23-12-2009, 03:14 PM
(Ultima modificare: 23-12-2009, 03:15 PM {2} de MisS.sAdiStic.)
Mulţumesc pentru comm-uri şi mă bucur că sunteţi alături de mine.
Uitaţi şi capitolul mult asteptat, sper să vă încânte.
Lectură placută!
Capitolul 16: Revenire
Măcar dacă ai şti adevărul.
Îl privesc nedumerită. Este adevărat ce a spus. Nu îl urăsc pe Sentaro, pentru că este afectat de moartea părinţilor. Sunt sigură că nu s-ar fi purtat niciodată aşa cu mine dacă ar fi fost vorba despre altceva. Când am fugit de acasă spunându-i cuvintele “te urăsc†nu le-am spus din suflet, ci pentru că eram îndurerată pe situaţia în sine. Tocmai fusesem folosită şi lui nici măcar nu i-a păsat. Pot să-mi recunosc fapta ca una negândită, ca şi când aş fi fugit de lume, pregătită să sar oricând în prăpastie.
- Ce vrei să spui, şti ceva legat de familia mea şi mie nu îmi spui?
Observ că nu vrea să-mi răspundă şi de acea mă enervez. Era vorba să nu ne ascundem nimic, de ce face asta? Nu vede că mai mult mă răneşte ascunzându-mi lucruri? Am trecut prin multe şi cred că răspunsul lui nu mă va afecta mai mult decât au făcut-o celelalte.
- Kimm, ţin la tine şi nu vreau să-ţi îngreunez situaţia. În plus, acum mă interesează să aflu ce au vrut vampirii aceia de la tine. Spune el uitându-se prin încăpere.
De când am venit asta face într-una. M-a adus aici pentru a-mi oferii o seară indelebilă sau pentru propriile interese? Ar trebui să-şi folosească aşa zisa putere de a auzi gândurile ca să vadă că nu sunt prea încântată de comportamentul lui. Merit mai multă atenţie decât localul ăsta. Din cauza furiei provocate de ignoranţa lui, acum nimic din această încăpere nu mă mai fascinează. De fapt, mi se pare chiar plictisitoare. Vreau explicaţii! Ce ştie el despre Sentaro şi eu nu, şi de ce m-a adus aici?
- Kimm, te rog calmează-te. Îţi voi explica totul pe rând. Localul acesta era strict pentru vampiri, dar când au văzut că muritorii intră la bănuieli l-au făcut ca un restaurant. După cum vezi sunt şi muritori şi vampiri, dar nimeni nu ştie adevărata identitate a acestui loc decât rasa noastră. Aici se strâng toate zvonurile şi întâmplările despre vampiri. Când vei avea nevoie de vreo informaţie acesta este locul în care să vii. Mă tot uit în încăpere după persoana care ne poate da nouă informaţiile despre vampirii de la castel. Dar se pare că el nu doreşte acest lucru, ascunzându-se de mine. Îl simt, dar...
Se opreşte brusc. Înţeleg că a intrat în contact cu acea persoană dar, sincer, mă interesează mai mult ce ştie el despre Sentaro. Observ că nu-mi dă nici o atenţie, că e concentrat pe acel vampir care îi poate da detalii. Dacă tot nu doreşte să-mi vorbească despre fratele meu sper ca despre lupta de la castel să nu-mi ascundă nici un amănunt. Îl privesc atent, hotărâtă să nu pierd nici o reacţie din partea lui.
Minutele trec iar el nu manifestă nici o mişcare, nici o transformare pe faţă. Devine plictisitor şi chiar mi-a ajuns cu câtă indiferentă mă tratează, aşa că întind mâna hotărâtă să-l aduc la realitate. Chiar când mai aveam doi centimetri o voce se aude de lângă masa noastă. Întorc capul în acelaşi timp cu Leon, care pare să nu ştie nimic din ce se întâmplă.
- Eşti stresant, Leon. Spuse persoana ce se aşeză lângă noi la masă.
E un bărbat în vârstă de 24 de ani. Mi-am dat imediat seama că este un vampir, unul care deţine întreaga istorie a rasei noastre. Părul îi este negru trecându-i de umeri, iar privirea ii era serafică. Are o aură misterioasă, se vedea din prima că trece de 2000 de anii. Nu pare prea încântat să se afle lângă noi, îl priveşte pe brunet cu o neplăcere intenţionat vizibilă. Îmi doresc să-i pun o groază de întrebări, dar ceva mă împiedică. Vampirul se întoarce către mine, privindu-mă insistent dar şi uimit. Îmi pierd pentru câteva secunde cunoştinţa, revenindu-mi parcă dintr-un vis neplăcut. Ştiu că mi-a citit în minte, începând de la copilăria mea până azi. Chestia cu cititul minţii devine categoric enervant. Adică toate amintirile mele vor ajunge la toate creaturile nopţii fără ca eu să ripostez? În plus, sunt şi geloasă că mie încă nu îmi este dat să o folosesc.
- Leon, ţi-ai uitat manierele? Cred că e cazul să ne faci cunoştinţă. Spuse bărbatul pe un ton dur.
Brunetul, vizibil afectat de replica vampirului, se uită la mine. Parcă încerca să-mi transmită din priviri un mesaj. Încerc să-mi dau seama ce vrea să-mi spună dar nu pot.
- Leon, nu-mi pune răbdarea la încercare şi încetează să crezi că poţi să-mi ascunzi lucruri, te amăgeşti singur. Spuse bărbatul nervos.
- Kimm, acesta este Vladimir. Este unul dintre cei mai puternici vampiri. Deţine acest local şi nici o informaţie legată de ~noii~ nu se împrăştie fără ca el să nu o audă primul.
Sunt sincer impresionată. Îmi face o deosebită plăcere să-l întâlnesc mai ales ştiind că pot obţine toate informaţiile necesare de la el. Sigur pot chiar să-l fac să-mi dezvăluie lucrurile pe care Leon le ascunde despre Sen.
- Iar Vladimir, aceasta este Kimm...
- Ştiu cine e. Spune bărbatul examinându-mă insistent. Întrebarea este dacă tu şti pe cine încerci să protejezi. Continuă acesta amuzat dar şi fascinat.
Bine, acum nimeni nu mai e cine pare? Ce sunt toate aceste nelămuriri şi de ce Vladimir mă priveşte atât de fascinat? Acum nici dacă vreau nu mai pot înţelege nimic. Îi privesc pe rând, îmi dau seama că iar încearcă să comunice prin telepatie. Mie de ce nu mi se dă voie să ştiu?
- Nu-ţi face griji prinţeso, îţi voi spune eu tot ce doreşti. Spune Vladimir privindu-mă drăgăstos.
Sunt încântată să aflu că el este mult mai comunicativ decât Leon. Îmi selectez cu grijă întrebările, punându-le pe cele importante şi care sunt nerăbdătoare să le aflu răspunsul pe primul loc sfârşind cu cele mai puţin importante.
- Ce ai vrut să spui cu acele vorbe, cine sunt eu de fapt? Întreb eu nerăbdătoare să aud răspunsul.
Acesta râde încet, aşteptându-se ca eu să pun întrebarea aceasta. Desigur că am părut egoistă, trecând de la Sen la mine cu o aşa indiferenţă pură. Înainte ca Vladimir să înceapă să vorbească îl privesc pe brunet. Observ foarte uşor că nu este încântat de discuţia pe care urmează să o avem. Dar ştiu şi că nu va interveni, nu mă va împiedica să aflu răspunsurile la întrebările care mă macină.
- Tu nu ai fost niciodată muritor, cum de altfel nici fiinţa acea pe care tu o numeşti Sentaro nu îţi este frate. Aşa zisul tău tată a fost primul vampir, iar femeia un simplu om. Blestematul a plănuit de la început, spune acesta imaginându-şi parcă întâmplarea. Îşi iubea mult femeia, pe Katerin, mama ta. Şi-a dezvăluit cu nepăsare adevărata identitate şi spre uimirea mea, femeia aceea l-a acceptat aşa cum era, deşi a refuzat categoric să fie transformată. Nu te-ai născut din întâmplare, el a vrut acest lucru. Deşi suntem cu toţii vampiri şi poţi crede că în noi trece acelaşi sânge ca al tău, te înşeli. Tu ai sânge pur, sângele primului vampir, cred că îţi dai şi tu seama ce înseamnă acest lucru. Deţii puteri invincibile, de 10 ori mai viguroase ca ale noastre. O singură picătură din sângele tău poate vindeca un vampir care a luat parte la răsărirea soarelui şi care a scăpat ca prin minune.
Rămân confuză, dar uimită. Leon aflându-se în aceiaşi situaţie ca mine, asta însemnând că nici el nu ştia aceste lucruri. Nu mă afectau într-un mod negativ, ci din contră, doream să aflu mai multe. Privesc prin încăpere, nu mai este nici un muritor. Doar vampiri ce nu păreau să le pese de ce vorbim noi. Asta mă uşură, nu mai eram nevoită să vorbesc în şoaptă.
- Păi şi cum au murit părinţii mei şi de ce totul s-a schimbat după aceea? Sen ştia deja lucrurile pe care mi le-ai spus tu acum? Cum de eu mă purtam ca un muritor dacă m-am născut vampir? Sau nu trebuia să mă nasc jumătate vampir - jumătate muritor?
- Uşor prinţeso, spuse el iritat. Ankai, primul vampir şi tatăl tău, când a văzut că te poate lăsa stăpâna a hotărât că el nu îşi mai are rostul. A discutat cu muritoarea dar aceasta a refuzat categoric să fie părăsită, până când au căzut de acord să plece amândoi. Ankai avea de gând să îşi dea foc, trăise prea mult şi îşi dorea să vadă unde va ajunge după ce moare. Dacă există o altă formă a nemuririi sau dacă va cădea într-un abis nesfârşit. Muritoarea i-a acceptat propunerea aşa că s-au aruncat împreună în flăcări. Nu mai este nevoie să-ţi explic de ce Sentaro nu ţi-a dat voie să vezi cadavrele, fiindu-i mai uşor să te mintă. Totul s-a schimbat pentru că tu aveai o scrisoare din partea lui Ankai. Nu ştiu ce scria în ea dar ştiu că fiinţă aceea dezgustătoare nu a acceptat ce scria acolo făcându-te pe tine vinovată pentru tot. Nu eşti jumătate muritor pentru că ai sângele pur de vampir în tine. Când Leon te-a transformat nu ţi-a băut sângele şi apoi ţi l-a dat înapoi, cum ar fi trebuit să se facă normal, ci doar ţi-a dat sângele lui. Atunci a fost ca şi când te-ai fi trezit, dar tu ai fost acolo dintotdeauna. Spuse acesta cu o urmă de admiraţie.
- Dar cu Sentaro, e şi el vampir? Întreb eu confuză.
- Ţi-am spus, el nu îţi este frate. Femeia l-a înşelat pe Ankai, Sentaro este un simplu muritor, nu are nici cea mai mică legătură cu tine.
Leon era la fel de surprins ca mine. E plăcut să ştiu că sunt regină dar de ce nu mă şi simt că una? De ce nu am acele puteri magnifice de care mi-a vorbit Vladimir?
- Nu-ţi face griji, nu cred că va mai dura mult până se vor arăta. Îmi răspunse el la întrebare.
- Dar de ce...
- Kimm, mă întrerupe brunetul. Se face târziu, trebuie să plecăm, vei mai avea şi alte ocazii să vorbeşti cu Vladimir.
Voiam să mai stau dar acesta îi dădu dreptate lui Leon astfel a trebuit să plecăm. Mi-am luat la revedere de la el spunându-i că mi-a făcut plăcere să-l întâlnesc. Înainte să plecăm Vladimir îmi adresă nişte ultime cuvinte.
- Fi pregătită prinţeso, lupta abia acum începe. Spuse el zâmbind.
Am aprobat din cap. Ştiam ce voia să spună, poate nu în întregime dar jumătate sigur ştiam. Pe drum nu am vorbit deloc cu Leon, nici nu cred că am avea ce să ne spunem. Eu îmi plănuiam pentru a doua zi uimitoarea revenire.
Vladimir: http://img94.imageshack.us/img94/2627/vladimir.png
Uitaţi şi capitolul mult asteptat, sper să vă încânte.
Lectură placută!
Capitolul 16: Revenire
Măcar dacă ai şti adevărul.
Îl privesc nedumerită. Este adevărat ce a spus. Nu îl urăsc pe Sentaro, pentru că este afectat de moartea părinţilor. Sunt sigură că nu s-ar fi purtat niciodată aşa cu mine dacă ar fi fost vorba despre altceva. Când am fugit de acasă spunându-i cuvintele “te urăsc†nu le-am spus din suflet, ci pentru că eram îndurerată pe situaţia în sine. Tocmai fusesem folosită şi lui nici măcar nu i-a păsat. Pot să-mi recunosc fapta ca una negândită, ca şi când aş fi fugit de lume, pregătită să sar oricând în prăpastie.
- Ce vrei să spui, şti ceva legat de familia mea şi mie nu îmi spui?
Observ că nu vrea să-mi răspundă şi de acea mă enervez. Era vorba să nu ne ascundem nimic, de ce face asta? Nu vede că mai mult mă răneşte ascunzându-mi lucruri? Am trecut prin multe şi cred că răspunsul lui nu mă va afecta mai mult decât au făcut-o celelalte.
- Kimm, ţin la tine şi nu vreau să-ţi îngreunez situaţia. În plus, acum mă interesează să aflu ce au vrut vampirii aceia de la tine. Spune el uitându-se prin încăpere.
De când am venit asta face într-una. M-a adus aici pentru a-mi oferii o seară indelebilă sau pentru propriile interese? Ar trebui să-şi folosească aşa zisa putere de a auzi gândurile ca să vadă că nu sunt prea încântată de comportamentul lui. Merit mai multă atenţie decât localul ăsta. Din cauza furiei provocate de ignoranţa lui, acum nimic din această încăpere nu mă mai fascinează. De fapt, mi se pare chiar plictisitoare. Vreau explicaţii! Ce ştie el despre Sentaro şi eu nu, şi de ce m-a adus aici?
- Kimm, te rog calmează-te. Îţi voi explica totul pe rând. Localul acesta era strict pentru vampiri, dar când au văzut că muritorii intră la bănuieli l-au făcut ca un restaurant. După cum vezi sunt şi muritori şi vampiri, dar nimeni nu ştie adevărata identitate a acestui loc decât rasa noastră. Aici se strâng toate zvonurile şi întâmplările despre vampiri. Când vei avea nevoie de vreo informaţie acesta este locul în care să vii. Mă tot uit în încăpere după persoana care ne poate da nouă informaţiile despre vampirii de la castel. Dar se pare că el nu doreşte acest lucru, ascunzându-se de mine. Îl simt, dar...
Se opreşte brusc. Înţeleg că a intrat în contact cu acea persoană dar, sincer, mă interesează mai mult ce ştie el despre Sentaro. Observ că nu-mi dă nici o atenţie, că e concentrat pe acel vampir care îi poate da detalii. Dacă tot nu doreşte să-mi vorbească despre fratele meu sper ca despre lupta de la castel să nu-mi ascundă nici un amănunt. Îl privesc atent, hotărâtă să nu pierd nici o reacţie din partea lui.
Minutele trec iar el nu manifestă nici o mişcare, nici o transformare pe faţă. Devine plictisitor şi chiar mi-a ajuns cu câtă indiferentă mă tratează, aşa că întind mâna hotărâtă să-l aduc la realitate. Chiar când mai aveam doi centimetri o voce se aude de lângă masa noastă. Întorc capul în acelaşi timp cu Leon, care pare să nu ştie nimic din ce se întâmplă.
- Eşti stresant, Leon. Spuse persoana ce se aşeză lângă noi la masă.
E un bărbat în vârstă de 24 de ani. Mi-am dat imediat seama că este un vampir, unul care deţine întreaga istorie a rasei noastre. Părul îi este negru trecându-i de umeri, iar privirea ii era serafică. Are o aură misterioasă, se vedea din prima că trece de 2000 de anii. Nu pare prea încântat să se afle lângă noi, îl priveşte pe brunet cu o neplăcere intenţionat vizibilă. Îmi doresc să-i pun o groază de întrebări, dar ceva mă împiedică. Vampirul se întoarce către mine, privindu-mă insistent dar şi uimit. Îmi pierd pentru câteva secunde cunoştinţa, revenindu-mi parcă dintr-un vis neplăcut. Ştiu că mi-a citit în minte, începând de la copilăria mea până azi. Chestia cu cititul minţii devine categoric enervant. Adică toate amintirile mele vor ajunge la toate creaturile nopţii fără ca eu să ripostez? În plus, sunt şi geloasă că mie încă nu îmi este dat să o folosesc.
- Leon, ţi-ai uitat manierele? Cred că e cazul să ne faci cunoştinţă. Spuse bărbatul pe un ton dur.
Brunetul, vizibil afectat de replica vampirului, se uită la mine. Parcă încerca să-mi transmită din priviri un mesaj. Încerc să-mi dau seama ce vrea să-mi spună dar nu pot.
- Leon, nu-mi pune răbdarea la încercare şi încetează să crezi că poţi să-mi ascunzi lucruri, te amăgeşti singur. Spuse bărbatul nervos.
- Kimm, acesta este Vladimir. Este unul dintre cei mai puternici vampiri. Deţine acest local şi nici o informaţie legată de ~noii~ nu se împrăştie fără ca el să nu o audă primul.
Sunt sincer impresionată. Îmi face o deosebită plăcere să-l întâlnesc mai ales ştiind că pot obţine toate informaţiile necesare de la el. Sigur pot chiar să-l fac să-mi dezvăluie lucrurile pe care Leon le ascunde despre Sen.
- Iar Vladimir, aceasta este Kimm...
- Ştiu cine e. Spune bărbatul examinându-mă insistent. Întrebarea este dacă tu şti pe cine încerci să protejezi. Continuă acesta amuzat dar şi fascinat.
Bine, acum nimeni nu mai e cine pare? Ce sunt toate aceste nelămuriri şi de ce Vladimir mă priveşte atât de fascinat? Acum nici dacă vreau nu mai pot înţelege nimic. Îi privesc pe rând, îmi dau seama că iar încearcă să comunice prin telepatie. Mie de ce nu mi se dă voie să ştiu?
- Nu-ţi face griji prinţeso, îţi voi spune eu tot ce doreşti. Spune Vladimir privindu-mă drăgăstos.
Sunt încântată să aflu că el este mult mai comunicativ decât Leon. Îmi selectez cu grijă întrebările, punându-le pe cele importante şi care sunt nerăbdătoare să le aflu răspunsul pe primul loc sfârşind cu cele mai puţin importante.
- Ce ai vrut să spui cu acele vorbe, cine sunt eu de fapt? Întreb eu nerăbdătoare să aud răspunsul.
Acesta râde încet, aşteptându-se ca eu să pun întrebarea aceasta. Desigur că am părut egoistă, trecând de la Sen la mine cu o aşa indiferenţă pură. Înainte ca Vladimir să înceapă să vorbească îl privesc pe brunet. Observ foarte uşor că nu este încântat de discuţia pe care urmează să o avem. Dar ştiu şi că nu va interveni, nu mă va împiedica să aflu răspunsurile la întrebările care mă macină.
- Tu nu ai fost niciodată muritor, cum de altfel nici fiinţa acea pe care tu o numeşti Sentaro nu îţi este frate. Aşa zisul tău tată a fost primul vampir, iar femeia un simplu om. Blestematul a plănuit de la început, spune acesta imaginându-şi parcă întâmplarea. Îşi iubea mult femeia, pe Katerin, mama ta. Şi-a dezvăluit cu nepăsare adevărata identitate şi spre uimirea mea, femeia aceea l-a acceptat aşa cum era, deşi a refuzat categoric să fie transformată. Nu te-ai născut din întâmplare, el a vrut acest lucru. Deşi suntem cu toţii vampiri şi poţi crede că în noi trece acelaşi sânge ca al tău, te înşeli. Tu ai sânge pur, sângele primului vampir, cred că îţi dai şi tu seama ce înseamnă acest lucru. Deţii puteri invincibile, de 10 ori mai viguroase ca ale noastre. O singură picătură din sângele tău poate vindeca un vampir care a luat parte la răsărirea soarelui şi care a scăpat ca prin minune.
Rămân confuză, dar uimită. Leon aflându-se în aceiaşi situaţie ca mine, asta însemnând că nici el nu ştia aceste lucruri. Nu mă afectau într-un mod negativ, ci din contră, doream să aflu mai multe. Privesc prin încăpere, nu mai este nici un muritor. Doar vampiri ce nu păreau să le pese de ce vorbim noi. Asta mă uşură, nu mai eram nevoită să vorbesc în şoaptă.
- Păi şi cum au murit părinţii mei şi de ce totul s-a schimbat după aceea? Sen ştia deja lucrurile pe care mi le-ai spus tu acum? Cum de eu mă purtam ca un muritor dacă m-am născut vampir? Sau nu trebuia să mă nasc jumătate vampir - jumătate muritor?
- Uşor prinţeso, spuse el iritat. Ankai, primul vampir şi tatăl tău, când a văzut că te poate lăsa stăpâna a hotărât că el nu îşi mai are rostul. A discutat cu muritoarea dar aceasta a refuzat categoric să fie părăsită, până când au căzut de acord să plece amândoi. Ankai avea de gând să îşi dea foc, trăise prea mult şi îşi dorea să vadă unde va ajunge după ce moare. Dacă există o altă formă a nemuririi sau dacă va cădea într-un abis nesfârşit. Muritoarea i-a acceptat propunerea aşa că s-au aruncat împreună în flăcări. Nu mai este nevoie să-ţi explic de ce Sentaro nu ţi-a dat voie să vezi cadavrele, fiindu-i mai uşor să te mintă. Totul s-a schimbat pentru că tu aveai o scrisoare din partea lui Ankai. Nu ştiu ce scria în ea dar ştiu că fiinţă aceea dezgustătoare nu a acceptat ce scria acolo făcându-te pe tine vinovată pentru tot. Nu eşti jumătate muritor pentru că ai sângele pur de vampir în tine. Când Leon te-a transformat nu ţi-a băut sângele şi apoi ţi l-a dat înapoi, cum ar fi trebuit să se facă normal, ci doar ţi-a dat sângele lui. Atunci a fost ca şi când te-ai fi trezit, dar tu ai fost acolo dintotdeauna. Spuse acesta cu o urmă de admiraţie.
- Dar cu Sentaro, e şi el vampir? Întreb eu confuză.
- Ţi-am spus, el nu îţi este frate. Femeia l-a înşelat pe Ankai, Sentaro este un simplu muritor, nu are nici cea mai mică legătură cu tine.
Leon era la fel de surprins ca mine. E plăcut să ştiu că sunt regină dar de ce nu mă şi simt că una? De ce nu am acele puteri magnifice de care mi-a vorbit Vladimir?
- Nu-ţi face griji, nu cred că va mai dura mult până se vor arăta. Îmi răspunse el la întrebare.
- Dar de ce...
- Kimm, mă întrerupe brunetul. Se face târziu, trebuie să plecăm, vei mai avea şi alte ocazii să vorbeşti cu Vladimir.
Voiam să mai stau dar acesta îi dădu dreptate lui Leon astfel a trebuit să plecăm. Mi-am luat la revedere de la el spunându-i că mi-a făcut plăcere să-l întâlnesc. Înainte să plecăm Vladimir îmi adresă nişte ultime cuvinte.
- Fi pregătită prinţeso, lupta abia acum începe. Spuse el zâmbind.
Am aprobat din cap. Ştiam ce voia să spună, poate nu în întregime dar jumătate sigur ştiam. Pe drum nu am vorbit deloc cu Leon, nici nu cred că am avea ce să ne spunem. Eu îmi plănuiam pentru a doua zi uimitoarea revenire.
Vladimir: http://img94.imageshack.us/img94/2627/vladimir.png