26-03-2009, 03:15 PM
Arrigato pt greseli Ninno,:* unele nu le-am gasit si am citit de doua ori cap 5 dar nu am gasit...ori cum restu le-am corectat.
Sper ca acest capitol sa va placa la fel de mult.
Lectura placuta!
Capitolul 6. Jurnalul!
- Dar tu? La ce liceu esti?
*
Kimm se panica. Ce sa-i spuna? Daca ii va spune adevarul ce va crede Leon? Unde se va duce daca baiatul o s-o dea afara auzindu-i situatia. Incepu sa manance ca sa mai traga de timp, sa gaseasca ceva cat mai credibil...dar sa nu fie adevarul. Putea sa minta, sa spuna alt liceu, dar stia ca nu se pricepe sa minta si s-ar fi dat de gol iar atunci chiar ar fi trebuit sa-i spuna adevarul. Spera sa-i vina o idee de ultim moment, exact ca atunci cand o invitase la restaurant, dar nu gasi nimic. Termina de mancat si tot nu gasise nimic, se uita la baiatul din fata ei. O privea rabdator, ca si cum nu ar fi asteptat raspunsul ei, ca si cum nu ar fi intrebat nimic ca sa primeasca un raspuns. Lua limonada si incepu sa bea, sperand sa mai traga de timp. Termina limonada si tot nu gasise nimic, se uita la paharul asezat in dreptul lui Leon. Nu bause deloc, paharul era la fel de plin de cand il adusese. Si atunci gasi scaparea;
- Nu ai baut deloc din limonada, nu ti-a fost sete? Intreba pe un ton panicat.
Spera sa nu observe starea ei care se schimbase brusc. Stia ca atunci va uita de intrebarea care a pus-o mai inainte bazandu-se mai mult pe subiectul defata.
- Nu, nu mi-a fost� sete.
Spunand acestea, ceva din starea lui de spirit se schimbase. Ultimul cuvand pronuntandu-l mai greu dintr-un motiv pe care Kimm nu-l gasea. Desi nu-i mai dadu importanta intreband altceva destul de repede nedandu-i sansa lui Leon de a reveni la intrebarea despre liceu.
- Am crezut ca atunci cand ai spus sa �mancam� te-ai referit la amandoi. Desi tu ti-ai luat doar o limonada, nu ti-a fost foame? Spuse Kimm rusinata de tupeu neobisnuit care o stapanea.
Nu intelegea cum putea sa se simta atat de calma, linistita, relaxata langa Leon, desi o bucura acest lucru nu vroia sa se poarte ca o nesimtita sau ca cineva care profita de bunatatea baiatului. Gasi imediat raspunsul la nesimtirea ei, incerca asa de mult sa evite intrebarea lui Leon incat nu mai tine cont de tonul sau modul ei de a vorbi. Asa ca fara sa mai stea pe ganduri incepu sa repare toate stricaciunile, sau cel putin incerca.
- Imi pare rau �pentru intrebarea mea care sunt sigura ca a sunat a nesimtire. Nu am vrut, adica�sincer imi�.
- Nu e nevie sa explici, spuse Leon zambind calduros. Da intradevar, nu mi-a fost foame, am venit mai mult pentru tine si ma bucur ca am facut-o, s-a vazut cat de foame ti-a fost.
Incercand sa gaseasca un raspuns cat mai credibil nu si-a dat seama cat de repede a mancat. Se facu rosie ca racul cand isi dadu seama, se pare ca se facuse de ras mai mult decat incerca ea sa ascunda.
- Hei, nu am spus ca ai parut o nesimtita cum ai mancat. Cand vi intr-un restaurant, nu vi deja mancata, am dreptate? Deci nu trebuie sa-ti fie rusine, cum ai mancat a fost perfect.
- Da, cred ca ai dreptate. Spuse adolescenta inca rosie la fata.
- Cred ca ar trebui sa plecam, se face destul de tarziu.
- Da. Aproba kimm
Acum, ca Leon adusese vorba despre acel lucru, kimm se simtea destul de obosita desi dormise o zi intreaga. Leon o chema pe chelnerita cerand nota de plata. Dupa ce Leon plati plecara spre masina dar chiar cand mai aveau 5 pasi pana sa ajunga la automobil kimm se lovi de un baiat ce parea grabit. Impactul a fost asa de rapid si puternic incat amandoi cazura pe jos.
- Ai grija pe unde mergi. Spuse baiatul ridicandu-se de jos.
- Imi� imi pare rau. Spuse kimm risicandu-se si ea.
Dar cand ridica privirea spre baiatul de care se lovise inima io lua razana, privirea ii trada spaima ce o cuprinse cand vazu cine era in fata ei. Era sperita si tot corpul nu-i mai raspundea la comenzi. Incepu sa planga, vroia sa fuga dar nu putea, picioarele ei nu o ascultau. Baiatul se uita surprins dar in acelasi timp furios fazand-o pe kimm, observand ca fata nu reactioneaza o lua de incheietura mainii strang-o si tragand-o spre el;
- Unde ai fost pana acum? Sti cate griji mi-am facut pentru tine? Crezi ca poti fugi de acasa cand vrei tu si sa scapi bazma curata? Ti-ai creat mai multe probleme de cat iti poti imagina. Spuse baiatul rece.
- Da-mi drumu. Te rog�implora Kimm ce incerca sa scape din stransoare puternica a lui Sen.
Sentaro era nervos, desi nu arata se bucura enorm ca a dat peste Kimm. Nu pentru ca isi facuse griji si incerca sa o ajute sau altceva de genul acesta, se bucura pentru ca nu mai trebuia sa caute zi si noapte in tot orasul, sa intrebe pe oricine daca a vazut-o. Kimm se zbatea sa scape din mana lui Sentaro, o durea incheietura si simtea ca va ceda curand, cand Leon il prinse pe brunet de mana care nu o lasa pe kimm sa plece.
- Da-mi drumu prostule. Nu te baga daca nu vrei sa o incurci si tu. Tipa Sentaro.
- Da-i drumul lui Kimm. Spuse Leon calm.
- Da cine esti tu sa-mi spui ce sa fac si de cand te ai asa de bine cu fugara asta? Intreaba brunetul ce incepuse sa-l doara mana de la stransoarea lui Leon,
Kimm se sperie auzind cuvintele spuse de fratele ei. Acum nu mai avea ce sa faca, trebuia sa-i spuna adevarul lui Leon, daca mai apuca. Se uita in ochii lui Leon, erau negri ca smoala si furiosi ca un leu ce-si apara pui.
- Nu cred ca te intereseaza asa se mult legatura pe care o am cu Kimm, iar daca vrei sa scapi cu viata ai face bine sa-i dai drumul si sa pleci. i-o taie Leon furios.
Brunetul, auzind tonul voci lui Leon ii dadu imedit drumul fetei. Kimm se retrase in spatele lui Leon speriata. Imediat ce Sen scapa din mana lui Leon se dudu doi pasi in spate, frica citindu-i-se pe fata. Leon, fara sa spuna nimic, o lua de mana pe kimm si o conduse la masina dupa care plecara, lasandu-l cu mult in spate pe Sentaro care ii privea furios. In masina cei doi nu spuneau nimic, mergeu pe acelasi drum asa ca adolescenta nu mai simti nici o nevoie sa priveasca inca o data peisajul. Se puse intr-o pozitie cat mai confortabila si privi absenta prin parbrizul masinii.
*
Se trezi in acelasi pat in care dormise de cand se intalnise cu Leon. Acelasi miros dulce si aceasi relaxare o intampina de fiecare data cand se trezea in acel loc. Isi aduse aminte ca va trebui sa-i dea o explicatie baiatului si o cuprinse ingrijorarea. Medita la ce avea de spus, gandindu-se la intrebarile care mai mult sau mai putin i le va pune Leon. Era pregatita, orice se va intampla cu ea va fi pregatita. Daca avea sa o dea afara nu mai avea nici un motiv sa traiasca asa ca stia sigur ce va face. Se ridica din pat, fara sa se uita prin jur, nici macar la ceasul de pe noptiera. Nu o mai interesa nimic, se duse la fereastra si trase draperia ce izola camera de ce era afara. O intampina un soare de toamna, ce isi facea loc prin fiecare particica a acelui oras. Desi nu dadea caldura, oameni se bucurau si se simteau mai bine, mai plini de viata. Dupa ce privi cateva minute pe geam merse in sufragerie pregatita sa-i spuna tot adevarul baiatului, dar nu gasi pe nimeni. Merge in bucatarie, nici acolo nu-l gasi. Dandu-si seama ca e plecat, fata se duse la frgiderul ce acum era plin cu mancare. Isi facu cateva senvisuri dupa care spala tot ce era de spalat si puse fiecare la locul lui. Merse in locul unde dormise si isi facu patul, aranja unele lucruri dupa care se intoarse in sufragerie. Era destul de uimita cat de relaxata putea fi in acea casa, fara sa se simta vinovata, fara sa se gandeasca ce va crede Leon. Probabil pentru ca stia ca nu face nimic rau sau pentru ca stia ca Leon nu ar spune nimic. Se plictisea, nu mai avea nimic de facut. Se uita la bibloteca pe care Leon o oprise chiar cand vroia sa o studieze mai bine. Fu atrasa de o carte, pusa dezordonat fata de celelalte. O lua si se aseza pe unul dintre fotoli. Era o carte ce semana mai mult cu un jurnal. Coperta era argintie si pe ea, scria cu litere rosi � Viata unui vampir�. Se sperie la cuvantul �vampir� dar deschise cartea. Paginile odata albe acum erau galbene, aratand trecerea timpului de cand fusese scrisa. Fara nici o retragere incepu sa citeasca, fiind atenta la fiecare cuvant.
�Oricine ar citi aceste randuri as vrea sa stie ca tot ce este scris nu este o inventie, nu este o poveste dinaceea care are mereu un sfarsit fericit, este viata adevarata a unui vampir.
Ma numesc Frank si odata am fost doctor, un slavator cum s-ar spune. Imi placea sluzba pe care o avem si mereu ma bucuram cand salvam o viata sau cand primeam multumiri de la cate o familie ca i-am salvat un membru. Nu facem acest lucru din mandrie, nu eram un om care vroia sa aiba totul la picioarele lui. Nu, eram un simplu om ce-si iubea viata si ce ar fi facut orice ca sa salvez si alte vieti. Bine, nu chiar tot dar as fi facut ce mi-ar fi stat in putinta.
Dar ce nu stiam eu era ca viata mea era pe sfarsite. Eram prea bucuros sau pot spune ca prea neatent ca sa-mi dau seama de acel lucru. Era 5 Octombrie 1973, o data oarecum banala din toate punctele de vedere, dar nu si de data aceea. Tocmai adusesem la spital o persoana, sau mai degraba un baiat ce parea ca nu e mai mare de 18-19 ani, ce il gasisem pe strada si parea ca se lupta sa traiasca. Nu stiam de cate zile era in starea aceea si nici cand isi va reveni, dar eram gata sa-l salvez. La inceput nu am stiut ce are, se zbatea si spune intr-una ca-l arde, il arde tot corpul. Am incercat sa-i gasit arsuri sau lovituri, orice ne-ar putea da seama ce avea. Dar nu am gasit nimic, nimic decat doua mici cicatrice pe gatului lui. Unul din doctori spusese sa-l lasam in pace sperand ca ii va trece, daca nu va trebui sa-l omoram si toti au fost de accord, cu exceptia mea. Trecusera sase zile de cand il adusesem si starea lui se schimbase putin, nu se mai zbatea asa de tare si nu mai spuna intr-una ca-l arde. Ceilanti doctori nu si-au dat seama de acel lucru, probabil pentru ca-l considerau nebun sau nu gaseau nici un motiv sa-l salveze asa ca a doua zi urma sa-l omoare. Eu nu am vrut sa accept asa ca, intr-o seara cand eram de servici l-am luat si l-am dus acasa hotarat sa-l salvez. Aveam de gand sa-l tin la mine si chiar sa lipsesc de la servici doar ca sa-i salvez viata, chiar daca nu-mi dadeam seama ce mare prostie faceam. Dupa doua zile de cand il adusesem si-l ingrijisem isi revenise complet, nu se mai zbatea deloc si nu mai tipa ca-l arde, era vindecat. Desi, aspectele lui pareau sa se fi schimbat, fata ii era mai alba ca varul iar pielea lui era straniu de rece avand in vedere ca eu avem grija sa-i fie cald. Ori si cum chiar daca arata putin ciudat vroiam sa-l infiez. M-am gandit ca nu avea familie tinand cont ca l-am gasit pe strada si nu i-am gasit nici un dosar care sa scrie sau sa mentioneze ceva despre el.
Am facut greseala care ma condus la moarte ducandu-ma la miezul nopti sa vad cum se mai simte. Dintr-un anume motiv nu puteam sa dorm, sa fiu sincer de cand il adusesem nu am putut sa inchid un ochi. M-am gandit ca a fost doar ingrijorare sau stres asa ca nu am luat in considerare. Asa cum spunem, cand am mers sa vad cum se mai simte el era treaz, stand intr-o pozitie ca si cum s-ar pregati sa atace pe cineva. Avea ochii rosii ca sangele si o privirea de animal salbatic. Nu mi-am dat seama ce se intamplase cu el asa ca m-am apropiat incercand sa-l linistesc. Nu puteam spune ca nu imi era teama, dar nici sa fug nu puteam, ma atasasem prea mult de acel baiat ca sa fug si sa-l las, desi am regretat acel lucru. Ma apropiam din ce in ce mai mult de el privindu-l bland, nu facea decat sa maraie ca si cum ar incerca sa-mi spuna ceva. Chiar cand mai avem doi pasi a sarit la mine, ma daramat si m-a muscat de gat. Nu stiu cat timp mi-a baut sangele dar stiu ca se speriase dintr-un anume motiv si fugise, lasandu-ma jos si plin de sange. Am fost inconstient o lunga perioada, nu pot spune sigur cat dar stiu ca atunci cand mi-am revenit stiam sigur ce devenisem. Am regretat zile, luni, pot spune ca si ani, faptul ca am incercat sa-l salvez pe acel baiat. Puteam sa-l las sa moara iar eu imi continuam viata asa cum era.
Imi dadusem seama ca trebuia sa renunt la toate lucrurile care imi placeau, ca va trebui sa-mi iau ramas bun de la toate zambetele pline de viata a oamenilor, dar cel mai mult trebuia sa renunt la lucrurile care ma faceau sa simt ca traiesc, pentru ca eu insami devenisem un criminal, o finta cu sange rece ce nu isi putea controla setea, pofta nemaisimtita de sange, devenisem un vampir..
Niciodata nu am crezut legendele, povestile sau miturile despre vampiri dar din acel moment mi-am dat seama ca devenisem chiar eu una dintre ele.
Aflasem pe pielea mea ca soarele nu va fi niciodata un aliat, ci mai degraba un dusman de temut, cineva de care sa te feresti mereu. Mai aflasem si sa nu te increzi in muritori (cum am ajuns sa le spun) pot fi vicleni si sa-ti intinda o capcana chiar cand iti sunt mai dragi.
Am stat ani in sir izolat de lumea oamenilor, singur ca un animal intr-o zona a mortii. Imi cautam hrana stiind ca in orice moment pot fi prins sau sa pierd notiunea timpului si sa sfarsesc arzand de primele raze ale soarelui. Am incercat sa caut alte finte ca mine, dar nu gaseam pe nimeni. Nemai-putand suporta singuratatea imi pierdusem controlul, saream la prima persona care imi iesea in cale, nemaitinand cont daca erau copii, adulti sau batrani. Ii omoram fara sa regret, fara sa ezit pur si simplu ma lasasem condus de instinctele care ani de zile de cand devenisem vampir luptam sa mi le controlez, pana intr-o zi.
Am dat peste un baiat, nu puteam spune exact cati ani avea dar stiam sigur ca e la fel ca mine, un vampir. Avea parul ca abanosul, ochii lui caprui aratau blandetea si increderea iar pielea lui parea mai de graba de portelan. Mi-a intins mana si mi-a spus sa merg cu el, ca va avea el grija de mine, si asa a fost. Ma invatat cum sa-mi stapanesc instictele animalice, ma invatat sa ma apar ba chiar sa si lupt, ma ajutat sa-mi gasesc hrana si era mereu langa mine cand simtem ca nu mai pot continua. A fost mai mult ca un parinte pentru mine, incepusem sa ma atasez de el, sa-l iubesc�.
Kimm se opri auzind usa de la intrare. Citind, nu mai fusese atenta la ceas si nu stia ca afara deja se intunecase. Se repezi spre bibloteca si puse grabita cartea inapoi, desi nu asa cum o gasise si o indesase printre alte carti. Dupa aceea se repezi spre fotoliu si se aseja ca si cum ar fi dormit. Ridica capul uitanduse la Leon care intra in camera, il observa ca se uita putin ciudat la bibloteca si se sperie. Dar el se intoarse cu o privire vesela si o examina.
- Ai dormit toata ziua? Intreba baiatul zambind
- D�da! Spune Kimm incercand sa nu para banuitaore.
Leon se uita pret de cateva secunde la ea. Ii examina expresia fetei, o studie din cap pana in picioare de parca cauta ceva sau incerca sa afle ceva. Adolescenta se sperie crezand ca baiatul isi daduse seama ca mintise, se gandea la o scuza daca o va intreba dar nu gasi nimic care sa nu arate ca e o mincinoasa. Se pregati asteptand intrebarea sau sugestia lui cum ca nu pare sa fi dormind dar fu uimita cand baiatul vorbi.
- Iti este foame?
Kimm ramase perplexa dar vazand ca nu si-a dat seama accepta fara sa se mai gandeasca si plecara spre bucatarie. Ramase cu gura cascata cand vazu ca masa era deja pregatita, intr-o farfurie era pusa o portie de pireu cu o bugata mare de carne iar in fata faruriei, intr-un castron, era pregatita o salata. Se mira cand vazu ca masa era doar pentru o persoana.
- Tu nu vei manca cu mine? Intreba Kimm putin rusinata.
- Nu, am mancat cu o ora inainte. Spuse Leon zambind
Kimm, nemaistind ce sa spuna merse la masa, se aseza pe scaun si incepu sa manance. Fu o cina linistita in care nimeni nu indranznea sa sparga tacerea. Kimm isi dadu seama ca Leon nu aduse vorba de incidentul de la restaorant, asa ca nici ea nu ii mai aduse aminte. Adolescenta observa ca pe Leon nu il interesa de trecutul ei sau de lucrurile care o raneau, ca si ar sti totul fara ca ea sa-I fi spus. Termina de mancat si se ridica de la masa vrand sa mearga la chiuveta dar Leon o opri.
- Lasale acolo, le voi spala eu mai tarziu.
- Nu, e bine. Vreau sa le spal eu.
- Bine atunci. Spus baiatul fara sa mai adauge nimic.
Dintr-un anume motiv nu vroia sa o oblige sa faca ceva de care ea nu vroia. Asa ca fata incepu sa spele farfuria si castronul in timp ce el o privea, urmarindu-I fiecare miscare. Dupa ce termina mersesera impreuna in sufragerie, Kimm incerca sa nu priveasca spre bibloteca ca sa nu se creeze un subiect pe acea tema.
- Si, cum te simti aici, iti place? Intreba Leon dupa ce se asezara pe canapea.
- Da, e foarte frumos. Spuse kimm zambind.
Intradevar, casa era frumoasa si se bucura sa stea acolo. Se simtea in siguranta si stia ca acolo nu ii va face nimeni rau. Va putea sa uite de toti si de toate lucrurile care au facut-o sa planga si sa sufere. � Atata timp cat voi sta cu Leon totul va fi bine� isi spuse Kimm in gand. Atunci, simti cum doua maini o iau in barte, ca si cum baiatul ar fi auzit ce isi spusese adolscenta. Erau reci dar protectoare, Kimm se inrosi dar isi lasa capul pe pieptul lui, se simtea asa de bine incat nu vroia sa ii mai dea drumul. Fara sa-si dea seama adormi, intrand intr-o alta lume, acolo unde cosmarurile revin si revin, lasandu-te fara aer. Dar de data aceasta Kimm nu mai visa ca fratele ei o trateaza ca o sclava sau ca Misaki profita de ea. De data aceasta visa ca este urmarita de un vampir ce incerca sa se hraneasca cu sangele ei.
Leon:![[Imagine: ai285656n984324.jpg]](http://img5.imageshack.us/img5/9514/ai285656n984324.jpg)
Sper ca acest capitol sa va placa la fel de mult.
Lectura placuta!
Capitolul 6. Jurnalul!
- Dar tu? La ce liceu esti?
*
Kimm se panica. Ce sa-i spuna? Daca ii va spune adevarul ce va crede Leon? Unde se va duce daca baiatul o s-o dea afara auzindu-i situatia. Incepu sa manance ca sa mai traga de timp, sa gaseasca ceva cat mai credibil...dar sa nu fie adevarul. Putea sa minta, sa spuna alt liceu, dar stia ca nu se pricepe sa minta si s-ar fi dat de gol iar atunci chiar ar fi trebuit sa-i spuna adevarul. Spera sa-i vina o idee de ultim moment, exact ca atunci cand o invitase la restaurant, dar nu gasi nimic. Termina de mancat si tot nu gasise nimic, se uita la baiatul din fata ei. O privea rabdator, ca si cum nu ar fi asteptat raspunsul ei, ca si cum nu ar fi intrebat nimic ca sa primeasca un raspuns. Lua limonada si incepu sa bea, sperand sa mai traga de timp. Termina limonada si tot nu gasise nimic, se uita la paharul asezat in dreptul lui Leon. Nu bause deloc, paharul era la fel de plin de cand il adusese. Si atunci gasi scaparea;
- Nu ai baut deloc din limonada, nu ti-a fost sete? Intreba pe un ton panicat.
Spera sa nu observe starea ei care se schimbase brusc. Stia ca atunci va uita de intrebarea care a pus-o mai inainte bazandu-se mai mult pe subiectul defata.
- Nu, nu mi-a fost� sete.
Spunand acestea, ceva din starea lui de spirit se schimbase. Ultimul cuvand pronuntandu-l mai greu dintr-un motiv pe care Kimm nu-l gasea. Desi nu-i mai dadu importanta intreband altceva destul de repede nedandu-i sansa lui Leon de a reveni la intrebarea despre liceu.
- Am crezut ca atunci cand ai spus sa �mancam� te-ai referit la amandoi. Desi tu ti-ai luat doar o limonada, nu ti-a fost foame? Spuse Kimm rusinata de tupeu neobisnuit care o stapanea.
Nu intelegea cum putea sa se simta atat de calma, linistita, relaxata langa Leon, desi o bucura acest lucru nu vroia sa se poarte ca o nesimtita sau ca cineva care profita de bunatatea baiatului. Gasi imediat raspunsul la nesimtirea ei, incerca asa de mult sa evite intrebarea lui Leon incat nu mai tine cont de tonul sau modul ei de a vorbi. Asa ca fara sa mai stea pe ganduri incepu sa repare toate stricaciunile, sau cel putin incerca.
- Imi pare rau �pentru intrebarea mea care sunt sigura ca a sunat a nesimtire. Nu am vrut, adica�sincer imi�.
- Nu e nevie sa explici, spuse Leon zambind calduros. Da intradevar, nu mi-a fost foame, am venit mai mult pentru tine si ma bucur ca am facut-o, s-a vazut cat de foame ti-a fost.
Incercand sa gaseasca un raspuns cat mai credibil nu si-a dat seama cat de repede a mancat. Se facu rosie ca racul cand isi dadu seama, se pare ca se facuse de ras mai mult decat incerca ea sa ascunda.
- Hei, nu am spus ca ai parut o nesimtita cum ai mancat. Cand vi intr-un restaurant, nu vi deja mancata, am dreptate? Deci nu trebuie sa-ti fie rusine, cum ai mancat a fost perfect.
- Da, cred ca ai dreptate. Spuse adolescenta inca rosie la fata.
- Cred ca ar trebui sa plecam, se face destul de tarziu.
- Da. Aproba kimm
Acum, ca Leon adusese vorba despre acel lucru, kimm se simtea destul de obosita desi dormise o zi intreaga. Leon o chema pe chelnerita cerand nota de plata. Dupa ce Leon plati plecara spre masina dar chiar cand mai aveau 5 pasi pana sa ajunga la automobil kimm se lovi de un baiat ce parea grabit. Impactul a fost asa de rapid si puternic incat amandoi cazura pe jos.
- Ai grija pe unde mergi. Spuse baiatul ridicandu-se de jos.
- Imi� imi pare rau. Spuse kimm risicandu-se si ea.
Dar cand ridica privirea spre baiatul de care se lovise inima io lua razana, privirea ii trada spaima ce o cuprinse cand vazu cine era in fata ei. Era sperita si tot corpul nu-i mai raspundea la comenzi. Incepu sa planga, vroia sa fuga dar nu putea, picioarele ei nu o ascultau. Baiatul se uita surprins dar in acelasi timp furios fazand-o pe kimm, observand ca fata nu reactioneaza o lua de incheietura mainii strang-o si tragand-o spre el;
- Unde ai fost pana acum? Sti cate griji mi-am facut pentru tine? Crezi ca poti fugi de acasa cand vrei tu si sa scapi bazma curata? Ti-ai creat mai multe probleme de cat iti poti imagina. Spuse baiatul rece.
- Da-mi drumu. Te rog�implora Kimm ce incerca sa scape din stransoare puternica a lui Sen.
Sentaro era nervos, desi nu arata se bucura enorm ca a dat peste Kimm. Nu pentru ca isi facuse griji si incerca sa o ajute sau altceva de genul acesta, se bucura pentru ca nu mai trebuia sa caute zi si noapte in tot orasul, sa intrebe pe oricine daca a vazut-o. Kimm se zbatea sa scape din mana lui Sentaro, o durea incheietura si simtea ca va ceda curand, cand Leon il prinse pe brunet de mana care nu o lasa pe kimm sa plece.
- Da-mi drumu prostule. Nu te baga daca nu vrei sa o incurci si tu. Tipa Sentaro.
- Da-i drumul lui Kimm. Spuse Leon calm.
- Da cine esti tu sa-mi spui ce sa fac si de cand te ai asa de bine cu fugara asta? Intreaba brunetul ce incepuse sa-l doara mana de la stransoarea lui Leon,
Kimm se sperie auzind cuvintele spuse de fratele ei. Acum nu mai avea ce sa faca, trebuia sa-i spuna adevarul lui Leon, daca mai apuca. Se uita in ochii lui Leon, erau negri ca smoala si furiosi ca un leu ce-si apara pui.
- Nu cred ca te intereseaza asa se mult legatura pe care o am cu Kimm, iar daca vrei sa scapi cu viata ai face bine sa-i dai drumul si sa pleci. i-o taie Leon furios.
Brunetul, auzind tonul voci lui Leon ii dadu imedit drumul fetei. Kimm se retrase in spatele lui Leon speriata. Imediat ce Sen scapa din mana lui Leon se dudu doi pasi in spate, frica citindu-i-se pe fata. Leon, fara sa spuna nimic, o lua de mana pe kimm si o conduse la masina dupa care plecara, lasandu-l cu mult in spate pe Sentaro care ii privea furios. In masina cei doi nu spuneau nimic, mergeu pe acelasi drum asa ca adolescenta nu mai simti nici o nevoie sa priveasca inca o data peisajul. Se puse intr-o pozitie cat mai confortabila si privi absenta prin parbrizul masinii.
*
Se trezi in acelasi pat in care dormise de cand se intalnise cu Leon. Acelasi miros dulce si aceasi relaxare o intampina de fiecare data cand se trezea in acel loc. Isi aduse aminte ca va trebui sa-i dea o explicatie baiatului si o cuprinse ingrijorarea. Medita la ce avea de spus, gandindu-se la intrebarile care mai mult sau mai putin i le va pune Leon. Era pregatita, orice se va intampla cu ea va fi pregatita. Daca avea sa o dea afara nu mai avea nici un motiv sa traiasca asa ca stia sigur ce va face. Se ridica din pat, fara sa se uita prin jur, nici macar la ceasul de pe noptiera. Nu o mai interesa nimic, se duse la fereastra si trase draperia ce izola camera de ce era afara. O intampina un soare de toamna, ce isi facea loc prin fiecare particica a acelui oras. Desi nu dadea caldura, oameni se bucurau si se simteau mai bine, mai plini de viata. Dupa ce privi cateva minute pe geam merse in sufragerie pregatita sa-i spuna tot adevarul baiatului, dar nu gasi pe nimeni. Merge in bucatarie, nici acolo nu-l gasi. Dandu-si seama ca e plecat, fata se duse la frgiderul ce acum era plin cu mancare. Isi facu cateva senvisuri dupa care spala tot ce era de spalat si puse fiecare la locul lui. Merse in locul unde dormise si isi facu patul, aranja unele lucruri dupa care se intoarse in sufragerie. Era destul de uimita cat de relaxata putea fi in acea casa, fara sa se simta vinovata, fara sa se gandeasca ce va crede Leon. Probabil pentru ca stia ca nu face nimic rau sau pentru ca stia ca Leon nu ar spune nimic. Se plictisea, nu mai avea nimic de facut. Se uita la bibloteca pe care Leon o oprise chiar cand vroia sa o studieze mai bine. Fu atrasa de o carte, pusa dezordonat fata de celelalte. O lua si se aseza pe unul dintre fotoli. Era o carte ce semana mai mult cu un jurnal. Coperta era argintie si pe ea, scria cu litere rosi � Viata unui vampir�. Se sperie la cuvantul �vampir� dar deschise cartea. Paginile odata albe acum erau galbene, aratand trecerea timpului de cand fusese scrisa. Fara nici o retragere incepu sa citeasca, fiind atenta la fiecare cuvant.
�Oricine ar citi aceste randuri as vrea sa stie ca tot ce este scris nu este o inventie, nu este o poveste dinaceea care are mereu un sfarsit fericit, este viata adevarata a unui vampir.
Ma numesc Frank si odata am fost doctor, un slavator cum s-ar spune. Imi placea sluzba pe care o avem si mereu ma bucuram cand salvam o viata sau cand primeam multumiri de la cate o familie ca i-am salvat un membru. Nu facem acest lucru din mandrie, nu eram un om care vroia sa aiba totul la picioarele lui. Nu, eram un simplu om ce-si iubea viata si ce ar fi facut orice ca sa salvez si alte vieti. Bine, nu chiar tot dar as fi facut ce mi-ar fi stat in putinta.
Dar ce nu stiam eu era ca viata mea era pe sfarsite. Eram prea bucuros sau pot spune ca prea neatent ca sa-mi dau seama de acel lucru. Era 5 Octombrie 1973, o data oarecum banala din toate punctele de vedere, dar nu si de data aceea. Tocmai adusesem la spital o persoana, sau mai degraba un baiat ce parea ca nu e mai mare de 18-19 ani, ce il gasisem pe strada si parea ca se lupta sa traiasca. Nu stiam de cate zile era in starea aceea si nici cand isi va reveni, dar eram gata sa-l salvez. La inceput nu am stiut ce are, se zbatea si spune intr-una ca-l arde, il arde tot corpul. Am incercat sa-i gasit arsuri sau lovituri, orice ne-ar putea da seama ce avea. Dar nu am gasit nimic, nimic decat doua mici cicatrice pe gatului lui. Unul din doctori spusese sa-l lasam in pace sperand ca ii va trece, daca nu va trebui sa-l omoram si toti au fost de accord, cu exceptia mea. Trecusera sase zile de cand il adusesem si starea lui se schimbase putin, nu se mai zbatea asa de tare si nu mai spuna intr-una ca-l arde. Ceilanti doctori nu si-au dat seama de acel lucru, probabil pentru ca-l considerau nebun sau nu gaseau nici un motiv sa-l salveze asa ca a doua zi urma sa-l omoare. Eu nu am vrut sa accept asa ca, intr-o seara cand eram de servici l-am luat si l-am dus acasa hotarat sa-l salvez. Aveam de gand sa-l tin la mine si chiar sa lipsesc de la servici doar ca sa-i salvez viata, chiar daca nu-mi dadeam seama ce mare prostie faceam. Dupa doua zile de cand il adusesem si-l ingrijisem isi revenise complet, nu se mai zbatea deloc si nu mai tipa ca-l arde, era vindecat. Desi, aspectele lui pareau sa se fi schimbat, fata ii era mai alba ca varul iar pielea lui era straniu de rece avand in vedere ca eu avem grija sa-i fie cald. Ori si cum chiar daca arata putin ciudat vroiam sa-l infiez. M-am gandit ca nu avea familie tinand cont ca l-am gasit pe strada si nu i-am gasit nici un dosar care sa scrie sau sa mentioneze ceva despre el.
Am facut greseala care ma condus la moarte ducandu-ma la miezul nopti sa vad cum se mai simte. Dintr-un anume motiv nu puteam sa dorm, sa fiu sincer de cand il adusesem nu am putut sa inchid un ochi. M-am gandit ca a fost doar ingrijorare sau stres asa ca nu am luat in considerare. Asa cum spunem, cand am mers sa vad cum se mai simte el era treaz, stand intr-o pozitie ca si cum s-ar pregati sa atace pe cineva. Avea ochii rosii ca sangele si o privirea de animal salbatic. Nu mi-am dat seama ce se intamplase cu el asa ca m-am apropiat incercand sa-l linistesc. Nu puteam spune ca nu imi era teama, dar nici sa fug nu puteam, ma atasasem prea mult de acel baiat ca sa fug si sa-l las, desi am regretat acel lucru. Ma apropiam din ce in ce mai mult de el privindu-l bland, nu facea decat sa maraie ca si cum ar incerca sa-mi spuna ceva. Chiar cand mai avem doi pasi a sarit la mine, ma daramat si m-a muscat de gat. Nu stiu cat timp mi-a baut sangele dar stiu ca se speriase dintr-un anume motiv si fugise, lasandu-ma jos si plin de sange. Am fost inconstient o lunga perioada, nu pot spune sigur cat dar stiu ca atunci cand mi-am revenit stiam sigur ce devenisem. Am regretat zile, luni, pot spune ca si ani, faptul ca am incercat sa-l salvez pe acel baiat. Puteam sa-l las sa moara iar eu imi continuam viata asa cum era.
Imi dadusem seama ca trebuia sa renunt la toate lucrurile care imi placeau, ca va trebui sa-mi iau ramas bun de la toate zambetele pline de viata a oamenilor, dar cel mai mult trebuia sa renunt la lucrurile care ma faceau sa simt ca traiesc, pentru ca eu insami devenisem un criminal, o finta cu sange rece ce nu isi putea controla setea, pofta nemaisimtita de sange, devenisem un vampir..
Niciodata nu am crezut legendele, povestile sau miturile despre vampiri dar din acel moment mi-am dat seama ca devenisem chiar eu una dintre ele.
Aflasem pe pielea mea ca soarele nu va fi niciodata un aliat, ci mai degraba un dusman de temut, cineva de care sa te feresti mereu. Mai aflasem si sa nu te increzi in muritori (cum am ajuns sa le spun) pot fi vicleni si sa-ti intinda o capcana chiar cand iti sunt mai dragi.
Am stat ani in sir izolat de lumea oamenilor, singur ca un animal intr-o zona a mortii. Imi cautam hrana stiind ca in orice moment pot fi prins sau sa pierd notiunea timpului si sa sfarsesc arzand de primele raze ale soarelui. Am incercat sa caut alte finte ca mine, dar nu gaseam pe nimeni. Nemai-putand suporta singuratatea imi pierdusem controlul, saream la prima persona care imi iesea in cale, nemaitinand cont daca erau copii, adulti sau batrani. Ii omoram fara sa regret, fara sa ezit pur si simplu ma lasasem condus de instinctele care ani de zile de cand devenisem vampir luptam sa mi le controlez, pana intr-o zi.
Am dat peste un baiat, nu puteam spune exact cati ani avea dar stiam sigur ca e la fel ca mine, un vampir. Avea parul ca abanosul, ochii lui caprui aratau blandetea si increderea iar pielea lui parea mai de graba de portelan. Mi-a intins mana si mi-a spus sa merg cu el, ca va avea el grija de mine, si asa a fost. Ma invatat cum sa-mi stapanesc instictele animalice, ma invatat sa ma apar ba chiar sa si lupt, ma ajutat sa-mi gasesc hrana si era mereu langa mine cand simtem ca nu mai pot continua. A fost mai mult ca un parinte pentru mine, incepusem sa ma atasez de el, sa-l iubesc�.
Kimm se opri auzind usa de la intrare. Citind, nu mai fusese atenta la ceas si nu stia ca afara deja se intunecase. Se repezi spre bibloteca si puse grabita cartea inapoi, desi nu asa cum o gasise si o indesase printre alte carti. Dupa aceea se repezi spre fotoliu si se aseja ca si cum ar fi dormit. Ridica capul uitanduse la Leon care intra in camera, il observa ca se uita putin ciudat la bibloteca si se sperie. Dar el se intoarse cu o privire vesela si o examina.
- Ai dormit toata ziua? Intreba baiatul zambind
- D�da! Spune Kimm incercand sa nu para banuitaore.
Leon se uita pret de cateva secunde la ea. Ii examina expresia fetei, o studie din cap pana in picioare de parca cauta ceva sau incerca sa afle ceva. Adolescenta se sperie crezand ca baiatul isi daduse seama ca mintise, se gandea la o scuza daca o va intreba dar nu gasi nimic care sa nu arate ca e o mincinoasa. Se pregati asteptand intrebarea sau sugestia lui cum ca nu pare sa fi dormind dar fu uimita cand baiatul vorbi.
- Iti este foame?
Kimm ramase perplexa dar vazand ca nu si-a dat seama accepta fara sa se mai gandeasca si plecara spre bucatarie. Ramase cu gura cascata cand vazu ca masa era deja pregatita, intr-o farfurie era pusa o portie de pireu cu o bugata mare de carne iar in fata faruriei, intr-un castron, era pregatita o salata. Se mira cand vazu ca masa era doar pentru o persoana.
- Tu nu vei manca cu mine? Intreba Kimm putin rusinata.
- Nu, am mancat cu o ora inainte. Spuse Leon zambind
Kimm, nemaistind ce sa spuna merse la masa, se aseza pe scaun si incepu sa manance. Fu o cina linistita in care nimeni nu indranznea sa sparga tacerea. Kimm isi dadu seama ca Leon nu aduse vorba de incidentul de la restaorant, asa ca nici ea nu ii mai aduse aminte. Adolescenta observa ca pe Leon nu il interesa de trecutul ei sau de lucrurile care o raneau, ca si ar sti totul fara ca ea sa-I fi spus. Termina de mancat si se ridica de la masa vrand sa mearga la chiuveta dar Leon o opri.
- Lasale acolo, le voi spala eu mai tarziu.
- Nu, e bine. Vreau sa le spal eu.
- Bine atunci. Spus baiatul fara sa mai adauge nimic.
Dintr-un anume motiv nu vroia sa o oblige sa faca ceva de care ea nu vroia. Asa ca fata incepu sa spele farfuria si castronul in timp ce el o privea, urmarindu-I fiecare miscare. Dupa ce termina mersesera impreuna in sufragerie, Kimm incerca sa nu priveasca spre bibloteca ca sa nu se creeze un subiect pe acea tema.
- Si, cum te simti aici, iti place? Intreba Leon dupa ce se asezara pe canapea.
- Da, e foarte frumos. Spuse kimm zambind.
Intradevar, casa era frumoasa si se bucura sa stea acolo. Se simtea in siguranta si stia ca acolo nu ii va face nimeni rau. Va putea sa uite de toti si de toate lucrurile care au facut-o sa planga si sa sufere. � Atata timp cat voi sta cu Leon totul va fi bine� isi spuse Kimm in gand. Atunci, simti cum doua maini o iau in barte, ca si cum baiatul ar fi auzit ce isi spusese adolscenta. Erau reci dar protectoare, Kimm se inrosi dar isi lasa capul pe pieptul lui, se simtea asa de bine incat nu vroia sa ii mai dea drumul. Fara sa-si dea seama adormi, intrand intr-o alta lume, acolo unde cosmarurile revin si revin, lasandu-te fara aer. Dar de data aceasta Kimm nu mai visa ca fratele ei o trateaza ca o sclava sau ca Misaki profita de ea. De data aceasta visa ca este urmarita de un vampir ce incerca sa se hraneasca cu sangele ei.
Leon:
![[Imagine: ai285656n984324.jpg]](http://img5.imageshack.us/my.php?image=ai285656n984324.jpg)