26-10-2010, 12:43 AM
M-am intors!>:) O sa critic numai ultima poezie.
Se vede clar o evolutie.
Pana la strofa a doua e ok, nu e extraordinar, dar nimic de corectat.
Aceeasi stea pe cer, aceeasi luna-n noapte
Suna de parca ar fi una singura pe tot cerul. Si pana aici, totul e privit general, nu sunt semne ale unui caz particular, aici pare ca e vorba de o anumita stea, martor mut al unei intamplari.
Acelasi carnaval, plin de vise desarte.
Promisiuni , sperante , ca maine va fi bine
Acelasi soare mandru, peste aceeasi multime.
Daca aici cuvantul carnaval nu este un simbol, atunci ne-ai mai dat un detaliu despre intamplarea trecuta care e tabu in poezie si nu l-ai dezvoltat deloc. L-ai lasat pur si simplu. Nu abandona asa elementele referitoare la locatii. Faci asta doar daca e ceva general, aici fie e un simbol (desi nu cred) fie e o greseala.
Aceeasi multime din nou, aminteste intamplarea, pe care fie o dezvalui (macar prin cateva indicii), fie nu o mai sugerezi.
Apropos, pui ".", dar nu ai predicat in primele doua strofe.
O ploaie de sperante, cuprinde tot si toate, Intre subiect si predicat nu se pune virgula.
Mie mi s-a parut ca speranta era destul de prezenta pana acum. Ce-i cu ploaia aia?
Dar cand dispare vantul, se uita tot si toate. presupun ca repetitia e intentionata.
Iar raze de speranta se-nalta acum pe cer, Ai pus ".". Evita sa incepi cu iar/dar.
Mereu de la-nceput cladim o lume buna
Si iarasi bate vantul si totul se darama.
Nu stiu ce ai tu cu ultimele doua versuri, dar mereu iti ies bine. Chiar daca restul poeziei ar fi praf tot ar fi categorisita drept buna datorita versurilor astora.
Se vede clar o evolutie.
Pana la strofa a doua e ok, nu e extraordinar, dar nimic de corectat.
Aceeasi stea pe cer, aceeasi luna-n noapte
Suna de parca ar fi una singura pe tot cerul. Si pana aici, totul e privit general, nu sunt semne ale unui caz particular, aici pare ca e vorba de o anumita stea, martor mut al unei intamplari.
Acelasi carnaval, plin de vise desarte.
Promisiuni , sperante , ca maine va fi bine
Acelasi soare mandru, peste aceeasi multime.
Daca aici cuvantul carnaval nu este un simbol, atunci ne-ai mai dat un detaliu despre intamplarea trecuta care e tabu in poezie si nu l-ai dezvoltat deloc. L-ai lasat pur si simplu. Nu abandona asa elementele referitoare la locatii. Faci asta doar daca e ceva general, aici fie e un simbol (desi nu cred) fie e o greseala.
Aceeasi multime din nou, aminteste intamplarea, pe care fie o dezvalui (macar prin cateva indicii), fie nu o mai sugerezi.
Apropos, pui ".", dar nu ai predicat in primele doua strofe.
O ploaie de sperante, cuprinde tot si toate, Intre subiect si predicat nu se pune virgula.
Mie mi s-a parut ca speranta era destul de prezenta pana acum. Ce-i cu ploaia aia?
Dar cand dispare vantul, se uita tot si toate. presupun ca repetitia e intentionata.
Iar raze de speranta se-nalta acum pe cer, Ai pus ".". Evita sa incepi cu iar/dar.
Mereu de la-nceput cladim o lume buna
Si iarasi bate vantul si totul se darama.
Nu stiu ce ai tu cu ultimele doua versuri, dar mereu iti ies bine. Chiar daca restul poeziei ar fi praf tot ar fi categorisita drept buna datorita versurilor astora.