04-08-2011, 03:14 PM
sallut,
am venit cu next-ul :P
sper sa va placa si astept parerile voastre >:D<
Capitolul 3
Charllote pov.
In diminiata asta m-am trezit cu zambetul pe buze. Nu stiu de ce. Probabil nici nu vreau sa aflu.
De obicei cand am stari de genu fara nici un motiv prefer doar sa ma bucur de ele. Fara sa le gasesc o explicatie care nu ar face altceva decat poate sa la distruga farmecul.
Poate sunt mai entuziasmata decat credeam de petrecerea la care o sa-l vad in sfarsit pe Cezar. Mi-am dorit mereu sa-l cunosc personal desi draga mea prietena Ida nu la agreat niciodata. Si probabil ca nici nu o v-a face…
Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca eu am de castigat un pariu. Caci, dupa ce am stat ore intregi gandindu-ma ca am facut o prostie, am hotarat in sfarsit sa consider tot acest pariu o provocare pentru mine. Sau, in cel mai rau caz, o mica evadare din monotoneitate.
Pana la urma am nevoie de ceva care sa ma inspire, altfel mi-e teama ca nu o sa fiu in stare sa mai scriu nici macar un rand in urmatoarele saptamani.
Si cum as putea, cand a trecut atata timp de cand am gustat ultima data din fructul vietii. De cand am ras ultima data din toata fiinta mea fara sa-mi pese de ce o sa creada ceilalti.
Dar astazi se va schimba ceva, nu stiu de ce sunt atat de sigura ca o sa se intample ceva deosebit dar pur si simplu stiu.
Ies din baie caci deja ma privesc de prea multe minute in oglinda fara sa-mi dau seama defapt cum sta macar o suvita din parul meu si ma indrept spre fereastra privind spre cer. Doar o nesfarsita nuanta de gri.
Nu am mai dansat de mult in ploaie.
Oftez plictisita sperand totusi ca vreamea v-a tine cu mine macar o data in viata mea. Ciudat, odata obisnuiam sa cersesc dupa ploaie, pana la urma a fost mereu o sursa de inspirare nesfarsita. Dar nu si astazi…
Restul zilei am lasat orele sa treaca pe langa mine, parca pierzandu-mi din entuziasm cu fiecare minut. Si chiar asa a fost, acum ma intreb doar daca o sa pot sta treaza toata seara.
Cum s-ar spune, “prea tarziu pentru regreteâ€. Ma resemnez cu gandul in timp ce iau o gura din sucul de portocale ce statea de minute bune neatind pe masa din bucatarie. Apoi ma privesc in oglinda plictisita. Poart o rochie pana putin mai sus de genunchi de un albastru pal, fara bretele, de altfel destul de simpla. La gat mi-am pus un lant de argint cu un medalion rotund cu ceva inscripti pe care nu le-am inteles niciodata.
Ca de obicei, singurul lucru care iesea in evident la mine erau buclele lungi si roscate care pareau sa ma scoata din anonimat intodeauna.
Ma machiez usor cu un pic de negru la ochii si cu un ruj portocaliu aproape indescifrabil pe buzele mele care par ca au o culoare atat de vie in seara asta.
Ies din apartament fara sa-mi mai iau nimic pe mine desi era destul de frig afara si ma apropi de masina gri metalizat care ma asteapta de minut bune.
Il salut pe barbatul brunet care se oferise insistent sa ma duca si sa ma aduca el. Il salut fara sa ma mai scuz ca am intarziat si dupa cateva secunde masina porneste de pe loc iar intre noi se asterne o liniste aproape apasatoare. Ah, am detestat intodeauna genul asta de situati incomode, dar cel putin cu timpul am invatat ca nu trebuie sa am nici o retinere cand vreau sa scap de asa ceva.
- Pot sa te intreb ceva? Posibil mai personal. Brunetul aproba din cap fara sa ma priveasca dandu-mi de inteles ca nu am de ce sa am retineri. De ce ai facut acest pariu? Am impresia ca, conteaza destul de mult pentru tine.
Il intreb privindu-l insistent. Nu ma simt prost, nu simt ca am de ce. Pana la urma sunt doar o fire extreme de curioasa si in plus toata chestia asta mi se pare oarecum suspecta.
Barbatul ofteaza scurt fara sa-si schimbe insa expresia fetei dupa care incepe sa vorbeasca continuand sa priveasca in fata la trafic.
- Din pacate o sa afli asta doar mai tarziu, poate cand aceste doua saptamani vor lua sfarsit. Defapt, atunci imi vei intelege si singura intentile.
Imi dau ochii peste cap nemultimita de raspunsul obtinut si ii zic sa-mi spuna macar numele lui.
- Adam… Doar Adam.
Imi spuna afisand un zambet micut. Pentru o secunda m-am gandit sa ma prezint si eu dar cu siguranta stie deja cine sunt asa ca l-am lasat sa se concentreze pe condus.
In mai putin de cincisprezece minute ajungem la destinatie si dupa ce parcheaza masina intr-un loc care parea rezervat special pentru el intram in sala unde se tine asa zisa petrecere. O incapere plina de artisti din diferite domeni pe care nu am stat nicioadata sa-i cunosc personal si cativa oameni fara ocupatie insa cu o avere destul de considerabila din diferite surse.
In general evitam genul asta de iesiri, intodeauna am preferat grupurile mai restranse.
Dar astazi e o doar o exeptie, una care sper sa merite.
Condusa de Adam ajung la o masa unde sta un tanar saten probabil doar putin mai mare ca mine impreuna cu o adolescent de maxim saisprezece ani care pare ca incearca sa-i atraga atentia. Fara succes insa.
Baiatul pare insa mult mai entuziasmat de prezenta lui Adam. Ii privesc cum dau mana ca doi prieteni vechi zambindu-si in timp ce fata se departeaza bosumflata de nereusita sa.
Adam se intoarce spre mine si imi face semn sa ma apropii in timp ce satenul incepe sa ma priveasca fix. Eu avand la randul meu aceias reactie ajungand sa ne privim direct in ochii unul pe altul.
Are niste ochii albastri, mari. Atat de puri, parca ar fi plans zile intregi. Ma simt de parca m-as pierde in adancurile unui ocean si pentru cateva secunde bataile inimi mi se amplifica prosteste.
Imi schimb figura fetei din una probabil total tampa in una mai oficiala si ii intind mana ca unui partener de afaceri in timp ce ma prezint doar cu numele mic.
stiu ca am terminat capitolul in mijlocul actiuni, dar nu vroiam sa fac un singur cap de cinci pagini si ceva in Word asa ca l-am impartit cumva in doua :P
scz de greseli daca sunt, l-am corectat de doua ori dar uneori tind sa fiu de-a dreptul oarba :D
am venit cu next-ul :P
sper sa va placa si astept parerile voastre >:D<
Capitolul 3
Charllote pov.
In diminiata asta m-am trezit cu zambetul pe buze. Nu stiu de ce. Probabil nici nu vreau sa aflu.
De obicei cand am stari de genu fara nici un motiv prefer doar sa ma bucur de ele. Fara sa le gasesc o explicatie care nu ar face altceva decat poate sa la distruga farmecul.
Poate sunt mai entuziasmata decat credeam de petrecerea la care o sa-l vad in sfarsit pe Cezar. Mi-am dorit mereu sa-l cunosc personal desi draga mea prietena Ida nu la agreat niciodata. Si probabil ca nici nu o v-a face…
Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca eu am de castigat un pariu. Caci, dupa ce am stat ore intregi gandindu-ma ca am facut o prostie, am hotarat in sfarsit sa consider tot acest pariu o provocare pentru mine. Sau, in cel mai rau caz, o mica evadare din monotoneitate.
Pana la urma am nevoie de ceva care sa ma inspire, altfel mi-e teama ca nu o sa fiu in stare sa mai scriu nici macar un rand in urmatoarele saptamani.
Si cum as putea, cand a trecut atata timp de cand am gustat ultima data din fructul vietii. De cand am ras ultima data din toata fiinta mea fara sa-mi pese de ce o sa creada ceilalti.
Dar astazi se va schimba ceva, nu stiu de ce sunt atat de sigura ca o sa se intample ceva deosebit dar pur si simplu stiu.
Ies din baie caci deja ma privesc de prea multe minute in oglinda fara sa-mi dau seama defapt cum sta macar o suvita din parul meu si ma indrept spre fereastra privind spre cer. Doar o nesfarsita nuanta de gri.
Nu am mai dansat de mult in ploaie.
Oftez plictisita sperand totusi ca vreamea v-a tine cu mine macar o data in viata mea. Ciudat, odata obisnuiam sa cersesc dupa ploaie, pana la urma a fost mereu o sursa de inspirare nesfarsita. Dar nu si astazi…
Restul zilei am lasat orele sa treaca pe langa mine, parca pierzandu-mi din entuziasm cu fiecare minut. Si chiar asa a fost, acum ma intreb doar daca o sa pot sta treaza toata seara.
Cum s-ar spune, “prea tarziu pentru regreteâ€. Ma resemnez cu gandul in timp ce iau o gura din sucul de portocale ce statea de minute bune neatind pe masa din bucatarie. Apoi ma privesc in oglinda plictisita. Poart o rochie pana putin mai sus de genunchi de un albastru pal, fara bretele, de altfel destul de simpla. La gat mi-am pus un lant de argint cu un medalion rotund cu ceva inscripti pe care nu le-am inteles niciodata.
Ca de obicei, singurul lucru care iesea in evident la mine erau buclele lungi si roscate care pareau sa ma scoata din anonimat intodeauna.
Ma machiez usor cu un pic de negru la ochii si cu un ruj portocaliu aproape indescifrabil pe buzele mele care par ca au o culoare atat de vie in seara asta.
Ies din apartament fara sa-mi mai iau nimic pe mine desi era destul de frig afara si ma apropi de masina gri metalizat care ma asteapta de minut bune.
Il salut pe barbatul brunet care se oferise insistent sa ma duca si sa ma aduca el. Il salut fara sa ma mai scuz ca am intarziat si dupa cateva secunde masina porneste de pe loc iar intre noi se asterne o liniste aproape apasatoare. Ah, am detestat intodeauna genul asta de situati incomode, dar cel putin cu timpul am invatat ca nu trebuie sa am nici o retinere cand vreau sa scap de asa ceva.
- Pot sa te intreb ceva? Posibil mai personal. Brunetul aproba din cap fara sa ma priveasca dandu-mi de inteles ca nu am de ce sa am retineri. De ce ai facut acest pariu? Am impresia ca, conteaza destul de mult pentru tine.
Il intreb privindu-l insistent. Nu ma simt prost, nu simt ca am de ce. Pana la urma sunt doar o fire extreme de curioasa si in plus toata chestia asta mi se pare oarecum suspecta.
Barbatul ofteaza scurt fara sa-si schimbe insa expresia fetei dupa care incepe sa vorbeasca continuand sa priveasca in fata la trafic.
- Din pacate o sa afli asta doar mai tarziu, poate cand aceste doua saptamani vor lua sfarsit. Defapt, atunci imi vei intelege si singura intentile.
Imi dau ochii peste cap nemultimita de raspunsul obtinut si ii zic sa-mi spuna macar numele lui.
- Adam… Doar Adam.
Imi spuna afisand un zambet micut. Pentru o secunda m-am gandit sa ma prezint si eu dar cu siguranta stie deja cine sunt asa ca l-am lasat sa se concentreze pe condus.
In mai putin de cincisprezece minute ajungem la destinatie si dupa ce parcheaza masina intr-un loc care parea rezervat special pentru el intram in sala unde se tine asa zisa petrecere. O incapere plina de artisti din diferite domeni pe care nu am stat nicioadata sa-i cunosc personal si cativa oameni fara ocupatie insa cu o avere destul de considerabila din diferite surse.
In general evitam genul asta de iesiri, intodeauna am preferat grupurile mai restranse.
Dar astazi e o doar o exeptie, una care sper sa merite.
Condusa de Adam ajung la o masa unde sta un tanar saten probabil doar putin mai mare ca mine impreuna cu o adolescent de maxim saisprezece ani care pare ca incearca sa-i atraga atentia. Fara succes insa.
Baiatul pare insa mult mai entuziasmat de prezenta lui Adam. Ii privesc cum dau mana ca doi prieteni vechi zambindu-si in timp ce fata se departeaza bosumflata de nereusita sa.
Adam se intoarce spre mine si imi face semn sa ma apropii in timp ce satenul incepe sa ma priveasca fix. Eu avand la randul meu aceias reactie ajungand sa ne privim direct in ochii unul pe altul.
Are niste ochii albastri, mari. Atat de puri, parca ar fi plans zile intregi. Ma simt de parca m-as pierde in adancurile unui ocean si pentru cateva secunde bataile inimi mi se amplifica prosteste.
Imi schimb figura fetei din una probabil total tampa in una mai oficiala si ii intind mana ca unui partener de afaceri in timp ce ma prezint doar cu numele mic.
stiu ca am terminat capitolul in mijlocul actiuni, dar nu vroiam sa fac un singur cap de cinci pagini si ceva in Word asa ca l-am impartit cumva in doua :P
scz de greseli daca sunt, l-am corectat de doua ori dar uneori tind sa fiu de-a dreptul oarba :D
