Trei minute! [+16] [yaoi]

[Aliss_anime]

"Capitolul 1"

O calatorie.Monotona!

Trenul se opri lenes,ca un fumator posomorat la fereastra unui compartiment de clasa intai.Oprire de trei minute.Numai trei minute.
In gara,se aud zgomotele aproape inexistente ale unei masini de ultimul ragnet.Culoarea ei stridetna de un rosu aprins ca glosul pe care il folosesc unele actrite ca sa evidentieze caracterul,indecent al unei femei ii dadea o aura cu totul aparte.
Magia pe care o formase masina in jurul ei se sparse in momentul in care,un baiat aparent tanar,ce nu parea sa aiba mai mult de cinseprezece ani,isi varsa cosul cu cirese,mari si bombate,tocmai pe capota abea vopsita,a masinii.
Langa el,o tanara ii puse mana pe cap,mangaindu`l prieteneste.Doua lacrimi cristaline ca roua nestemata a diminetii,ii conturara obraji baiatului.
-Nu mai avem timp,trenul sta sa plece-graieste tanara cu o voce angelica,subliniata si mai mult de cantecul mladios al unor pasarele.
Cu tragere de inima baiatul se ridica,pornind catre intrarea din tren.Trei minute!
Se asaza pe unul dintre scaune rezemandu`si lin capul pe geamul prafuit al trenului.Lacrimile inca ii picurau pe palmele albe ca spuma laptelui,nici macar nu mai constienriza ca in fata lui,pe scaunul opus,Mya il privea trista,neantelegand ce se intampla cu el.
Fata trase perdeaua,de un cafeniu inchis,numai pe partea ei deoarece nu mai avea curajul sau poate vointa de a o trage si in partea tanarului.
Lumina de afara avea splendoarea torida a unei verii nesfarsite.In bataia soarelui,parul scurt si rasfirat al tanarului,de un roscat intens,ii dadea senzatia fetei ca se afla intr`un paradis in care ochii de aceias culoare cu parul,ii patrundeau adanc in inima,descoperindui si cea mai mica urma de suferinta.
Poate daca nu ar fi fost frati,acel sentiment pur numit dragoste,i-ar fi luminat si ei zilele negre.Dorinta,de a o strange cineva in brate,de`ai saruta buzele atunci cand este trista nu ii dadea pace,insa oricat de mult si`ar fi dorit ca acel barbat sa fie tocmai fratele ei.Acest lucru era intradevar imposibil.
Dupa aproape doua ore de calatorie.Trenul se opri,intr`un oras renumit pentru arta lui in materie de scriitori.Primul care iesi din compartiment fu baiatul acompaniat mai apoi de sora lui.Dupa ce oprira un taxi,in aglomeratia obisnuita a orasului Tokyo,cei doi pornira spre micutul apartament,pe care parintii lor il cumparasera pentru a sta pe o perioada mai lunga in oras.Venisera aici,pentru studi.Ei locuind inca de cand sau nascut in Los Angeles,la inceput aceasta idee de a se muta intr`un loc nou le surasese, insa mai apoi cand si`au lasat locul de origine abandonat,regretasera ca fusesera de acord cu mutarea.

Pasesc sfios in apartament,lasand`o pe sora mea sa plateasca taxiul.Hmm...este destul de dragut la prima vedere.Ma asez pe unul dintre fotoliile de culoare alba,privind spre tabloul imens ce infatisa un colt al naturii.Imi este chiar greu sa stiu,ca nu voi mai avea ocazia sa`mi vizitez prietenii,ce aveau o casa superba la munte.Deoarece calatorisem mult si nu avusesem nici ocazia sa dorm prea bine,am decis sa pornesc spre camera mea pentru a trage un pui de somn.Maine aveam sa`mi cunosc noii colegi,desi cred ca nu o sa pot da pe la scoala la cat de obosit sunt...
Ora 12:30 ma anunta alarmat ceasul,nu degeaba am spus aseara ca nu voi da in prima zi pe la scoala.Ma ridic cu chiu,cu vai din pat.Nu aveam obisnuitul program al soramii,sa fac un dus in fiecare dimineata.Pentru mine imi era de ajuns sa imi caltesc fata cu apa rece si sa ma spal pe dinti,in rest aranjatul si statul cu orele in baie.Erau pierderi de timp!
Imi trag pe mine o pereche de pantaloni albi din matase si un tricou galben ce imi punea in evidenta trupul bine sculptat,iar apoi imi trec degajat mana prin firele de par roscate pentru a mi`l aseza putin.
Nu avea nici`un rost sa raman ca un prost singur in casa.Nu cunosteam orasul,dar eram foarte priceput la geografie si aveam un instinct inascut,in arta orientarii.
Dupa minte bune de mers,am ajuns intr`un parc ce era la cativa pasi de apartamentul in care locuiam.Se pare ca am ocolit blocul de trei ori ca sa ajung aici.
-Mda se pare ca nu sunt chiar atat de bun la orientare-imi spun eu cu voce tare,oftand adanc.
-Ehh...se mai intampla-aud eu o voce ce venea din spatele meu.
Ma intorc speriat si constat cu stupoare,ca in spatele meu se afla un baiat,al naibi de frumos.Pur si simplu am rams socat de imaginea lui.Cred ca are in jur de nouasprezece ani la ce trup are!
Parul lui albastru ca marea ii contureaza de minue,chipul putin bronzat iar ochii delicati de un turcoaz mirific, il fac oarecum dur,ca un demon deghizat in inger.Ceea ce ma nedumerea era tinuta lui,total neagra.Adica purta o pereche de pantaloni negri un tricou simplu de aceias culoare si o pereche de adidasi de un albastru inchis batand tot spre negru.Oare ii murise o ruda?!Ma intreb eu naiv.Pana ce decid eu sa`i vorbesc,el se apropie de mine punandu`mi palma pe umar.
-Baiete,fi atent!Stiu ca esti nou in cartier.Dar sa dea dracu sa te apropi de mine si gasca mea cand ne vezi,ca nici nu ai idee de ce ti s`ar putea intampla.-acum chiar eram de tot in ceata,nu intelegeam de ce imi vorbea asa.Doar nu ii facusem nimic.Nu?!
Am vrut sa protestez,insa cand mi`am deschis gura sa spun ceva...el disparuse.Pacat,cred ca ar fi iesit o prietenie frumoasa...

[Serqet]

UN NOU FIC E MINUNAT ? Ideea cu mutatul dintr-un orasin altul e fantastica.
Nu stiu de ce dar la inceput am crezut ca e vorba de dragoste imposibil[ intre sora si frate,bine ca nu e asa !!!!!!!!
Dupa descrierea fizicului,ai descris un demon si un inger ,cand o sa pui si imaginile?
Imi place cum descrii locurile ,evenimentele si personajele.Greseli de tastare nici nu am atras
atentia ,pentru mine continutul e mai important.
Sper sa postezi repede un capitol si multa Bafta .
Pe curand !

[Aliss_anime]

Musa*-am pus pozele si sper sa`ti placa :x.Multumesc frumos pentru com si ma bucur ca iti place ficul! acest com iseamna molt pentru mine si va multumesc si celor care imi cititi ficul.
Astept comurile voastre (dak vreti).Lectura placuta!Toatele cele bune :*

"Capitolul 2"

"Cunostinte"

Am vrut sa protestez,insa cand mi`am deschis gura sa spun ceva...el disparuse.Pacat,cred ca ar fi iesit o prietenie frumoasa...
In fine dupa ce am mai meditat la cele intamplate,am decis ca asi putea totusi sa dau si pe la scoala.Bine,asta pentru ca liceul la care eram inscris avea ore si dupa amiaza.Am luat un taxi micut,galben cu cateva lini negre ce trasau conturul portierei.Aveam sa`mi petrec niste ani buni in liceu dat find faptul ca era primul meu an,in generala nu prea dadeam pe la cursuri,am avut deseori media scazuta la purtare,insa pur si simplu scoala ma deprima nu stiu din ce cauza.Parintii mei erau mai mereu plecati in strainatate cu diferite afaceri,si ca de obicei singura care ma ingrija era sora mea mai mare,Mya.Gandurile imi sunt oprite de catre sofer care ma anunta ca am ajuns la locul cu pricina.
Ies lenes din masina,intrand pe poarta liceului."Darck of night"ce nume deprimant! Doamne unde dracu am nimerit?ma intreb eu dandu`mi o palma peste frunte.In curtea liceului nu era nimeni,totul parea atat de pustiu,cateva frunzulite uscate de bataia puternica a soarelui,mai fasiau din cand in cand,spargand acea liniste insuportabila.
Pasesc treptat pe aleea ce ducea catre intrare,cu o vaga impresie ca sunt urmarit,simteam cum intreg trupul imi tremura,si vruiam sa o iau la fuga catre intrare,insa nu puteam pur si simplu picioarele imi erau parca impietrite in acel asfalt fierbinte.In momentul in care simt doua brate incolacindu`se in jurul taliei mele,scot un tipat puternic,dar ne auzit de nimeni,apoi o lovitura zdravana dupa cap ma face sa lesin.
Imi simt pleoapele atat de grele,si abea abea daca le pot deschide.Ciudat ultimul lucru pe care mi`l amintesc este ca am fost lovit de cineva,dar atunci de ce ma aflu intr`un birou?!Ma ridic incetisor in capul oaselor,privind atent persoana ce se uita parca pierduta peste niste dosare,exagerat de groase.In ciuda tineretii lui,le citea insa,fara lene,fara somnolenta,fara "cap in poala",cu barbia proiectata inafara.L`am privit pret de cateva minute,si mi`am amintit, era acel baiat din parc,dar cum?si ce cauta el aici?Nu aveam cum sa stiu raspunsul acestor intrebari daca nu il intrebam,logic imi spun incercand sa`mi gasesc cuvintele potrivite.Buzele mele se deschid sa spuna ceva insa,ochii mei mai ageri il observa pe necunoscut cum isi rezema capul palid in manuta uscata cu degete prelungi.Atitudinea lui avea ceva special,ceva ce imi facea inima sa tresara la fiecare miscare.
-Imm..ce cuti aici?-il intreb eu intr`un sfarsit ferindu`mi privirea de a lui
Aud un micut fosnet,si in urmatoarea clipa imi simt pielea atinsa de o palma delicata.Vreau sa i`o indepartez,dar ceea ce simt e mult prea puternic fara de ceea ce trebuie sa fac.Parul lui albastru ce avea un miros placut de levantica imi mangaia umarul pe jumatate gol,iar respiratia lui fierbinte imi trimitea mii de fiori prin tot corpul.
-Sa vedem.Graieste el pe un ton foarte senzual.Asta e scoala mea deoarece eu sunt directorul,asa ca am tot dreptul sa stau in acest birou.Si tu vei face ce spun eu altfel nu vei ma trece anul.Ne`am inteles?-ultimele fraze le`a accentuat intr`un mod destul de patetic.Daca inainte imi placea cat de cat,acum ma dezgusta total.Nu stiu ce crede baiatul asta.Insa ma catalogat din prima "o curva"si asta nu imi place,am mai avut relati cu baieti inca de la varsta de treisprezece ani si niciunul nu a indraznit sa`mi vorbeasca asa.Ma rotesc in asa fel incat sa fiu in picioare si el sa ramana pe canapea,apoi foarte linistit decid ca este momentul sa`i arat cine sunt cu adevarat.
-Te`as putea da la corupere de minori-ii spun eu cu sebinteles
Ma priveste putin mirat,apoi isi trece degajat mana prin par,razand in coltul gurii.Se ridica de pe materialul delicat,apropiandu`se ametitor de trupul meu.Nu mai apuc sa dau in spate caci la contactul cu buzele lui fierbinti ma pierd.Isi strecuara fara probleme lima in gura mea ne lasanud`mi alternative sa intrerup sarutul.Buzele noastre se intalnesc desul de des oferindu`ne placerea de a simti dulceata fiecaruia.
Dupa trei minute de dezmat al buzelor noastre,el se indeparteaza putin de mine,privindu`ma adanc in ochi.Aveam un sentiment ciudata ca vruia sa`mi spuna ceva dar din nu stiu ce motiv nu o putea face.Usa se deschide si in tocul ei isi face aparitia sora`mea cu un zambet urias pe chip.Ma saruta dulce pe obraz,poi il imbratisaza pe director sarutandu`l scurt pe buze.Nu se poate,cum a putut sa faca asa ceva stiind ca eu sunt fratele ei?Simteam cum lacrimile vor sa picure din ochii mei,insa trebuia sa ma abtin.Nu pentru javra asta ci pentru sora mea.Ma simteam tradat,folosit de un necunoscut si pe deasupra daca a fost instare sa ma sarute pe mine "cumnatul lui! Cine stie cu cate sau cati nu o mai insala pe Mya.Gandurile si nervozitatea imi sunt oprite de catre sora`mea care probabil vrea sa ne faca cunostinta.
-Iubitule,el este Sunao fratele meu-spene ea calma ca de obicei
-Iar Sunao el este Yuji,iubitul meu de aproximativ doua luni,l`am cunoscut pe net-mai adauga razand
Daca inainte eram nervos acum sunt confuz,in fine deja incepusem sa ma satur de toata povestea asta,asa ca cel mai bine ar fi sa ma duc acasa.
Pur si simplu am iesit afara din incapere ignorand strigatele surorii mele,stiu ca ea nu avea nici o vina si ca nu trebuia sa o ignor asa dar nu mai eram instare sa stau prin preajma lui.Acel sarut imi oferise o comoditate pe care nu asi putea`o descrie in cuvinte,buzele lui mi`au ramas si acum imprimate pe piele.Doamne ajutama sa rezit tentatiei de al mai saruta o data.Nu ii pot face rau Myei,nu asi suporta sa o vad suferind....


In incaperea aproape obscura din biroul lui Yuji domea o liniste densa.In timp ce tanarul statea rezemat de fereastra aburita din cauza ploii domoale de vara,Mya rontaia incontinuu un pix,probabil din lipsa de ocupatie.Dupa cateva minute de tacere asidua,Yuji isi intoarce privirea catre iubita lui schitand un zambet demonic.Cu pasi marunti dar siguri se apropie de ea punandu`si picioarele deo parte si de alta a taliei fetei,apoi ii cuprinde buzele intr`un sarut salbatic,in care limba si saliva jucau un rol imprtant.Degetele lui pricepute ii desfac cu viteza luninii nasturii camasi fetei,lasand la iveala niste sani voluptosi,pe care ii mangaie apoi isi trece limba peste sfarcurile deja intarite ale fetei facand`o sa geama neincetat.In timp ce suge cu sete sfarcul fetei,isi trece palma pe piciorul ei ajungand la zona sensibila pe care o mangaie senzual.Mya ne mai putand rezista excitarii,trage de slitul pantalonilor iubitului ei,infigandu`se in barbatia tanarului.Miscarile de dute vino era din ce in ce mai rapide iar gemetele de placere spargeau cu totul linistea de mai devreme.
Desi se parea ca Yuji se bucura cu totul de acest moment in inima lui se ducea o lupta pe care nici macar el nu o intelegea..."De ce buzele ei sunt atat de amare fata de ale fratelui ei?de ce?"se tot intreba in intimitatea gandurilor......

http://quizilla.teennick.com/user_images...0_full.gif
-Sunao
http://img526.imageshack.us/img526/5162/...5.png-Yuji

http://www.uvouch.com/userphoto/anime_girl236.jpg-Mya
http://static3.animepaper.net/upload/thu...68.jpg-Roy el va aparea curand :p

[Aliss_anime]

Pfff multumesc cititorilor.Se pare ca ficul acesta nu este bun de nimic.Nici`un com :| dar voi incerca daca pot sa continui ficul....desi nu mai am incredere in ce scriu :(.Scuzati dialogul excesiv!

"Capitolul 3"

"Amintiri nostalgice"

Flash back...

"Dragostea exalta vitalitatea pana la temeritate si eroism,dand sufletelor timide sonoritati de trambita.Lirismul dragostei e o epopee sufleteasca pentru cei stapaniti de ea."
Intr`un birou,incapator si totusi innegurat,cu ferestrele inchise,atat cat sa nu intre lumina.Pe un scaun din piele maro,in fata unui laptop,un romancier incerca din rasputeri sa`si asterne gandurile pentru un nou roman.Cafeaua neagra,si fumul dens de tigare ii dadeau incaperii,un aer melancolic,plin de singuratate si incercari zadare de inspiratie.
Usa incaperii se deschise cu un scartait sumbru,ce il facu pe Roy sa tresara.
-Ce cauti,Nisei?Sunao`i acasa.
-Vreau sa`ti vorbesc
-Acum?Lucrez...Creionul intors pe dos in degetele nerabdatoare avea o ascutime de sulita gata sa omoare.
-Draga Roy,sunt lucruri mai importante decat comoditatea ta.
-Care`s?
-Iubitul tau.
-Sunao?
Il masura de sus pana jos cu o ironie orgolioasa la care`l predestina si exteriorul lui de vremea pasalelor,mai ales asa cum era in halat albastru,cu pieptul dezgolit.
-"-Tu esti Mircea?-Da,`mparate.-Ai venit sa mi te inchini?"
Roy zambi.
-Lasa prostiile,Nisei.
Dar il accepta,fiindca Nisei devenise de multa vreme dialogul necesar al tuturor contradictiilor.
Nisei isi aprinse o tigare,instalandu`se pe scaunul din fata biroului.
-Nisei,nu abuza.Crede`ma ca ma deranjezi.
-Te cred,Roy,si tocmai asta vreau.Iubitul tau nu stie ca am venit.Vreau sa`ti vorbesc despre el.Tu iti dai seama cat e de tanar?
Scriitorul isi dezmierda parul.Fuma mai departe,fara sa raspunda.
-Prietene,Sunao nu face parte din romanele tale.E o realitate care,vai,iti apartine.
-"Vai"?
-Fiindca nu te ocupi decat de fictiuni,neglijand chiar o astfel de realitate.
-Cum il neglijez?Eu?Pe Sunao?E stupid!
-Roy,in fata ta ai un laptop:daca`l neglijezi,nu se plictiseste,nu slabeste,nu`si trece timpul langa fereastra,nu`si pierde pofta de mancare...
-Nisei,ai innebunit!De unde le scoti?Sunao e sanatos,vesel,multumit.Slava Domnului,sunt cel mai in masura sa stiu tot ce il priveste.
-Si totus nu stii.Esti multumit sa scrii,probabil,si`i conferi si iubitului ceea ce e in tine,El nici nu scrie,nici nu traieste asa cum trebuie la varsta lui,in timp ce Scriitorul lui iubit e o absenta continua.
-"Din cand in cand",il inganase sarcastic Roy.Dar ne vedem in fiecare zi.Traima alaturi.Il ador.Stie.
-Stie ca il adori.Ajunge?Draga Roy,tanarul Sunao nu e o biserica,e un baiat viu.Voi traiti paralel,nu alaturi.Tu scrii in birou,el sta in sufragerie,vecini ca China si Japonia.Tu il adori,dar te ocupi de roman;el te adora,dar asteapta singur la fereastra.Va intalniti la dejun si la masa,si Nisei e casetofonul care umple tacerea.Nici macar nu i`ai oferit onoarea de`ai spune ce scrii.Stie ca scrii un roman.Asta putea sa afle si din ziare.Daca obtinea pe deasupra si fotografia ilustrului romancier,cu un autograf admirativ,putea sa renunte la tine,caci stia despre tine exact ce stie acum.
-Nisei,spiritul iudaic...
-Stiu,prietene,mi`ai mai spus.Dar adevarul nu l`au inventat evreii.L`au purtat uneori ceva mai mult in spate,simtindu`i mai cu seama greutatea.Asta`i singura diferenta.Sa stii,Roy ca nu glumesc si nu exagerez.Prietenia noastra ma autorizat sa fiu atent la ceea ce`i intim legat de viata ta.Esti cam distrat.Mediteza putin sau...da`ma afara.
-Nisei,spune`mi drept:ti`a spus ceva Sunao?
-Vai,Roy,ce putin il cunosti.Cum poti sa`mi pui o astfel de intrebare?
-Ai dreptate.O retrag.
-In fata mea,iubitul tau se sileste sa`mi vorbeasca de tine:pare fericit si tocmai asta ma nelinisteste.
-Bine,Nisei,dar un an intreg,si apoi vacante...
-Roy,ce Dumnezeu voi scriitorii sunteti lucizi decat pentru eroii vostri?Crezi tu ca un an de fericire alaturi de tine va compensa lipsa ta de acum?Anul vostru de fericire cand ati fost intaia oara impreuna i`a dat pofta de viata,nu dorina de a deveni mos pe pervazul unei ferestre.
-...
-Eu il vad numai zambind.Stii tu,Roy,rasul devine tacere e simptomul sigur al batranetii sau resemnarii.O amintire din adanc il rascoli pe Roy,caci vorbele prietenului sau i`o evoca pe mama lui.Si ea radea rar,numai cand ii citea povesti,dar rasul avea lacrimi.Altminteni suradea.
-Si Sunao?
-Daca nu te`ar iubi,n`ar fi nimic.Si`ar gasi imediat compensatii.
Fruntea lui Roy se increti aspru.
-Nu te supara.Din nenorocire te iubeste.I`ai dat o boala lunga.
-Nisei,de ce nu intelegi ca astfel de glume...
Nisei ofta...iesind melancolic din biroul prietenului sau.

End of Flash back

Intra cu o viteza naucitoare,sub ciresii infloriti al caror fum subiectiv avea in unele clipe vestejirea jilava a inceputului de primavara,cand esti tanar,cand s`a sfarsit vacanta,si cand te duci inspre iulie intr`o masina de lux,fara sa sti daca in urma e iubira cu fluierul pe buze,sau frunza verde a uitarii.Amintirea acelei conversatii ii dadea o nostalgie apasatoare.Atunci.Nu`l ascultase pe Nisei,si,asa il pierduse pe Sunao.Acum era un scriitor foarte cunoscut,apreciat,iubi dar,ii lipsea prezenta iubitului sau.Daca il asculta pe Nisei,pentru intaia oara.Acum era alaturi de fiinta iubita....Dar a pierdut`o pentru vecie...Lacrimile rotunde isi faceau aparitia pe chipul lui sters,curgand in neant,caci vanitatea lui de romancier fusese mai importanta decat ingrijirea persoanei iubite...

[Serqet]

Bună, ficul nu e rău cu nimic,doar ca criza de timp nu ma lasat sa las vreun com. Am sa comentez dupa ce am citit urmatorul capitol dar trebuia sa ma pregatesc la conferinta de istorie, mai apoi l-a alta disciplina si colac peste pupuza se strica calculatorul ............
In fine, se pare ca curand va fi ceva de genul triunghi amoros sau ma gresesc,dar nu conteaza .
Mi-ar placea ca Sunao sa ramana cu directorul Yuji ,iar Mya poate să gaseasca pe altcineva.
Nu m-ia placut ca capitolul e scurt .nu te supara dar am crezut ca volumul va fi mai mare din faptul ca intervalul a fost aproape o saptamana.
Sper sa postezi repede un capitol si multa Bafta .
Pe curand !

[Aliss_anime]

Musa*-te inteleg perfect cu scoala,sper ca ai luat note mari la materiile pentru care te pregateai,si apropo ai grija sa nu exagerezi cu invatatul.Iti poate face rau.Ai grija de tine!Sanatatea e mai presus de orice!Multumesc pentru comm si apreciere :X :*


"Capitolul 4"

"Adevar sau minciuna?!"

Negura linistita a serii se lasa usor peste orasul molcom.Picaturile delicate ale ploii,palmuiau,parca din adins ferestrele imaculate ale caselor.Ciripituri ragusite se auzeau din neant,oferindu`le indragostitilor prilejul de a cunoste o seara romantica de vara.Strazile se raceau treptat din pricina umezelii,ceea ce pe unii soferi ii nemultumeau.Intr`un cartier,aparent linistit,din buricul orasului,intr`o camera in care intunericul domnea mandru,pe un pat mare de doua persoane.Statea pe jumatate adormit un adolescent,ce putea fi confunda cu un inger, din pricina hainelor total albe.Gandurile lui pluteau undeva spre ziua de Valentine`s day care se apropia ca o sageata gata sa`ti strapunga inima.O ura,pur si simplu ziua indragostitilor,era pentru el,un chin apasator.Candva...de mult astepta cu atata nerabdare acea zi importanta,insa,dezamagirea a fost pe masura asteptarilor.Isi cufunda capul in cearceaful alb din matase,decizand ca are nevoia de a comunica cu cineva.Se ridica incetisor in capul oaselor,punandu`si laptopul pe picioare.Il priveste nonsalant,si totusi putin nesigur,ce era de facut?poate o convorbire virtuala pe mess,de ce nu?la urma urmei asa urma sa`ti lase gandurile deoparte,macar pentru cateva minute...din pura plictiseala decide sa vorbeasca cu persoane din lista surorii lui,cine stie peste cine dadea?!.Timp de cinci minute sa holbat fara sa clipeasca pe ecranul laptopului,dar,nici un nume nu`i atragea atentia,sau poate ca unul tot ii dadea batai de cap,acela fiind "trei minute" ,nu`i intelegea sunsul si asta il enerva la culme,asa ca decide sa inceapa o conversatie cu acest tip/tipa:
Mya:buna seara!
trei minute:buna!
te pot ajuta cu ceva?
Mya:nu,doar vruiam sa vorbesc cu cineva,ma plictisesc...
trei minute:aha..sa presupun ca nu esti Mya?
Mya:nu,nu sunt fratele ei!Dar tu esti baiat sau fata?-il intreb eu fara vreo scuza sau ceva de genul
trei minut:baiat :) iubire
"Iubire"?!nu imi venea sa cred cat cinism putea sa aiba baiatul asta,puteam sa`l reped,dar nu am facut`o,dintr`un motiv anume, vruiam sa vorbesc mult mai mult cu el.
Mya:Ah...ce frumos suna!(bineinteles i`am spus asta in gluma,razand de unul singur)
trei minute:hm si asta nu e tot,ce faci de craciun?
Am evitat putin,nu stiam ce sa`i raspund,imi era oarecum teama!
Mya:cred ca voi sta in pat!
trei minute:Hahaha...esti tare dragut! Nu ai vrea sa ne intalnim?
Ma exaspera,trecusera doar cateva minute de conversatie si el deja vruia sa ne intalnim,cat de josnic.Fara vreo formula de inchieiere,am inchis laptopul,eram deja foarte nervos si orice lucru cat de marunt, putea sa`mi elibereze taifunul din interior.

Norisorii pufosi se adunau in cor pe cerul albastru,frunzele galbui,vestitoare inraite ale toamnei pluteau zburdalnice prin parcul de castani.Numai un albastrui cu privirea rece ca gheata se plimba singuratic pe o alee pustie.Se aseaza plictisit pe una dintre banci,isi cuprinde chipul intre palme oftand adanc.Gandul il purta departe spre o anumita fiinta ce il tulburase oarecum.Simte deodata un parfum mirific,il inspira,il inspira pana ce cade intr`o prapastie fara fund.Vrea sa`si lase trupul greu sa cada in neant insa,doua brate finute ii cuprind mijlocul evitand tragica cadere.Cu privirea`i pierduta acesta priveste nesigur persoana ce tocmai il salvase.
-Stai bene?-il intreaba Sunao zambind
-Acum ma iei pe italiana?!Da,sunt bine!-adauga tanarul indiferent,lundu`si o pozitie demna de un barbat perfect sanatos.
Isi lipeste spatele de spatarul bancii,stergandu`si inacelas timp fruntea umeda cu o batista.Alaturi de el se aseaza si Sunao pierzandu`si privirea in magnificul peisaj al parcului.Timpul trecea tacut,nici un zgomot nu mai perturba linistea asternuta peste cei doi tineri.Intr`un final,satul de atatea ganduri,Yuiji isi face curaj si deschide o conversatie:
-De unde ai invatat italiana?-il intreaba sec
-Nu stiu.Mintea imi dicteaza cuvintele iar,eu le pronunt.-In momentul in care adolescentul si`a ridicat privirea spre "cumnatul"sau a ramas paralizat.Ochii aceia turcoaz pe care i`a intalnit in parcul din fata blocului,acum,aveau o stralucire demonica.Ura pur si simplu radia,parca,parca vrand sa tipe in gura mare ca detesta intraga omenire.Trupul incepea sa`i tremure la contactul pe care l`a avut palma albastruiului cu obrazul sau.
-Si tie tie frica de mine?Nu`i asa?!-a rostit Yuiji in soapta,apoi dintr`un foc i`a acaparat buzele tremurande intr`un sarut salbatic,violent.Buzele lor fierbinti se atingeau una pe cealalta in timp ce cu ajutorul caninilor se muscau reciproc,provocand rani adanic si sangeroase.Dupa minute in sir Sunao a intrerupt sarutul lasandu`si privirea in jos.
-Se trovate qualcosa di strano su di me, come avete reagito?
Vocea putin grava a lui Yuiji ii dadea o senzatie ciudata pe sirea spinarii,mai ales dupa acel sarut patimas.Se simtea vinovat,ce ar fi spus sora lui daca afla acest lucru?Cu siguranta l`ar fi renegat ca frate,ba mai mult,ar fi innebunit de tristete.Insa,acel sentiment ciudat din inima nu`l lasa sa se indeparteze de albastrui.Oare acesta este inceputul unei relatii?Nu,nu poate sa faca asta,trebuie sa se stapaneasca pe sine.
-Non so ...

-Are Siren....
Auzind acest lucru ,baiatul sa ridicat ca fulgerat de pe banca.Mintea ii dicta doar doua cuvinte simple si,totusi nebunesti: "Sunt siren",vruia sa o ia la fuga,nu mai percepea o discutie normala cu iubitul surorii lui.Printre ceata asternuta asupra ochilor a observat doua lacrimi mari si rotunde rostogolindu`se pe chipul alb,al celui aflat inca pe banca.Se tot intreba daca e o minciuna,dar cine ar fi putut sa inventeze asa ceva?!Oare era nebun?Da,acesta era singurul raspuns logic pe care i`l dicta mintea.A vrut sa plece insa, mana puternica a lui Yuiji la prins de incheietura obligandu`l sa`l priveasca in ochi.Minute bune au ramas asa,imbratisati,uitand de lumea ce incepea sa treaca pe langa ei,privindu`i ciudat.Vorbeau din priviri,cu sinceritate,vrand sa se convinga unul pe altul ca intradevar asa este...
-Cum sa intamplat asta?-il intreaba adolescentul soptindu`i la ureche,ramanand bineinteles tot in pozitia anterioara.
-Pai e o poveste lunga,asa ca am so scurtez nitel-vocea lui,acum,pare mult mai calma.La varsta de paisprezece ani,am aflat ca sunt adoptat,intre timp mi se intamplau tot felul de chesti ciudate.Gen:imi apareau din loc in loc solzi pe corp,puteam sa controlez apa,ca de exemplu o puteam bea din aer,si asta ma inspaimanta complet.Incetul cu incetul mi`am aflat originile,din frica de a nu fi descoperit mi`am pierdut prietenii,familia adoptiva,intr`un cuvant "totul".Singura care ma inteles si sprizinit a fost...sora ta...
In momentul in care a terminat ce avea de spus a facut o mica pauza,simtindu`i trupul persoanei iubite foarte moale.Intradevar adolescentul lesinase,cazuse intr`un somn adanc ce il speria cumplit pe Yuiji.

*
* *
Stelutele licareau cu delicatete pe cerul innegurat al capitalei nipone.Strazile erau pusti,batute de vantul usor al inceputului de toamna.Aparent,se putea numi o seara obisnuita,monotona.
Intr`un apartament luxos,situat intr`un cartier veritabil al orasului Tokyo,asezat intr`o pozitie confortabila pe un pat imens,cu asternuturi din cea mai fina matase,rosie,satatea vegheat tanarul adolescent Sunao.Suvitle catifelate de par ii erau indepartate de pe frunte de catre o palma fierbinte,tremuranda,delicata.
- Il mio amore, mi batterò per avere con me, giuro!-spunand acest lucru,il saruta tandru pe frunte,apoi se ghemuieste sfios langa trupul ce zacea adormit alaturi de el..


Acum traducerea propozitilor:Stai bene?-Esti bine?
Se trovate qualcosa di strano su di me, come avete reagito?-Daca ai afla un lucru ciudat despre mine,cum ai reactiona?
Non so ...-Nu stiu
Are Siren-Sunt siren...
Il mio amore, mi batterò per avere con me, giuro-Iubirea mea,voi lupta sa te am alaturi de mine,jur :D

[Aliss_anime]

Poate va intrebati de ce scriu atat de multe ficuri sau de ce postez asa repede.Ei bine sa spunem ca sunt cam intr`o melancolie :( stiti voi "dragostea asta",acum chiar nu mai cred in ea.Imi vars amarul scriind,probabil aiureli,nush sper sa`mi revin la urma urmei nu o sa pot continua sa sufar pentru cineva care mi`a facut atat de mult rau...Lectura placuta!Si sper ca nu v`am plictisit.Imi cer scz dak am facut vreo gafa :(

"Capitolul 5"

"Agonie"

De ce el?De ce nu eu?Poate nu sunt destul de frumoasa,si totusi suntem frati.Ma tradat,l`am crescut cu cel mai mare drag,iar el,mi`a furat visul.Exista oare iertare pentru doua finte atat de ipocrite.Lacrimile mi se scurg involuntar pe obarji`mi galbui,nu mai pot sa`i fac fata acestei dureri cumplite, din inima,cad neajutorata in genunchi,sprijinindu`ma de coroana unui cires batran.Trupul imi tremura din toate incheieturile,amintiri peste amintiri imi inunda mintea,vreau sa uit,dar...dar e prea dificil.Sunt atat de panicata!

Flash Back

Micutele raze rozali ale soarelui isi faceau aparitia in capitala nipona.Pasarelele ciripeau cu multa voie buna prin toate colturile orasului,pe strazi oamenii ca de obicei, porneau grabiti spre locurile unde isi faceau activitatea zilnica.O tanara domnisoara alerga voioasa pe scarile unui complex de apartamente,se impiedica,cade destul de rau ,dar asta nu o impiedica sa ajunga la destinatie.In ochi purta o sclipire angelica,radianta.Cu o seara in urma cand se despartise de iubitul ei,chiar si pentru o zi,simtise cum intreaga lume i se prabuseste deasupra capului.Simtea nevoia sa`i inspire parfumul pentru a putea trai in continuare,iar buzele ii erau uscate de dorinta arzatoare de a se uni cu cele ale lui Yuiji.Inta in apartament fara sa bata la usa,cu pasi domoli porneste spre camera unde isi petrecea de multe ori cele mai frumoase clipe din viata.Pentru un moment ramane paralizata.Isi duce uimita palma la gura incercand sa se abtina de la a foce o criza de nervi.In pat se aflau imbratisati fratele si iubitul ei...
O vazuse,el,cel in care isi pusese toata increderea, o vasuze.A venit spre ea luand`o agresiv de incheietura mainii si scotand`o ca pe un gunoi nenorocit afara din camera.
-Cum ai...putut?-rosteste fata printre suspine,fixandu`l cu privirea pe Yuiji
-Tu pentru mine ai fost o amagire,el pent[posturi unite]
el pentru mine este o iubire.Pauza de cateva minute! Te rog nu`l judeca pe el...

End of Flash Back

A spus`o cu atat nepasare.Viata mea,acum este ca o inchisoare,un singur motiv,o singura dovada,a iubirii lui m`ar putea elibera.Sunt inchisa intr`un infinit straniu,fiecare lucru,chiar si aerul imi aduce aminte de respiratia lui fierbinte expirata pe gatul meu.De multe ori am simtit tentatia sa`l vizitez,l`am privit de departe,suspinand.Dragostea este o suferinta eterna,vocea ei te ademineste,te indeamna catre nebunia dulce a senzatiei de placere,dar cand te trezesti realizezi cat de mult rau ti`ai facut tie insati.Amintirea lui a inceput sa`si stearga urmele,pana ce sa facut uitata.Vorblele lui ce inainte nu imi dadeau pace,acum sunt doar soapte purtate de un vant rece,domol.Nu am reusit sa`l cunosc cu adevarat,ceea ce imi construisem ca imagine despre el,era doar o iluzie perfecta a mintii mele.Nu regret si nu voi regreta niciodata ca l`am cunoscut.Va avea mereu un loc special in inima mea,chiar daca zilele nesfarsite ale vietii mele ,imi vor aduce dezamagire,eu voi zambi,mergand mereu cu fruntea inainte...

*
* *

Este o zi frumoasa de Noiembrie.Prin parcuri,peisajul multicolor pare ca tocmai a fost pictat de un pictor,care a asternut aramiu pe frunzele de stejari si verde pe nemuritorii brazi.Frunzele cad molcome,formand un covor magic,fosnitor uneori sub apasarea grijulie a oamenilor.Vantul cu a lui suflare usoara,raspandeste frunzele in neant.Pasarelele pleaca posomorate spre alte meleaguri mai calde,lasand in urma lor o melancolie apasatoare,lacrimogena pentru saracii pomi ramasi fara prieteni.Miresmele proaspete ale florilor de toamna,plutesc,nestingherite in admosfera,amestecandu`se cu parfumul delicat al merelor bine coapte.Mici picaturi,cristaline,aparent neobservabile,uda pamantul uscat de bataia puternica a soarelui de amiaza,oferindu`i destula apa pentru a`i potoli setea nesfarsita,iar gazele se ascund speriate de norii cenusii.Privesc abatut incercand sa inteleg toate aceste fenomene mistice.Zambesc pentru o clipa privindu`ma in oglinda unei balti.Hainele mele chiar completeaza acet peisaj rupt din rai.Azi dimineata cand m`am uitat in dulap, am observat un tricoul oranj si o pereche de blugi albi pe care i`am imbracat numaidecat.Din intamplare imi ridic privirea spre umarul lui Yuiji,am uitat complet ca si el este aici.Amintirile imi impanzesc minte,m`am linistit,nu ma mai simt deloc vinovat de faptul ca am inceput o relatie cu iubitul surorii mele,cat despre faptul ca e siren.Glumise,slava Domnului!
Din instinct,i`am prins palmele intrale mele,era prima data cand simteam nevoia sa spun ceva,asa ca l`am intrebat:
-Ma iubesti?-ii simteam tremurul,stiu era inca prea devreme,ne cunosteam doar de o saptamana,deci nu trebuia sa ma astept la vreun raspuns.
Linistea sa asternut din nou peste noi,continuam sa`i tin palmele strans intr` ale mele,insa nu`l priveam,imi era prea rusine de intrebarea pusa de mine cu cateva minute in urma.
-Sunao,daca ti`as spune ca te iubesc m`ai crede?-ma privea fix in ochi cu o sinceritate angelica,se schimbase,in doar o singura saptamana,se schimbase...
Am preferat sa`i sarut scurt buzele umede de ploaie.Stia ce inseamna asta,deci nu mai avea nici un rost sa`i pronunt cuvantul "da"tare si raspicat.Ne`am luat de maini ca doi adolescenti (ce eram)pornind spre casa.Cand am ajuns in pragul usii ce ducea spre camera,trupul mi`a ramas impietrit,o lacrima argintie mi`a strabaturt obrazul.Ochii mei vedeau doar ceea ce imi pregatise iubitul meu. Din prag pornea un culoar parfumat de lumanarele rosi, ce avea in centru zeci de petale albe de trandafiri,patul era imbracat in matase alba cu voaluri rosi ce ascundeau o inimioara imensa din trandafiri rosi.In timp ce pe o comoda micuta zaceau doua pahare pline cu sampanie spumoasa,alaturi de o mini fantana de ciocolata.
A zambit strengareste,apucandu`ma cu ajutorul bratelor se talie.Buzele noastre sau unit din nou intr`un sarut lung plin de placere nemarginita.Hainele noastre pluteau in aer fie ca vruiau sau nu.Ma asezat pe pat lungindu`si trupul bine sculptat peste al meu.Recunosc ca era pentru prima data in viata cand aveam astfel de emotii.Imi saruta pielea gatului,particica cu particica,ma mangaia neancetat parca vrand sa fie sigur de faptul ca sunt acolo.In momentul in care m`a patruns am simtit o placere de nedescris.Doamne cat de tandru si rabdator putea sa fie!Oare ma iubea intratat de mult?Cu siguranta,e patetic sa ma intreb de atatea ori.Dupa aproximativ doua ore de dragoste lenta ,am cazut amandoi obositi intr`un somn adanc ce ne purta reciproc in aceias lume.