentru că o mulţime de gânduri îi treceau prin cap încât nu ştia cu care să înceapă.
- Kamijou – sensei!
Bâiguise Misaki cu vocea aproape strangulată şi făcuse o înclinare ciudată între aplecare şi ascundere în spatele scriitorului.
- Akihiko ce faci aici? Nu mă aşteptam să te întâlnesc…
Întrebase Hiroki primul, iar vocea lui între nelinişte şi apăsare îl îndemna să creadă că întâlnirea lor întâmplătoare era mai mult decât inoportună. Se încruntase uşor încercând să priceapă ce anume l-ar putea deranja pe profesorul de literatură.
- Sunt aici într-o scurtă vacanţă. Tu?
Hotărâse să-i răspundă prompt ca să afle la rândul său cum de se întâlniseră dintr-o dată, tocmai în acel loc; tocmai când era acolo cu Misaki. Deşi avusese suficiente întrevederi cu Hiroki, totdeauna evitase să menţioneze că de acum avea un iubit. Încă nu-şi dădea seama care era motivul său, de ce nu găsise în el curajul să-i spună. Mai ales că bănuia la rândul său că profesorul avea o aventură cu un bărbat. Acel Nowaki pe care-l întâlnise demult, când îl căutase la apartament.
- E week-end, şi…la fel ca şi tine…
- Singur?
Intervenise ştiind că are acea sclipire de agresivitate în privire, fiind sigur că Hiroki venise însoţit. Şi băga mâna în foc, că era cu siguranţă vorba de acel tânăr brunet.
- Nu. Am venit cu cineva.
Vorbise şatenul printre dinţi, arătându-şi iritaţia. Nu era în intenţia lui clară de a vorbi rău cu Usami, dar subitul interes ce-l arăta pentru situaţia sa nu i se părea de bun augur. Şi nu era momentul să stea de vorbă. Nowaki plecase să-i aducă un suc de la bar şi trebuia să revină din clipă în clipă.
- Acum te rog să mă scuzi, am puţină treabă.
Ieşi din piscină fără grabă prea multă, doar că observase cu coada ochiului pe unul din studenţii săi. Îşi amintea vag că auzise o voce pe lângă a lui Usami, şi acum constata că fusese un salut la care nu răspunsese. Se îndepărtase mirat, cu ochii fixaţi în gol cât realizase că odată cu plecarea lui cei doi se apropriaseră cam mult unul de celălalt. Usami şi studentul său, al cărui nume încerca din răsputeri să şi-l amintească părând a fi în relaţie unul cu celălalt, intimă chiar. Intimă! Clătină din cap învinuind aburii calzi ai apei ce jucau feste cu mintea sa neclară. Doar ce îl întâlnise pe Akihiko şi deja începea să o ia razna.
Îl zărise pe Nowaki la bar şi se îndreptase nesigur spre iubitul său. Pusese mâna lent pe umărul lui, acesta întorcându-se calm spre el. Ura faptul că niciodată nu izbutise să-l sperie. Toate încercările lui se dovediseră a fi eşecuri clare, brunetul având acea aură ce emana o stăpânire de sine pe care cu greu o putea penetra cineva. El cu atât mai puţin, şi numai gândul îi provoca imaginaţia către un alt capitol. Uşor roşu în obraji, tuşise înainte de a vorbi:
- M-am plictisit aşteptându-te.
- Dar Hiro-san, ai spus că piscina îţi va calma nervii…
Intervenise puţin confuz. Nu era ceva nou ca Hiroki să-şi schimbe părerea de la un minut la celălalt, fiind ceva caracteristic, dar vroia să se asigure că totul e în regulă.
- Sunt sigur. Acum taci şi dă-mi sucul să mă răcoresc puţin.
- Da. – îi înmânase sticla de suc, ţinând cu atenţie paiul între degete ca nu cumva să scape. – Hiro – san, îmi pare rău că ţi-am uitat acasă geanta cu însemnările pentru lucrarea de luni. Nu am făcut-o cu intenţie.
Oftase resemnat. Normal că nu era cu intenţie. Nowaki era prea ingenuu pentru a se preta la asemenea gesturi. În schimb cunoştea pe cineva care nu s-ar fi dat în lături de la a manipula şi a încerca să profite de situaţii. I se încleştase maxilarul ştiind că stă cazat în acelaşi hotel cu Usami.
- Nowaki, câte stele are hotelul acesta?
Puţin surprins de subita întrebare, răspunsese totuşi cu promptitudine.
- Două, sau cel puţin pe broşură aşa apărea. Ştii că biletele au venit cu oferta de vară…
- Ce caută Akihiko la un hotel de doar două stele?
Gândise cu voce tare făcându-l pe brunet să ridice din sprâncene.
- Usami Akihiko aici? Acel Akihiko?
Imediat Hiroki îi acoperise gura cu ambele mâini.
- Taci idiotule! Nu cred că are nevoie de publicitate în locuri precum astea. Suntem într-un bar!
- Scuze. Nu m-am gândit.
Plecase repede capul, privind gânditor spre paharul său de suc. Îl luase de pe tejgheaua barului pornind spre o masă aflată în margine. Evitase să fie persoane în jur pentru a putea discuta cu Hiroki, dar şi pentru a-i fi apropriat.
- L-ai văzut aici?
Întrebase imediat ce amândoi luaseră loc pe scaune, şi Hiroki tresărise din transă. Părea gânditor.
- Da. Dar nu era singur.
Ar fi vrut să zâmbească mulţumit. Ştia că Akihiko fusese primul care furase afecţiunea şatenului, ştiindu-se din copilărie sentimentele lui Hiroki pentru autor se amplificaseră pe parcurs. Dar Usami se îndrăgostise de altcineva, şi îi spulberase toate speranţele.
Iar el apăruse în viaţa lui Hiroki în momente de cumpănă. Dacă n-ar fi fost sigur pe sentimentele lor probabil că prezenţa scriitorului l-ar fi îngrijorat. Însă ştia că profesorul depăşise acea perioadă şi că se concentra asupra relaţiei lor.
- A venit cu cineva?
- Cu un student de al meu.
Trecând peste partea cu mirarea din ochii lui Nowaki, oftase iritat.
- Dar nu îmi amintesc cum îl cheamă.
- Linişteşte-te Hiro-san. Probabil sunt cunoştinţe comune. E normal ca Usami-san să cunoască multă lume.
Rămăsese cu ochii fixaţi în a-i brunetului, simţindu-şi bătăile inimii mai dese, iar cuvintele lui venind ca un calmat pentru durerea de cap ce începuse să se facă simţită. Dar nu numai. Abia acum îşi dădea seama că între timp îl apucase de mână.
- Da, probabil ai dreptate…
Nu ezitase ca de obicei, şi îşi trecuse degetele printre ale tânărului într-un alint plăcut. Ignorase senzaţia de cald în obraji, evitând de asemenea privirea arzătoare ce ştia că-i este dedicată. Nowaki putea fi uneori atât de evident. Dar toate astea îl făceau atât de… inevitabil îi întâlnise ochii, dar nu numai, şi buzele…Atât de uşor de iubit, continuase propoziţia în gând deşi se încordase de tot pe scaun. Momentul acela atât de perfect ar fi vrut să nu se oprească, dar îl împinsese la loc rapid.
- Uite, Nowaki! Se duc spre lifturi!
Arătase spre holul dintre intrări, unde se puteau zări atât Akihiko, cât şi un Misaki foarte somnoros. Cei doi porniseră cu paşi relaxaţi spre locul unde era lifturile. Paşi relaxaţi pe care tânărul elev încerca să-i menţină, deşi din când în când se oprea cu o mişcare ciudată de şolduri. Nowaki începuse să râdă.
- Cu siguranţă sunt împreună.
- De unde ÅŸtii?!
Chiar şi lui îi era clară de acum situaţia. Sau cel puţin faptul că Usami şi studentul său erau intimi unul cu celălalt. Dar niciodată nu puteai fi prea sigur, îşi repetă supărat că Akihiko alese din toate partidele care îi erau oportune, tocmai un elev de a-l său.
- Tânărul de lângă el pare că a avut parte de o noapte pasională.
Zâmbise larg spre Hiroki, în ochii lui citindu-se aceeaşi foame lupească de a-l devora pe loc. Se îngrozea de propriile sale gânduri, şi fără a mai sta de vorbă se ridicase de la masă.
- Hai să vedem! Aşa ne putem lămuri.
Pornise spre coridorul unde ştia că sunt lifturile, urmat de un Nowaki confuz şi şovăitor.
- Hiro-san… Cel mai potrivit ar fi să-l întrebi personal. Nu e un străin oarecare, doar vă cunoaşteţi.
Până să-şi termine triada de propoziţii, şatenul deja se aflase ascuns subtil după mobila aflată în separeul spre lifturi, uitându-se cu atenţie să vadă la ce etaj merg.
- Etajul doi. Hai Nowaki.
Aproape că-l târâse după el apucându-l de braţ. Pentru o persoană atât de înaltă, uneori se dovedea a fi prea bleg. Brunetul îl urmase exasperat.
- Dar Hiro-san, ce facem nu e chiar bine. Poate cei doi nu vor să se afle despre relaţia lor. Mai ales dacă Usami- san nu ţi-a spus nimic până acum.
Concluzionase făcându-l să îşi încrucişeze braţele.
- Vreau să văd cu ochii mei. În plus, crede-mă că mă simt suficient de deranjat de situaţia asta. De ce nu mi-a spus?!
Apăsase cu toată palma pe butonul doi al liftului aflat de cealaltă parte a coridorului, unde nu puteau fi zăriţi. Cu coada ochiului observase că cei doi sunt de asemenea gata să se urce în lift şi îl apucase iar pe Nowaki de braţ, forţându-l astfel să-l urmeze.
- Am să-l confrunt şi personal. Momentan e o chestiune de lămurire. Încă nu suntem siguri pe presupunerile pe care le facem.
- Eu sunt sigur.
Comentase Nowaki imitându-i poziţia cu braţele încrucişate.
- Dar e un student de a-l me….u…
Nu realizase că liftul celor doi ajunsese mai devreme şi erau aproape paralel, Usami râzând distrat de faptul că tânărul student îşi prinsese tricoul în fermoarul desfăcut de la pantaloni. Desfăcut!
- Uită-te la e - !
Usami aproape că întorsese capul spre locul de unde venise vocea când Nowaki îi înghiţise vorbele apucându-l de talie şi trântindu-l spre colţul liftului de unde nu puteau fi observaţi aşa bine. Îi prinsese buzele într-un sărut subit, iar Hiroki, luat prin surprindere nu făcuse decât să-i răspundă doritor. Una, de a scăpa din vizorul scriitorului, pentru a nu fi descoperiţi, a doua, pentru că era sărutat de iubitul său…Ceva ce-i provoca senzaţii egale cu…opritul stomacului în timp ce se oprea liftul. Realizase prea târziu că…liftul chiar se oprise, şi erau iar la parter.
- Sunt împreună.
Vorbise Nowaki cu hotărâre, muşcându-şi buzele încercând să-şi stăpânească impulsul de a-şi împinge iubitul la loc în colţ pentru o partidă proaspătă de săruturi.
- N-ai de unde să ştii! N-ai văzut nimic clar!
- Ah, Hiro-san. Ai văzut că avea şliţul desfăcut. Doar ce ieşiseră din lift. Şi nu-mi spune că era doar o confuzie a elevului tău dintre lift şi toaletă publică.
- Haha.
ÃŽl privise cu un aer iritat, fiind genul de glume care-l indispuneau. Dar venind din partea lui Nowaki era ceva de moment.
- Totul e încă prea dubios.
Coborâseră din lift, şi brunetul se oprise în loc aşteptând alte negări ale situaţiei care pentru el era mai mult decât clară. Observaseră însă unul dintre ospătari venind dinspre locul unde se aflau băile termale.
- Domnul Usami ÅŸi-a uitat ceasul aici.
Vorbise către unul din valeţi, lăsându-i-l pentru a-l înmâna înapoi scriitorului.
Hiroki lovise enervat cu piciorul în podea, profitând că se aflau încă departe de vizorului omului. Nowaki îl privise neîncrezător.
- Ceasul acela era cadou primit de la mine! Şi-l lasă ca pe ceva neînsemnat pe oriunde. Dacă valetul îl opreşte pentru el?!
- Hiro-san, calmează-te. Atâta timp cât şi celălalt e implicat nu cred că îi vor fura ceasul…
Se scărpinase în cap, fără să priceapă cum situaţia începea să devină atât de complicată şi de înăbuşitoare. Păreau a se învârti în acelaşi cerc, în jurul unei singure persoane: Usami Akihiko.
- Vino!
Îl îndemnase Hiroki, şi-l urmase fără alte comentarii. Îşi dădea seama după voce că pune ceva la cale dar şi că orice încercare de-a sa în a-l face să se răzgândească ar fi fost zadarnică.
Ajuns în dreptul valetului, Hiroki îl salutase politicos din cap.
- Amicul meu, Lordul Usami m-a rugat să-i aduc ceasul. L-a uitat adineauri la piscină.
- Ah, numai bine. Colegul meu doar ce mi-a spus să i-l înapoiez. Aşa o puteţi face chiar dumneavoastră.
Valetul îi dădu ceasul şi cu un salut scurt plecase să-şi vadă de treabă.
- Unii oameni sunt prea naivi.
Murmurase privind spre omul care se îndepărta. Probabil primul pe care-l întâlnise care să-l egaleze pe Nowaki în modul orbesc în care avea încredere în unii oameni. Îşi amintea iar de povestea cu colegul acestuia de la spital şi nervii lui reveneau din senin.
- Să mergem. Am să-i înapoiez ceasul.
Revenise la problema în mână, hotărât să afle până la urmă daca Usami şi studentul erau sau nu împreună. Şi avea motivul perfect în a-l aborda.
Evitase a lua liftul de data asta bănuind cam ce idei trec prin capul lui Nowaki. Nu avea vreme de pierdut cu momente adolescentine, aşa că hormonii iubitului său mai puteau aştepta. Încerca să-şi păstreze figura calmă şi să nu-l ia la rost pentru faptul că nu-l susţinea suficient. Ştia că Nowaki îl urmează doar dintr-un sentiment de responsabilitate şi consideraţie, dar putea fi mai…pasional, când venea vorba de instinctele sale.
- Hiro – san, dacă îl deranjezi de la ceva important?
Trecuse peste ezitări, reuşind să îngâne o propoziţie, deşi ştia că va fi contrazis automat.
- Ceasul acesta e primit de la mine. Ar fi bine să nu se întâmple şi a doua oară şi să-l piardă!
Ajunseseră repede la etajul al doilea, şi trecând de coridoarele cu scările şi lifturile, ajunseseră la camera care ştia că este a lui Usami. În primul rând pentru că se auzeau vocile celor doi prea clar printre uşa de lemn, şi apoi, era singurul apartament cu un confort sporit faţă de celelalte din hotel.
- Nowaki, stai mai departe. Nu vreau să fii văzut.
Tăcuse şi îndeplinise doleanţa iubitului său, îndepărtându-se cu două uşi, rezemându-se de perete. Era curios să vadă ce se va întâmpla, pe lângă neliniştea că Hiroki ar putea face ceva necugetat. Avea proasta obişnuinţă de a fi mai…coleric.
Imediat ce se îndepărtase îl văzu bătând în uşă. După câteva clipe Usami deschisese încercând să-şi controleze respiraţia sacadată. Clar, întrerupseseră ceva interesant între cei doi. Se lovise singur cu palma peste faţă.
- Hiroki! Ce coincidenţă…
Vorbise Usami ştergându-şi transpiraţia de pe frunte.
- Da. Mare coincidenţă. – Repetase deranjat de apariţia scriitorului într-un asemenea stadiu. Se vedea clar că întrerupsese o partidă de sex, iar elementele vizibile îi săreau în ochi fără să vrea. Pieptul dezgolit al autorului, cu urme mici şi roşiatice, cureaua desfăcută, şi erecţia pe care încerca să o ascundă ţinându-şi cămaşa în dreptul pantalonilor. – Am venit să-ţi returnez ceasul.
Usami privise spre mâna lui întinsă, în care se afla ceasul. Îl apucase cu lentoare, evitând să şi-l pună la încheietură din motive evidente.
- Scuze. L-am uitat acolo din grabă. Misaki era obosit şi m-a rugat să ne întoarcem.
Misaki! Misaki şi mai cum? Încercase să-şi scormonească neuronii pentru a-şi aminti numele de familie al studentului. Timpul fiind prea scurt, renunţase repede.
- Nu-i nici o problemă. Ai avut noroc, am fost prin preajmă şi l-am adus eu înapoi.
- Mulţumesc. Ar trebui să fiu mai atent.
Asta îl enerva cel mai mult la Akihiko. Întodeauna spunea ce era potrivit situaţiei încât îi tăia tot elanul de a se lua la harţă cu el. Politeţea era o simplă faţadă, dar una care îl salva din multe situaţii.
- Da. Chiar ar trebui să fii atent.
Murmurase îndepărtându-se şi aproape că înlemnise auzindu-l pe scriitorul cum îl salutase pe Nowaki. Iubitul său răspunsese prompt la salut, încât nici nu ştia la care din ei să se mai uite. Îl apucase repede de braţ, trăgându-l spre zona scărilor.
- De unde te cunoaÅŸte Akihiko?!
- Hiro-san, m-a văzut de atâtea ori cu tine acasă, la apartament. E normal să-şi dea seama…
Trebuia să-i dea dreptate lui Nowaki pe moment, şi îl oprise în loc în timp ce coborau scările.
- Ai avut dreptate.
Îi spusese cu buzele strânse şi cu capul plecat. Nu vroia să recunoască aşa uşor o înfrângere, dar de data asta nu avea încotro. Până şi el se lămurise că Usami şi Misaki erau împreună.
Simţise buzele celuilalt lipindu-se de fruntea sa într-un sărut cast, şi braţele puternice apucându-l de talie pentru a-l strânge. Se lăsase cuprins de acel fior plăcut care-l avea de fiecare dată când Nowaki se apropria de el.
- Nu-i nimic Hiro – san. Important este că i-ai returnat ceasul şi te-ai lămurit…
Aprobase din cap, mergând primul pe scări în jos. Camera lor fusese rezervată printre cele de la parter, aşa că nu aveau mult de mers până acolo. Era prima lor zi la hotel, şi deşi ar fi vrut să se plângă de faptul că oboseala începea să se resimtă, trupul său cerşea atingerile iubitului său.
Nici nu apucase să intre bine în cameră că Nowaki îl împinsese spre zid şi cu forţa-i caracteristică îi imobilizase braţele deasupra capului. Se zbătuse în primele momente, doar de dragul de a-i simţi trupul apăsat peste al său.
- Hiro – san, eu nu mai am răbdare…
De parcă nu i-ar fi fost clar, oricum nu putea face altceva decât să lase capul pe umărul lui şi să-l strângă pierdut de cămaşa care abia mai stătea pe el. Brunetul se grăbise să-i dea jos tricoul şi i-l azvârlise deasupra capului cu grabă. Apoi începuse să-l sărute pe piept şi abdomen cu o poftă ce-i înceţoşa ochii de plăcere. Bâjbâise cu mâinile reuşind să-i dea jos cămaşa la rândul său. Nowaki însă nu părea a reveni la loc, şi să-l ia iar în braţe.
Pantalonii îi căzuseră în vine, urmaţi şi de boxerii pe care îi purta. Se roşise simţind nu doar mâna iubitului său ce-i strângea penisul erect, dar şi gura acestuia peste vârf. Îşi întorsese capul într-o parte, lipindu-şi obrazul încins de zid. Una din mâini alintau pletele lui Nowaki în ritmul în care sugea, şi plăcerea creştea în el ca un crepuscul, gata să-l înghită definitiv. Gemetele sale încălzeau aerul în jurul lor, şi sporeau în intensitate cu fiecare mişcare a capului brunetului.
Se oprise când îi era lumea mai dragă, simţind cum e gata să explodeze de excitaţie. Căutase cu disperare buzele iubitului său când acesta se ridicase pentru a-l lua în braţe. Fără alte cuvinte se grăbise să-l desfacă la pantaloni, trăgându-i penisul cu mâna, frecându-l cu mişcări repezi pentru a-l aduce aproape de stadiul în care se simţea el. Ştia că Nowaki e uşor de stimulat, un lucru care îl observase după atâtea partide de sex.
- Hiro – san, întoarce-te cu spatele.
O făcuse imediat, dorind deja să-l simtă înăuntru, şi orice prelungire părea un chin. Simţise degetele brunetului alunecând repede în anusul strâmt, inclusiv acea răceală de la lubrifiant. În câteva secunde însă se încinsese atât de tare că pielea i se părea bună de dat jos. Mici picături de transpiraţie îi curgeau în jos pe frunte şi obraji, le simţea alunecând în jos pe gât şi piept. Le pierdea şirul însă când săruturi insistente îi apăsau pe omoplaţi şi spate.
Degetele sale zgâriau tapetul, simţind cum şi acesta devine la fel de încins iar braţele lui nu găseau alinarea niciunde. Odată întors spre Nowaki, lăsase capul pe spate savurând aerul rece, dar şi săruturile acestuia ce reveniseră pe gâtul lui în jos. Se simţise ridicat dintr-o dată, fiind nevoit să se susţină prinzându-şi picioarele de talia lui. Imediat se fusese penetrat cu grabă, şi închisese automat ochii, tremurând de plăcere.
Nowaki nu era niciodată lent în timp ce făceau dragoste, probabil nici n-ar fi vrut altfel, pentru că era stilul său de a da buzna mereu, la fel cum o făcuse şi cu viaţa lui. Îl făcuse să-şi piardă minţile prea repede, să-şi dea seama că fără el nu va fi niciodată împlinit.
Plăcerea de care avea parte în acea poziţie în făcuse să uite că spatele i se freca încontinuu de zid, penisul ce se mişca în el atingea acel loc ascuns ce-i sporea dorinţa şi nu făcea altceva decât să-l încurajeze pe Nowaki să i-o tragă cât putea de repede.
În curând se eliberase, ejaculând între ei, prins în nemişcare simţind pereţii anusului umezindu-se cu sperma fierbinte a brunetului, ca apoi să-i curgă printre fese în jos. Când Nowaki dăduse a se depărta îl oprise subit.
- Nici să nu îndrăzneşti. - Îi spusese cu vocea stinsă, încă răsuflând de plăcere. – Vreau să mă duci aşa spre pat.
Primise un sărut lung pe care-l îndurase mulţumit până ce îşi simţise spatele atingând salteaua rece. Se curbase, dar trupul lipindu-se şi mai mult de cel al iubitului său. Nowaki încă nu se depărtase, şi nici nu-şi retrăsese penisul din el. Zâmbise doritor, şi îşi depărtase picioarele pentru a-l lăsa să stea într-o poziţie mai potrivită. Nu vroia să se oprească…
*
Dimineaţa se trezise automat primul, obişnuit cu orele la facultate. Hotărât să nu-l trezească pe Nowaki, deşi deja îl învinuia pentru noaptea pierdută…sau dimineaţa? Plecase pentru a bea o cafea liniştitoare la barul hotelului. Avea nevoie de un moment de solitudine. Cu brunetul în cameră nu făcea altceva decât să rememoreze clipele de plăcere, care probabil ar fi dus spre alte clipe de plăcere. Şi aşa simţea că merge ceva mai lent ca de obicei.
Ceruse o cafea şi imediat ce o luase de la bar se apropriase de masa la care stătuse data trecută cu Nowaki. Doar că, era ocupată.
- Misaki! Takahashi Misaki…
Îşi amintise numele studentului cu pricina, care acum stătea la masă mâncând din trei feluri de deserturi de-odată. Iar Usami nu părea a-i fi prin preajmă…
- Profesor Kamijou?!
Înlemnit era puţin spus. Tânărul devenise practic o statuie la vederea sa. Zâmbise şi se aşezase pe scaunul opus. Acum era şansa de a afla despre ce este vorba între student şi prietenul său din copilărie.
Răspunsuri: 115
Subiecte: 1
Data înregistrării: Jan 2009
Reputație:
202
Zupi: 1.166 z
Okay, cam tot ce am de zis dupa ce am citit asta e... omfg xD Junjou Romantica epic yaoi fic!!~
Sunt doar 3 capitole, dar deja iubesc fic-ul asta x3 Bine, se-ntampla rar nu sa nu iubesc ceva care-i yaoi, in special daca e vorba de Junjou Romantica, dar fic-ul e chiar lovable <3 Plus ca eram de mult o fana de-a ta, hah.
Nuuuu pot sa-ti exprim cat de mult mi-au placut scenele yaoi x3 Mai ales ca a fost cate una in ambele capitole anterioare. Si imi place deja unde se duce plot-ul~
Eto, cam singura greseala ar fi chestia ca [,] completarile povestitorului se lipesc de textul dialogului si se despart de el, de obicei, prin virgula, as in, nu de la capat, cum faci tu xD
In rest, mai e doar faza cu 'se rosi', care e fara 'se', ca e la diateza activa.
So, loved it with all my yaoistic soul <3 Can't wait for the next chappie~~
Răspunsuri: 192
Subiecte: 8
Data înregistrării: Apr 2010
Reputație:
28
Zupi: 2.765 z
Okay, se stie deja ca acolo unde sunt ficuri Yaoi este si maniaca de moi. In primul rand, as dorii sa te intreb: Cand mai pui si tu continuarea aia amarata, ca mi-e frica sa nu fii lasat ficul cocotat sus in prun ?! Vreau capitolul 4! Pentru ca ficu' e super dragut, incepe sa imi placa din ce in ce mai mult de Hiro-kun si Nowaki-kun, mie neplacandu-mi, pana acu', decat de cuplu' MisakiXUsagi, si vreau sa stiu continuarea, pe care o vreau Misaki+Usagi=Chestii indecente Pana Peste firea Omeneasca!! Mie-mi place fooarteee muult acest fic. Pana la cer!! Sper sa-l continui pentru ca merita, intr-adevar. Chiar te pricepi. Felicitari!
Atat, astept nextu'!! Pwp, * Chuu* :*:*!!
:::Hot temptations:::Sweet sensations:::
:::Rhythmic motion:::Raw emotion:::
:::Your reaction:::To my action:::
:::Hour after hour:::Of sweet pleasure:::
Răspunsuri: 30
Subiecte: 6
Data înregistrării: Dec 2007
Reputație:
18
Zupi: 200 z
Gomen, Neko-chan (sper ca imi dai voie sa te alint asa) am intarziat. Uneori am impresia ca nu citeste nimeni, si in egoismul meu, le mai las si asa, pana ma trageti iar de maneca :)) bake me. UUU, I love yaoi la fel ca si tine. Viata mea fara yaoi e practic imposibilia XD In noul capitol ai MisakixUsagi all the way! O sa fie si putina comedie din partea lui Misaki. Sper sa iti placa. Multumesc mult de reply >:D< Lots of hugs!
Ely-chin mersi :3 Yaoi is the best, I agree. Ma bucur ca iti place plotul pana acum. Ma axez pe partea de comedie, si incerc sa pastrez atmosfera din anime. Ah, stiu ca trebuie sa pun virgula la textul de dialog atunci cand sunt pauze de descriere, dar asa m-am obisnuit. :P Take it like kinda' of my own trademark. Multumesc pt indicatii si coment! Huggles >:D<
Lucrurile bune li se întâmplă doar celor buni
Era clar că în ziua aceea vreo divinitate shintoistă plănuia să-i ruineze micul dejun. Se trezise cuprins cu posesivitate de braţele lui Usagi, şi o jumătate de oră se chinuise de unul singur să se desprindă din strânsoare, ca apoi să constate că tot exerciţiul fizic îl lasase mai lihnit ca niciodată. Lihnit şi foarte iritat, pentru că deşi i se forfetase în braţe până la epuizare, iubitul său, faimosul nuvelist, Usami Akihiko nu deschisese nici măcar o geană care să-i constate prezenţa. Ar fi vrut să-i dea un picior peste obrazul somnoros, dar i se rupea inima gândindu-se la a-i deranja chipul angelic. Până şi mintea lui era într-o totală contradicţie. Iar acum, colac peste pupăză, trebuia să suporte prezenţa profesorului său de literatură...culmea! într-una din zilele lui libere.
- Ah, Domnule Kamijou. Bună dimineaţa.
Îngânase făcând gargară cu ceaiul care îi rămăsese în gât. Se putea şi mai rău?!
Desigur, trebuia să-şi pună întrebari tabu!
Profesorul îi zâmbise ameninţător, de fapt, orice zâmbet care i-ar fi aparţinut lui Kamijou, era prezent pentru a da fiori pe şira spinării, şi luase loc la masa lui, pe scaunul alăturat.
- Ce surpriză să te întâlnesc la acelaşi hotel, Takahashi. Presupun că nu eşti de unul singur. – Şi acesta făcuse o pauză, înconjurând teatral încăperea cu privirea – Unde este Akihiko?
N-avea rost să nege că nu îl cunoaşte pe Usagi, doar fuseseră văzuţi împreună, tocmai de profesorul său. Ar fi vrut, dacă era vital posibil, să inverseze rolurile dintre el şi ceai, să fie sorbit în loc de a sorbi.
- Usag...adică, Usami-sensei nu s-a trezit încă.
- Aha, logic. Nu mă aşteptam la altceva din partea lui. Ia spune, de unde îl ştii pe Akihiko?
Dacă ar fi avut viziunea unui televizor, probabil i s-ar fi crăpat ecranul în acel moment. Avea pureci în cap, îi simţea mişunând prin creierii lui cu lăbuţe mici şi păroase încurcându-i frazele când tocmai acum trebuia să se arate un literat. Profesorul său de literatură cu siguranţă i-ar fi notat şi bâlbâielile, şi ă-urile, n-urile până ce avea să formeze o frază decentă. Culmea că decenţa începea să-l părăsească precum o pasăre cuibul ei înspre ţări însorite. Oare exista ceva mai însorit decât Ţara Soarelui Răsare?
S-ar fi mutat acolo! Insistenţa cu care Kamijou îi pusese întrebarea îl făcea să simtă că ar avea o coadă pe care profesorul i-o strângea într-o uşă ipotetică.
- F-F-Fratele meu...Au fost colegi de liceu.
Încremenise! Oare Kamijou era surd? Ceva se întâmpla clar! Profesorul nu remarcase bâlbâiala, pe care şi-o remarcase singur, de altfel. Ci doar ridicase din sprâncene, cu o constatare simplă, demnă de film horror. Nimic nu era simplu la Kamijou, pentru că altfel era ca o bombă cu ceasul ascuns. Nu ştiai când avea să-ţi explodeze în faţă.
- Sigur, sigur. La câţi prieteni are stimatul Usami-sensei, trebuie să fi fost o persoană foarte importantă.
Acum era de-a dreptul îmbufnat! Cum de proful său se dădea cu părerea? Cât de bine îl cunoştea? Pentru că seara trecută încercase să-l tragă de limbă pe Usagi, nu doar la propriu, dar şi la figurat, dar nu obţinuse nimic de la el. Bine, obţinuse o seară şi o noapte extenuantă după atâta sex, însă problema rămăsese nerezolvată.
- Usagi-san e prieten foarte bun cu fratele meu!
După ce spusese fraza, stând să-şi analizeze cuvintele parcă ceva nu se lega bine. Cu siguranţă, pentru că pe faţa lui Kamijou începeau să apară primele semne ale unei emoţii. Şi nu ştia dacă se poate demuni iritaţie de clasa întâi, a doua...ori...restul...
- Cumva fratele tău se numeşte Kyoukou?
- Da.
- Acel Kyoukou?!!!
Profesorul său se luase cu mâinile de cap, într-un moment extra-sensibil. Nu ştia dacă să plece şi să-l lase în extra-nebunia sa, ori să rămână drept martor în caz că îi exploda capul. Poate dădeau vina pe el! Ideea de a pleca i se părea splendidă.
- La ce naiba se gândeşte...BakaHiko! Usagi-san, auzi la el!
- Ah, e doar o poreclă. Usami-sensei nu e supărat pentru asta!
- Sigur, sigur – începea să aibă ticuri de vorbire şi asta nu era bine – Însă, nu înţeleg ce cauţi tu împreună cu el?
- Dar Kamijou-sensei, dumneavoastră de unde îl ştiţi pe Usami-sensei?
Nu era timpul să se bucure de victoria sa scurtă cât venise cu o replică nebâlbâită. Primise drept în frunte o lovitură de palmă, făcându-l să-şi lase spatele pe scaunul pe care stătea.
- Akihiko mi-a fost coleg de bancă în copilărie, şi bun prieten. Poate de aceea am dreptul să ştiu ce se întâmplă cu el!
- Nimic nu se întâmplă cu Usagi-san.
Acum că era mai lămurit de unde îl cunoştea Kamijou pe iubitul său, totul devenea foarte sumbru. Probabil feromonii scriitorului erau aşa periculoşi încât să atragă până şi oamenii ţicniţi. Era sigur însă că cineva de sus planificase o tortură lungă pentru el aici, pe Pământ, dacă Usagi şi Kamijou se cunoşteau. Ce putea fi mai diabolic decât profesorul de literatură insuportabil să fie prieten la cataramă cu iubitul tău?
Acel iubit să apară din senin?
Haha...Nu.
- Atunci care este relaţia ta cu Akihiko? Din câte am văzut ieri la piscină păreaţi destul de apropriaţi.
- NU! Nu este ceea ce pare! Când mă duc la piscine cu ape termale, dacă stau mult timp mi se face ameţeală de la aburi. Mă doare capul şi nu pot să stau în picioare! Iar, Usami-sensei doar m-a ajutat până în cameră.
- Camera în care staţi împreună.
- Avem paturi duble?
- Cameră pe care am văzut-o ieri şi avea numai un singur pat.
- Am dormit pe canapea?
- Nu au canapele.
- Am dormit pe jos?
- Încetează să mai îndrugi scuze! Spune-mi care este relaţia ta cu Akihiko.
Cu siguranţă era ceva dubios în legătură cu proful meu de literatură acum că izbise enervat cu palma în masă. Desigur, după cum îl ştia, i se năzărea să te ia la peri mărunţi din orice fleac, dar fiind vorba de Usagi-san la mijloc nu putea decât să se gâdescă la ce anume au de împărţit. Deşi prieteni, presupunând, Kamijou părea scos din sărite.
- Una...platomică?
- Platonică, idiotule! Că nu-mi fac mintea sirop să vă învăţ, ca să nu ţii minte cuvinte elementare!
După o pauză în care profesorul aproape că mai respira, iar el se imagina undeva într-un loc...platonic, din nefericire, continuase să vorbească:
- Ascultă, fii sincer cu mine şi spune-mi. Îl cunosc pe Akihiko şi dacă nu voi afla de la tine, am să aflu de la el.
- Atunci întreba-ţi-l pe Usami-sensei.
Râzându-i în nas îl determinase să lase mâna de pe cana de ceai, pe care o strânsese tremurând. Probabil nu l-ar fi crezut nimeni dacă ar fi spus că mai avea puţin şi făcea pe el, şi nu din cauza ceaiului...Kamijou era groaznic până şi ca om normal. Se putea spune despre el că ar fi fost om normal? În fine, când nu era profesor trebuia să fie şi el ceva... acum nu mai era nici om normal. Era...ceva.
- Se pare că nu-l cunoşti deloc pe Akihiko.
Replica lui îl făcuse să-l privească uimit. I se părea normal să ştie câte ceva despre Usagi-san, poate mai mult decât ştiam el, dar asta nu însemna că el n-ar fi ştiut nimic! Era iritant să audă asta tot timpul, de la Isaka-san şi acum de la profesorul de literatură. Iar Usagi-san nu vorbea aproape deloc despre trecut. El ştia mai multe despre Misaki decât el despre scriitor, ceea ce era incorect.
- Poate că nu-l cunosc pe Usami-sensei din liceu sau din facultate, dar îl ştiu pe Usagi-san de acum.
- Hmm...Uite, dacă vrei să aflii mai mult despre „Usami-sensei din trecut†îţi pot spune chiar eu...
Şi când era gata să-şi arate entuziasmul şi bucuria pe chipul naiv, Kamijou îi trăsese toată speranţa de sub picioare:
- Cu condiţia să-mi spui care este relaţia dintre voi doi.
- Nu e nici o relaţie!
- Bine. Dacă vrei să o ţii tot aşa, n-ai să aflii nimic despre Akihiko.
Ce om crud!Data viitoare avea să scrie la lucrările lui numai în hielogrife la care să stea ani să citească până a descifra ceva! Poate avea să-l orbescă anticipat...
- Îmi pare rău, dar Usagi-san a rămas singur în cameră. Poate că ar fi bine să mă întorc.
Se gândea să plece, astfel n-ar fi rezistat tentaţiei de a pune întrebări despre copilăria lui. Vroia să ştie mai multe despre iubitul său, era normal. Mai ales că acesta avea tendinţa să ţină orice detaliu despre asta în tăcere.
- Ce păcat că n-o să aflii despre Akihiko...
Ahhhh! Ce putea fi mai sadic decât profesorul de literatură insuportabil să-l şantajeze în legătură cu iubitul tău?
Acel iubit să apară din senin?
Haha...Da!
- Ce să afle despre mine?
Se auzise din spate vocea adormită a lui Usagi-san. Nici nu apucase să se întorcă bine că era deja aplecat peste buzele mele, sărutându-l de parcă ar fi lipsit o lună! Şi cât efort depusese ca proful meu să nu afle despre relaţia lor! Îi venea să-i dea în cap cu ceaiul, şi aşa răcit. Acum nu mai avea nici o scuză. Totul era limpede, la suprafaţă şi fără dubii. Măcar avea o singură bucurie: Kamijou rămăsese mut. Asta da noutate!
- Hiroki presupun că îl cunoşti pe Misaki de la facultate, aşa că nu e nevoie să ţi-l mai prezint.
Şi cu astea, Akihiko luase loc pe scaun, iar Misaki se coborâse la loc plutind încă, după sărutul lui. Nu era exact lucrul la care trebuia să se gândescă, dar întodeauna reuşea să-i ia minţile.
Profesorul nu părea a fi încântat cu noua situaţie, şi foindu-se pe scaun se ridicase în cele din urmă.
- Fii sigur că o să vorbim în curând.
Promisese, după care plecase cu paşi greoi înapoi spre lifturi. Atitudinea lui i se părea dubioasă, şi se imediat întorsese spre Usagi să-l întrebe.
- Am să îţi povestesc după micul dejun. Simt un gol imens în stomac.
Ce coincidenţă! Şi toate astea erau numai vina lui! Culmea însă, nu găsea în el starea necesară să se enerveze. Toată încordarea de dinainte dispăruse odată cu acel sărut...
Îşi lăsase capul pe umărul lui, închizând ochii ceva mai calm.
- Usagi-san?
- Hmm?
Deşi pe jumătate atent, căci făcuse semn unui chelner să vină la masa lor pentru o altă comandă, îl privise cu interes. Probabil oftatul acela îi provocase o îngrijorare.
- Îmi promiţi că în cameră ai să-mi spui?
- Promit.
După micul dejun copios din biscuiţi cu cereale, prăjituri variate cu cremă de alune pe lângă şi încă un ceai, erau retraşi înapoi în cameră. Acolo desigur, aşteptase ca Usagi să se ţină de promisiune, doar că se trezise luat pe sus şi aruncat înapoi în patul răvăşit.
- Usagi-san! Ai promis!
- Da, am promis, însă n-am precizat că am să îţi spun după, sau înainte de a-ţi asalta fundul perfect.
Åži odată cu cuvintele lui îl asaltase cu ambele mâini, apucându-i fesele ÅŸi strângându-le groaznic de excitant. Cu astfel de gânduri era clar că avea să ia boala perversităţii de la el. ÃŽnsă situaÅ£ia era balansată de faptul că era sărutat, cel puÅ£in atât cât să-l împiedice să nu-i strige cine ÅŸtie ce cuvinte „de laudăâ€.
Lăsat deasupra, aveam trupul imobilizat de greutatea lui, dar nu-l simţeam ca pe o povară. Era mai mult ca ceva necesar, şi dacă s-ar fi retras brusc, cu siguranţă i-ar fi dus lipsa. Căldura se înteţea cu fiecare mângâiere şi sărut.
Misaki, ca de obicei, zăcea într-o baltă de senzaţii, respirând sacadat la fiecare atingere pe trupul său sensibil, ce începea să piardă, rând pe rând, fiecare articol de îmbrăcăminte. Gol, Usagi îi lăsa săruturi peste tot pe unde avea acces, făcându-l să se deschidă în faţa lui şi să se zvârcolescă extaziat. Cu el în pat pierdea puterea de a judeca, cel puţin aia minimă care îi mai rămăsese.
Îl simţea transpirat, incitat, căci suflările fierbinţi ce i le întindea pe piele se răspândeau într-un ecou, până în inimă. Pletele lui îi alunecau fine peste coapse, lăsându-l încordat. Preludiul nu durase mult, şi ştia că odată ridicat iar deasupra, avea să urmeze o penetrare dureroasă. Ca întodeauna pusese braţele pe umerii lui, cuprinzându-i talia între picioare. Apoi pornise un ritm atât de brusc încât abia apucase să realizeze că erau uniţi. Tachinările sale lipseau, şi durerea dispăruse ca prin minune.
- EÅŸti aÅŸa fierbinte, Misaki...
Nu lipseau însă şoaptele perverse. Atât îi trebuia, să afle cât de mult vocea lui îl îndemna să-şi dea drumul mai devreme, căci probabil i-ar fi vorbit aşa tot timpul.
- Strâmt exact cum îmi place.
Lingându-i lobul urechii, ca apoi să-i sufle peste ea, senzaţia îl făcuse să-l lovească peste umeri.
- Nu mai spune chestiile astea de parcă ar fi noutăţi de primă oră!
- Dar îmi place.
Bănuia că orice ar fi spus pentru a-l contrazice n-ar fi avut nici un efect, aşa că pentru prima oară îi cuprinsese faţa cu palmele, trăgându-l pentru un sărut în care vărsase toată furia. Cu siguranţă avusese efectul opus, îi plăcea prea mult, căci ritmul coapselor sale ce se izbeau de trupul lui devenise unul abrupt. Uitase repede de nervi, punctul culminant făcându-l ca întotdeauna să închidă ochii şi să devin rupt de lumea înconjurătoare până ce totul i se răspândea prin trup ca o pânză cu care erau prinşi amândoi.
- Misaki, eÅŸti aÅŸa adorabil.
Primise un alt sărut la încheiere, şi îl fixase cu suspiciune crezând că evită iar să se ţină de promisiune.
- Ar fi bine să îmi spui!
- Hai să facem un duş şi am să-ţi spun acolo.
Propusese şi de data asta Misaki se ridicase nervos de pe pat, aşa gol cum era, acoperindu-şi partea de jos cu jumătatea de cearceaf căci cealaltă era încă pe pat. Desigur, nu ca Usagi să se acopere cu ea...nu că s-ar fi plâns că-l vedea gol şi atât de provocator, dar...nu asta era ideea!
- Nu! Vreau să îmi spui acum, aici! De ce Kamijou-sensei era aşa nervos?
- E poveste lungă între mine şi Kamijou...
- Scurteaz-o!
- Eu şi Kamijou...mai demult...am făcut sex.
Credea că nu aude bine, şi normal la aflarea unei asemenea veşti făcuse ce ar fi făcut orice om în locul lui: leşinase.
Răspunsuri: 192
Subiecte: 8
Data înregistrării: Apr 2010
Reputație:
28
Zupi: 2.765 z
14-07-2010, 11:51 AM
(Ultima modificare: 28-07-2010, 08:09 PM {2} de Flash.)
Ce-au facut?! Nu-mi vine sa cred, Misaki chiar a lesinat, nup? Il cred pe cuvant, si eu, daca as fi fost in locul lui, as fi facut la fel. Iar replica aia: " Da, am promis, însă n-am precizat că am să îţi spun după, sau înainte de a-ţi asalta fundul perfect"... A fost penala rau, zau! Insa ma bucur ca ai pus continuarea chiar dupa ce am postat eu comentariul meu. Esti o dulceata de fata. Nu am sa te critic pentru ca nu simt nevoia sa o fac. Totul a fost perfect! Nu-mi mai gasesc cuvintele de lauda, dar te implor, cu ochi de catelus plouat sa pui continuare cat mai curand!! Pwp, astept Nextuu'!!
:::Hot temptations:::Sweet sensations:::
:::Rhythmic motion:::Raw emotion:::
:::Your reaction:::To my action:::
:::Hour after hour:::Of sweet pleasure:::
Răspunsuri: 421
Subiecte: 10
Data înregistrării: Jul 2010
Reputație:
57
Zupi: 712 z
Bietul Misaki...Si eu as fi lesinat in locul lui:)).Oricum ficul e foarte bun.Imi place la nebunie exprimarea,iar felul in care imbini naratiunea cu dialogul denota experienta.Ai avut o singura gresala,undeva ai folosit un pleonasm...cred k era "noutati pentru prima data"(banuiesc ca din cauza grabei).Abia astept sa citesc continuarea.Ma ti cu sufletul la gura.Te-am pupat si multa multa inspiratie ca talent ai destul :*
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
, chibi-ul lui
|